Paraclisul Sfantului Sfintit Mucenic Si Intocmai Cu Apostolii Cosma Etolianul

Paraclisul Sfantului sfintit Mucenic si intocmai cu Apostolii Cosma Etolianul
(Etolul) - 24 august
Facerea monahului Gherasim Micraghiananitul
Dupa ce preotul binecuvanteaza: "Doamne, auzi rugaciunea mea, dupa care
"Dumnezeu este Domnul ca de obicei si urmatoarele:
Glas 2.
a un ravnitor al !"intilor #postoli ai primit luminarea Duhului si propovaduitor
dumnezeiesc al dreptei$credinte te$ai aratat% de aceea intareste$ne si pe noi pe temelia
dumnezeiasca a credintei ortodo&e si a s"intelor dogme, osma s"intite mucenicule
slavite, cerand pentru noi iertare greselilor.
!lava. !i acum. # 'ascatoarei.
'u vom tacea, 'ascatoare de Dumnezeu, pururea a grai minunile tale noi, nevrednicii,
caci de n$ai "i stat tu inainte solind pentru noi, cine ne$ar "i izbavit pe noi din atatea
prime(dii) !au cine ne$ar "i pazit pana acum slobozi) 'u ne vom departa de la tine,
!tapana, caci tu izbavesti pe robii tai pururea din toate cele cumplite.
*salmul +, si anonul, al carui acrostih este: -mpodobeste$ne, osma, cu cuvant
dumnezeiesc. #l lui Gherasim
Cantarea intaia. Glas 8.
-mpodobind cu invataturile tale dumnezeiesti inimile credinciosilor, minunate intocmai
cu #postolii, izbaveste$ne cu rugaciunile tale la Dumnezeu din necuratiile patimilor.
u s"antul cuvant de invatatura ai calauzit spre .ristos inimile credinciosilor, si pe noi
indreapta$ne spre darul desavarsit al virtutii, osma, de$Dumnezeu$cugetatorule.
!tralucind cu intelepciunea duhovniceasca a /vangheliei, te$ai aratat propovaduitor cu
chip dumnezeiesc, intru care, *arinte osma, intelepteste$ne pe noi toti sa vietuim cu
vrednicie.
# 'ascatoarei.
Dumnezeu se intrupeaza din preacuratul tau sange nearzand salasul tau curat, la care "ii
solitoare, tu singura de Dumnezeu 'ascatoare, ca sa se indure de cei ce te "ericesc pe
tine.
Cantarea a III-a
0
u ravna #postolilor te$ai imbogatit, cuvioase% de aceea cureti inimile cu dumnezeiasca
propovaduire% si acum dezradacineaza, cu rugaciunile tale, din 1iserica lui .ristos toate
neghinele.
-mpodobindu$te in #thos cu stralucirile cele mai presus de minte, stralucesti in toata
/lada lumina credintei, prin care, s"inte, ai alungat intunecimea ereticilor cea pierzatoare
care ne ameninta pe noi.
el ce cu puterea cuvantului si harurile invataturilor ai izbavit pe multi din adancul
desertaciunii, izbaveste$ne si pe noi, ca un mare *arinte intocmai cu #postolii, din
adancul cumplitelor naluciri.
# 'ascatoarei.
2u, care ai nascut purtator de trup pe el ce este *ricina a toate intr$un singur ipostas, dar
in doua "iri, pe #cesta roaga$3 sa omoare, *reacurata, patimile trupului nostru cu bogatia
bunatatii !ale.
Seealna! glas 2.
uvantul tau s$a aratat prin Duhul el dumnezeiesc ca o roua cereasca su"letelor
secatuite% dar, o, osma, de$Dumnezeu$inteleptite, roureaza si inimile noastre aprinse de
carbunii patimilor cu ploaia invataturilor tale.
Cantarea a I"-a
a un ucenic de$Dumnezeu$inteleptit al /vangheliei harului, *arinte, daruieste har
su"letelor noastre prin invatatura buzelor tale.
Din prime(dii, necazuri si din tot "elul de nevoi slobozeste$ne, "ericite intocmai cu
#postolii, prin ocrotirile tale.
ere ispasire si iertarea greselilor noastre, s"inte, pace si intelegere celor ce cu sinceritate
te "ericesc pe tine.
# 'ascatoarei.
2u, care ai dat trup lui Dumnezeu si dupa nastere ai ramas nestricata ca mai inainte de
'astere, *ururea Fecioara, din toata stricaciunea izbaveste$ne.
Cantarea a "-a
a un mare invatator al credintei izbaveste$ne pe noi de toata "lecareala si intoarcerea
cumplitilor paruti intelepti.
2
De sus pazeste pururea, prin mi(locirile tale 1iserica lui .ristos din cumplite si grele
eresuri, tu cel intocmai cu #postolii.
Gura a lui Dumnezeu "acandu$te, osma "ericite, da$ne pricepere sa cugetam la cuvintele
lui Dumnezeu si intelepciune ca sa ne mantuim.
# 'ascatoarei.
2ron al lui Dumnezeu te$ai aratat, Fecioara Maica, ca una care l$ai purtat in maini ca pe
un *runc% pe are roaga$3 sa miluiasca su"letele noastre.
Cantarea a "I-a
-n toata /lada a iesit cuvantul tau mantuitor, de$trei$ori$"ericite, caci te$ai aratat trambita
/vangheliei% de aceea, osma, trambiteaza in urechile su"letelor noastre "rica de
Dumnezeu, ca sa traim o viata placuta lui Dumnezeu.
2amaduiri ai savarsit, de$Dumnezeu$graitorule, si in viata si dupa "ericitul tau s"arsit, de
aceea si inima noastra bolnava si durerile trupului tamaduieste$le, osma, #postole al lui
.ristos, prin harul cel dat tie de sus.
a unul ce ai indrazneala catre .ristos osma de$Dumnezeu$purtatorule cel intocmai cu
#postolii, nu inceta sa solesti necontenit, cuvioase, ca si nu "ie atrasi credinciosii spre
invataturi nou$aratate, ci ele sa se departeze din randul acestora.
# 'ascatoarei
!"esnic de aur te$ai aratat, ca una ce ai nascut stralucirea 2atalui intru asemanare
omeneasca, Maica *reacurata, izbavind "irea omeneasca din blestemul lui #dam% de
aceea te laudam pe tine, !tapana.
Conac! glas 2.
*ropovaduitorule s"ntite, osma, cel intocmai cu #postolii, temelie ne"ranta a 1isericii,
intareste pe piatra credintei inimile clatinate de necazuri, cerand pentru toti mila
dumnezeiasca.
*rochimen: "instita este inaintea Domnului moartea cuviosului !au.
!tih: "Minunat este Dumnezeu intre s"intii 3ui.
/vanghelia de la Matei 0,,0. +$4.
!lava5
*entru rugaciunile cuviosului 2au, Milostive, sterge multimea greselilor noastre6
7
!i acum5
*entru rugaciunile 'ascatoarei de Dumnezeu, sterge multimea greselilor noastre6
!tih. "Miluieste$ma, Dumnezeule, dupa mare mila 2a.
!tihira, glas 8
*odoaba preadumnezeiasca a 1isericii te$ai aratat, osma cel intocmai cu #postolii, pe
care ai impodobit$o cu cuvantul tau cel dumnezeiesc% cu care si acum lumineaza inimile
noastre cu sa vietuim virtuos, ca sa ne "erim de orice sminteala a celui rau, si sa staruim
neclintiti in dumnezeiestile si cinstitele predanii ale de$Dumnezeu$graitorilor *arinti, ca
sa a"lam viata cea vesnica, s"inte, prin rugaciunile tale.
Mantuieste, Dumnezeule, poporul 2au5
Cantarea a "II-a
Din cer primind chemarea ta, ai propovaduit /vanghelia si implinind dumnezeiestile ei
cuvinte si invataturi dai putere su"letelor dreptcredinciosilor, osma de$Dumnezeu
purtatorule.
#i lucrat cu intelepciune cu plugul cuvantului ogorul su"letelor% invredniceste$ne si pe noi
prin plugaria dumnezeiestilor tale invataturi, s"inte, sa odraslim in inimile noastre "rica
cea dumnezeiasca.
a pe un semn de biruinta dumnezeiesc ai asezat crucea Domnului, cuvioase% de aceea
da$ne putere prin rugaciunile tale catre Dumnezeu, osma de$trei$ori$"ericite sa ne
omoram in .ristos trupul si sa ducem o viata s"anta.
# 'ascatoarei.
uget intelept si strapungere a inimii si minte de$Dumnezeu$cugetatoare da, Fecioara,
celor ce cauta cu credinta la cinstitul tau acoperamant, 'ascatoare$de$Dumnezeu
prealaudata si cere pentru noi, urata, iertarea greselilor.
Cantarea a "III-a
#"latu$te$a, *arinte, 1iserica lui .ristos intarire dumnezeiasca in anii robiei, izbavind
su"letele din inselaciunea robiei.
u raurile soliilor tale, osma de$Dumnezeu$graitorule, curata inimile noastre de
murdariile rautatii si intinaciunile pacatului.
#magirea eresurilor nou$aparute care ameninta sa potopeasca intreaga 1iserica a lui
.ristos ai sters$o, *arinte.
9
# 'ascatoarei.
#coperamant si scapare mare a neamului crestinilor esti, *ururea$"ecioara% de aceea
acopera$ne si pe noi de toata rautatea.
Cantarea a I#-a
Da$ne putere impotriva oricarei rataciri si pacat, osma cel intocmai cu #postolii, si
izbavire de tot "elul de ispite.
-mpodobit "iind cu cununa mucenicilor ca un s"intit mucenic, osma cel intocmai cu
#postolii, incununeaza$ne cu chipurile virtutilor tale.
'oule s"esnic si stalp al 1isericii, intareste pe temelia :rtodo&iei inimile drept$
credinciosilor, osma "ericite.
# 'ascatoarei.
*reacurata Marie, ceea ce esti singura de$Dumnezeu$'ascatoare, alunga descura(area din
mine si umple$ma de veselie dumnezeiasca, Fecioara.
Cu$ine-se cu ae$arat si Marimurile
1ucurate, imitatorul #postolilor si invatatorul de$Dumnezeu$graitor al /vangheliei%
bucura$te, invatatorul cel dumnezeiesc al vietii cinstite, osma de$Duh$purtatorule, gura
harului.
:rgan al Duhului te$ai "acut curatindu$te pe tine prin nevointa s"anta in Muntele
#thosului, si ai iesit cu porunca dumnezeiasca si ai propovaduit tuturor cuvantul harului.
a *avel strabatand, *arinte, cetati si sate, inimile drept$credinciosilor le$ai aprins de
"lacara s"intei credinte si ai ars toata neghina ratacirii.
1ucura$te, dumnezeiasca odrasla a /toliei, palmierul cu mult rod si cinstit al #thosului%
bucura$te, dumnezeiescule talcuitor al dreptei$credinte cu "apta si cu cuvantul, osma
"ericite.
#i "acut alergari necontenite pentru mantuirea aproapelui, *arinte osma, si su"erind cu
tarie s"arsit prin sugrumare, te$ai invrednicit stralucit de slava muceniceasca.
De orice navala de durere si glasuire desarta in credinta vatamatoare de su"let pazeste
neranita 1iserica lui .ristos, osma, prin soliile tale la el -ubitor de oameni.
2oate ostirile ingerilor, -nainte$mergatorule al Domnului, cei doisprezece #postoli si toti
s"intii impreuna cu 'ascatoarea de Dumnezeu mi(locire ca sa ne mantuim toti.
+
!"inte Dumnezeule si troparele urmatoare, glas 8.
Miluieste$ne pe noi, Doamne, miluieste$ne pe noi, ca nepricepandu$ne de nici un
raspuns5
Doamne, miluieste$ne ne noi, ca intru 2ine am nada(duit5
!i acum. # 'ascatoarei.
;sa milostivirii, deschide$ne$o noua5
/ctenie si apolis, dupa care cantam urmatoarele, glas 7.
*e toti cei ce alearga cu credinta spre mi(locirea ta la .ristos, osma "ericite, izbaveste$i
din toata mania si necazul, si roaga$te sa li se dea iertare greselilor, indreptare vietii si
mila dumnezeiasca, ca vietuind in "apte ale virtutii sa ne "acem dupa s"arsit partasi ai
vietii "ara de s"arsit.
!tapana, primeste rugaciunile robilor tai, si ne izbaveste pe noi de toata nevoia si necazul.
2oata nade(dea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste$ne pe noi sub
acoperamantul tau.
Distih: u "apte de virtute impodobeste, osma, pe Gherasim care alearga la a(utorul
tau6
8
anon de rug<ciune c<tre !"=ntul *rooroc -ezechiel
%roparul Sf&ntului Prooroc Ie'ec(iel! glasul al 2-lea)
# proorocului 2nsul 2e rug<m,
m=ntuie?te su"letele noastre.

C&ntarea *! glasul al 8-lea. Irmos) S+ c&nt+m ,omnului...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roag-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie, celui ce voiesc a l<uda pe -ezechiel *roorocul 2<u, Doamne, d<$mi har, F<c<torule
de bine ?i dar duhovnicesc.
#v=nd >n<l@<ri !"in@itul -ezechiel, singur v<z<torul celor negr<ite, cu slava Domnului este
str<lucit.
Slav Tatlui i Fiului i Sfntului Duh.
ugetul zburd<rilor celor trupe?ti supun=ndu$l ?i via@a ta >ndrept=nd$o, te$ai ar<tat
*rooroc primitor de Dumnezeu.
i acum i pururea i !n vecii vecilor. "min #a $%ctoarei&.
#r<t=ndu$te cu totul luminat, pe *real<udata ;?< eea ce c<uta spre A<s<rit, pe Fecioara,
o propov<duie?ti, de Dumnezeu insu"late.

C&ntarea a --a. Irmos) %u e.ti /nt+rirea...
A<s<rirea mor@ilor cea scris< mai >nainte, ca un prooroc o vezi, m<rite, omor=rea
patimilor dob=ndind.
B
!"inte *roorocule -ezechiel, ar<t<torule de Dumnezeu, "<c=ndu$se Dumnezeu Milostiv
zidirii !ale, minte dumnezeiasc< te$a ar<tat pe tine celor r<t<ci@i.
el ce ?ade pe .eruvimi, Fulgerul Dumnezeirii, te$a luminat pe tine, m<rite, ar<t=ndu$!e
@ie, gr<itorule de Dumnezeu.
Carin< urat<, cu ochii cei mai >nainte v<z<tori, proorocul 2ntuneca@i ?i pe
2ine 2e laud< duhul meu.

C&ntarea a 4-a. Irmos) Au'it-am! ,oamne! %aina...
Dup< ce te$ai >nvrednicit a vedea cu uimire vedeniile cele dumnezeie?ti, ai c<zut cu "a@a
la p<m=nt ?i ai auzit glasul Duhului el Dumnezeiesc.
'egr<ite lucruri >nv<@=ndu$te ?i cu poruncile cele dumnezeie?ti lumin=ndu$te, m=na
!t<p=nului ?i #totst<p=nitorului tndulcit inima
ta ?i te$a s<v=r?it prooroc dumnezeiesc.
2e$a v<zut pe tine, Fecioar<, *roorocul -ezechiel Dumnezeiasc< ;?< 3uminoas<, prin care
a trecut Domnul, Dncuiat< p<zind$o pe aceasta.

C&ntarea a 0-a. Irmos) M&nec&n! strig+m c+tre %ine...
4
:, Fericite *roorocule -ezechiel, primitorule de Dumnezeu, pe to@i p<c<to?ii ai pov<@uit
prin cuvintele tale a se >ntoarce spre poc<in@<.
3a toate s$au asem<nat Domnului proorocul, c<ci ?i pentru p<catele cele str<ine s$a rugat.
-ezechiel *roorocule, limbile ritorilor nu pot s< te laude pe tine, c<ci cu str<lucire
cereasc< ai "ost >n"rumuse@at.
/?ti ;?a Dumnezeiasc<, pe care te$a v<zut *roorocul -ezechiel ?i din care ne$a r<s<rit
nou< D<t<torul de lumin<, Domnul.

C&ntarea a 1-a. Irmos) 2ain+ luminoas+ +-mi mie...
*roorocule minunate, >nvrednicitu$te$ai a vedea pe Dumnezeu, de toat< ar<tarea cea
materialnic< cur<@indu$te, prea"ericite.
F<c=ndu$te mai >nalt dec=t trupul, prin puterea Duhului, cu >n<l@are te$ai ridicat ?i te$ai
ar<tat plin de lumina cea curat<.
#v=nd via@< prooroceasc<, d=nd d<n@uire de c=ntare, vezi pe .evurimi ?i pe #tot@iitorul.
*e Maica ?i Fecioara cea >ntru adev<r, pe Mi(locitoarea lui Dumnezeu ?i a oamenilor, >n
>nchipuire o ai v<zut u?< mult luminoas<.
Irmosul)
E
.ain< luminoas< d<$mi mie el ce 2e >mbraci cu lumina ca ?i cu o hain<, Mult Milostive
.ristoase, Dumnezeul nostru.

C34,AC! glasul al 4-lea. Poo5ie) Ar+tatu-%e-ai ast+'i...
#r<tatu$te$ai prooroc lui Dumnezeu, -ezechiel Minunate ?i mai >nainte tuturor ai vestit
Dntruparea Domnului, a Mielului ?i Fiditorului, Fiului lui Dumnezeu, are !$a ar<tat >n
veci.

C&ntarea a 6-a. Irmos) ,in Iueea $enin tinerii...
#r<tatu$te$ai biseric< >nsu"le@it< a lui Dumnezeu, o, prea"ericite purt<torule de Dumnezeu
?i m<surarea 1isericii >n tain< ai "ost >nv<@at, cu duhul c=nt=nd: Dumnezeul p<rin@ilor
no?tri, bine e?ti cuv=ntat.
Fiind cu totul primenit >ntru uimire odinioar< >n cetatea s"=nt< ?i prin ar<tare "iind >nv<@at
tainele cele dumnezeie?ti, te$ai deprins a c=nta: Dumnezeul p<rin@ilor no?tri, bine e?ti
cuv=ntat.
#r<t=ndu$te preot al Dumnezeului elui *rea>nalt, vrednicule de minune, aduci
!t<p=nului rug<ciuni ?i (ert"e pentru poporul ce st< >nainte ?i c=nt<: Dumnezeul p<rin@ilor
no?tri, bine e?ti cuv=ntat.
# m=ntui "iin@a cea omeneasc< vr=nd uv=ntul el Dnalt, a trecut prin ;?a cea
Fecioreasc<, cu trup >mbr<cat dintr$>nsa. Dumnezeul p<rin@ilor no?tri, bine e?ti cuv=ntat.

C&ntarea a 8-a. Irmos) Pe /mp+ratul Ceresc...
Fiind >mpodobit cu s"in@itul dar al proorociei, te$ai luminat cu c=nt<ri l<ud=nd >n veci pe
D<t<torul de via@<, .ristos.
0,
*roorocul -ezechiel "iind privitor al slavei 2ale ?i plecat pe genunchi, prime?te$l ca un
bun rug<tor pentru lume% ca s< 2e c=nt<m pe 2ine, .ristoase, >ntru to@i vecii.
'inecuvntm pe Tatl i pe Fiul i pe Sfntul Duh, Dumnezeu.
3a tainele cele mai presus de minte te$ai deprins, *roorocule -ezechiel, aprinz=ndu$te de
Dorul el Dumnezeiesc, c=nt=nd: pe 2ine 2e prea>n<l@<m, .ristoase, >ntru to@i vecii.
De noapte m=nec=nd, *roorocul -ezechiel te$a v<zut pe tine Fecioar<, *=r=ul -ert<rii ?i
c<tre Domnul a gr<it: pe 2ine 2e >n<l@<m >n veci.
Irmosul)
S lu(m, % )inecuvntm i % ne !nchinm Domnului, cntn(u-I i prea!nl*n(u-+
pe Dn%ul !ntru to*i vecii.
*e Dmp<ratul eresc, pe are Dl laud< ostile >ngere?ti, l<uda@i$3 ?i$3 prea>n<l@a@i >ntru to@i
vecii.

