Florescu Mihai

Probleme de dependenta si surse de dificultate la pacienti imobilizati

A se misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii, de a-si mobiliza toate partile
corpului prin miscari coordonate, de a pastra diferitele parti ale corpului intr-o pozitie care sa
permita eficacitatea functiilor organismului.
1. Mentinerea independentei in satisfacerea nevoii
Mentinerea independentei miscarii corpului si a bunei posturi sunt determinate de
integritatea aparatului locomotor, a sistemului nervos si aparatului vestibular.
Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii:
Factori biologici
a) Varsta si dezvoltarea: copilul mic are miscarile mai putin coordonate; este foarte activ,
se mobilizeaza si ia tot felul de pozitii;
o adultul este activ, da suplete miscarilor, le coordoneaza;
o varstnicul, are forta fizica redusa
b) Constitutia si capacitatile fizice influenteaza intensitatea efortului fizic pe care il depune
individul

Factori psihologici
a) a) Emotiile pot fi exprimate prin miscari ale corpului; pulsul si tensiunea arteriala se
modifica in raport cu emotiile, stresul, teama
b) Personalitatea: temperamentul, determina ca individul sa fie mai activ, inflacarat, sau
calm, grav

Factori sociologici
a) Rolurile sociale
b) Organizarea sociala
c) Cultura
d) Traditiile, religia




1




2. Manifestari de independenta

Postura adecvata (sau atitudinea) = functia corpului omenesc, cu ajutorul careia se
mentine stabilitatea, echilibrul si raporturi constante intre corp si mediu si intre diferite
segmente ale corpului
a) in picioare -ortostatism capul drept inainte;
- spatele drept;
- bratele pe langa corp
- soldurile, gambele drepte
- piciorul in unghi de 90 de grade cu gamba
b) sezand capul drept
- spatele drept, rezemat
- bratele sprijinite
- coapsele orizontale
- gambele verticale
- piciorul in unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea

c) culcat clinostatism-
- decubit dorsal (pe spate)
- decubit lateral, stang sau drept (intr-o parte)
- decubit ventral (pe abdomen)

Miscari adecvate

Tipuri de miscari:

abductie miscari de indepartare fata de axul median al corpului
adductie miscari de apropriere fata de axul median al corpului
flexie / extensie miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiate (brat,
antebrat, gamba-coapsa)
rotatie miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaza
pronatie este miscarea de rotatie a mainii, prin care degetul mare se aproprie de corp
supinatia - este miscarea de rotatie a mainii, prin care mana se aproprie de axul median al
corpului
circumductie miscare complexa, care totalizeaza flexia, extensia, abductia si le asociaza cu
rotatia

Exercitii fizice: - sunt activitati fizice efectuate cu scopul de a imbunatati randamentul
muschiular si circulatia

active executate de catre individ
pasive miscari ale articulatiilor, executate de catre o alta persoana
2




izomerice contractii musculare in care lungimea muschiului ramane neschimbata, crescand
numai tensiunea sa
de rezistenta exercitii fizice in care creste tonusul muscular
A. caracteristicile exercitiilor: coordonate, armonioase, complete
B. executie a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se aseza pe vine, a ingenunchia, a
ridica, a apuca obiecte

Tensiune arteriala - se modifica in raport cu intensitatea efortului depus
Puls - creste frecventa si amplitudinea lui, in functie de intensitatea efortului


3. Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei miscarii:

stabileste impreuna cu pacientul nevoile de exercitiu fizic
planifica un program de exercitii moderate, adaptat capacitatii fizice ale pacientului
invata pacientul sa foloseasca tehnici de destindere si relaxare
educa pacientul sa evite tabagismul, mesele copioase, surplusul de greutate

Cand nevoia de a se misca si de a avea o buna postura nu este satisfacuta, survin urmatoarele
probleme de dependenta:
Imobilitate
Hiperactivitate
Necoordonarea miscarilor
Postura inadecvata
Circulatie inadecvata
Refuzul de a face activitati
Edeme ale membrelor

