Nu credeam s-nv a muri vrodat;

Pururi tnr, nfurat n manta-mi,

Ochii mei nlam vistori la steaua
Singurtii.
nd deodat tu rsrii n cale-mi,
Suferin tu, dureros de dulce...
Pn-n fund !ui volu"tatea morii
Ne#ndurtoare.
$alnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca %ercul nveninat de haina-i;
&ocul meu a-l stinge nu "ot cu toate
'"ele mrii.
(e-al meu "ro"riu vis, mistuit m vaiet,
Pe-al meu "ro"riu rug, m to"esc n flcri...
Pot s mai re#nviu luminos din el ca
Pasrea Phoeni)*
Piar-mi ochii tur!urtori din cale,
+ino iar n sn, ne"sare trist;
a s "ot muri linitit, "e mine
,ie red-m-