C&ntarea a 7-a. Irmos) 4a.terea pururea 8ecioarei...
2u te$ai >nvrednicit a vedea, prin el e >n tain< te$a >nv<@at cele negr<ite, pe el #r<tat
>n "oc ?i >n rug de demult lui Moise, "iind tu str<lucit, proorocule, cu raza dreptei credin@e.
3egii d<t<tor ?i t<inuitor ?i preot te$ai ar<tat ?i prooroc prea>n@elept, asemenea !t<p=nului
"<c=ndu$te ?i p<rta? patimilor, acum te$ai ar<tat mo?tenitor.
redincio?ii acum, av=nd izvor curg<tor >nv<@<turile tale cele preal<udate ?i carte
preas"in@it<, lu<m ne>ndoit< m=ntuire su"letelor.
:, negr<it< ?i dumnezeiasc< ar<tare de lumin<, >n care acum te des"<tezi, "ericite6 Gi de
departe vezi >n *<rintele pe Fiul ?i pe Duhul, 2rei -postasuri ale Dumnezeirii.
00
#rm< a noastr< ?i Fid tu e?ti, '<sc<toare de Dumnezeu, #p<r<toare celor ce n<d<(duiesc
>ntru tine. *e tine ?i acum te >ndemn<m spre rug<ciune, ca s< ne izb<vim de vr<(ma?ii
no?tri.
Irmosul)
'a?terea pururea Fecioarei, care s$a ar<tat mai >nainte d<t<torului de 3ege >n munte prin
"oc ?i rug, spre m=ntuirea noastr<, a credincio?ilor, cu c=nt<ri ne>ncetat o sl<vim.

SE,E94A! glasul al --lea. Poo5ie) ,e frumuse:ea fecioriei tale...
!tr<lucindu$te cu Duhul el Dumnezeiesc, Dntruparea uv=ntului mai >nainte o ai
limpezit, cel ce e?ti mare >ntre dumnezeie?tii *rooroci, -ezechiel, de Dumnezeu insu"late.
*entru aceasta, ca pe un prooroc cu s"in@enie te "ericim pe tine ?i pr<znuim ast<zi
pomenirea ta, >mpreun< gr<ind @ie, >n@elepte: roag<$te lui .ristos Dumnezeu s<
m=ntuiasc< su"letele noastre.

SE,E94A Preasfintei 4+sc+toare e ,umne'eu! glasul al --lea. Poo5ie) ,e
frumuse:ea fecioriei tale...
*reas"=nt< Fecioar<, '<de(dea cre?tinilor, roag<$te ne>ncetat >mpreun< cu cetele cele de
sus lui Dumnezeu, pe are 3$ai n<scut mai presus de g=nd ?i de cuv=nt, s< ne dea nou<
tuturor iertare de p<cate ?i >ndreptare vie@ii, celor ce, cu credin@< ?i cu dragoste, te sl<vim
pururea pe tine.

SE,E94A Sfintei Cruci .i a Preasfintei 4+sc+toare e ,umne'eu! glasul al --lea.
Poo5ie) ,e frumuse:ea fecioriei tale...
Mielu?eaua cea 'e>ntinat< v<z=ndu$?i Mielul ?i *<storul mort sp=nzurat pe ruce,
t=nguindu$se zicea, ca o maic<, v<it=ndu$se: cum voi su"eri pogor=rea 2a cea mai presus
de cuv=nt, Fiul meu) Gi patimile cele de bun<voie, Dumnezeule *reabune)
anon de rug<ciune c<tre anon de rug<ciune c<tre !"=ntul uvios !imeon, cel nebun
pentru .ristos ?i !"=ntul uvios -oan *ustnicul
%roparul Sf&ntului Cu$ios Simeon! cel ne5un pentru 2ristos .i Sf&ntului Cu$ios
Ioan Pustnicul! glasul al 4-lea)
02
Dumnezeul p<rin@ilor no?tri, are "aci pururea cu noi dup< bl=nde@ile 2ale, nu >ndep<rta
mila 2a de la noi% ci pentru rug<ciunile lor, >n pace >ndrepteaz< via@a noastr<.

C&ntarea *! glasul al 4-lea.
Irmosul)
#d=ncul M<rii Ao?ii, cu urme neudate, pedestru trec=ndu$- -srael cel de de mult, cu
m=inile lui Moise >n chipul rucii, puterea lui #malec >n pustie a biruit.
Stih: Sfin*ilor ,uvioi Prin*i, ruga*i-v lui Dumnezeu pentru noi.
u >mp<rt<?irea ta cea c<tre Dumnezeu, cuvioase, te$ai "<cut lumin< ?i merg=nd c<tre
>ns<?i dorirea cea des<v=r?it<, ai luat >mplinirea n<de(dilor tale celor bune, *<rinte
!imeon.
#prinz=ndu$te de dragostea cea c<tre Dumnezeu, toate le$ai p<r<sit, p<rinte, a"l=nd
>mpreun< c<l<tor pe M<ritul -oan% cu care >mpreun< ai s<v=r?it c<l<toria m=ntuirii,
veselindu$te.
1iserica te$a cunoscut pe tine, Dn@elepte *<rinte !imeon, s"e?nic luminat purt<tor de
str<lucirile *reas"=ntului Duh. *entru aceasta, se vesele?te ca purt<toare de lumin<
pomenirea ta.
Dorind a v< >mbog<@i de cele ce nicidecum nu se de?art< cu cuget viteaz, a@i lep<dat
bog<@ia ?i m<rirea cea vremelnic< ?i des"<tarea cea curg<toare ?i vrednicia cea lumeasc<,
>n@elep@ilor.
Stih: Prea%fnt $%ctoare (e Dumnezeu, miluiete-ne pe noi.
Fiul lui Dumnezeu ?tiindu$te pe tine, *reacurat<, Frumoas< ?i #leas< ?i *reacinstit<, !$a
"<cut @ie Fiu, "<c=nd "ii lui Dumnezeu prin dar pe cei ce te cinstesc pe tine, '<sc<toare de
Dumnezeu.

C&ntarea a --a.
07
Irmosul)
!e vesele?te de 2ine 1iserica 2a, .ristoase, strig=nd: 2u e?ti *uterea mea, Doamne ?i
!c<parea ?i Dnt<rirea.
u os=rdie te$ai dezbr<cat, *<rinte !imeon, c<tre luptele cele >n@eleg<toare, >n"r=ng=nd
taberele vr<(ma?ului cu dumnezeiescul a(utor al Duhului.
#r<t=ndu$te nerobit de arsura dezmierd<rilor, ai ars materia patimilor cu (<ratecul
dumnezeie?tilor tale rug<ciuni, vrednicule de laud<.
u biciul rug<ciunilor ?i cu b<t<ile >n"r=n<rii, uvioase *<rinte -oan, ai r<nit /giptul
patimilor.
!ihastrii 2<i, -isuse, au omor=t pe vr<(ma?ul cu bucurie, dorind de moartea 2a cea
purt<toare de via@<.
'<scut$ai, *reacurat<, eea ce e?ti "<r< de prihan<, pe *ricinuitorul a toat< lumea, are
izb<ve?te pe oameni de c<derea cea cumplit< a c<lc<rii de porunc<.

C&ntarea a 4-a.
Irmosul)
Aidicat pe ruce v<z=ndu$2e 1iserica pe 2ine, !oarele drept<@ii, a stat >ntru a sa r=nduial<
precum se cuvine, gr<ind: !lav< puterii 2ale, Doamne.
*ornindu$v< c<tre c<r<rile drept<@ii, a@i sosit c<tre dumnezeie?tile ogr<zi ale purt<torului
de Dumnezeu 'icon, cuvio?ilor, >mbog<@indu$v< de >nv<@<turile lui, cu lumin< de
m=ntuire.
09
uviosul purt<tor de Dumnezeu, v<z=ndu$v< pe voi c< sunte@i deopotriv< la obiceiuri ?i
cugeta@i >mpreun< cele de cinste, prin dumnezeie?tile >nv<@<turi v$a >mpodobit pe voi cu
dumnezeiasca >mbr<c<minte a c<lug<rilor.
Darul *reas"=ntului Duh a"l=nd inima ta, "ericite, >n"rumuse@at< cu obiceiurile cele
adev<rate, mai presus a str<lucit, *<rinte !imeon, vrednicule de minune.
Darul !"=ntului Duh a"l=nd inima ta tabl< curat<, p<rinte, a scris pe ea nep<timire
des<v=r?it<, credin@< ?i dragoste curat<.
*reaprosl<vitul Dumnezeul nostru, el e sade pe !caunul el Dnalt, te$a avut pe tine, ca
pe un !caun de .eruvimi odihnindu$!e >n bra@ele tale, Marie *real<udat<.

C&ntarea a 0-a.
Irmosul)
2u, Doamne, 3umina mea >n lume ai venit, 3umina cea !"=nt<, are >ntorci din
>ntunericul necuno?tin@ei pe cei ce 2e laud< pe 2ine cu credin@<.
*rimind lumin< prealuminat<, !"inte -oan, te$ai ar<tat ca soarele, mic?or=nd >ntunericul
demonilor, vrednicule de laud<.
Dntrarip=ndu$se cuvio?ii de dragostea lui .ristos, cu >n@elepciune au lep<dat dragostea
trupurilor, ca pe ni?te spum< de mare.
Dnt<rindu$v< la su"lete cu putere dumnezeiasc<, a@i locuit >n pustiu, pustiind patimile,
p<rin@ilor cuget<tori de cele cere?ti.
0+
urgerea stric<ciunii s$a contenit, c< Fecioara "<r< stric<ciune a n<scut pe Dumnezeu
uv=ntul, mai presus de "ire ?i de cuv=nt, r<m=n=nd iar<?i Fecioar<.

C&ntarea a 1-a.
Irmosul)
Hert"i$voi Cie cu glas de laud<, Doamne, 1iserica strig< c<tre 2ine, de s=ngele demonilor
cur<@indu$se cu s=ngele cel curs prin milostivire din coasta 2a.
Fiind mintea ta cu totul ne>ncetat >ntins< prin cuget<ri c<tre Dumnezeu, nu s$a supus
dragostei celei trupe?ti, pricinuindu$@i @ie, !"inte *<rinte !imeon, c=?tigarea bun<t<@ilor.
Dn@elep@e?te se "<@<rnicea !"=ntul !imeon, cu pre"acerea de nebunie, >nnebunind pe
>n@eleptul r<ut<@ii prin lucrurile cele >n@elepte ale Duhului, elui e toate le >n@elep@e?te.
*etrec=nd >n lume, "ericite, nu ai primit nicicum >ntin<ciune sau prihan<, ci mai v=rtos, cu
rug<ciunile tale cele curate, ai cur<@it >ntin<ciunea su"letelor celor ce alergau la tine.
Fiind mai >nalt dec=t cugetele cele trupe?ti nu te$ai r<nit la cuget, dezbr<c=ndu$te >n
mi(locul "emeilor, !"inte *<rinte !imeon, c<ci erai >mbr<cat cu podoaba nep<timirii.
u gura, cu cugetul ?i cu inima te propov<duiesc pe tine, '<sc<toare de Dumnezeu, c<
prin tine, *reacurat<, m$am >mp<cat, "iind eu lep<dat pentru c<lcarea poruncii celei dint=i
a str<mo?ului.

C34,AC! glasul *. Poo5ie) Ceata ;ngereasc+...
ei ce a@i s<v=r?it via@a cre?tine?te cu dreapta credin@<, vase curate ale 2reimii ar<t=ndu$
v<, !"in@ilor *<rin@i !imeon ?i -oan, de Dumnezeu purt<tori preal<uda@i, acum cere@i s<
trimit< din destul cur<@ire ?i pace su"letelor noastre, p<rin@i prea"erici@i.
08

C&ntarea a 6-a.
Irmosul)
Dn cuptorul persan tinerii lui #vraam, cu dorin@a dreptei credin@e, mai v=rtos dec=t cu
v<paia "ocului "iind aprin?i, au c=ntat: 1inecuv=ntat e?ti, >n 1iserica slavei 2ale, Doamne.
Fiind cuprins, p<rinte, de dumnezeiasc< dragoste, cu r=vn< dumnezeiasc< te$ai dat pe tine
cu totul bucuros, ca s< m=ntuie?ti pe al@ii, c=nt=nd: 1inecuv=ntat e?ti, >n 1iserica slavei
2ale, Doamne.
3uat$ai, p<rinte, hran< dat< @ie din cer ?i cu aceasta ai hr<nit pe to@i cei ce au primit
porunca ta cu bun< plecare ?i ai p<r<sit p<catul cel r=vnitor de cele de pe p<m=nt, "ericite.
;rm=nd hot<r=rilor p<rin@ilor, >n@elepte, de gre?eala lui :rigen, cel ce s$a >n?elat, ai
>nv<@at ca s< "ug<, pe cei ce c=nt<: 1inecuv=ntat e?ti, >n 1iserica slavei 2ale, Doamne.
eea ce e?ti 3oca? !"in@it Dumnezeiesc al elui *rea>nalt, 1ucur<$te, c< prin tine s$a dat
bucuria, '<sc<toare de Dumnezeu, celor ce c=nt<: 1inecu v=ntat< e?ti tu cu totul "<r<
prihan<, !t<p=n<.

C&ntarea a 8-a.
Irmosul)
M=inile >ntinz=ndu$?i Daniel, gurile leilor cele deschise >n groap< le$a >ncuiat% ?i puterea
"ocului au stins, cu buna "apt< >ncing=ndu$se, tinerii cei iubitori de dreapta credin@<,
c=nt=nd: 1inecuv=nta@i, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
!tea cu totul luminoas< e?ti, pov<@uind c<tre via@< pe cei din noroiul patimilor% c< ai "<cut
pe "emei necuvioase a vie@ui >n cur<@ie ?i gone?ti bolile cumplite, c=nt=nd: 1inecuv=nta@i,
toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
0B
Fiind >ntreg la minte ?i vr=nd s< "ii bat(ocorit ?i hulit pentru Domnul, cu ascunsul
minunilor celor >n@elepte, pe mul@i ai v=nat, cuvioase, cu su"let curat c=nt=nd:
1inecuv=nta@i, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
=nd se >mplinea trecerea a patruzeci de zile de post, erai hr<nit de Duhul !"=nt,
cuvioase, cu veselie cereasc<, <ruia cu duh vesel c=ntai: 1inecuv=nta@i, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.
!tr<lucitu$ne$a nou< Domnul din tine, Fecioar< urat<. *e #cela roag<$3 totdeauna s<
lumineze pe cei ce te laud< pe tine ?i s< ne m=ntuiasc< de prime(dii pe noi, care c=nt<m:
1inecuv=nta@i, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

C&ntarea a 7-a. Irmos) 2ristos! Piatra Cea 4et+iat+...
Fiind da@i 2reimii, din toat< inima cu os=rdie ?i lu=nd de la D=nsa raze de lumini, cu bun<
d<ruire v$a@i "<cut lumino?i la chip ?i d<n@ui@i >mpreun< cu >ngerii.
Fiind >mpreuna@i cu dragoste dumnezeiasc< ?i lumin=ndu$v< cu sih<strie, a@i a(uns acum
la >mp<rt<?irea bun<t<@ilor celor n<d<(duite ?i a@i a"lat des"<tarea cea "ericit<, "erici@ilor de
Dumnezeu.
3umin<torii pustnicilor, cei ce sih<stre?te au surpat m<iestriile vr<(ma?ului, lumin=ndu$se
cu tot "elul de bun<t<@i, au mers c<tre ceruri, >ndulcindu$se de Dumnezeire.
*entru ostenelile ?i sudorile voastre a@i mo?tenit veselia cea "<r< de s"=r?it, >n care,
des"<t=ndu$v<, !"inte *<rinte !imeon uvioase ?i !"inte -oan M<rite, aduce@i$v< ne>ncetat
aminte de noi.
04
Miluie?te$m<, eea ce ai n<scut pe M=ntuitorul ?i F<c<torul de bine al tuturor, risipe?te
norii su"letului meu, Doamna tuturor, !t<p=n< *reas"=nt< ?i m< "< tare >mpotriva
patimilor ce ridic< r<zboi >m potriva mea.

SE,E94A! glasul *) Poo5ie) Morm&ntul %+u...
3<@indu$se cu credin@a, dumnezeie?tii p<rin@i au umblat dimpreun< pe calea cea cinstit<,
str=mtor=nd toate m<iestriile balaurului. *e to@i ace?tia s<$i cinstim cu cuget de bun<
credin@<, pr<znuind s"in@ita lor pomenire, >ntru slava lui .ristos, Dumnezeul nostru.

SE,E94A Preasfintei 4+sc+toare e ,umne'eu! glasul al --lea. Poo5ie) ,e
frumuse:ea fecioriei tale...
*reas"=nt< Fecioar<, '<de(dea cre?tinilor, roag<$te ne>ncetat >mpreun< cu cetele cele de
sus lui Dumnezeu, pe are 3$ai n<scut mai presus de g=nd ?i de cuv=nt, s< ne dea nou<
tuturor iertare de p<cate ?i >ndreptare vie@ii, celor ce, cu credin@< ?i cu dragoste, te sl<vim
pururea pe tine.