4. Surse de dificultate

Surse de ordin fizic
Alterarea centrilor nervosi(AVC)
Alterarea integritatii aparatului locomotor(fracturi, entorse, luxatii)
Piedici ale miscarii(pansamente, aparat gipsat, extensie continua)
Dezechilibre(durerea)
Dezechilibre endocrine
Reactii medicamentoase , alcoolism
Deficit senzorial
Leziuni ale S.N.C.
Boala Parkinson
Dezechilibru hidroelectrolitic
Efect secundar al unor medicamente, droguri
Lezari ale oaselor si muschilor
3




Defecte de structura osoasa
Dispnee
Orice impiedica mobilizarea

Surse de ordin psihologic
Tulburari de gandire
Anxietate
Stres
Senilitate
Separatie
Pierdere
Situatii de crize

Surse de ordin sociologic
Esec
Izolare
Mediu necunoscut
Conditii de munca inadecvate

Lipsa cunoasterii
Lipsa cunoasterii de sine
Lipsa cunoasterii despre mediul inconjurator
Lipsa cunoasterii despre altii


5. Imobilitatea
Aceasta reprezinta o diminuare sau o restrictie a miscarii, fiind recomandata, adesea ca metoda
terapeutica sau poate fi cauzata de traumatisme si boli organice sau functionale.


5.1. Manifestari de dependenta

Dificultate de deplasare a se ridica
- a se aseza
- a merge
Diminuarea sau absenta miscarii
- prezenta parezelor = scaderea F musculare (mono, para, tetra pareze sau paralizii)
- prezenza paraliziilor = absenta F musculare
Atonie musculara - scaderea tonusului muscular
Atrofie musculara - diminuarea volumului muschiului, a contractibilitatii sale
Hipertrofie musculara - marirea volumului unui muschi
Hipotonie musculara (flasciditate) scaderea fortei musculare exprimata prin lipsa de
rezistenta la miscarile pasive
Contractura musculara - contractie involuntara si permanenta a unuia sau mai multor
muschi care determina o pozitie inadecvata
4




Ras sardonic (tetanos) - contractia muschilor masticatori determina trismus si rasul
sardonic
Anchiloza - diminuarea sau imposabilitatea miscarii unei articulatii
Crampa - contractie spasmodica involuntara si dureroasa a unuia sau a mai multor
muschi cauzata de o pozitie incomoda, de compresiunea unui nerv sau de deficitul de
calciu
Escara de decubit - ulceratii ale pielii
Diminuarea interesului - tulburarile psihice pot determina lipsa interesului pentru
miscare, mentinerea timp indelungat a unei stari de imobilitate

5.2.Interventiile asistentei
Pacientul sa aiba tonusul muscular si forta musculara pastrata
planifica un program de exercitii, in functie de cauza imobilizarii si de capacitatea
pacientului
Pacientul sa-si mentina integritatea tegumentelor si activitatii articulare
schimba pozitia pacientului la fiecare 2 ore
maseaza regiunile predispuse la escare, pudreaza cu talc
efectueaza exercitii pasive, la fiecare 2 ore
invata pacientul care este postura adecvata si cum sa efectueze exercitii musculare active
Pacientul sa-si mentine functia respiratorie
invata pacientul:
a. sa faca exercitii de respiratie profunde
b. sa tuseasca si sa indeparteze secretiile
administreaza medicatia prescrisa de medic
Pacientul sa fie echilibrat psihic
pregateste psihic pacientul, in vederea oricarei tehnici de ingrijire
reda increderea pacientului ca imobilitatea sa este o stare trecatoare si ca isi va putea
relua mersul
Pacientul sa-si mentina satisfacute celelalte nevoi fundamentale
suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor sale, il serveste la pat cu cele necesare


6. Hiperactivitatea
Aceasta problema de dependenta consta in cresterea ritmului miscarilor si a activitatilor individului,
determinata de instabilitatea emotionala si de pierderea ideilor.
6.1. Manifestari de dependenta

Vorbire caracteristica - vorbeste mult, precipitat
5




Pacientul reactioneaza la toti stimulii - stimuli luminosi, auditivi, din mediul extern, cat si
stimuli interni; ei determina reactii din partea bolnavului
Miscari caracteristice - miscari rapide, frecvente
Spasme - contractie involuntara a unuia sau mai multor muschi
Ticuri - miscari convulsive, involuntare ale ochilor, gurii, ale unui brat sau unui picior
Manie - psihoza caracteristica printr-o stare de excitatie, in special, in sfera afectivitatii
cunoasterii si activitatii; bolnavul este nelinistit, tulburent; datorita ritmului rapid de
desfasurare a activitatii sale, nu duce nimic la indeplinire din ceea ce planuieste
Euforie - buna dispozitie, de obicei, nemotivata
Mioclonie contractii bruste, secventiale, repetitive, ale unui muschi sau a unui grup muscular
Carfologie intalnita in stari patologice , grave cu alterarea starii de constienta, bolnavul face
impresia ca indeparteaza niste scame de pe lenjeria de pat si corp.
Convulsii
Tremuraturi
6.2. Interventiile asistentei

Pacientul sa prezinte mobilitate normala
inlatura stimuli din mediul inconjurator
asigura conditii ca bolnavul sa faca bai caldute, sa consume lichide la temperatura moderata

Pacientul sa-si mentina integritatea fizica
supravegheaza permanent pacientul, pentru a nu se rani
inlatura obiectele contondente
aplica constrangeri fizice, daca este cazul
administreaza tratamentul tranchilizant prescris de medic
7. Necoordonarea miscarilor
Aceasta problema de dependenta reprezinta dificultatea sau incapacitatea individului de a-si
coordona miscarile diferitelor grupe musculare.
7.1.Manifestari de dependenta
Akinezie - lipsa sau diminuarea miscarilor normale
Ataxie - tulburari de coordonare a miscarilor active voluntare
o cerebeloasa (mers ebrios) = baza de sustinere larga, bv. Se clatina, se impleticeste
o tabetica(mers talonat) = poligonul de sustinere largit, cu ridicarea exagerata a gambelor
si atingerea solului cu calcaiele; se accentueazacand bv. Inchide ochii si la intuneric
Convulsii - contractii repetate, involuntare, ale unui muschi sau grupe de muschi, urmate de
relaxare; contractia este instantanee
Tremuraturi - secuse repetate, involuntare, ale unei parti a corpului (maini, cap sau ale
intregului corp)
Tulburari ale mersului - mers tarsit, propulsiv
Dificultatea de a trece din ortostatism, in pozitie sezand
6




Expresie faciala caracteristica - fata rigida
Miscari coreice = miscari bruste, involuntare, asincrone ale unei extremitati , se accentueaza la
miscarea intentionata si dispare in somn
Miscari atetoide = misc. involuntare, serpuitoare ale degetelor, dispar in somn
Hemibalism = miscari ample, bruste, involuntare ale membrelor superior si inferior de aceeasi
parte a corpului
Mers spastic cosind = in hemiplegie, cu antebratul in flexie spastica si membrul inferior in
extensie cu rotatia interna a piciorului
Mers propulsiv boala Parkinson- trunchiul flectat, mainile atarnand inerte, privire si mimica
fixxe, pasi mici cu tendinta de accelerare si in acelasi timp la devierea corpului inainte (bv. fuge
dupa propriul centru de greutate)
Mersul clown ului coreea Huntington- mers coreic, cu interpunerea de miscari grotesti,
involuntare
Mers bizar = in histerie

7.2.Interventiile asistentei
Pacientul sa fie echilibrat psihic - pregateste psihic pacientul, in vederea oricarei tehnici de
ingrijire
Pacientul sa aiba tonusul muscular adecvat activitatii depuse
planifica un program de exercitii si de mers, in functie de capacitatea pacientului
invata pacientul sa utilizeze diferite aparate de sustinere pentru activitatile
cotidiene
ajuta pacientul sa faca bai calde, exercitii fizice, ii face masaje la nivelul
extremitatilor
administreaza medicatie antiparkinsoniana
Pacientul sa-si satisfaca toate nevoile organismului


8. Postura inadecvata
Orice pozitie care nu respecta principiile pozitiei anatomice a corpului si care predispune
individul la diferite deformari.
Pozitiile inadecvata se pot intalni ca urmare a:
oboselii, slabiciunii musculare, anxietatii stresului sau durerii in cursul unor boli;
pacientul imobilizat la pat nu-si poate schimba pozitia si este predispus la alterari
ale integritatii pielii, la nivelul punctelor de presiune, la deformari, la complicatii
pulmonare;
modificarile produse de boala in organism, cum ar fi contractura musculara;
reactiei, constiente sau inconstiente, ale individului;
masuri profilactice in prevenirea unor complicatii;
terapiei necesare vindecarii;
7




masurilor de prim ajutor;
examinarii endoscopice sau clinice a unor organe.