SE,E94A Sfintei Cruci .i a Preasfintei 4+sc+toare e ,umne'eu! glasul al --lea.
Poo5ie) ,e frumuse:ea fecioriei tale...
Mielu?eaua cea 'e>ntinat< v<z=ndu$?i Mielul ?i *<storul mort sp=nzurat pe ruce,
t=nguindu$se zicea, ca o maic<, v<it=ndu$se: cum voi su"eri pogor=rea 2a cea mai presus
de cuv=nt, Fiul meu) Gi patimile cele de bun<voie, Dumnezeule *reabune)
I 242,9 J
,o<ologia
Sf&ntul Cu$ios Ioan Pustnicul
0E
20 -ulie
Despre noi
Caut ...
"ia:a Sf&ntului Cu$ios Ioan Pustnicul
2ip<re?te
2rimite prin e$mail
*e vremea dreptcredinciosului >mp<rat -ustinian, popoarele iubitoare de .ristos venind >n
!"=nta etate a -erusalimului, la praznicul >n<l@<rii cinstitei ?i de via@< "<c<toarei ruci a
Domnului, doi tineri, dup< purtarea de gri(< a lui Dumnezeu, au plecat din !iria la
-erusalim, s< se >nchine cinstitului lemn al !"intei ruci. 'umele unuia era -oan, iar al
celuilalt !imeon% ?i am=ndoi erau de neam bun ?i boga@i. -oan era >n v=rst< de 29 de ani
?i, av=nd "emeie t=n<r<, petrecea l=ng< tat<l smb<tr=nit, deoarece maica lui
murise. !imeon era ne>nsurat ?i avea o maic< v<duv< ?i b<tr=n<, >n v=rst< de 4, de ani.
#m=ndoi ace?ti tineri se >ntov<r<?iser< >ntre d=n?ii cu dragostea lui .ristos, ca unii ce
erau din aceea?i @ar< ?i au petrecut >n -erusalim multe zile, cercet=nd >mpreun< s"intele
locuri ?i >nchin=ndu$se. -ar c=nd se >ntorceau ei >ntr$ale lor, s$au pogor=t >n valea
-erihonului ?i, merg=nd pe sub munte, au trecut pe l=ng< cetate. Gi v<z=nd ei m<n<stirile
dimpre(urul s"=ntului -ordan, -oan a zis c<tre !imeon: KGtii oare cine vie@uie?te >n acele
loca?uri)" !imeon a zis: Kine vie@uie?te >ntr$>nsele)" -oan a r<spuns: K#colo vie@uiesc
>ngerii lui Dumnezeu". !imeon, minun=ndu$se ?i suspin=nd, a zis: K*utem oare s<$i
vedem)" -oan a zis: KDe vom vrea s< primim o via@< ca a lor, apoi cu adev<rat ne vom
>ndulci de vederea "e@ei ?i de vorbele lor". Gi ?edeau am=ndoi c<l<ri% apoi, desc<lec=nd de
pe cai, i$au dat slugilor lor, zic=nd: KMerge@i >ncet >naintea noastr<". Deci slugile mergeau
>nainte cu caii, iar ei, urm=nd de departe, vorbeau cum ar putea s<$?i m=ntuiasc< su"letele
lor. Gi merg=nd >nceti?or, au a(uns la o r<sp=ntie, de unde era o cale care ducea c<tre !iria,
la locul unde li se c<dea s< mearg<, iar alt< cale mergea spre -ordan, unde se vedeau acele
m<n<stiri. Gi a zis -oan c<tre !imeon, ar<t=nd cu degetul calea ce ducea spre -ordan:
K#ceasta este calea care duce la via@<6" -ar spre calea ce era spre !iria, a zis: K#ceasta
este calea ce duce la moarte6 Deci, s< st<m, "rate, la aceast< r<sp=ntie ?i s< ne rug<m lui
Dumnezeu, ca s< ne pov<@uiasc< pe care cale s< mergem".
Gi plec=ndu$?i ei genunchii, au >nceput a se ruga Domnului cu c<ldur<, zic=nd: KDoamne,
Dumnezeule, el ce voie?ti s< se m=ntuiasc< toat< lumea, arat< voia 2a robilor 2ndrepteaz< pe calea pe care vom merge". Aug=ndu$se din destul, au aruncat sor@i ?i a
c<zut soarta ca s< mearg< pe calea ce ducea la -ordan. #tunci ei s$au umplut de mare
bucurie duhovniceasc< ?i cu smerenie au mul@umit lui Dumnezeu. Deci >ndat< ?i$au uitat
p<rin@ii, unul pe tat< ?i "emeie, iar altul pe maica sa ?i, de"<im=ndu$?i averile, au socotit
ca un vis toate cele "rumoase ?i dulci ale acestei lumi.
Gi >mbr<@i?=ndu$se unul cu altul ?i s<rut=ndu$se cu s<rutare s"=nt<, au pornit pe calea ce
duce spre -ordan, pe care cu adev<rat au a(uns la via@a ve?nic<. Gi alergau cu bucurie, ca
*etru ?i -oan la Morm=ntul lui .ristos cel primitor de via@<, >nt<rindu$se ?i >ndemn=ndu$
se unul pe altul. *entru c< -oan se temea ca nu cumva dorul de mama lui cea b<tr=n< s<$l
>ntoarc< pe !imeon de la scopul cel bun. -ar !imeon, de asemenea, se temea pentru -oan,
ca nu cumva dragostea "emeii cu care se >nso@ise de cur=nd, s<$l abat< de la calea ce >i era
pus< >nainte, ca magnetul pe "ier.
Drept aceea >?i spuneau unul c<tre altul cuvinte duhovnice?ti, >nv<@<toare ?i
m=ng=ietoare. -oan zicea c<tre !imeon: K-ubite "rate, nu te lenevi, nici nu sl<bi, c<ci
n<d<(duiesc spre Domnul c< #cela >n ziua de azi iar<?i ne$a n<scut pe noi. Gi ce "olos
poate s< ne "ie nou< din de?ert<ciunile lume?ti) Gi ce a(utor vom a"la din bog<@ii >n ziua
(udec<@ii) :are nu ne vor v<t<ma mai mult) #semenea ?i tinere@ile ?i "rumuse@ile noastre
cele trupe?ti, oare pururea vor petrece) 'u se vor schimba oare >n b<tr=ne@e) :are nu ne
va a(unge moartea) 'oi nu suntem >n?tiin@a@i de vom a(unge la b<tr=ne@e, pentru c< ?i cei
tineri mor, nea?tept=nd moartea". -ar !imeon gr<ia c<tre -oan: K/u, "rate, n$am nici tat<,
nici "ra@i, nici surori, dec=t numai pe singur< aceea care m$a n<scut ?i care acum a
>mb<tr=nit. Gi nu m< doare at=t de d=nsa, c=t m< tem >n inima mea pentru tine, ca s< nu te
abat< din aceast< cale bun< dorul "emeii tale celei "rumoase ?i iubite, cu care te$ai unit de
cur=nd prin nunt<". #st"el vorbeau ei >ntre d=n?ii pe c=nd c<l<toreau.
Dnc< s$au rugat lui Dumnezeu ?i pentru aceasta, ca s< le >n?tiin@eze voia !a, >n care anume
m<n<stire s< se tund< >n c<lug<rie. Gi ?i$au pus un semn ca acesta: >n care m<n<stire vor
a"la por@ile deschise, >n aceea le porunce?te Dumnezeu s< intre. Deci s$a >nt=mplat de au
mers la m<n<stirea uviosului Gherasim, >n care era egumen un b<rbat insu"lat de
Dumnezeu, cu numele 'icon. #celuia i s$a vestit >nainte de la Dumnezeu de venirea
acestor doi tineri aprin?i de dumnezeiasca dragoste, pentru c< 'icon a v<zut pe Domnul
>ntr$ acea zi, >n vedenia visului, zic=nd c<tre el: K!coal< ?i deschide u?ile ogr<zii, ca s<
intre aici oile Mele".
-ar egumenul, de?tept=ndu$se, a mers ?i a deschis por@ile m<n<stirii ?i ?edea acolo,
a?tept=nd venirea oilor lui .ristos. Deci apropiindu$se -oan ?i !imeon de m<n<stirea lui ?i
v<z=nd por@ile deschise ?i pe stare@ ?ez=nd >n poart<, s$au bucurat cu bucurie mare. -oan a
zis c<tre !imeon: K1un este acest semn, "rate, c< iat<, m<n<stirea este deschis< ?i portarul
?ade ca ?i cum ar a?tepta dinadins venirea noastr<". Gi venind ei la poart<, egumenul s$a
sculat ?i le$a zis: K1ine a@i venit, mielu?eii lui .ristos". Gi, primindu$i cu dragoste, i$a dus
>n m<n<stire ?i i$a osp<tat cu trupeasc< ?i duhovniceasc< hran< ?i i$a odihnit >n noaptea
aceea ca pe ni?te str<ini.
20
-ar a doua zi le$a spus: KFrumoas< ?i pl<cut< lui Dumnezeu este dragostea voastr<, pe care
>ntr$un su"let o ave@i c<tre D=nsul. >ns< trebuie ca ?i voi s< o p<zi@i cu dinadinsul, ca nu
cumva s< o sting< >n voi vr<(ma?ul m=ntuirii voastre. 1un< este alergarea voastr<, >ns<
sunte@i datori s< nu sl<bi@i >n alergare, p=n< ce ve@i a(unge cununile. 1un este scopul
vostru, >ns< nu "i@i "<r< de gri(<, ca s< nu se r<ceasc< c<ldura cea duhovniceasc<, care este
acum >n inimile voastre. 1ine este a cinsti mai mult pe cele ve?nice, dec=t pe cele
vremelnice. 1ine este a slu(i ?i p<rin@ilor celor dup< trup, dar "<r< de asem<nare mai bine
este a pl<cea *<rintelui celui ceresc. 1uni sunt "ra@ii cei dup< trup, dar cei duhovnice?ti
sunt mai "olositori. 1uni sunt prietenii pe care >i ave@i >n lume, dar mai bine este a c=?tiga
prieteni pe s"in@ii pl<cu@i lui Dumnezeu. 1uni sunt ap<r<torii ?i mi(locitorii pe care >i ave@i
c<tre boieri, dar nu sunt a?a cum sunt >ngerii cei ce mi(locesc pentru noi c<tre Dumnezeu.
1ine este a "ace milostenie s<racilor pentru Dumnezeu, dar nici o (ert"< nu este at=t de
bine primit< lui Dumnezeu, precum a$- da 3ui su"letul ?i voia cu totul. Dulce este sa@iul
vie@ii acesteia, dar nu este >ntocmai cu sa@iul Aaiului. Frumoas< este bog<@ia ?i iubit< de
to@i oamenii, dar nu este asemenea cu acele vistierii, pe care ochiul nu le$a v<zut, urechea
nu le$a auzit ?i la inima omului nu s$au suit. Frumoase sunt tinere@ile, dar "a@< de el mai
"rumos cu "rumuse@ea dec=t "iii omene?ti, nu sunt nimic. 1ine este a "i cineva osta? al
>mp<ratului celui p<m=ntesc, dar pu@in< vreme ?i cu mult< prime(die se "ace acea ost<?ire%
iar a se "ace cineva osta? Dmp<ratului ceresc, este a d<n@ui peste toat< puterea cea
potrivnic<".
#cestea ?i cele asemenea cu acestea gr<ind c<tre ei cuviosul egumen ?i v<z=nd lacrimile
cele multe ce ie?eau din ochii lor, a zis c<tre !imeon: K'u dori, nici nu pl=nge pentru
c<runte@ile st<p=nei maicii tale, c<ci pentru ostenelile tale, Dumnezeu poate mai bine s< o
m=ng=ie, dec=t dac< ai "i tu l=ng< ea. Gi chiar dac< nu te$ai dep<rta de d=nsa n$ai putea ?ti
dac< tu o vei >ngropa pe ea sau mai >nt=i ea pe tine% ?i ai "i murit i<r< de pl<cerea lui
Dumnezeu, neav=nd ceva ca s< te poat< izb<vi de r<ut<@ile cele ce vor s< "ie dup< moarte.
<ci nici lacrimile cele de maic<, nici dragostea cea de tat<, nici bog<@ia, nici slava, nici
>nso@irea "emeii ?i nici iubirea "iilor nu pot s< roage pe Hudec<torul cel >n"rico?at, "<r<
numai via@a cea >mbun<t<@it<, nevoin@ele ?i ostenelile su"erite pentru Dumnezeu".
#poi, >ntorc=ndu$se c<tre -oan, i$a zis: KGi @ie, o, "iule, s< nu$@i aduc< vr<(ma?ul ni?te
g=nduri ca acestea ?i s<$@i zic< >n mintea ta: Line a"ar< de mine va spri(ini ?i va hr<ni
b<tr=ne@ile tat<lui meu) ine va potoli t=nguirea so@iei mele)M *entru c< de i$a@i "i l<sat
pe d=n?ii s< slu(easc< altui dumnezeu, iar voi v$a@i "i dus la altul, cu dreptate v$a@i "i
>ngri(it de d=n?ii% dar deoarece ;nul este Dumnezeu, <ruia a@i >ncredin@at pe p<rin@ii
vo?tri ?i pentru a <rui dragoste i$a@i l<sat pe ei, apoi s< "i@i >ncredin@a@i c< /l singur se va
>ngri(i de d=n?ii, >nc< ?i la aceasta s< v< mai g=ndi@i, c< pe c=nd era@i >n lume ?i slu(ea@i
vie@ii celei vremelnice, bun<tatea Domnului se >ngri(ea de voi ?i v< umplea casele voastre
de toate bun<t<@ile, cu at=t mai v=rtos acum se va >ngri(i de casele voastre, "iindc< a@i
venit ca s<$i slu(i@i 3ui cu toat< inima, vr=nd s<$- pl<ce@i ?i mai bine.
#duce@i$v< aminte, "iilor, de cuv=ntul Domnului c<tre cel ce a vrut s< mearg< >n urma 3ui
?i a zis:Doamne, poruncete-mi ca mai !nti % merg % !ngrop pe tatl meu. -ar Domnul
i$a gr<it:+a% pe cei mor*i %-i !ngroape mor*ii lor, iar tu vino (up -ine. Deci ?i voi, cu
voie neschimbat< ?i cu inim< ne>ndoit<, s< alerga@i >n urma lui .ristos. < de v$ar "i
22
chemat pe voi un >mp<rat p<m=ntesc ?i pieritor, vr=nd s< v< "ac< >n palatele sale postelnici
sau s"etnici, oare n$a@i "i l<sat casele voastre ?i pe to@i casnicii, ?i oare n$a@i "i mers cu
s=rguin@< la >mp<rat, s< sta@i >naintea lui cu slav< ?i cinste ?i s< v< >ndulci@i de vederea
"e@ei lui ?i de mil<) -ar aceasta a@i "i "<cut$o pentru putin< vreme, >n care el ar "i voit s< v<
cinsteasc< pe voi >naintea boierilor s<i". -ar -oan ?i !imeon i$au zis: K#dev<rat, a?a este,
p<rinte6"
#tunci cuviosul egumen a gr<it c<tre d=n?ii: Ku c=t mai v=rtos, o, "iilor, suntem datori ca
s< alerg<m cu mai mult< s=rguin@< ?i os=rdie la chemarea >mp<ratului ceresc, el ce ne
cheam< la cinstea aceea, care nu se poate m<sura sau asem<na cu nici o alt< >nalt< cinste
lumeasc<. De aceea suntem datori a asculta pe Dumnezeu, el ce ne cheam< pe noi la
D=nsul, aduc=ndu$ne aminte de dragostea !a cea c<tre noi, pentru care pe Fiul !<u ;nul
n<scut nu 3$a cru@at, ci 3$a dat pentru noi la moarte s=ngerat<, ca s< ne "ac< pe noi "ii ai
!<i. Gi chiar de am v<rsa tot s=ngele nostru pentru aceasta, nimic vrednic n$am r<spl<ti
pentru bun<tatea ?i dragostea 3ui ar<tat< spre noi% pentru c< s=ngele robilor nu este
asemenea cu s=ngele >mp<r<tesc".
#ceste cuvinte le$a gr<it c<tre d=n?ii uviosul 'icon, b<rbatul cel insu"lat de Dumnezeu,
>ns< v<z=nd tinere@ile lor cele crescute >n hr<nire dulce ?i >mbr<cate >n haine moi, cu toate
c< cuno?tea os=rdia lor cea "ierbinte c<tre Domnul, i$a s"<tuit s< nu primeasc< >ndat<
chipul monahicesc, ci s< a?tepte c=t<va vreme, p=n< ce ei >n?i?i se vor ispiti pe sine, dac<
vor putea su"eri greutatea nevointei monahice?ti. -ar ei, c<z=nd la picioarele lui, >l rugau
cu lacrimi s<$i tund< ?i s<$i >mbrace >n schima monahal<, "<r< s< mai a?tepte.
Dup< aceasta, stare@ul, vr=nd s<$i ispiteasc< pe ei, a luat la o parte pe -oan ?i i$a zis lui:
K#cum eu am s"<tuit pe prietenul t<u, ca >nc< p=n< la anul s< mai petreac< >n chipul
mirenesc". #tunci -oan a r<spuns: KDe voie?te el, petreac< cum voie?te% dar eu nu pot
su"eri at=ta vreme p=n< la tundere% de aceea, m< rog, p<rinte, ca >ndat< s< s<v=r?e?ti
asupra mea ceea ce dore?te su"letul meu". -ar !imeon, v<z=ndu$i pe ei vorbind de o parte,
a zis c<tre stare@: K'u z<bovi, p<rinte, ascult=nd cuvintele lui -oan% pentru c< se cutremur<
inima mea pentru d=nsul, ca s< nu t=n(easc< pentru so@ia sa cea bogat< ?i at=t de
"rumoas<, cu care s$a >nso@it anul acesta, ?i nu cumva pentru aceasta s< cad< din dragostea
lui Dumnezeu".
#tunci ?i -oan a gr<it cu lacrimi c<tre stare@, pentru c< era "oarte plecat spre lacrimi:
KAogu$m< @ie, p<rinte, ca >ndat< s< ne c<lug<re?ti pe noi, pentru ca s< nu pierdem pe
iubitul meu "rate, c<ci are o maic< ce >l iube?te "oarte mult ?i care nu poate trnceta
de a m< >ngri(i, p=n< ce nu >l voi vedea pe el c<lug<rit". #tunci stare@ul, v<z=nd gri(a cea
mare ce o aveau unul pentru altul ?i "iind >ncredin@at c< Dumnezeu nu ru?ineaz<, nici
trece cu vederea pe cei ce alearg< la D=nsul din tot su"letul ?i cu credin@< ne>ndoit<, i$a
dus pe ei >n biseric< ?i, tunz=ndu$i, i$a >mbr<cat >n chipul celor noi >ncep<tori. -ar c=nd se
s<v=r?ea c<lug<ria lor, -oan pl=ngea "oarte tare, iar !imeon >n tain< >l >mboldea pe el,
poruncindu$i s< tac<, "iindc< i se p<rea c< pl=nge dup< tat< ?i dup< "emeia sa, dar acela
v<rsa lacrimi din c<ldura dragostei ce o avea c<tre Dumnezeu.
27
-ar dup< tundere ?i dup< s<v=r?irea !"intei 3iturghii, egumenul iar<?i a rostit mult< vreme
cuv=nt de >nv<@<tur< c<tre d=n?ii, v<z=nd cu duh >nainte v<z<tor c< nu vor petrece mult >n
m<n<stirea lui, Dumnezeu chem=ndu$i pe d=n?ii la via@< mai des<v=r?it<. Gi era ziua
aceea s=mb<t<, iar egumenul voia ca a doua zi, Duminic<, s< pun< pe d=n?ii r=nduiala
c<lug<reasc< cea des<v=r?it< a chipului >ngeresc. Gi unii din "ra@i gr<iau c<tre -oan ?i
!imeon: KFerici@i sunte@i voi, c< m=ine diminea@< v< ve@i na?te din nou ?i ve@i "i cura@i, ca
n<scu@i din p=ntecele maicii, ?i v< ve@i cur<@i de p<catele voastre, ca ?i cum >ntr$ acea zi
a@i primi botezul".
-ar ei, ne>n@eleg=nd cele ce li se gr<iau, se minunau ?i se sp<im=ntau% ?i, alerg=nd la
s"=ntul egumen >n seara s=mbetei, >l rugau pe el, zic=nd: K'u ne boteza pe noi, p<rinte, c<