8.1.Manifestari de dependenta
Oboseala musculara - reducerea temporara a capacitatii functionale a muschiului, consecinta a
activitatii excesive, prelungite
Deformari ale coloanei vertebrale
cifoza = deviatia coloanei vertebrale, cu o convexitate posterioara
lordoza = accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale
scolioza = deviatia laterala a coloanei vertebrale
torticolis = deviatia coloanei cervicale caracterizata prin inclinarea capului pe o
parte , cu usoara rotatia si barbia intoarsa de partea opusa leziunii sau retractiei
musculare de sterno-cleido-mastoidian si trapez
Deformari ale membrelor inferioare
genu valgum deformari in care genunchii sunt apropiati, iar picioarele departate
genu varum deformari in care genunchii sunt departati in schimb picioarele
apropiate
picior stramb: - sprijinit pe antepicior = ecvin
- sprijinit pe calcai = talus
- sprijinit pe partea interna = valgus
- picior plat bolta plantara prabusita
Deformari ale soldurilor - luxatie iesirea capului femural din articulatia coxofemurala
Pozitii inadecvate
pentru examinare: - ginecologica pacienta sta pe spate, cu genunchii flectati,
departati, iar coapsele flectate pe abdomen;
- genu-pectorala pieptul pe plan orizontal, pacientul sprijinindu-se pe
genunchi, pozitie utilizata pentru examenul rectoscopic;
trendelenburg trunchiul, membrele inferioare mai sus decat capul (pozitia asigura
circulatia sangelui la creier)
Pozitii patognomonice - sunt specifice unei boli;
tetanos- opistotonus
pleurostotonus
in meningita pozitia cocos de pusca- capul in hiperextensie, membrele inferioare
flectate atat din articulatia coxofemurala cat si din cea a genunchiului


Dificultate de schimbare a pozitiei
semisezand in pat (pacienti cu dispnee)
decubit ventral
Torticolis - inclinarea capului intr-o parte, datorita contracturii musculaturii gatului
Batatura (clavus) - hiperkeratoza usor reliefata, neteda


8








8.2.Interventiile asistentei

Pacientul sa aiba postura adecvata
instaleaza pacientul in pat, respectand pozitiile anatomice ale diferitelor segmente
ale corpului
foloseste utilajele auxiliare si de confort, pentru mentinerea pozitiei anatomice

Pacientul sa aiba o pozitie care sa favorizeze respiratia, circulatia sangelui, drenajul
secretiilor bronsice
instaleaza de urgenta, pacientul cu tulburari respiratorii in pozitie semisezand
instaleaza, de urgenta, pacientul cu anemie acuta posthemoragica, in pozitie
Trendelenburg
instaleaza pacientul cu secretie bronsica, in pozitie de drenaj postural
foloseste utilaje pentru confortul pacientului, in aceste pozitii
Pacientul sa nu prezinte complicatii ca: escare de decubit, anchiloze, contracturi
o schimba pozitia pacientului la interval de 2 ore
o verifica pielea in regiunile cu proeminente osoase, odata cu schimbarea pozitiei
o maseaza punctele de presiune la fiecare schimbara a pozitiei
o asigura igiena tegumentelor si a lenjeriei de pat si de corp
o efectueaza exercitii pasive si active
o invata pacientul care este pozitia adecvata

9. Circulatia inadecvata
Circulatia inadecvata a fost tratata in cadrul problemelor de dependenta ale nevoii de a respira
si de a avea o buna respiratie.
10. Sindrom de imobilizare
Calitatea vietii este conditionata de adaptarea si eficienta integrari iindividului macrosistemului
natural si socio-cultural, precum si de efortul personal de devenire si spiritualizare. Stresul,
boala, imbatranirea (adesea factorii de stres si emotiile negative pe care le genereaza se
transmit in plan somatic drept deficiente de ordin fizic), sunt fenomene ce apar, in esenta, ca
perturbari ale comunicarii informational-energetice a individului cu mediul si cu sine.
Sindromul de imobilizare este un tablou clinic specific geriatrie. Este in raport cu polipatologia
varstnicului si cu caracteristicele procesului de involutie. Factorii etiologici:
9




factori favorizanti: varsta, terenul neuropsihic (anxietate, depresie etc), conduita
necorespunzatoare anturajului familial etc.
factori determinanti: afectiuni grave, severe, invalidante, afectiuni psihice,
imobilizarea autoimpusa prin teama de accidente, factori iatrogeni (polipragmazie
psihotropa), sindrom de inadaptare, refugiulin boala etc.
Trecerea de la imobilizare la invaliditate se caracterizeaza prin simptome psihice, somatice si
metabolice.
simptome psihice: anxietate, depresie, dezorientare, dezinteres, negativism, mutism,
plans, insomnie, stari revendicative.
simptome somatice: atrofie musculara, limitarea mobilizarii cu retractii musculare si
redori articulare, dureri dar mai ales leziuni cutanate (ulcerele de presiune - escare, care
pot aparein unele cazuri in cateva ore), complicatii urinare, tulburari circulatorii,
constipatie, embolii pulmonare, infectii pulmonare de decubit etc.
semne metabolice: demineralizare osoasa, osteoporoza, calcuri urinari. Tratamentul
preventiv, este esential. Cu rabdare si sistematic se poate ajunge la evitarea imobilizarii
prelungite sau definitiv. Acest lucru presupune conservarea activitatii

Imbatranirea osteoarticulara reprezinta un proces involutiv normal, care nu trebuie confundat cu
procesul artrozic de degenerare a articulatiei si include totalitatea modificarilor considerate ca
normale la care este supus individul de-a lungul vietii. Acest proces ireversibil este determinat
genetic si este supus actiunii factorilor de mediu (temperatura, presiune,umiditate,incarcare
etc.) care genereaza multiple alterari: fisuri osteocartilaginoase; reactii locale
iritativ-inflamatorii;depuneri de calciu; pierderea supletii capsuloligamentare, a elasticitatii
tendinoligamentare; hipotrofii/retracturi musculare.Aceste alterari creeaza in timp conditii
propice instalarii procesului artrozic.Involutia biologica la nivelul tesutului conjunctiv al
aparatului locomotor,imbatranire ce se realizeaza din punct de vedere cantitativ si calitativ

Pierderile osoase se inregistreaza incepand cu a doua decada de viata, fiind invers
proportionale cu capitalul osos conditionat genetic, geografic, alimentar si
comportamental(activitatea fizica).Sub aspect cantitativ procesul de involutie osoasa incepe
diferit in functie de sex.
La nivelul osului cortical, o pierdere lenta a masei osoase (0.3 la 0.5% pe an)incepe de la
aproximativ 40 de ani la ambele sexe (Mazess 1982).
La sexul masculin pierderile se realizeaza lent, regulat, la varsta de 80 de ani prezentandu-se o
pierdere de 27 % din capitalul prezent la 20 de ani.Indiferent de varsta, femeile au o masa
osoasa mai mica decat barbatii si, cu cat se inaintezain varsta, acest decalaj se mareste. La
femei pierderile sunt inegale, la 90 de ani,femeia pierde circa 42% din capitalul osos inregistrat
la 20 de ani. In general pierderile osoase pot fi raportate la trei etape:intre 20-50 de ani,
pierderi lente si constante;intre 55-65 de ani, pierderi rapide, corelate cu activitatea
endocrina;dupa varsta de 65 de ani, pierderile de tesut osos devin mai lente comparativ cu
etapaa II-a; Din punct de vedere calitativ structura osoasa este modificata cu posibilitati de
10




reparatie osoasa reduse determinand instalarea in timp a osteoporozei osoase senile. Scaderea
masei minerale osoase incepe la varsta matura si se intenisifca dupa menopauza. Pierderea de
masa osoasa la nivel vertebral se intensifica de 50 de ori fata de rata normala la un varstnic
sanatos. Demineralizarea osoasa dupa 10 zile de repaus la pat necesita 4 luni pentru
recuperare.