suntem cre?tini ?i "ii de p<rin@i cre?tini, n<scu@i din nou prin baia !"=ntului 1otez". Dar
egumenul, nepricep=nd cuvintele lor, a zis c<tre d=n?ii: Kine voie?te s< v< boteze pe voi,
"iilor)" /i au zis: K#m auzit de la p<rin@i c< m=ine de diminea@< avem s< ne botez<m".
#tunci >n@eleg=nd egumenul c< "ra@ii le$au vorbit lor despre s"=ntul ?i >ngerescul chip, a
zis c<tre d=n?ii: K1ine v$au spus p<rin@ii pentru c< m=ine de diminea@< voim s< v<
>mbr<c<m pe voi >n r=nduiala cea des<v=r?it< a chipului cel >ngeresc, care, ca un al doilea
botez, v< va cur<@i de toate p<catele "<cute >n lume".
Dar -oan ?i !imeon nu ?tiau ce este r=nduiala cea des<v=r?it< a chipului >ngeresc. Deci
egumenul a poruncit s< cheme un "rate pe care >l >mbr<case cu o Duminic< >nainte >n
r=nduiala cea des<v=r?it<% ?i "iindc< "ratelui acela nu i se >mpliniser< cele ?apte zile, purta
>nc< toat< >mbr<c<mintea r=nduielii celei s"inte, dup< a?ez<m=ntul m<n<stiresc. Gi venind
"ratele acela, iar !imeon ?i cu -oan, v<z=ndu$l, au c<zut la picioarele egumenului ?i l$au
rugat pe el ca >ndat< ?i >n acela?i ceas, "iind sear<, s<$i >mbrace ?i pe ei >ntr$un chip ca
acela. *entru c< ziceau ei: K:ameni suntem. 'u ?tim de vom mai trn@eleg=nd egumenul c< ei v<d o vedenie, a trimis pe "ratele cel chemat la chilia sa. Gi
duc=ndu$se acela, -oan ?i !imeon au zis iar<?i c<tre egumen: K*<rinte, pentru Dumnezeu,
>ndat< s< ne "aci ?i pe noi ast"el, precum este "ratele acela% c<ci cu adev<rat pe nici unul n$
am v<zut >n m<n<stirea ta, ca s< "ie >ntr$o cinste ca aceasta, >n care este "ratele acela". -ar
egumenul i$a >ntrebat: Ke a@i v<zut, "iilor, la acel "rate)" /i i$au r<spuns: K#m v<zut pe
capul lui o cunun< prea luminoas< cu str<lucire >mpre(urul ei, ?i oarecare "e@e cu podoab<
s"=nt< >ncon(ur=ndu$l cu lum=n<ri ?i c=nt=nd cu dulcea@<". Deci s$a minunat egumenul de
at=ta cur<@ie su"leteasc< a lor ?i a zis c<tre d=n?ii: KM=ine de diminea@<, cu darul Duhului
!"=nt, ?i voi ve@i primi aceea?i cunun< ?i slav< >n r=nduiala cea s"=nt<".
Gi sosind ziua Duminicii, egumenul a s<v=r?it acel s"=nt chip asupra lor ?i am=ndoi se
vedeau unul pe altul cu cunun< str<lucind deasupra capului, iar noaptea >?i vedeau "a@a
unul altuia ca ziua. Gi s$au umplut su"letele lor de at=ta bucurie, >nc=t nu doreau s< guste
nici hran< ?i nici b<utur<. -ar dup< primirea r=nduielii celei des<v=r?ite, trec=nd dou< zile,
li s$a >nt=mplat de au v<zut pe "ratele cel de mai >nainte, pe care >l v<zuser< >n slav<,
>mbr<cat acum >n hain< de p<r ?i "<c=nd slu(ba m<n<stirii, dar n$au v<zut deasupra lui
slava ?i cununa dint=i% ?i se minunau pentru aceea.
29
Deci !imeon a zis c<tre -oan: K!< m< crezi, "rate, c< dup< s<v=r?irea celor ?apte zile ?i noi
nu vom mai vedea unul deasupra altuia cununa ?i str<lucirea cea "rumoas<, precum
vedem acum". -oan a zis: KDeci ce voie?ti, "rate, ca s<$@i "ie)" !imeon a zis: KNoiesc s<
m< ascul@i pe mine, ?i, precum am "ugit din lume, tot a?a s< "ugim ?i de aici ?i s< ie?im >n
via@a pustniceasc< ?i lini?tit<. *entru c<, de c=nd cinstitul egumen ne$a >mbr<cat pe noi >n
acest s"=nt chip, s$a aprins inima mea cu o minunat< dorire% iar su"letul meu nu voie?te s<
vad< pe nimeni, nici s< vorbeasc<, nici s< aud< ceva de la cineva, ci dore?te s< petreac<
>ntru ad=nc< t<cere, cu totul dep<rtat de to@i". -oan a zis: KDar ce vom m=nca >n pustie)"
A<spuns$a !imeon: Ke m<n=nc< ?i ceilal@i vie@uitori ai pustiei, despre care am auzit ieri
din gura egumenului, care ne >nv<@a pe noi. el ce >i hr<ne?te pe aceia ne va hr<ni ?i pe
noi. Gi mi se pare c< egumenul, vr=nd ca ?i noi s< ne alegem via@a pustniceasc<, ne$a
vorbit mult despre cei care petrec >n pustie".
-oan a zis: KDar >nc< nu am >nv<@at c=ntarea de psalmi, dup< r=nduiala m<n<stirii".
!imeon a r<spuns: Kel ce a m=ntuit pe cei ce i$au pl<cut mai >nainte de David, #cela ne
va m=ntui ?i pe noi6 Gi, precum pe David care p<?tea oile, l$a >nv<@at a alc<tui psalmi, tot
a?a ne va >nv<@a ?i pe noi6 Deci, ascult<$m< pe mine, o, "rate, ?i precum >mpreun< ne$am
dat lui Dumnezeu, tot a?a >mpreun< s<$i slu(im 3ui". -oan a zis: KNom "ace precum
voie?ti%% dar cum vom ie?i din m<n<stire, de vreme ce por@ile se >nchid noaptea)" !imeon
a zis: Kel ce ne$a deschis nou< ziua, tot #cela ne va deschide ?i noaptea6"
#st"el alc<tuind ?i >nt<rind s"atul >ntre ei ?i apropiindu$se noaptea, egumenul a v<zut >n
vis pe un b<rbat cinstit cu s"=nt< podoab<, deschiz=nd por@ile m<n<stirii ?i zic=nd: K:ile
lui .ristos, ie?i@i la p<?unea voastr<6" Deci, de?tept=ndu$se >ndat<, a alergat la poart< ?i a
g<sit$o deschis<. Gi socotind el c< !imeon ?i -oan au ie?it acum, ?edea >ngri(orat,
suspin=nd ?i zic=nd: K'$am "ost vrednic eu, p<c<tosul, ca s< primesc rug<ciunile
p<rin@ilor mei% c<ci ei mi$au "ost mie p<rin@i ?i >nv<@<tori, iar nu eu lor. :, c=te pietre
scumpe $ precum zice !criptura $ ne"iind cunoscute, se t<v<lesc pe p<m=nt, v<zute de
mul@i, dar cunoscute de pu@ini6"
#cestea zic=nd >n sine egumenul ?i >ntrist=ndu$se, iat<, robii lui .ristos mergeau de la
chilie spre poart<, ca s< ias< din m<n<stire. -ar egumenul a v<zut c< mergeau >naintea lor
ni?te tineri prea"rumo?i, cu "<clii luminoase. -ar -oan ?i !imeon nu vedeau pe acei tineri,
>ns< v<z=nd por@ile deschise, s$au bucurat "oarte c< nu s$au lipsit de n<de(dea lor. Dar
c=nd au v<zut l=ng< poart< pe stare@, s$au temut ?i voiau s< se >ntoarc<, pentru c< nu ?tiau
c< este egumenul. -ar el i$a chemat, zic=ndu$le: K'u v< teme@i, "iilor% veni@i >n numele
Domnului6" -ar ei cunosc=nd c< este egumenul, mai mult s$au bucurat ?i au cunoscut c<
Dumnezeu, are mai >nainte i$a descoperit venirea lor, i$a ar<tat ?i plecarea lor.
Deci, >nchin=ndu$se stare@ului, au zis: K>@i mul@umim, p<rinte, ?i nu ?tim ce "el de
mul@umire vom da lui Dumnezeu ?i cinstitei tale "e@e. are din noi n<d<(duia s< se
>nvredniceasc< de ni?te daruri ca acestea) are >mp<rat putea s< ne cinsteasc< pe noi cu o
r=nduial< ca aceasta) e visterie putea s< ne >mbog<@easc< pe noi at=t de degrab) e baie
putea s< ne cure@e ast"el su"letele noastre) are p<rin@i ar "i putut s< ne iubeasc< ?i s< ne
m=ntuiasc< pe noi ca tine, cinstite p<rinte) 2u ne e?ti nou< tat< ?i maic<, dup< .ristos. 2u
ne e?ti st<p=n, p<stor ?i pov<@uitor, care ne duce de m=n<. *rin tine am c=?tigat visteria
2+
cea ne"urat< ?i am a"lat m<rg<ritarul m=ntuirii cel "<r< de pre@. Gtim cu adev<rat puterea
botezului celui de$al doilea, precum ne$au spus nou< p<rin@ii. Gi ne rug<m "ericirii tale,
p<rinte, s< "aci rug<ciune pentru noi ?i s< ne la?i pe noi, robii t<i, s< plec<m unde ne va
pov<@ui Dumnezeu% c<ci #celuia am dorit a$- slu(i cu tot su"letul. #du$@i aminte, p<rinte,
de oile tale pe care le$ai adus lui .ristos spre (ert"<". #cestea le$au gr<it ei cu multe
lacrimi. Dar ?i egumenul pl=ngea de bucurie duhovniceasc<, v<z=nd at=ta dorin@<
c<tre Dumnezeu din partea lor.
#poi pun=nd pe !imeon de$a dreapta, iar pe -oan de$a st=nga ?i ridic=ndu$?i m=inile spre
cer, a >nceput a se ruga ast"el: KDumnezeule cel drept ?i sl<vit, Dumnezeule cel mare ?i
tare, Dumnezeule cel mai >nainte de veci ?i ve?nic, ascult<$m< pe mine, p<c<tosul, >n
ceasul acesta. #scult<$m<, Doamne, el ce 2e$ai "<g<duit s< ascul@i pe to@i cei ce >@i
slu(esc Cie cu adev<rat% >ndreapt< pa?ii acestor robi ai 2n
calea p<cii. Fii a(ut<tor acestor tineri "ar< de r<utate ?i p<ze?te$i >ntregi ca pe ni?te
porumbei. eart< pe toate duhurile cele necurate, ca s< nu se apropie de ace?ti prunci ai
2<i, ci s< "ug< departe de la "a@a lor. #puc< arm< ?i pav<z< ?i te scoal< >n a(utorul lor.
Aidic< sabie ?i >i ap<r< pe ei >mpotriva celor ce$i gonesc. Fi "iec<rui su"let: LM=ntuirea ta
sunt /u6M F< ca s< "ug< din g=ndurile lor toat< ner<bdarea ?i spaima, m=ndria ?i p<rerea
de sine, ?i toat< r<utatea s< piar< din mintea lor. F< s< se sting< toat< aprinderea trupului
cea din "ire ?i cea care se "ace din diavoleasc< ispitire. F< s< se s"in@easc< trupul ?i
su"letul lor, iar duhul lor s< se lumineze cu lumina darului 2<u, ca s< se "ac< ei b<rba@i
des<v=r?i@i prin cre?terea cea duhovniceasc<. F< s< se >nvredniceasc< de partea pl<cu@ilor
2<i, s< 2e laude cu s"in@ii >ngeri ?i totdeauna s< se >nchine 2at<lui ?i Fiului ?i !"=ntului
Duh, ;nui Dumnezeu >n 2reime, >n veci. #min".
#poi, >ntorc=ndu$se spre robii lui .ristos, le$a zis cu lacrimi: K:, bunii mei "ii,
Dumnezeu, pe are 3$a@i ales ?i la are a@i alergat, s< trimit< >ngerul !naintea "e@ei
voastre, ca s< "ac< "<r< de "ric< calea >naintea picioarelor voastre ?i s< mearg< >naintea
voastr<, izb<vindu$v< de toate puterile cele potrivnice, precum a izb<vit pe -acov de
3aban ?i de -sav ?i pe Daniil din gura leilor". #poi, cuprinz=ndu$i >n bra@ele sale, iar<?i
gr<ia c<tre Dumnezeu: KDumnezeule, m=ntuie?te pe cei ce 2e$au iubit cu toat< inima, c<
drept e?ti, Doamne. 'u l<sa pe cei ce au l<sat toate cele de?arte pentru 2ine". #poi a mai
zis c<tre d=n?ii: KFiilor, p<zi@i$v<, c< merge@i la >n"rico?at ?i nev<zut r<zboi, dar nu v<
teme@i, c< Dumnezeu este puternic s< nu >ng<duie asupra voastr< ispite mai presus de
m<sura voastr<. 'evoi$ @i$v<, "iilor, ca s< nu v< biruiasc< vr<(ma?ul. !ta@i cu vite(ie, av=nd
ca pav<z< s"=nta r=nduial< monahiceasc< a chipului >ngeresc. #duce@i$v< aminte de el
ce a zis:$imeni punn( mna %a pe plug i cutn( !napoi. nu e%te !n(reptat !ntru
!mpr*ia lui Dumnezeu. !< nu "i@i lene?i sau tr=ndavi, >ncep=nd aceast< cale a Domnului,
ca nu s< se >mplineasc< ?i la voi pilda despre cel ce a >nceput a zidi turn ?i nu l$a putut
s<v=r?i. Deci, >mb<rb<ta@i$v<, o, "iilor, ?tiind c< mic este r<zboiul, dar mare este cununa%
de pu@in< vreme este osteneala, dar ve?nic< va "i odihna".
Dndeletnicindu$se ei >n ni?te vorbiri ca acestea, a sosit ceasul ca s< toace de ;trenie ?i era
vremea acum ca s< ias< pe por@ile m<n<stirii. -ar !imeon, duc=nd pe egumen deosebi, i$a
zis: K*<rinte, m< rog @ie, "< rug<ciune cu dinadinsul c<tre Dumnezeu pentru "ratele meu,
28
-oan, ca s<$i ?tearg< din minte pomenirea so@iei lui% ca nu cumva din ispita vr<(ma?ului s<
m< lase pe mine, c<ci m< voi topi de (ale pentru desp<r@irea lui. Aoag< >nc< pe Dumnezeu
?i pentru tat<l lui, care l$a n<scut, ca s<$l m=ng=ie pe el, ca s< nu se m=hneasc< pentru "iul
care l$a p<r<sit". #semenea ?i -oan, lu=nd deosebi pe stare@, i$a zis: K*<rinte, s< nu ui@i >n
s"intele tale rug<ciuni pe "ratele meu, !imeon, ca s< nu "ug< de la mine la maica sa, atras
"iind spre d=nsa din dragoste% ?i a"l=ndu$ne >n port, s< p<timim >necare". Gi s$a minunat
stare@ul de o dragoste, ca aceea ce era >ntre d=n?ii ?i, "<g<duind c< se va ruga pentru
d=n?ii, i$a binecuv=ntat, >ngr<dindu$i cu semnul !"intei ruci, ?i i$a liberat cu pace.
-ar -oan ?i !imeon, robii lui .ristos, duc=ndu$se de la cuviosul egumen, gr<iau:
KDumnezeule, pentru rug<ciunile robului 2n aceast< pustie ad=nc<". #poi -oan a zis c<tre
!imeon: KFrate, ce vom "ace acum) -n ce parte ne vom duce)" !imeon a r<spuns: K!<
mergem spre dreapta, c< toate cele ce sunt spre dreapta sunt bune". Deci au mers spre
partea dreapt<. -ar aceea a "ost cu purtarea de gri(< a lui Dumnezeu, care nu l<sa pe robii
!<i.
Gi merg=nd ei din destul, s$au apropiat de Marea Moart< ?i au a"lat aproape de mare ?i de
r=ul -ordan, unde intra >n marea aceea, un loc "rumos ?i o chilie, >n care petrecuse un
stare@ oarecare, vie@uitor >n pustie, ?i care se mutase c<tre Domnul cu c=teva zile mai
>nainte de sosirea lor. #colo erau ?i pu@ine vase ?i gr<din< care avea verde@uri s<dite, cu
care se hr<nea r<posatul stare@. Gi v<z=nd robii lui .ristos aceea, s$au veselit "oarte mult,
ca ?i cum ar "i a"lat cineva o vistierie bogat<. Deci au mul@umit lui Dumnezeu ?i,
s<l<?luindu$se acolo, au >nceput a vie@ui. Dar nu dup< mult< vreme diavolul, vr<(ma?ul
su"letelor noastre, nesu"erind via@a cea pl<cut< lui Dumnezeu a robilor lui .ristos, a
>nceput a se lupta >mpotriva lor, aduc=ndu$i aminte lui -oan de "emeie ?i de tat<, iar lui
!imeon de dragostea maicii sale. -ar ei, dac< s$au v<zut unul pe altul m=hni@i, >ndat< au
gr<it unul c<tre altul: K!tai, "rate, s< ne rug<m >mpreun< !t<p=nului nostru -isus .ristos,
ca s< ne p<zeasc< de me?te?uginle vr<(ma?ului, cu rug<ciunile !"=ntului 'icon, stare@ul
nostru". Gi rug=ndu$se ei, a(utorul lui Dumnezeu a venit degrab<, gonind de la d=n?ii
asuprelile potrivnicului.
;neori ispititorul le aducea po"ta de m=ncare de carne ?i de b<utur< de vin. #lteori le
ar<ta >n vis pe p<rin@i ?i pe rudenii, unii pl=ng=nd pentru d=n?ii, iar al@ii osp<t=ndu$se.
;neori >i arunca >n tr=nd<vie ?i >n lenevire, iar alteori voia s<$i >nsp<im=nte prin n<luciri
>n"iorate. Gi iar<?i le aducea g=nd s< se >ntoarc< >n m<n<stire, ca ?i cum le era nesu"erit<
via@a pustniceasc<. Gi se s=rguia acel vr<(ma? >n multe "eluri s< >mpiedice alergarea cea
bun< a nevoitorilor ale?i. Dar ei, aduc=ndu$?i aminte de "<g<duin@ele lor ?i de cununile
cele luminate, pe care le v<zuser< la >nceput unul asupra altuia, de >nv<@<tura stare@ului lor
?i de lacrimile v<rsate, se >nt<reau >ntru Domnul ?i, sim@ind adeseori >n inimile lor o
oarecare dulcea@< duhovniceasc<, se m=ng=iau.
-ar dup< >mpotrivirea b<rb<teasc< >mpotriva ispitelor vr<(ma?ului, li se ar<ta >n vis
uviosul 'icon, uneori s"atuindu$i, alteori "<c=nd rug<ciuni lui Dumnezeu pentru d=n?ii,
iar alteori >nv<@=ndu$i psalmi ?i rug<ciuni. Gi, de?tept=ndu$se, >?i aduceau aminte aievea
2B
de cele ce >i >nv<@a d=nsul >n vis ?i aveau bucurie mare. Dnc< ?i m=hnirea care li se "<cea
din aducerea aminte a celor de acas<, le$a u?urat$o Domnul dup< doi ani, prin ni?te
descoperiri ca acestea: !imeon se vedea noaptea >n vedenia visului, c< cerceteaz< pe
maica sa >n casa ei ?i gr<ia c<tre ea >n limba sirian<: KMaic<, nu te >ngri(i, c< nou< ne este
bine. /u ?i domnul loan suntem s<n<to?i ?i suntem r=ndui@i >n palatele >mp<r<te?ti. Gi iat<,
purt<m cununi cu care ne$a >ncununat >mp<ratul ?i ne$a >mpodobit cu haine luminoase.
!pune ?i tat<lui lui -oan s< nu se >ntristeze pentru "iul sngri(i@i de noi".
: vedenie ca aceasta i se "acea de multe ori lui !imeon ?i din aceea a cunoscut c< de
acum maica lui nu se mai >ngri(e?te pentru d=nsul, "iind m=ng=iat< de Dumnezeu. De