Articulatiile.
Cu trecerea timpului au loc modificari in structurile articulare si periarticulare.Aceste modificari
se pot datora imbatranirii, traumatismelor, proceselor patologice degenerative, dar
cel mai probabil, o combinatie a acestor factori. Aceste modificari factori vor infuenta postura si
functia.Articulatiile care unesc oasele craniului devin in general mai stabile cu varsta, fiind
clasificate ca articulatii fixe.
Capsula articulara si ligamentele devin rigide cu varsta din cauza cresterii in formarea de punti
in fibre de colagen si reducerea de fibre elastice. Rigidizarea capsulei articulare si a
ligamentelor are efecte directe si indirecte privind amploarea si calitatea miscarii. Aceasta
constituie un obstacol direct pentru mobilizarea articulatiei care, la randul sau, provoaca o
deteriorare a calitatii informatiilor aferente de la receptorii articulari. Rezultatul final, miscari
lente si nesigure, miscari necoordonate. Aceasta combinatie face varstnicii mai putin probabili
sa realizeze miscari spontane pe amplitudinea completa de miscare.

Membrana sinoviala sufera modificari odata cu inaintarea in varsta, de tipul inflamatiei
nespecifice, sinovita senila, iar capsula articulara pierde din elasticitate, se fibrozeaza,
reducand gradul de mobilitatein articulatie.

Cartilajului articular are o capacitate limitata de reparare in sine si acest lucru este diminuat in
continuare la varstnici. Imbatranirea normala determina o reducere a cantitatii si calitatii
lichidului sinovial, ceea ce va contribui la deteriorarea cartilajului articular. La nivelul
cartilajului articular imbatranirea se traduce prin cresterea gradului de hidratare si formarea de
legaturi incrucisate la nivelul colagenului de tip II, care determina reducerea proprietatilor
elastice ale cartilajului articular, crescand astfel sensibilitatea acestuia la variatiile de presiune
la care este supus.

Sistemul muscular
Deteriorarea nivelului performantei musculare, evidentiata prin hipotonia si hipotrofia
musculara,incetinirea miscarilor, pierdera fortei si oboseala prematura, este o trasatura
definitorie a varstei a treia la fiintele umane. Aceasta degradare este deseori insotita de
incativitate sau afectiuni cronice, care vor afecta si mai mult performanta neuro-musculara.Ca
urmare, persoanele de varsta a treia, barbati si femei, prezinta limitari functionale in cazul
mersului, ridicatului in stand,in ceea ce priveste mentinerea echilibrului postural si la
recuperarea dupa caderi, acestea ducand la dizabilitate.Sistemul muscular inregistreaza
modificari sub forma: diminuarii volumului corpului muscular;ingrosari ale septelor inter si
intramusculare;reducerea patului capilar;reducerea glicogenului muscular;reducerea debitului
circulator muscular;reducerea diferentei arteriovenoase musculare;cresterea datoriei de
11




oxigen;alterariin captarea si eliberarea calciuluiin timpul contractiei musculare;scaderea
capacitatii de lucru mecanic muscular; prag diminuat de oboseala musculara.

Scaderea fortei musculare este un important factor de evaluare a functionalitatii fizice la varsta
a treia. In general, declinul fortei incepe in a treia decada de viata si se accelereaza in a 6-a si a
7-a decada. Media ratei de declin este de aproximativ 8% pe decada de viata. Unele trasaturi
intalnite la batrani includ scaderi atat in masa musculara cat si in forta musculara si, de
asemenea, schimbari in compozitia muschiului cu infiltrarea crescanda a tesutului adipos si a
tesutului conjunctiv.Din punct de vedere fiziologic, pierderea fortei musculare se poate datora
unei scaderiin abilitatea de a activa masa musculara existente, o reducerein cantitatea de tesut
muscular,si deciin numarul de punti acto-miozonice generatoare de forta, o scaderein forta
dezvoltatade fiecare puntein parte, sau o combunatieintre cei 3 factori. Se pare ca abilitatea de
a activa maximal unitatile motorii ramase se pastreaza bine la varstnici. Atrofia musculara si
pierderea de proteine miofibrilare, pe de alta parte, sunt cauzate de o reducere a numarului de
neuroni motorii in maduva spinarii si de o incompleta reinervare a celulelor musculare
denervate, ceea ce duce la o scadere consecutiva a numarului si marimii fibrelor musculare.

Viteza de contractie si puterea musculara.
La varstnici, contractia musculara in vivo(reprodusa prin electrostimulare) este caracterizata
prin contractie prelungita si 50% perioadade relaxare. Studii umane au aratat ca timpul de
realizare a acelorasi forte absolute si relative in cadrul contractiilor voluntare este mai
indelungat si, deci, capacitatea de a genera forta exploziva (putere) si de a accelera membrele
este redusa (Foldvari et al. 2000, Frontera et al.2000). Aceste alterari au un efect negativ la
nivelul reactiilor de protectie folosite inainte sau in timpul unei caderi. Mai multe studii au
aratat ca, la varstnici, diferentele in ceea ce priveste puterea musculara scheletala ar putea
explica mai multe in ceea ce priveste functia si dizabilitatea,in special in timpul sarcinilor de
intensitate mica, ca, de exemplu, mersul,comparat cu activitati de intensitate mai mare ca
urcatul scarilor sau ridicarea de pe scaun.

Rezistenta musculara.
Alterarile la nivelul muschiului aparute odata cu avansarea in varsta a adultului care pot
contribui la scaderea rezistentei musculare includ reducerea aportului sanguin si a densitatii
capilare, lezarea transportului de glucoza si, deci, a aportului de substrat energetic, densitate
mitocondriala redusa, activitate redusa a enzimelor oxidative si scaderea ratei de refacere a
fosfocreatinei.

Masa musculara.
Masa si forta musculara scad cu imbatranirea,reflectand scaderea activitatii fizice cu varsta.
Mentinerea unui anume tonus muscular necesita contractii musculare de o anumita forta si
frecventa , efectuate sistematic.In absenta oricarei contractii musculare, forta musculara scade
cu pana la 5% pe zi la varstnici, spre deosebire de tineri la care aceasta scadere este de numai
1-1.5% pe zi. Inactivitatea determina rapid scurtare musculara si modificari ale structurilor
articulare si periarticulare ,care contribuie suplimentar la limitarea miscarilor.Cele mai rapide
modificari apar la nivelul membrelor inferioare.
12




Factorii care contribuie la pierderea masei musculare odata cu varsta par sa fie o reducere a
numarului de fibre musculare, atat de tip I, cat si de tip II si o reducere a sectiunii transversale,
predominantin zonele cu fibre de tip II; sectiunea transversala a zonelor cu fibre I pare sa fie
bine mentinuta. Cum s-a mentionat mai sus, zona relativa (procentajul de fibre de tip II x zona
mediana a ariei fibrelor de tip II) ocupata de fibre de tip II se reduce semnificativ odata cu
varsta.



Grasimea musculara.
Infiltratiie de tesut gras in muschiul scheletal este des intalnit la batrani si a fost asociat cu o
mai mare incidenta a limitarilor de mobilitate.

Dezadaptarea posturala
Apare de obicei la batranii cu polipatologii si este caracterizata de: dificultati ale mersului;
pierderea aptitudinilor posturale; situatii de dependenta.O alta caracteristica a dezadaptarii
posturale este si sindromul regresiei psihomotricecare are ca si caracteristica generala
dezechilibrarea spreinapoi, lucru care poate fi observat in orice pozitie. In diferite grade pot fi
asociate bineinteles dificultati de mers, semne neurologice cu diminuarea reactiilor posturale si
a celor de protectie.Pe plan fiziopatologic, acest sindrom poate fi considerat ca o decompensare
a functiilor motrice complexe, care sunt sub dependenta structurilor neuronalein mare parte
subcorticale si responsabile de postura si miscare. Numeroase maladii cronice favorizeaza
aparitia sa.

Integritatea tegumentara
Imbatranirea se insoteste de multiple modificari structurale si functionale ale tegumentului :
dermul si epidermul devin mai subtiri,vascularizarea dermului se reduce,turn-overul epidermal
scade,grasimea subcutanata se reduce.O presiune asupra tegumentului mai mare decat
presiunea de perfuzie capilara (32 mmHG) pentru mai mult de 2 ore poate produce necroza
tegumentara oricui.In conditii de imobilizare,presiunea sacrala atinge 70 mmHG, iar la nivelul
calcaielor de 42 mmHG.Apar de asemenea forte de forfecare secundare miscarilor in pat sau in
scaunul cu rotile.Ca urmare, escarele pot aparea frecvent la pacientii imobilizati, adesea inca
din primele ore-zile.Rata aparitiei si extinderii acestora poate fi accelerata de prezenta
incontinentei urinare.