asemenea, ar<t=ndu$i$se ?i lui loan >n vedenia visului o oarecare "a@< prealuminoas<, >i
zicea: K-at<, pe tat<l tntru >mp<r<@ia Mea >n aceste zile". 'i?te vedenii ca
acestea spun=ndu$?i unul altuia -oan ?i !imeon, se bucurau >n su"letele lor ?i se veseleau
>ntru Dumnezeu, M=ntuitorul lor. De atunci nici un "el de gri(< nu mai aveau $ unul de
tat<l ?i de "emeia sa, iar altul de maica sa $, ci gri(a lor era una, ca ziua ?i noaptea s< laude
pe Dumnezeu. #ceasta era osteneala lor cea "<r< de osteneal< ?i gri(a cea "<r< de gri(<, ca
s< "ac< ne>ncetat rug<ciuni. Deci, nu dup< mult< vreme, s$au "<cut vase vrednice ale
!"=ntului Duh ?i se >nvredniceau de vederea dumnezeie?tilor descoperiri. Gi uneori
vie@uiau deosebi unul de altul, dar nu departe% ci numai ca la o azv=rlitur< de piatr<. =nd
unuia >i venea un g=nd potrivnic, >ndat< alerga la cel<lalt, pentru c< unul altuia >?i
descopereau g=ndurile ?i, rug=ndu$se >mpreun<, goneau asupririle celui potrivnic.
2rec=nd c=t<va vreme, "ericitul !imeon ?ez=nd la locul sn r<pire ?i s$
a v<zut pe sine c< se >ntorsese >n patria sa, cetatea /mesa, ?i cerceta pe maica sa cea
bolnav<, c<tre care a zis: K:, maic<, cum petreci)" -ar ea a r<spuns: K1ine >mi este, "iule".
Gi iar<?i a zis c<tre d=nsa: KMergi la >mp<rat "<r< s< te temi de nimic, c<ci eu 3$am rugat
pentru tine ?i @i$am preg<tit un loc ales% ?i de va voi /l, apoi ?i eu voi veni la tine6" Dup<
aceast< vedenie, !imeon, venindu$?i >n sine, a cunoscut c< >ntr$acel ceas a murit maic<$sa
?i, alerg=nd degrab< la "ratele -oan, l$a rugat pe el ca s< se roage pentru su"letul maicii
sale.
Deci ?i el >nsu?i plec=ndu$?i genunchii, se ruga cu lacrimi, zic=nd: KDumnezeule, el ce
ai binevoit a primi (ert"a lui #vraam ?i nu ai lep<dat (ert"ele lui -e"tae, nici nu ai trecut cu
vederea darurile lui #bel, ?i pentru !amuil, pruncul 2<u, ai ar<tat$o proorocit< pe maica
lui, #na% 2u, Doamne, Doamne al meu, prime?te su"letul maicii mele celei bune, pentru
mine, robul 2<u. #du$@i aminte de durerile ?i ostenelile ei cele pentru mine. #du$@i aminte
de suspinele ?i lacrimile ei, pe care le$a v<rsat c=nd am venit la 2ine de la d=nsa. #du$@i
aminte de s=nii ei, cu care m$a al<ptat, n<d<(duind s< aib< m=ng=iere ?i a(utor de la mine,
dar n$a c=?tigat cele n<d<(duite. 'u uita, !t<p=ne, t=nguirile inimii ei pentru mine, c=nd
am l<sat$o pe ea pentru 2ine. #du$@i aminte c=te nop@i nu s$a suit somnul la ochii ei,
aduc=ndu$?i aminte ne>ncetat de tinere@ile mele ?i de s<r<cia sa.
:, c=t o durea inima, privind la hainele mele, >n care acum nu se mai >mbr<ca
m<rg<ritarul ei cel de mult pre@. #du$@i aminte de c=t< bucurie ?i veselie am lipsit$o pe ea
prin plecarea mea de la d=nsa, ca s<$Ci slu(esc Cie, Dumnezeul ?i !t<p=nul meu ?i al ei.
24
D<$i ei p<zitorul cel tare $ pe >ngerul 2nghit< pe to@i. *orunce?te Dumnezeul
meu, ca su"letul ei s< se despart< de trup "<r< de durere ?i "<r< de "ric< ?i iart<$i ca un 1un
toate gre?elile ce le$a "<cut >n aceast< via@<. #st"el, Dumnezeule ?i Dreptule Hudec<tor, s<
nu o duci pe ea din m=hnire >n m=hnire, din prime(die >n prime(die ?i din suspin >n suspin.
i, >n loc de m=hnirea ce a su"erit$o pentru mine, unul n<scut "iul s<u, d<$i ei bucurie ?i >n
loc de lacrimi, veselia cea preg<tit< s"in@ilor 2<i".
Deci s$a rugat ?i -oan >mpreun< cu d=nsul pentru su"letul celei prist<vite% apoi scul=ndu$
se de la rug<ciuni, -oan m=ng=ia pe !imeon, zic=nd: K-at<, "rate, Dumnezeu a auzit
rug<ciunile tale ?i a primit pe maica ta. Deci ostene?te$te >nc< cu mine, ?i s< rug<m
am=ndoi pe Dumnezeu, ca s< "ac< mila !a ?i cu "emeia care a "ost >nso@it< cu mine, ca sau
s< o duc< pe d=nsa la via@a monahiceasc< sau s$o ia din lumea aceasta la /l". Gi s$au rugat
am=ndoi pentru aceasta. #poi, trec=nd pu@in< vreme, !"=ntul -oan s$a a"lat ?i el >n r<pire
?i a v<zut pe "emeia lui ?ez=nd >n casa sa. Gi venind la ea maica lui !imeon, a luat$o de
m=n< ?i i$a zis% K!coal<$te, sora mea, ?i vino la mine, c<ci "rumoas< cas< mi$a dat
>mp<ratul, el ce i$a "<cut osta?i pe "iul meu ?i pe b<rbatul t<u. !chimb< hainele tale ?i
>mbrac< altele curate". Gi >ndat< scul=ndu$se aceea, ?i$a schimbat hainele ?i a mers >n
urma ei.
Din aceast< vedenie, -oan a cunoscut c< a murit "emeia lui ?i >n loc bun s$a r=nduit cu
maica lui !imeon% pentru aceea s$a bucurat cu bucurie mare. Deci de atunci erau am=ndoi
"<r< de gri(<, ?i au petrecut 2E de ani >n pustie, vie@uind >mpreun< >n toat< p<timirea cea
rea, lupt=ndu$se cu vr<(ma?ii cei nev<zu@i, biruindu$i ?i gonindu$i cu darul lui Dumnezeu.
-ar mai ales !imeon venise >ntr$at=ta nep<timire, >nc=t trupul lui era ca un lemn nesim@itor
?i n$avea >n sine nici un "el de po"t<, av=nd toate m<dularele lui omor=te cu totul.
-ar >ntr$o zi, !imeon a zis c<tre -oan: KFrate, ascult<$m< pe mine6 De acum nu mai este
nevoie s< petrecem >n pustiul acesta, ci s< mergem s< slu(im m=ntuirii altora. *entru c<
aici ne "olosim numai pe noi, dar pentru "olosul altora nu avem plat<. :are nu zice
#postolul *avel:$imeni % nu caute pe ale %ale, ci fiecare pe cele ce %unt ale aproapelui.
Gi iar<?i:Tuturor le fac %pre plcere, necutn( folo%ul meu, ci al multora, ca % %e
mntuia%c. Gi iar<?i acela?i apostol zice:Tuturor m-am fcut toate, ca, !n orice chip, %
mntuie%c pe unii. -oan a r<spuns: KFrate, socotesc c< satana a ur=t lini?tea noastr< ?i @i$a
dat un g=nd ca acesta% deci >mpotrive?te$te lui ?i ?ezi aici, ca aceast< alergare a noastr<, pe
care am >nceput$o ?i la care suntem chema@i de Dumnezeu, s$o s"=r?im >n aceast< pustie6"
!imeon i$a zis: KFrate, crede$m< c< eu de acum nu voi mai "i aici, ci m< duc >ntru puterea
lui .ristos, s< r=d de lume6"
-ar -oan i$a zis: K/u >nc< n$am venit >ntr$o s<v=r?ire ca aceasta, ca s< pot s<$mi bat (oc de
lume% c<ci m< tem ca nu cumva aceea s< m< bat(ocoreasc< pe mine ?i s< m< lipseasc< de
darul lui Dumnezeu. Deci m< rog @ie, bunul meu "rate, pentru Domnul, care ne$a >nso@it
pe noi, s< nu m< la?i pe mine, smeritul, nici s< te dep<rtezi de "ratele t<u. 2u ?tii c< dup<
Dumnezeu nu am pe nimeni, dec=t numai pe tine, "ratele meu. De to@i m$am lep<dat ?i cu
tine m$am legat% iar tu voie?ti acum s< m< la?i pe mine singur >n aceast< pustie ca >n
mare) #du$@i aminte de ziua >n care am aruncat sortii ?i am pornit >mpreun<, ca s< slu(im
2E
Domnului ?i ne$am "<g<duit s< nu ne desp<r@im unul de altul. #du$ti aminte de ceasul
acela, >n care uviosul *<rintele nostru 'icon ne$a >mbr<cat pe noi >n s"=ntul ?i
>ngerescul chip al monahilor ?i ne$am "<cut am=ndoi ca un su"let, >nc=t to(i se minunau de
dragostea noastr<. 'u uita cuvintele marelui stare@, cu care ne m=ng=ia ?i ne s"<tuia >n
noaptea c=nd am ie?it din m<n<stire. Frate, m< rog "ie, nu m< l<sa, ca nu cumva s< pier,
"iind singur >n aceast< pustie, ?i Dumnezeu va cere su"letul meu de la tine". !imeon i$a
zis: KG=nde?te pentru mine c< am murit% c<ci dac< a? muri, atunci nu ai petrece singur)
Deci crede$m< c< dac< vei merge cu mine, vei "ace bine% iar de nu vei merge, "ie voia ta.
/u nu voi mai petrece aici, ci m< duc unde >mi porunce?te Dumnezeu".
#tunci -oan, cunosc=nd c< de la Dumnezeu este >n?tiin@area "ratelui lui ca s< se duc< din
pustie la lume, a >ncetat de a$i mai zice ceva. Deci, pl=ng=nd pentru desp<r@irea sa, a gr<it
ast"el c<tre d=nsul: K-ubite !imeoane, p<ze?te$te ca cele ce le$a adunat pustia, s< nu le
risipeasc< lumea ?i pe c=te t<cerea le$a sporit, s< nu le vat<me g=lceava lumeasc<.
'edormirile tale cele de toat< noaptea s< nu le piard< somnul, ?i "iloso"ia monahiceasc<
s< n$o risipeasc< >n?el<ciunea lumeasc<. *<ze?te$te ca vederea "emeilor, de care te$a p<zit
Dumnezeu p=n< >n ziua de ast<zi, s< nu strice >ntreaga ta >n@elepciune ?i neagonisirea ta
cea pustniceasc< s< n$o "ure iubirea de avu@ii. !< nu se risipeasc< postirile tale prin
gust<rile cele de multe "eluri% pl=ngerea ta, cu r=sul% ?i rug<ciunea s< nu se piard< cu
lenevirea.
hiar dac< ai luat de la Dumnezeu o putere ca aceasta, ca s< po@i s< petreci >n lume cu
oamenii, "<r< de v<t<marea m=ntuirii tale, p<ze?te$@i >ns< inima cu dinadinsul de cele ce
vei vedea >n lume ?i de cele ce vei "ace >naintea oamenilor cu trupul, ca s< nu lucreze
>mpreun< ?i voirea su"leteasc<. =nd m=na ta se va atinge de ceva, s< nu se ating< ?i
su"letul% m=nc=nd cu gura, s< nu se >ndulceasc< inima% p<?ind cu picioarele, s< nu se
risipeasc< odihna cea din<untru. 2oate cele "<cute din a"ar<, s< nu se simt< >n<untru ?i
mintea ta s< petreac< "<r< de tulburare. /u m< bucur de m=ntuirea ta, dec=t numai roag<$
te lui Dumnezeu pentru mine, ca >n veacul ce va s< vie s< nu ne despart< pe noi unul de
altul".
!imeon i$a gr<it: K'u te teme, iubitul meu "rate, pentru c< ceea ce voiesc s< "ac, nu voiesc
din voia mea, ci din dumnezeiasca porunc<. -ntru aceasta vei cunoa?te tu c< lucrul meu
este pl<cut lui Dumnezeu, c< mai >nainte de moartea mea voi veni la tine, m< voi >nchina
@ie ?i te voi chema dup< mine, iar dup< pu@ine zile m< vei a(unge". Norbind ei ast"el, au
stat la rug<ciune ?i s$au rugat cu multe lacrimi% apoi, >mbr<@i?=ndu$se ?i s<rut=ndu$se unul
cu altul, -oan a l<sat pe !imeon, petrec=ndu$l p=n< departe, pentru c< nu voia s< se
despart< de d=nsul ?i de c=te ori >i zicea !imeon lui: KFrate -oane, >ntoarce$te acum",
acele cuvinte i se "<ceau ca o sabie ascu@it<, care desparte su"letul de trup. -ar la s"=r?it,
s<rut=ndu$se unul cu altul, s$au desp<r@it. !imeon s$a dus >n lume, iar -oan s$a >ntors >n
pustie, v<rs=nd lacrimi din ochi.
Gi ie?ind "ericitul !imeon din pustie, s$a dus >n cetatea -erusalimului, pentru c< dorea
"oarte mult s< vad< !"intele 3ocuri, pe care nu le v<zuse de at=@ia ani. Deci a(ung=nd la
!"=nta Golgota, a petrecut trei zile, intr=nd ?i >nchin=ndu$se cinstitei ?i de via@< "<c<toarei
ruci ?i !"=ntului Morm=nt al Domnului. Gi se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca s<$i
7,
acopere "aptele lui >naintea oamenilor, p=n< ce se va muta din via@a aceasta, ca s< "ug< de
slava de?art< ?i de >n<l@are, care ?i pe >ngeri i$a surpat din cer ?i i$a pierdut, ?i ca to@i s<$l
aib< ca pe un nebun ?i "<r< de minte. #ceast< cerere a lui a "ost primit<, pentru c< Domnul
ascult< rug<ciunile robilor !nainte, t<m<duia toate "elurile de boli, izb<vea de mor@i
n<prasnice, pe cei necredincio?i >i aducea la credin@<, iar pe cei p<c<to?i >i pov<@uia la
poc<in@<. Dar oamenii nu puteau s< cunoasc< s"in@enia lui, Dumnezeu acoperindu$l, ?i,
p=n< la s"=r?itul s<u, au socotit c< este nebun ?i >ndr<cit. /l ?tia ?i singur ca lucrurile cele
minunate ale sale, care se "<ceau cu darul lui Dumnezeu, s< le acopere cu nebunia cea
dina"ar<, precum va ar<ta cuv=ntul ce urmeaz<. Dar s< nu se sminteasc< cineva auzind
oarecare "apte necuviincioase ?i vrednice de r=s, pe care le "<cea acest s"=nt >n nebunia lui
cea pre"<cut<, bat(ocorind lumea cea de?art< ?i tru"a?<, ci s< se g=ndeasc< "iecare la
cuvintele #postolului: ,el ce voiete % fie !n*elept !n veacul ace%ta, % %e fac ne)un. Gi
iar<?i:$oi %untem ne)uni pentru /ri%to%0 pentru c cel ne)un al lui Dumnezeu, e%te mai
!n*elept (ect oamenii.
De la -erusalim, uviosul !imeon s$a dus la cetatea /mesei ?i acolo a >nceput nebunia sa
pentru .ristos, >n "elul acesta: #propiindu$se de cetate, a v<zut un c=ine mort, z<c=nd pe
gunoi. #tunci ?i$a descins br=ul s<u, a legat c=inele de picioare ?i l$a t=r=t >n cetate,
alerg=nd degrab prin por@i ?i tr<g=ndu$l pe uli@e. -ar copiii, adun=ndu$se mul@i, alergau
dup< d=nsul, strig=nd: K;n c<lug<r nebun6 ;n c<lug<r nebun6" Gi aruncau cu pietre >n el
?i >l b<teau cu bete. -ar a doua zi, "iind Duminic<, a intrat >n biseric< pe c=nd >ncepea
!"=nta 3iturghie, av=nd nuci >n s=n, ?i a >nceput a stinge lum=n<rile. Gi c=nd au voit s<$l
izgoneasc<, s$a urcat >n amvon ?i arunca nucile spre "emei% deci abia cu mult< osteneal<
au putut s<$l dea a"ar< din biseric<. -ar el "ugind pe uli@<, a r<sturnat p=inile care se
vindeau ?i v=nz<torii de p=ine l$au b<tut "oarte, >nc=t abia a r<mas viu.
Dup< aceasta, un om oarecare cu numele Fuscarie, v=nz<tor de linte ?i de alte lucruri de
m=ncare, ne"iind dreptcredincios, ci @in=n$ du$se de eresul lui !evir, v<z=nd pe acest
"ericit stare@ ?i ne?tiind nebunia lui, a zis c<tre el: K1<tr=nule, de ce umbli de colo p=n<
colo, vino la mine ?i vei vinde linte, bob, crupe ?i altele de m=ncare". -ar el s$a >nvoit
>ndat< ?i, ?ez=nd la pr<v<lia omului acela, a >nceput a >mp<r@i "<r< de pret la s<racii care
veneau la d=nsul, m=nc=nd ?i singur din ele, c< nu m=ncase de o s<pt<m=n< >ntreag<. -ar
dup< ce le$a risipit pe toate, neadun=nd bani deloc, b<rbatul acela, v<z=nd acel lucru, l$a
b<tut "oarte, i$a smuls barba ?i l$a gonit din casa lui. Dar stare@ul neduc=ndu$se, a stat
l=ng< por@ile lui. -ar dup< un ceas, auzind pe "emeia lui Fuscarie c< are trebuin@< de
c<rbuni aprin?i ca s<$?i t<m=ieze casa, a alergat la cuptor ?i neg<sind h=rb, a luat c<rbunii
aprin?i >n pumni ?i i$a dus la st<p=na sa ca s< pun< t<m=ie ?i s< t<m=ieze.
-ar "emeia, v<z=nd acest lucru, s$a >nsp<im=ntat ?i a strigat c<tre el, zic=nd: Ke "aci)
*entru ce >@i arzi m=inile)" Dar el, pun=nd "ocul >n haina sa, a zis: KDe nu$@i place @ie ca
s< t<m=iez cu m=inile, apoi voi "ace aceasta cu haina". Deci, pun=nd t<m=ie >n hain<, a
t<m=iat casa, p=n< ce s$au stins c<rbunii. -ar "emeia ?i b<rbatul ei, v<z=nd m=inile ?i haina
lui nev<t<mate de "oc, s$au minunat "oarte mult ?i s$au lipit dup< aceea de !"=nta ?i
70
!oborniceasca 1iseric<% iar pe stare@ au >nceput a$l cinsti ca pe un s"=nt. #poi el a "ugit
din casa aceea ?i nu s$a mai >ntors, dec=t numai dup< ce s$a uitat acea minune.
Gi "<c=nd el prin cetate nebunii, un oarecare c=rciumar l$a luat la el >n c=rciuma sa ca pe
un rob. =rciumarul acela era un om cu n<ravul aspru ?i nemilostiv. /l d<dea stare@ului
pu@in< hran<, de?i c=?tiga "oarte mult de pe urma lui, pentru c< cet<@enii ziceau: K!<
mergem s< bem >n c=rciuma unde se a"l< nebunul6", pentru c< stare@ul veselea pe cei ce
beau, "<c=nd nebunii. -ar odat< un ?arpe, t=r=ndu$se, a b<ut vin dintr$un vas ?i, v<rs=ndu$
?i veninul >ntr$>nsul, s$a dus, nea"l=ndu$se nimeni >n vremea aceea >n cas<, pentru c<
nebunul era dus a"ar<, glumind cu poporul ?i s<rind >naintea celor ce c=ntau. -ar dup< o