Incontinenta urinara
Incidenta incontinentei urinare creste cu varsta, datorita scaderii capacitatii vezicii urinare,
dezvoltarii hipertrofiei de prostata,relaxarii planseului pelvin si prezenta atrofiei vaginale.In
conditii de imobilizare , multi pacienti au dificultati de a-si exercita obiceiurile habituale de
evitare a incontinentei.

Afectarea senzoriala
Cu varsta se inregistreaza o tendinta crescuta la confuzie care poate fi precipitata de cauze
minore, explicabila prin reducerea odata cu imbatranirea a capacitatii de asimilare
senzoriala(scaderea acuitatii vizuale, afectarea auzului).
13





11. Clasificarea varstnicilor in functie de nivelul activitatii fizice
Conform tipologiei elaborate de catre W. Spirduso, exista urmatoarele categorii de persoane
varstnice:

Varstnici aflati intr-o excelenta conditie fizica. Aceste persoane sunt adesea performante pe
plan sportiv, practica activitati in timpul liber si sunt de multe ori un model demn de urmat.

Varstnici aflati intr-o buna conditie fizica. Au o capacitate fizica peste cea a multor
persoane de varsta mai tanara care nu practica nici o activitate fizica. Gratie acesteia pot fi in
continuare angajati in activitati profesionale sau sociale si pot practica activitati fizice sau
sportive.

Varstnici autonomi. Au obiceiuri de viata variabile, acelasi lucru se poate spune si
desprestarea lor de sanatate. Chiar daca nu au o conditie fizica buna si pot avea anumite
limitari datorate patologiilor cronice, acest lucru nu le afecteaza major capacitatea
functionala.Aceste persoane pot indeplini toate activitatile de baza si cea mai mare parte a
activitatilor utilitare ale vietii cotidiene, si uneori chiar activitati de nivel avansat. Sunt insa
supusi stresului fizic, mai ales daca acesta apare intr-o maniera neasteptata. Odata cu
inaintareain varsta au insa tendinta de a deveni fragili sau dependenti ca urmare a unei boli,
caderi, a unui soc emotional sau a propriei inactivitati.

Varstnici fragili. Pot efectua activitatile de baza ale vietii cotidiene, dar sufera de o maladie
limitativa careia trebuie sa-i faca fata zilnic (hipertensiune arteriala, infarct miocardic in
antecedente, artrite, cancer, obezitate etc.). Capacitatea lor functionala este redusa, nu sunt
capabili de a efectua anumite activitati ale vietii cotidiene cum ar fi sa se deplaseze pe distante
medii sau sa faca menajul. Pot fi insa autonomi, cu ajutor fie de natura umana, fie tehnologica.
Expusi in mod deosebit caderilor, pot fi frecvent spitalizati, necesitand ingrijiri medicale
prelungite.

Varstnici dependenti. Nu sunt neaparat bolnavi, dar sufera de o incapacitate sau pierderea
autonomiei functionale ca urmare a unui accident, a degenerescentei sau a unei boli.Aceasta
incapacitate nu le permite sa-si indeplineasca sarcinile de altadata, sunt incapabili de a efectua
anumite sau chiar toate activitatile de baza ale vietii de fiecare zi.Au nevoie deingrijire de
specialitate la domiciliu sauin institutii specializate







14











Bibliografie
1. http://salvezidacastiisaactionezi.blogspot.ro/2013/07/nevoia-de-se-misca-si-de-avea-o-
buna.html
2. http://www.scritub.com/medicina/NOTIUNI-DE-GERIATRIE1421162415.php
3. Dumitru M. - Geriatrie, Ed. Medicala, Buc.,1982
4. Prada C. - Geriatrie si Gerontologie,vol.I, Ed. Medicala, Buc
5. Romosan I., Spiru L. - Geriatrie, vol.II, Ed. Solness, 2002
6. http://www.scribd.com/doc/88592457/referat-gerontologie-modificat
7. http://www.scribd.com/doc/131811226/Geriatrie-Gerontologie-Curs-2012
8. http://www.scribd.com/doc/123318145/Gerontologie
9. Valer Donca, Gerontologie si Geriatrie, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca,
2008
15