vreme oarecare intr=nd >n cas<, a v<zut deasupra vasului o scrisoare nev<zut< de nimeni,
pe care era scris singur
cuv=ntul acesta: KMoarte6"
#tunci stare@ul, cunosc=nd ceea ce se "<cuse, a luat un lemn ?i a s"<r=mat vasul acela plin
cu vin ?i s$a v<rsat vinul. -n acel ceas a venit c=rciumarul ?i v<z=nd c< stare@ul a s"<r=mat
vasul, a apucat acela?i lemn ?i l$a b<tut pe el "<r< de mil< p=n< ce singur a ostenit% apoi l$a
gonit din cas<. >ns< a doua zi, stare@ul a venit iar<?i la c=rcium< ?i se "<cea c< se ascunde
dinaintea st<p=nului s<u. -ar ?arpele, t=r=ndu$se iar<?i, a >nceput a bea vin din alt vas.
#cest lucru v<z=ndu$l c=rciumarul, a apucat un lemn ?i, vr=nd s< ucid< ?arpele, a lovit
vasul acela. Garpele >ns< a "ugit ?i vasul s$a spart, iar vinul s$a v<rsat. Gi nu s$a spart
numai vasul acela, ci ?i sticlele care erau aproape de acel vas. #tunci stare@ul, care st<tea
>n dos, a strigat, zic=nd: KNezi c< nu sunt numai eu nebun, sp<rg=nd vasele, ci ?i tu "aci
acela?i lucru". #tunci c=rciumarul, cunosc=nd c< pentru veninul ?arpelui a spart !imeon
vasul cu vin cu o zi >nainte, se c<ia c<$l b<tuse aspru "<r< de vin< ?i a >nceput a$l cinsti pe
el ca pe un s"=nt.
Dar stare@ul nu dorea cinste, ci necinste ?i bat(ocur<. Deci sub chipul nebuniei
ascunz=ndu$?i cu >n@elepciune via@a sa cea s"=nt< ?i >ngereasc< >n trup, a "<cut un lucru ca
acesta. >ntr$una din zile, "emeia c=rciumarului odihnindu$se singur< >n casa sa, iar
c=rciumarul v=nz=nd vin, stare@ul s$a dus la ea ?i a >nceput a$?i trage hainele de pe d=nsul,
ca ?i cum ar "i voit s< se culce cu "emeia. -ar ea, v<z=nd aceasta, a r<cnit ?i b<rbatul ei a
alergat la ea. Gi a zis "emeia c<tre b<rbat: KGone?te pe acest nebun blestemat, c< voie?te
s< m< sileasc< pe mine". #tunci omul acela, b<t=nd pe stare@ cu palmele, l$a izgonit a"ar<
>n ger% pentru c< era "rig mare ?i ploaie% iar stare@ul ?edea a"ar< ?i r<bda "rigul, av=nd
numai o hain< veche ?i rupt<. De atunci >ncolo, nu numai c< nu$l socotea pe el s"=nt
c=rciumarul, ci ?i altora, dac< ziceau c< !imeon se "ace nebun pentru .ristos, le
r<spundea cu (ur<m=nt, zic=ndu$le: Ku adev<rat este >ndr<cit ?i nu are minte, ba >nc< este
?i curvar, pentru c< a voit s< o sileasc< pe "emeia mea. /l m<n=nc< carne ?i "ace alte
lucruri necuviincioase, ca unul ce nu are Dumnezeu".
#ceasta o zicea pentru c< s"=ntul, voind s< acopere postirea sa, dup< nem=ncarea cea de
?apte zile, m=nca de multe ori carne >naintea tuturor >nadins, pentru ca to@i s<$l socoteasc<
pe el nu numai ca un nebun, dar ?i ca pe un p<c<tos. Dnc< spre mai mare ar<tare a p<rutei
72
sale nebunii, >?i l<sa ru?inea omeneasc< la o parte ?i de multe ori umbla gol prin t=rg, ca
un "<r< de trup, adev<ratul urm<tor al celor "<r< de trupuri.
-ar un diacon mirean din cetatea aceea, cu numele -oan, b<rbat >mbun<t<@it ?i pl<cut lui
Dumnezeu, ?tiind des<v=r?it nebunia cea pre"<cut< a lui !imeon pentru .ristos, l$a v<zut
odat< "oarte slab cu trupul% pe de o parte pentru nem=ncarea lui, iar pe de alta, pentru
osteneala cea su"erit< >ntru nebunie. Deci, vr=nd s<$l spele pe el, a zis ca >n glum< c<tre
d=nsul: K'ebunule, oare vei merge la baie ca s< te speli)" -ar el a zis, r=z=nd: KNoi merge,
voi merge". Gi >ndat< cu cuv=ntul, a dezbr<cat de pe el haina sa cea rupt< ?i, >nv=rtind$o
pe ea, a pus$o pe capul s<u. #tunci diaconul a zis c<tre d=nsul: KDmbrac<$te, "rate, c< de
vei merge a?a gol, apoi eu nu voi merge cu tine". -ar stare@ul a gr<it: K/u am "<cut lucrul
mai >nainte de lucru ?i de nu vei voi ca s< mergi cu mine, eu m< voi duce >naintea ta".
#ceasta zic=nd, a alergat >nainte.
Gi erau acolo dou< b<i, una pentru b<rba@i ?i alta pentru "emei. Gi l<s=nd el pe cea pentru
b<rba@i, a mers >n cea de "emei. -ar diaconul, a(ung=ndu$l pe el, a zis: K#?teapt<,
nebunule, nu merge acolo, pentru c< baia aceea este pentru "emei". -ar !imeon,
>ntorc=ndu$se c<tre d=nsul, a zis: K2ot una este. #colo ap< cald< ?i rece, ?i aici ap< cald<
?i rece% iar mai mult nimic nu este acolo ca ?i aici". #ceasta zic=nd$o, a alergat gol >n baie
>n mi(locul "emeilor, iar ele, repezindu$se >ndat< cu toate la d=nsul, l$au b<tut ?i l$au
izgonit din baie.
Dup< aceea, diaconul acela, lu=ndu$l de$o parte, l$a >ntrebat, zic=nd: K*<rinte, cum @i$ai
sim@it trupul, c=nd ai intrat gol >n mi(locul acelor "emei goale)" !tare@ul a r<spuns:
Krede$m<, "rate, c< precum st< un lemn >n mi(locul lemnelor, a?a am "ost ?i eu >n
mi(locul lor. 'ici n$am sim@it c< am trup, nici nu m$am g=ndit c< am intrat la trupuri, ci
toat< mintea mea era >n lucrul lui Dumnezeu6" : nep<timire ca aceasta a trupului sntre ei dragoste
prieteneasc< >ntru .ristos ?i unul altuia >?i cuno?teau "aptele cele pl<cute lui Dumnezeu.
Deci uviosul !imeon "<cea nebunia aceea m=ntuindu$se nu numai pe sine, ci ?i pe al@ii,
pentru c< pe mul@i p<c<to?i, >nv<@=ndu$i cu cuv=ntul ?i cu lucrul, >i aducea la poc<in@<. ;n
t=n<r oarecare a c<zut >n p<catul preacurviei ?i >ndat<, cu pedeapsa lui Dumnezeu, a "ost
dat satanei spre chinuirea trupului ?i era muncit de duhul cel necurat. Gi v<z=ndu$l pe el
stare@ul, l$a lovit peste obraz, zic=ndu$i la ureche: K!< nu "ii preacurvar". Gi >ndat< a ie?it
diavolul dintr$>nsul ?i t=n<rul acela a r<mas s<n<tos. Deci mul@i >ntreb=ndu$l cum s$a
t<m<duit, el spunea: K#m v<zut pe un stare@ @in=nd >n m=ini o cruce de lemn, care a
izgonit din mine un c=ine negru >n"rico?at, b<t=ndu$l cu crucea, ?i m$am "<cut s<n<tos6"
Dns< nu putea s< spun< c< !imeon 'ebunul l$a t<m<duit pe el, Dumnezeu @in=nd limba
lui, p=n< >n ziua >n care !imeon s$a prist<vit.
/ra un vr<(itor cu numele *si"as, care "<cea >n t=rg "el de "el de comedii pricinuitoare de
r=s. #cela "<c=nd >naintea poporului lucrul sn viata sa. Deci, vr=nd s<$l
schimbe de la acel lucru nepl<cut, care >l "<cea la ar<tare, a luat o piatr< "oarte mic< ?i
77
"<c=nd pe ea semnul s"intei cruci, a aruncat$o spre vr<(itorul acela, lovindu$l >n m=na
dreapt<. #tunci >ndat< s$a uscat m=na vr<(itorului ?i nimeni nu putea s< ?tie cine a aruncat
piatra aceea. Deci vr<(itorul s$a dus din priveli?te, bolnav ?i m=hnit. -ar cuviosul i s$a
ar<tat lui >n vis, zic=ndu$i: K/u te$am lovit cu piatra ?i de nu te vei pocmi vei (ura
mie c< nu vei mai "ace acel me?te?ug pricinuitor de r=s, apoi nu te vei t<m<dui". Gi s$a
(urat vr<(itorul cu *reacurata Fecioar< '<sc<toarea de Dumnezeu c< nu va mai "ace acele
scamatorii. #poi, de?tept=ndu$se din somn, s$a v<zut s<n<tos ?i m=na >i era t<m<duit<.
Dar nu putea s< arate pe t<m<duitorul s<u, dec=t numai zicea: K;n monah, care purta pe
capul snainte cele ce aveau s< "ie ?i le spunea acoperit la al@ii. =nd s$a
>nt=mplat marele cutremur de p<m=nt din care pricin< a c<zut ?i #ntiohia, pe vremea
>mp<r<@iei lui Mavrichie, atunci multe zidiri s$au s"<r=mat >n cetatea /mesei. 'u cu multe
zile >nainte de aceea, stare@ul "<c=nd nebunia sa, a luat din ?coal< un bici de piele >mpletit
?i alerg=nd prin cetate, b<tea st=lpii de piatr< pe care se spri(ineau zidirile ?i c<tre unii
st=lpi gr<ia: KDomnul >(i porunce?te >ie s< stai tare6" -ar la oarecare st=lp i$a zis: K2u nici
s< stai, nici s< cazi". Deci, c=nd s$a >nt=mplat cutremurul de p<m=nt, to@i acei st=lpi, pe
care s"=ntul >i b<tuse, poruncindu$le s< stea, au r<mas >ntregi ?i nemi?ca@i% iar ceilal@i au
c<zut cu casele care erau pe ei ?i s$au s"<r=mat ca pra"ul. -ar st=lpul acela c<tre care
s"=ntul a zis: K2u nici s< stai, nici s< cazi...6" acela a cr<pat >n (um<tate de sus p=n< (os ?i,
plec=ndu$se pu@in, st<tea. De aceea, c=nd s"=ntul b<tea acei st=lpi, poruncindu$le s< stea,
poporul socotea c< aceea o "<cea din nebunie, >ns< dup< ce a v<zut c< acei st=lpi au r<mas
nemi?ca@i ?i nev<t<ma@i de cutremur, mul@i au cunoscut c< aceea era vestirea prooroceasc<
a nebunului pentru cutremur.
De asemenea, c=nd urma s< "ie vreo molim<, s"=ntul, duc=ndu$se >n ?coal<, s<ruta copiii
ca ?i cum ar "i glumit, spun=nd "iec<ruia: KMergi, o, bunul meu6 :, "rumosul meu,
mergi6" -ns< nu >i s<ruta pe to@i copiii, ci pe care >i ar<ta lui dumnezeiescul dar. -ar c<tre
dasc<l zicea: KFrate, s< nu ba@i pe ace?ti copii pe care >i s<rut eu, c<ci ei vor merge >n cale
dep<rtat<". -ar dasc<lul >l bat(ocorea pe el ?i uneori >l b<tea el >nsu?i, iar alteori ?i copiilor
le poruncea s<$l bat<% ?i >l legau pe stare@ de un st=lp ?i >l b<teau. -ar c=nd, cu >ng<duin@a
lui Dumnezeu, venea asupra cet<@ii acea molim<, nu r<m=nea >ntre cei vii nici unul din
acei copii pe care s"=ntul >i s<rutase, ci to@i mureau. #tunci se cuno?tea proorocia lui.
!tare@ul avea obicei de a intra >n casele celor boga@i ?i "<cea nebuniile lui. Gi de multe ori
s<ruta >naintea tuturor slu(nicele lor. :dat< s$a >nt=mplat c< o slu(nic< a unui cet<@ean
>nsemnat a p<c<tuit cu un t=n<r ?i a z<mislit de la el. -ar c=nd s$a cunoscut c< este
>ngreunat< ?i st<p=na ei a >ntrebat$o cu cine a gre?it, ea n$a voit s< arate pe cel cu care
p<c<tuise, ci a zis c< monahul cel nebun a silit$o. Gi merg=nd stare@ul dup< obicei la acea
cas<, (up=neasa a zis c<tre d=nsul: K:are bine ai "<cut, !imeoane c< ai bat(ocorit slu(nica
mea ?i ai >ngreunat$o)" -ar stare@ul, r=z=nd, i$a zis: KDngri(e?te$te acum, >ngri(e?te$te, p=n<
ce va na?te pruncul% ?i vei avea un !imeon mic6" Din acea zi, stare@ul a >nceput a numi pe
slu(nica aceea "emeia sa, ?i venea >n toate zilele la d=nsa, aduc=ndu$i p=ine curat<, carne
?i pe?te, ?izic=ndu$i: KM<n=nc<, "emeia mea, m<n=nc<...6"
79
-ar c=nd a sosit vremea na?terii, o durea p=ntecele pe acea "emeie ?i n$a putut s< nasc<
p=n< la trei zile, ast"el c< era s< moar<. Deci st<p=na ei a zis c<tre s"=ntul: K1<tr=nule,
roag<$te lui Dumnezeu, c<ci "emeia ta nu poate s< nasc<". -ar el (uc=nd ?i s<rind, zicea:
KM< (ur pe -isus, m< (ur pe -isus, c< nu va ie?i pruncul dintr$ >nsa, p=n< ce nu va m<rturisi
cine este tat<l lui6" #uzind aceasta "emeia care se prime(duia cu na?terea a m<rturisit
adev<rul, c< a n<p<stuit pe monahul cel nevinovat ?i a spus pe cel cu care a c<zut >n p<cat.
#tunci a n<scut pruncul ?i au >nceput a$l avea pe stare@ ca pe un s"=nt. -ar al@ii ziceau de
!imeon c< vr<(e?te cu a(utorul cel diavolesc, "iind nebun ?i >ndr<cit.
!"=ntul vedea >nc< ?i tainele g=ndurilor inimilor omene?ti, care lucru s$a ar<tat ast"el:
#proape de cetate era o m<n<stire, >n care, vorbind doi p<rin@i, "<ceau cercetare despre
:rigen: de ce un >n@elept ca acela a c<zut >n eres ?i a pierit) Deci unul zicea c<
>n@elepciunea lui :rigen nu era de la Dumnezeu, ci din >nv<@<tur< ?i din multa citire a
c<r@ilor, iar cel<lalt zicea c< este cu neputin@< omului ca "<r< darul lui Dumnezeu s<
vorbeasc< ?i s< scrie unele ca acelea, dintre care c=teva ?i p=n< ast<zi se primesc de cei
dreptcredincio?i. #st"el pricindu$se ei mult ?i ne>n@eleg=ndu$se, au zis unul altuia: K!e
aude c< pustia -ordanului are mari s"in@i p<rin@i >n@elep@i@i de Dumnezeu. Deci s< mergem
acolo, doar vom g<si pe unul ca acela ca s< ne dezlege >ndoiala noastr<". #st"el s"atuindu$
se ei, au mers mai >nt=i >n !"=nta etate a -erusalimului ?i, dup< ce s$au >nchinat la
!"intele 3ocuri, s$au dus >n pustiul M<rii Moarte.
#colo, dup< r=nduiala lui Dumnezeu care n$a de"<imat ostenelile lor, au g<sit pe uviosul
-oan, ce era prieten ?i >mpreun< pustnic cu !imeon% >ns< acum a(unsese ?i -oan >n m<sura
cea des<v=r?it< a s"in@eniei ?i avea darul proorociei. Deci, v<z=nd pe p<rin@ii care veniser<
la d=nsul, a zis c<tre d=n?ii: K1ine a@i venit, voi care a@i l<sat marea ?i voi@i s< scoate@i ap<
din iezerul cel uscat". Deci, "<c=ndu$se >ntre d=n?ii mult< vorbire duhovniceasc< ?i
pomenindu$se pricina cea despre :rigen, uviosul -oan a zis c<tre cei ce veniser<: K:,
p<rin@ilor, eu >nc< n$am luat de la Dumnezeu un dar ca acesta, ca s< pot socoti pe cele
ne?tiute, dar s< merge@i la nebunul !imeon, cel din cetatea voastr<. #cela v< va spune
vou< despre toate c=te >l ve@i >ntreba".
-ar ei, >ntorc=ndu$se la locul lor, s$au dus >n cetatea /mesei ?i >ntrebau: K;nde este
!imeon, stare@ul cel nebun)" ;nii le$au r<spuns, r=z=nd: Ke voi@i s< auzi@i de la un
nebun, care pe to@i >i sminte?te ?i >i oc<r<?te, iar mai ales pe monahi >i dos<de?te)" -ar ei
neb<g=nd de seam< acele cuvinte, c<utau pe b<tr=n ?i l$au g<sit >n casa unui v=nz<tor de
legume, z<c=nd pe bob ?i m=nc=nd din acela ca un urs. #tunci unul dintr$>n?ii, smintindu$
se, a zis singur >n sine, r=z=nd: Ku adev<rat mare >n@elept am venit s< vedem6 Mult ne va
>nv<@a acesta6" #poi, apropiindu$se de d=nsul, a zis: K1inecuvinteaz<, p<rinte6" -ar el,
uit=ndu$se la d=n?ii cu m=nie, le$a zis: KAnmuiat de 9, de zile. :rigen n$a m=ncat din acesta ?i
intr=nd >n mare, n$a putut s< ias< dintr$>nsa, ci s$a >necat >n ad=nc6 Duce@i$v< de aici6
Duce@i$v<, c< ve@i "i b<tu@i6" -ar ei s$au dus, minun=ndu$se de mai >nainte$vederea
stare@ului% c<ci mai >nainte de >ntrebarea lor despre :rigen, el le$a r<spuns, pomenind de
cel ce i$a trimis la d=nsul ?i v<dind g=ndul inimii lor. Dar nu puteau s< spun< la nimeni
nimic de d=nsul. -ar c< a zis despre bob, c< este muiat de patruzeci de zile, >nsemna c< a
7+
petrecut at=tea zile "<r< de hran<, precum a spus singur de aceasta mai pe urm<
prietenului s<u, diaconul -oan.
Dntr$una din zile, lu=nd un "luier de la cel cu legumele, a ie?it >n uli@< la un loc oarecare,
unde locuia un duh necurat >ntr$o cas< pustie.
Duhul acela >n"rico?a pe cei care treceau t=rziu pe acolo ?i pe unii chiar >i v<t<ma. #colo
?ez=nd s"=ntul, c=nta din "luier rug<ciunea uviosului p<rintelui snv<@ase de la d=nsul, ?i ast"el a izgonit pe diavol de acolo. -ar diavolul, pre"<c=ndu$se
>ntr$un arap mic >n"rico?at, s$a dus >n casa celui cu legumele, a >ngrozit pe to@i ?i a
s"<r=mat toate vasele. Gi >ntorc=ndu$se !imeon, a v<zut pe "emeia aceluia >ngrozit< ?i
m=hnit<, ?i "emeia i$a spus, zic=nd: K;n arap >n"rico?at ?i m=nios, mic de stat, a intrat
repede, ne$a sp<im=ntat pe to@i ?i a s"<r=mat toate vasele". !"=ntul a zis c<tre ea: K/u l$am
trimis la voi, deoarece nu v< >mp<rt<?i@i cu !"=nta 1iseric<6" #ceasta a spus$o, pentru c<
se @inea ?i aceea de eresul lui !evir cel "<r< de cap. -ar "emeia a vrut s<$l prind< pe nebun
?i s<$l bat<. Dar el, plec=ndu$se, a luat @<r=n< de (os ?i arunc=nd >n "a@a ei, i$a umplut ochii
de @<r=n< ?i a zis c<tre d=nsa: K'u m< vei prinde, p=n< ce nu te vei >mp<rt<?i cu 1iserica
mea% iar de nu vei voi s< te >mp<rt<?e?ti, apoi arapul va veni iar la voi". Fic=nd aceasta, a
"ugit din casa aceea. -ar a doua zi, tot la acel ceas, diavolul >n asem<nare de arap a intrat
>n casa celui cu legume ?i a "<cut acela?i lucru ca ?i mai >nainte. #tunci a alergat toat<
casa aceea ?i a trecut la 1iserica dreptcredincio?ilor.
#semenea a "ost >ntors la .ristos, prin uviosul !imeon, ?i un oarecare iudeu, hulitor al
numelui lui -isus .ristos% pentru c< acel iudeu, Dumnezeu r=nduindu$i calea spre
m=ntuire, a v<zut odat< pe stare@ sp<l=ndu$se ?i doi >ngeri vorbind cu d=nsul. Gi
cunosc=ndu$l pe el c< este pl<cut lui Dumnezeu, voia s< arate poporului ceea ce v<zuse la
d=nsul. !"=ntul >ns<, ar<t=ndu$i$se >n vis, i$a poruncit s< nu spun< la nimeni ceea ce
v<zuse. -ar iudeul, ie?ind a doua zi >n t=rg ?i ner<bd=nd s< ascund< acea tain<, pe c=nd
voia s<$?i deschid< gura, ca s< gr<iasc< poporului despre !imeon, >ndat< s"=ntul i$a stat >n
"a@< ?i s$a atins de buzele lui, >nsemn=nd semnul !"intei ruci pe ele. Deci iudeul a r<mas
mut cu des<v=r?ire, iar s"=ntul a "ugit de l=ng< d=nsul, s<rind ?i (uc=nd prin popor. #poi
iudeul, duc=ndu$se la s"=ntul, i s$a >nchinat ?i, "<c=ndu$i semn cu m=na, i$a spus c< se va
boteza. Dup< aceasta, s"=ntul ar<t=ndu$i$se >n vis, i$a zis: K!au te botezi, sau vei r<m=ne
mut6" Deci iudeul s$a botezat ?i, c=nd a ie?it din s"=nta sc<ld<toare, >ndatnceput a gr<i, sl<vind pe Dumnezeu. Gi a adus apoi la !"=ntul 1otez toat< casa
lui.
!"=ntul a(unsese >ntr$at=ta cur<@ie ?i nep<timire, >nc=t, (uc=nd ?i >ntre "emei, petrecea ca
un aur curat >n mi(locul "ocului. Gi de multe ori "iind g=dilat de m=inile celor neru?inoase
ce i se b<gau >n s=n, petrecea ca un mort cu trupul ?i nesim@itor ca un lemn, a?a era luat<
de la d=nsul po"ta cea "ireasc<, cu darul lui Dumnezeu. <ci a povestit despre sine
diaconului -oan, cel mai sus pomenit, zic=nd: K=nd eram >n pustie ?i aveam mult<
sup<rare la >nceput de la patimile trupe?ti ?i m< rugam lui Dumnezeu cu lacrimi pentru
u?urarea acelui r<zboi, mi s$a ar<tat !"=ntul 'icon, zic=ndu$mi: LFrate, cum petreci)M /u
i$am r<spuns: L*<timesc r<u, p<rinte, ?i de nu$mi vei a(uta, nu ?tiu ce voi "ace, pentru c<
trupul m< munce?te "oarte r<uM. -ar stare@ul, z=mbind, a luat ap< din !"=ntul -ordan ?i mi$
78
a turnat pe p=ntece% apoi, "<c=nd semnul !"intei ruci, mi$a gr<it: L-at<, e?ti s<n<tos6M De
atunci n$am mai sim@it >n mine po"t< trupeasc<, nici >n somn ?i nici la ar<tare". #ceasta a
m<rturisit$o el acelui "ericit diacon.
Deci, "iind "<r< patim<, se apropia cu netemere de partea "emeiasc< ?i precum de demult
>n !inai rugul de "oc, tot a?a ?i el petrecea nears de atingerea "emeiasc<. Gi mergea printre
d=nsele, c<ut=nd m=ntuirea lor, pentru c< uneori zicea c<tre vreo des"r=nat<: KDac< vei
voi s<$mi "ii mie prieten<, iat<, >@i dau o sut< de galbeni, numai s< nu te mai dai la nimeni
spre p<cat". Fic=nd aceasta, ar<ta des"r=natei aurul, pe care Dumnezeu i$l d<dea nev<zut
c=t voia. -ar "emeile cele des"r=nate, bat(ocorindu$l, i se "<g<duiau c< nu vor gre?i cu
nimeni. Dar lui >i trebuia (ur<m=nt de la d=nsele ?i de se (ura vreuna c< va petrece >n
cur<@ie, >i d<dea galbenii. >ns< dup< aceea, dac< nu p<zea (ur<m=ntul ?i gre?ea cu cineva,
s"=ntul o cuno?tea >ndat< ?i o mustra, apoi slobozea asupra ei vreo boal< cumplit< sau
vreun diavol ca s$o munceasc<, p=n< ce "<cea "<g<duin@< nemincinoa$ s< de poc<in@<
adev<rat<. #st"el a m=ntuit s"=ntul pe multe "emei des"r=nate.
-ar c=nd poporul >ncepea a$l vedea ca pe un s"=nt, >ndat< "<cea ceva, care era semn ar<tat
de nebunie. *entru c< uneori umbla ?chiop<t=nd, alteori s<rind, alteori se t=ra pe p<m=nt
?i >mpiedica picioarele celor ce mergeau >n cale ?i, z<c=nd la p<m=nt, b<tea cu picioarele%
iar la lun< nou< se "<cea >ndr<cit ?i c<dea ca un >ndr<cit, >nc< "<cea multe "apte nepl<cute
ochilor omene?ti ?i necuviincioase, ar<t=ndu$se la to@i c< este nebun, ca s< nu$l socoteasc<
nimeni s"=nt.
:dat< a petrecut !"=ntul *ost cel de 9, de zile "<r< de hran<, iar >n !"=nta ?i Marea Hoi de
diminea@<, ?edea >n t=rg ?i m=nca. #cest lucru v<z=ndu$l cei ce treceau pe acolo, gr<iau:
KNezi pe nebunul acesta, c< nici aceast< !"=nt< Hoi nu o cinste?te, ci m<n=nc< de
diminea@<". Gi v<z=ndu$l Diaconul -oan, a zis c<tre d=nsul: Ku c=@i bani ai cump<rat acea
hran< pe care o m<n=nci)" -ar el a r<spuns: Ku patruzeci de bani"% adeverindu$i >n
ascuns, c< 9, de zile n$a m=ncat nimic.
;n protocomit oarecare, care petrecea aproape de /mesa, auzind de o via@< ca a lui, a zis
>n sine: KM< duc s<$l v<d pe !imeon ?i s<$l cunosc dac< pentru .ristos se nevoie?te sau
cu adev<rat este "<r< de minte)" Deci, intr=nd >n cetate ?i "iind aproape de casa "emeilor
des"r=nate, a v<zut pe o oarecare "emeie de acolo, duc=nd pe stare@ >n spate, iar pe alta,
b<t=ndu$l dinapoi cu curele. Gi smintin$ du$se protocomitul, a zis >n g=ndul s<u: Kine va
crede c< acest mincinos monah nu des"r=neaz< cu acele "emei spurcate)" #ceasta
g=ndind$o el >n sine ?i "iind >nc< la o arunc<tur< de piatr< de cel nebun, deodat< stare@ul
acela, alerg=nd la protocomit ?i lovindu$l pe el peste obraz, ?i$a descoperit haina sa ?i,
neru?in=ndu$se, i$a ar<tat trupul snaintea lui ?i zic=nd: K2ic<losule,
aici este zburdare)" -ar procomitul s$a mirat c< stare@ul i$a cunoscut de departe g=ndul lui
?i l$a cunoscut pe el c< este robul lui Dumnezeu, care de bun<voie "ace pe nebunul pentru
.ristos. Dar nu putea s< spun< aceasta cuiva, cu toate c< voia, c<ci limba lui, ca ?i ale
celorlal@i, era @inut< cu oarecare putere, p=n< la s"=r?itul s"=ntului.
*e o uli@< din acea cetate s$a s<l<?luit un diavol >ntr$o oarecare cas< pustie, iar uviosul
!imeon, apropiindu$se, l$a v<zut preg<tin$ du$se s< loveasc<, de va trece cineva prin locul
7B
acela. #tunci stare@ul lu=nd pietre mici >n s=nul s<u, st<tea acolo ?i nu l<sa pe nimeni s<
treac<, arunc=nd cu pietre spre to@i cei ce voiau s< mearg< pe acolo. -ar un c=ine trec=nd,
a alergat acolo ?i "iind lovit de diavol, >ndat< a >nceput s< "ac< spume. #tunci s"=ntul a zis
c<tre popor: KDe acum pute@i trece, pentru c< >n loc de om a "ost lovit un c=ine".
Dup< aceasta, s$a >nt=mplat stare@ului c< mergea pe l=ng< un loc, unde d<n@uiau o
mul@ime de "ecioare. Fetele acelea, v<z=ndu$l pe el, au >nceput a$l bat(ocori ?i a$l chema
la dansul lor, strig=nd: KMonahule, monahule...6" -ar el, vr=nd s< pedepseasc< ?i s<
>n@elep@easc< ner=nduiala lor, s$a rugat >n taina inimii sale c<tre Dumnezeu ?i le$a "<cut
tuturor ochii str=mbi, >nc=t "iecare c<uta cruci?, iar stare@ul s$a dus >n drumul s<u.
-ar "etele, cunosc=ndu$?i str=mbarea ochilor, au >n@eles c< nebunul le$a "<cut lor aceea ?i
alergau >n urma lui pl=ng=nd ?i strig=nd: KDndreapt<, nebunule, >ndreapt<$ne ochii
no?tri6", pentru c< lor li se p<rea c< prin vra(< le$a "<cut lor aceea. Deci, a(ung=ndu$l, l$au
prins ?i >l (urau cu sila, zic=ndu$i: KDezleag< ceea ce ai legat6" -ar el, (uc=nd, a zis c<tre
d=nsele: KDe voie?te vreuna din voi s< se t<m<duiasc<, atunci s<$i s<rut ochii cei str=mbi
?i se va t<m<dui". Deci unele din ele, c=te a voit Domnul s< le t<m<duiasc<, s$au >nvoit cu
stare@ul s< le s<rute ochii lor% ?i >ndat< au luat t<m<duire prin s<rutarea lui. -ar c=te s$au
>ngre@o?at de stare@ ?i n$au voit s< le s<rute pe ele, acelea au r<mas net<m<duite ?i
pl=ng=nd.
Gi plec=nd stare@ul pu@in de la ele, au >nceput ?i acelea a alerga >n urma lui ?i a striga:
K#?teapt<, nebunule, a?teapt<, pentru Dumnezeu a?teapt<$ne ?i s<rut<$ne ?i pe noi6" Dar
stare@ul nu le$a ascultat pe ele, ci a "ugit, iar "etele au alergat >n urma lui. -ar unii din
popor care priveau la aceasta, ziceau: K!e (oac< "etele cu d=nsul", iar al@ii le socoteau ?i
pe acelea c< sunt nebune. Dar cuviosul zicea c<tre d=n?ii: KDe n$ar "i str=mbat Dumnezeu
ochii lor, apoi ar "i >ntrecut cu des"r=narea lor toate "emeile din !iria% dar pentru
schimbarea ochilor lor, nu vor mai "i ast"el".
#lt<dat<, unii dintre cet<@enii /mesei s$au dus la -erusalim, ca s< pr<znuiasc< acolo
!"intele *a?ti. Dup< s<v=r?irea praznicului, >ntorc=ndu$se ei pe la locurile lor, un om
dintre ei s$a desp<r@it de ei ?i s$a dus >n pustie, ca s< cerceteze pe s"in@ii p<rin@i ?i s< se
>nvredniceasc< de binecuv=ntarea ?i de rug<ciunile lor. Gi cerceta acela chiliile p<rin@ilor
cu aduceri de daruri ?i milostenii din averile sale. -ar, dup< r=nduiala lui Dumnezeu, i s$a
>nt=mplat de a >nt=lnit >n pustie pe uviosul -oan, care a "ost pustnic >mpreun< cu !"=ntul
!imeon ?i petrecea aproape de Marea Moart< ?i de r=ul -ordan. Deci, >nchin=ndu$se
aceluia, a cerut binecuv=ntare ?i rug<ciuni. -ar uviosul -oan a zis c<tre d=nsul: K#v=nd
>n cetatea ta pe !imeon, pl<cutul lui Dumnezeu, care este numit nebun, ce mai ceri de la
mine, s<racul) <ci de rug<ciunile lui nu numai eu, ci toat< lumea are trebuin@<".
Gi lu=nd pe omul acela, l$a dus la chilia sa. Gi iat<, era >n chilia lui o mas< neobi?nuit<
pustiului, pus< >nainte cu o m=n< nev<zut<, trimis< de Dumnezeu. *e mas< erau p=ini
curate ?i calde, pe?ti ale?i, vin bun ?i vase. Deci, ?ez=nd ei, au m=ncat ?i s$au s<turat,
mul@umind lui Dumnezeu. -ar dup< mas<, uviosul -oan, lu=nd trei prescuri asemenea
trimise de Dumnezeu, le$a dat omului aceluia, zic=ndu$i: KD< aceste prescuri "ratelui
meu, !imeon cel 'ebun, ?i zi$i lui: LAoag<$te pentru "ratele t<u, -oan6M" Gi >ntorc=ndu$se
74
omul acela, c=nd intra >n cetatea /mesei, uviosul !imeon l$a >nt=mpinat pe el la por@ile
cet<@ii ?i i$a zis: K!<n<tos este "ratele meu -oan) 'u mi$ai m=ncat oare acele trei prescuri
pe care mi le$a trimis mie pentru binecuv=ntare)"
#tunci omul acela s$a mirat de o mai >nainte$vedere ca aceea% iar stare@ul, lu=ndu$l pe el
>n coliba lui cea s<rac<, iar<?i i$a pus >nainte o mas< trimis< de Dumnezeu, ca aceea pe
care uviosul -oan i$o pusese >nainte >n pustie. Gi a spus !imeon omului acela toate cele
ce acela a vorbit >n pustie cu -oan, ce a m=ncat ?i ce a b<ut. Deci, plec=nd omul acela de
la stare@, se minuna cu spaim< de toate cuvintele lui cele gr<ite cu proorocie% >ns< nu
>ndr<znea s< spun< de aceea cuiva% pe de o parte pentru "c< era oprit de Dumnezeu ?i pe
de alta, pentru c< se ru?ina de oameni% ?tiind c< nu$l vor crede pe el, deoarece to@i >l aveau
pe !imeon ca pe un nebun% >ns< el era mai >n@elept dec=t to@i oamenii.
Dntr$o vreme oarecare, asupra diaconului -oan, cel pomenit mai sus, a n<p<dit, cu
>ng<duin@a lui Dumnezeu, o ispit< >n acest "el: 'i?te t=lhari au "<cut o ucidere >n cetate ?i,
lu=nd trupul omului ucis, l$au aruncat >n curtea diaconului. Gi "<c=ndu$se ziu< ?i g<sindu$
se mortul >n curtea diaconului, s$a "<cut g=lceav< mare. Deci, prinz=nd boierul pe diacon,
"<cea asupra lui (udecat< ca asupra unui uciga? ?i nu se g<sea nimeni care s< "ie martor al
nevinov<@iei lui. Deci nevinovatul diacon a "ost os=ndit la moarte, ca s< "ie sp=nzurat pe
lemn.
Gi duc=ndu$l pe el la locul cel de moarte, nu zicea nimic altceva, dec=t numai at=t:
KDumnezeule al nebunului, a(ut<$mi6 Dumnezeul lui !imeon, stai mie de "a@< >n ceasul
acesta6" -ar >n acea vreme, !imeon >?i "<cea nebunia sa >n alt loc. >ns< Dumnezeu, voind
s< izb<veasc< pe nevinovatul diacon de o n<past< ?i moarte ca aceea "<r< de cinste, a
venit un om oarecare la stare@ ?i i$a zis lui: K'ebunule, prietenul ?i "<c<torul tngri(i de tine, precum s$a >ngri(it el".
#ceasta gr<ind, i$a spus ?i pricina pentru care a "ost os=ndit la moarte. -ar s"=ntul >ndat< a
mers >n ascuns la locul acela, unde se obi?nuise a se ruga >n tain<, care loc nu$l ?tia
nimeni, dec=t numai singur diaconul. #colo, plec=ndu$?i genunchii, a >nceput a se ruga
lui Dumnezeu cu dinadinsul pentru m=ntuirea diaconului din acea prime(die de moarte% ?i
>ndat< s$au g<sit uciga?ii, iar (udec<torul a trimis repede c<l<re@i >n urma cetelor ce
duseser< pe diacon la moarte, ca s< libereze pe nevinovat. Deci i$au a"lat pe ei acum la
locul acela, la care voiau s<$l sp=nzure pe diacon. Gi, "iind liberat diaconul, nu s$a dus la
casa sa, ci s$a dus drept la locul acela unde se ruga !"=ntul !imeon. Dar, g<sindu$l pe el
>nc< cu rug<ciunea neispr<vit< ?i av=nd m=inile ridicate >n sus, a stat pu@in mai departe
>napoia lui, >nsp<im=ntat. *entru c< vedea, precum spunea mai pe urm< cu (ur<m=nt,
ie?ind din gura s"=ntului ni?te v<pmpre(urul lui.
Gi n$a >ndr<znit s< se apropie de d=nsul, p=n< ce nu ?i$a s"=r?it rug<ciunea% iar roata aceea
de "oc s$a ridicat spre cer. #poi uit=ndu$se s"=ntul >mpre(ur, a zis c<tre diacon: Ke este,
"rate -oane) *u@in a lipsit de n$ai b<ut paharul mor@ii% deci mergi de te roag< ?i
mul@ume?te izb<vitorului Dumnezeu. -ar aceast< ispitire ti s$a >nt=mplat "ie pentru aceea
c< doi s<raci au venit la tine ?i aveai ce s< le dai, dar nu le$ai dat% ci te$ai >ntors dinspre
7E
d=n?ii ?i le$ai dat drumul "<r< nimic. #u doar ale tale sunt cele ce dai) !au nu crezi
#celuia care a zis c<:,el ce ( %racilor pentru Dumnezeu, !n%utit va primi !n veacul cel
(e acum1 iar !n cel ce va % fie va (o)n(i via* venic2 -ar de nu vei da, este ar<tat c<
nu crezi >n Dumnezeu". #cestea erau cuvintele nebunului, sau mai bine zis ale s"=ntului ?i
cuviosului b<rbat, c<ci atunci c=nd era cu acel diacon -oan >n singur<tate, nimic nu "<cea
de nebunie, ci cu bl=nde@e ?i cu inim< umilit< vorbea cele de "olos% ?i de multe ori, c=nd
diaconul acela asculta cuvintele s"=ntului cele "olositoare de su"let, sim@ea ie?ind din gura
lui o bun< mirosire mare.
Dntr$o Duminic< de diminea@<, dup< ?apte zile de nem=ncare, !"=ntul !imeon lu=nd un
c=rnat iacut cu carne, l$a pus pe um<rul s<u, ca pe un orar diaconesc, iar >n dreapta avea
mu?tar. Deci, d=nd c=rnatul prin mu?tar, m=nca, iar celor ce veneau la d=nsul s< se (oace,
le ungea gura cu mu?tar. Gi a venit la d=nsul un s<tean prost, av=nd durere de ochi, din
pricina unei albe@e. #tunci el, iar< de veste, l$a "recat la ochi cu mu?tar. Deci acela a
strigat de durere, iar nebunul a zis c<tre d=nsul: KDu$te, nebunule, de te spal< la ochi cu
o@et ?i usturoi ?i >ndat< te vei t<m<dui6" Dar acela, neascult=nd pe s"=nt, s$a dus la doctori
?i a orbit mai mult ?i >l durea mai amar. Dup< aceea, c<indu$se, a zis: Khiar de$mi vor
s<ri ochii, voi "ace ceea ce mi$a poruncit nebunul stare@6" -ar c=nd ?i$a sp<lat ochii sndat< s$a >ns<n<to?it des<v=r?it la ochi. Dup< aceasta, >nt=lnindu$l pe el
odat< s"=ntul pe drum, i$a zis: K-at<, e?ti s<n<tos, de acum s< nu mai "uri capre de la
vecinul t<u6" #?a a >nv<@at s"=ntul pe cel ce "ura, pentru c< ?tia toate lucrurile omene?ti
cele t<inuite.
:dat< s$au "urat de la un cet<@ean cinci sute de galbeni ?i acela se m=hnea pentru aurul
snt=mpinat !imeon ?i i$a zis: KNrei s<
a"li galbenii t<i)" -ar el a zis: Ku adev<rat voiesc". 'ebunul !imeon a gr<it: Ke$mi dai
mie, ca >n acest ceas s<$@i g<sesc aurul t<u)" :mul a r<spuns: KD>i voi da zece galbeni".
'ebunul a zis: K'u voiesc aur, ci voiesc s<$mi (uri c< nu vei bate pe cel ce a "urat ?i nici
pe altcineva". #tunci cet<@eanul s$a (urat, iar s"=ntul i$a zis: KGalbenii tn casa lui, a g<sit tot aurul la pitar, sluga sa, dup< cum i$a zis s"=ntul, ?i nu l$a b<tut pe
acela. Dup< aceasta, c=nd voia s< bat< pe vreo slug< a lui pentru vreo pricin< oarecare,
atunci >i amor@ea m=na de durere ?i nu putea s< bat<. Deci, aduc=ndu$?i aminte de
(ur<m=nt, s$a dus la stare@ ?i a zis: K'ebunule, dezleag<$m< de (ur<m=nt, ca s<$mi "ie
m=na liber<". Dar el, ca ?i cum nu >n@elegea cele ce i se spune, >?i "<cea nebunia sa. -ar
omul acela venea de multe ori la d=nsul, sup<r=ndu$l, ca s<$l dezlege de (ur<m=nt. Gi i s$a
ar<tat s"=ntul >n vedenia visului, zic=ndu$i: K2e voi dezlega de (ur<m=nt, dar voi dezlega
de la tine ?i aurul tnaintea ta >n veacul ce va s< "ie". Dup< acea vedenie, venind omul
acela >n "rica de Dumnezeu, se ar<ta bl=nd c<tre to@i.
*entru ca s< nu "ie cunoscute de oameni ni?te minuni ca acestea ale sale, !"=ntul !imeon
se "<cea >ndr<cit, ca ?i cum ?tia din lucrarea diavoleasc< cele ce se "<ceau >n tain< >ntre
oameni. De aceea umbla cu cei >ndr<ci@i, ca "iind dintre d=n?ii ?i, milostivindu$se spre ei,
cu rug<ciunea sa a izgonit pe diavoli din mul@i. -ar ceilal@i >ndr<ci@i sau mai bine zis
9,
diavolii care locuiau >n ei, c=rteau asupra lui, zic=ndu$i: K:, nebunule, care bat(ocore?ti
pe toat< lumea, pentru ce ai venit s< ne "aci nou< str=mb<tate) Du$te de aici6 'u e?ti
dintre noi, pentru c< toat< noaptea ne munce?ti ?i ne arzi". -ar s"=ntul, >n >ndr<cirea sa
pre"<cut<, ca unul ce toate le ?tia din Duhul !"=nt, >i mustra pentru p<catele lor cele
t<inuite. *e unii, pentru necur<@ie% pe al@ii, pentru "urt% iar pe al@ii, pentru c<lcare de
(ur<m=nt% ?i pe "iecare pentru toate p<catele lui. *e unii >i mustra deosebi, iar pe al@ii,
>naintea altora. #ltora le spunea prin pild< lucrurile lor cele rele, ca s< le recunoasc< >n
con?tiin@a lor, iar pe al@ii >i oc<ra pe "a@< pentru "<r<delegile "<cute. #st"el oprea toat<
cetatea de la p<catele cele de moarte, aduc=nd poporul >ntru sim@ire ?i la poc<in@<. Gi
mul@i >l credeau c< nu ?tie tainele de la Dumnezeu, ci de la diavol, crez=ndu$l c< este
>ndr<cit. *entru aceea, unii din p<c<to?ii cei nepoc<i@i se temeau s< vin< >naintea "e@ei lui
sau s< se >nt=lneasc< cu d=nsul, ?i "ugeau de el, ca s< nu "ie mustra@i.
Dn vremea aceea era >n cetate o "emeie "ermec<toare, care "<cea vr<(i ?i era pricinuitoare
de multe r<ut<@i. Nr=nd cuviosul s< strice vr<(ile aceleia, a >nceput a veni la ea adeseori ?i,
>mprietenindu$se cu ea, >i aducea bucatele ce i se d<deau lui, bani de aram< ?i haine. -ar
odat< i$a zis ei: KNoie?ti s<$@i "ac un lucru pe care, c=nd >l vei purta cu tine, nimeni nu te
va deochea ?i nici un r<u nu se va apropia de tine)" -ar ea, crez=nd c< nebunul ?tie ceva
din lucrarea dr<ceasc<, i$a zis lui: KNoiesc, "<$mi6" -ar el lu=nd o sc=nduric< mic<, a scris
siriene?te pe d=nsa: K!< te certe pe tine Dumnezeu, ca s< nu mai po@i >ntoarce pe oameni
de la D=nsul". #?a scriind, a dat sc=nduric< "emeii ca s$o lege la g=t. Gi "<c=nd "emeia
aceasta, >ndat< a sl<bit puterea "armecelor ei cu totul ?i nu mai putea s< mai vat<me pe
nimeni, nici s< a(ute cuiva.
Merg=nd odat< stare@ul cu "ra@ii lui cei s<raci, s$a apropiat de cuptorul unde se lucrau
sticle, iar lucr<torul de sticl< era evreu. Deci, ?ez=nd s"=ntul aproape de cuptor, se
>nc<lzea, iar lucr<torul "<cea sticle. Gi a zis nebunul c<tre ceilal@i s<raci ai s<i: KNoi@i s< v<
"ac s< r=de@i)" -ar ei ?i$au >ntors ochii spre el, ca s< vad< ce va "ace. Gi c=nd iudeul a "<cut
o sticl<, el umbrind de departe cu dreapta sa, a "<cut cruce ?i >ndat< sticla s$a spart. Gi
"<c=nd iudeul alt< sticl<, s$a spart ?i aceea prin >nsemnarea crucii "<cute de !imeon.
#semenea s$au spart ?i a treia, ?i a patra, p=n< la a ?aptea. Deci s<racii au >nceput a r=de
cu hohot ?i au spus iudeului ceea ce se "<cea. -ar iudeul umpl=ndu$se de m=nie, a apucat
un t<ciune ?i a gonit pe nebun, b<t=ndu$l ?i arz=ndu$l. -ar nebunul, duc=ndu$se, striga
c<tre el, zic=nd: K:, sticlarule, p=n< ce nu vei "ace cruce pe "runtea ta, toate sticlele @i se
vor s"<r=ma". Gi >ncep=nd iar<?i iudeul a lucra sticle, s$au spart, una dup< alta,
treisprezece sticle. -ar el, v<z=ndu$?i paguba, a "<cut "<r< de voie semnul !"intei ruci pe
"runtea sa ?i au >ncetat a se mai s"<r=ma sticlele ce le lucra. Deci cunosc=nd el puterea
!"intei ruci, a mers la s"=nta biseric< ?i s$a "<cut cre?tin, primind !"=ntul 1otez.
Dn vremea aceea, a c<zut >n boal< unul din cei mai de "runte ai cet<@ii, >n a c<rui cas<
obi?nuia cuviosul nebun a merge ?i a (uca. Dngreun=ndu$se boala acelui cet<@ean, i s$a
ar<tat >n vis o vedenie ca aceasta: se vedea c< arunc< un zar cu un oarecare arap >n"rico?at
?i s$a "<cut >ntre ei un r<m<?ag: dac< celui bolnav nu$i va c<dea de trei ori num<rul ?ase,
apoi el va "i biruit de arap. Gi a r<mas bolnavul >n >ndoire ?i >n "ric< mare. Gi i s$a ar<tat
bolnavului nebunul !imeon, zic=ndu$i: Ku adev<rat acum te va birui pe tine acest arap%
deci d<$mi cuv=nt c< de acum nu vei mai >ntina cu preacurvia patul "emeii tale ?i eu voi
90
arunca zarul pentru tine ?i tu vei birui". -ar bolnavul s$a (urat s"=ntului, >n acea vedenie,
c< nu va mai p<c<tui. #poi s"=ntul, lu=nd un zar, l$a aruncat ?i a c<zut de trei ori ?ase, iar
arapul a plecat de la cel bolnav. Deci, de?tept=ndu$se din somn, a sim@it cn casa lui, a zis c<tre el: K1ine ai "<cut cele trei
arunc<ri de zar. Dns< crede$m< pe mine, c< de$@i vei c<lca (ur<m=ntul, atunci arapul acela
te va sugruma". Dup< aceea, oc<r=nd pe to@i cu obiceiul nebuniei sale, s$a dus de acolo
alerg=nd.
uviosul avea o colib< pentru odihn< ?i mai ales pentru rug<ciunile cele de noapte% dar >n
ea nu era nimic dec=t o sarcin< de vi@e. >n acea colib< petrecea toate nop@ile la rug<ciune
p=n< diminea@a, ud=nd p<m=ntul cu lacrimi. #poi, sosind ziua, >?i >mpletea o cunun< de
m<slin sau de buruieni, pe care o punea pe cap ?i @in=nd >n m=ini o st=lpare, umbla prin
cetate, strig=nd: K/ste pr<znuirea >mp<ratului celui biruitor ?i a cet<@ii lui". Dn aceste
cuvinte s"=ntul numea su"letul cetate, iar mintea, >mp<rat care st<p=ne?te peste patimi,
precum t=lcuia diaconului -oan, prietenul s<u, la care mergea adeseori >n tain< ?i >i vorbea
pe larg de toate cuvintele ?i lucrurile sale, >ngrozindu$l cu (ur<minte, ca nim<nui s< nu
spun< ceva de el, p=n< la s"=r?itul vie@ii lui.
-ar mai >nainte cu dou< zile de moartea lui, a mers la diaconul -oan ?i a zis: K/u ast<zi am
"ost la iubitul meu "rate, -oan, vie@uitorul >n pustie, cu care din >nceput m$am lep<dat de
lume ?i am intrat >n c<lug<rie. Gi l$am a"lat pe el acum "oarte sporit >n bun<t<@i ?i
des<v=r?it pl<cut lui Dumnezeu. Deci m$am bucurat c< l$am v<zut purt=nd pe cap o
cunun< prea luminoas<, pe care era scris: Lununa r<bd<rii pustiului6M" Dup< aceea,
uviosul !imeon iar<?i a gr<it c<tre diacon: K#m v<zut pe un sl<vit oarecare, zic=nd c<tre
mine: LNino, nebunule, vino s< prime?ti nu numai o cunun<, ci mai multe, pentru
m=ntuirea a multor su"lete omene?tiM".
!"=ntul !imeon, zic=nd acestea, a suspinat ?i iar<?i a zis: KFrate diacone, nimic nu ?tiu s<
"i "<cut ceva de acest "el, care s< "ie vrednic de r<spl<tirea cereasc<, c<ci ce plat< va primi
nebunul ?i lipsitul de >n@elegere, "<r< numai >n dar de m< va milui !t<p=nul meu cu darul
!<u. 2e rog >ns< pe tine, "rate, ca pe nimeni din cei s<raci, iar mai ales din monahi, s< nu$i
de"<imezi, nici s<$i oc<r<?ti, c<ci s< ?tie dragostea ta, c< mul@i dintre d=n?ii, prin p<timirea
cea rea, sunt cur<@i@i ?i str<lucesc ca soarele >naintea lui Dumnezeu. #semenea ?i >ntre
oamenii cei de r=nd, care vie@uiesc prin sate ?i lucreaz< p<m=ntul, care petrec >n ner<utate
?i >n dreptatea inimii lor, nu hulesc pe nimeni ?i nici nu n<p<stuiesc, ci din osteneala
m=inilor lor >?i m<n=nc< p=inea >ntru sudoarea "e@ei, >ntre unii ca ace?tia mul@i sunt s"in@i
mari, pentru c< i$am v<zut venind >n cetate ?i >mp<rt<?indu$se cu 2rupul ?i cu !=ngele lui
.ristos ?i "<c=ndu$se ca ni?te aur curat.
Dns< acestea pe care @i le gr<iesc @ie, domnul meu, s< nu crezi c< le zic pentru vreo slav<
de?art<, ci dragostea ta m$a silit ca s< nu t<inuiesc >naintea ta lenevirea vie@ii mele celei
tic<loase. >nc< s< ?tii c< ?i pe tine degrab te va lua Domnul de aici. Deci >ngri(e?te$te
pentru su"letul t@i este puterea, ca s< po@i trece "<r< de sup<rare de duhurile cele
din v<zduh ?i s< scapi de cumplitele m=ini ale st<p=nului >ntunericului.
92
Gtie Domnul meu c< ?i eu am mult necaz ?i mare "ric<, p=n< ce voi trece acele
>n"rico?<toare locuri, >n care se cerceteaz< cu de$a$ m<nuntul toate cuvintele ?i lucrurile
omene?ti. De aceea, te rog, "iule ?i "ratele meu -oan, ca >n tot chipul s< te s=rguie?ti s< "ii
milostiv, c< >n acel ceas >n"rico?at, milostivirea poate s< ne a(ute mai mult dec=t alte
bun<t<@i. <ci este scris:Fericit e%te cel ce %e uit %pre cel %rac i %cptat0 cci !n ziua
cea rea !l va iz)vi pe el Domnul. Gi p<ze?te ?i aceasta: !< nu te apropii la dumnezeiasca
slu(ire, av=nd m=nie asupra cuiva, ca nu cumva p<catele tale s< opreasc< venirea
!"=ntului Duh6"
#cestea ?i multe altele vorbind uviosul !imeon cu acel cinstit diacon, l$a rugat ca, dup<
dou< zile, s< vin< >n coliba lui. Gi plec=nd de la d=nsul, nu s$a mai ar<tat umbl=nd prin
cetate, ci a petrecut >n colib< "<r< s< ias<, p=n< la ceasul cel mai de pe urm< al s"=r?itului
s<u. -ar >n ce "el a "ost s"=r?itul lui, nimeni nu ?tie, dec=t numai ;nul Dumnezeu ?i >ngerii
3ui% pentru c< aceia s$au obi?nuit a "i de "a@< la s"=r?itul s<racilor, cei cu totul p<r<si@i de
oameni, precum a "ost de "a@< la 3az<r, cel ce a murit >n gunoi ?i despre care se
pomene?te >n /vanghelie c< a murit ?i a "ost dus de >ngeri >n s=nul lui #vraam. Deci nu
este >ndoial< c< aceia?i s"in@i >ngeri ai lui Dumnezeu au stat de "a@< ?i la acest s"=nt, care a
"ost s<rac cu duhul ?i cu lucrul, adic< la uviosul !imeon, >n ceasul "ericitului sn loca?urile cere?ti.
#poi trec=nd acele dou< zile, unii din s<racii care au avut cu d=nsul tov<r<?ie, nev<z=ndu$
l, ?i$au zis: K:are nu cumva s$a >mboln<vit nebunul)" Deci s$au dus la coliba lui ?i l$au
g<sit mort, z<c=nd sub vi@ele acelea, ?i au zis: K-at<, cel ce s$a >nnebunit >n via@a sa, s$a
a"lat nebun ?i dup< moarte, c<ci nu s$a s"=r?it culcat pe vi@e, ci sub ele". Deci doi oameni
oarecare au luat trupul lui "<r< s<$l spele, "<r< de obi?nuita c=ntare, "<r< lum=n<ri ?i "<r<
t<m=ie, ?i au pornit spre locul unde se >ngropau cei str<ini. Gi a "ost dus s"=ntul la
>ngropare pe l=ng< casa acelui cre?tin botezat de cur=nd, lucr<torul de sticle care a "ost
mai >nainte iudeu. -ar acela a auzit mul@ime de c=nt<re@i, c=nt=nd c=nt<ri cu glasuri prea
dulci ?i negr<ite. Deci mir=ndu$se de acea neobi?nuit< c=ntare, a privit pe o "ereastr<, dar
n$a v<zut pe nimeni, dec=t numai pe acei doi oameni care duceau la >ngropare trupul
nebunului. -ar glasurile nu >ncetau, c=nt=nd nev<zut, c<ci >ngerii lui Dumnezeu c=ntau ?i
mirosirea cea pl<cut< umplea v<zduhul. -ar cre?tinul acela a mirosit$o ?i a zis: KFericit
e?ti, nebunule, c< neav=nd oameni s<$@i c=nte pentru >ngropare, ai pe cere?tile puteri care
te cinstesc cu c=nt<ri ?i te umplu de mireasma c<dirii cea din Aai". Deci >ndat< a mers cu
acei doi oameni ?i a dus cu ei acel s"=nt trup ?i l$a >ngropat cu m=inile sale >ntre
mormintele str<inilor ?i ale s<racilor. Gi spunea tuturor c< a auzit c=nt<ri >ngere?ti
deasupra acelui morm=nt ?i negr<it< bun< mireasm<.
-ar diaconul -oan, merg=nd la coliba aceea ?i neg<sind pe s"=nt, >l c<uta pretutindeni.
Dup< aceea, >n?tiin@=ndu$se c< a murit ?i este >ngropat, a pl=ns "oarte mult ?i s$a dus la
morm=ntul lui, vr=nd s< ia trupul de acolo ?i s<$l >ngroape cu cuviin@< la loc de cinste.
Dns< c=nd a descoperit morm=ntul, n$a g<sit trupul s"=ntului, pentru c< Domnul l$a mutat
pe /l, prin s"in@ii !ngeri, >n loc nev<zut de oameni. #tunci to@i oamenii din cetatea
/mesei, de?tept=ndu$se ca din somn, au >nceput a$?i aduce aminte ?i a$?i spune unul
97
altuia lucrurile cele minunate ale pl<cutului lui Dumnezeu, proorociile ?i via@a lui cea
mult chinuit<.
#tunci au cunoscut c< nebunul nu era nebun, ci era mai >n@elept dec=t to@i >n@elep@ii
acestui veac ?i cel ce se p<rea c< este p<c<tos era drept ?i cuvios, dar sub chipul cel de
nebunie ?i de p<c<tos, >?i acoperea >naintea oamenilor via@a sa cea >n@elep@it< de
Dumnezeu ?i pl<cut< 3ui. #st"el au "ost via@a ?i nevoin@ele acestui minunat !imeon, care
a "ost nebun pentru .ristos. Gi precum 3ot cel de demult a petrecut >n mi(locul
sodomitenilor ?i nu s$a >ntinat de p<catele acelora, a?a ?i acest nou 3ot, vie@uind >n
mi(locul lumii, nu s$a v<t<mat cu patimile cele lume?ti.
uviosul !imeon s$a s"=r?it >n 2l de zile ale lunii iulie, iar dup< d=nsul ?i uviosul -oan,
tovar<?ul lui de pustnicie, a adormit cu "ericit s"=r?it >n pustiul -ordanului. Gi precum
>mpreun< au >nceput a slu(i Domnului pe p<m=nt, tot a?a ?i >n cer au stat >mpreun<
>naintea scaunului lui Dumnezeu. -ar via@a am=ndurora, precum a spus$o s"=nta ?i
nemincinoasa gur< a lui !imeon c<tre diaconul -oan, cel de la biserica din /mesa, a?a a
povestit$o acela?i diacon cu credin@< ?i >ntru adev<r marelui >ntre p<rin@i, !"=ntului
3eontie, episcopul 'eapolei iprului. -ar acela a dat$o >n scris, spre "olosul celor ce o vor
citi ?i o vor asculta, ?i spre slava lui .ristos Dumnezeul nostru, elui >mpreun< sl<vit cu
2at<l ?i cu !"=ntul Duh, acum ?i pururea ?i >n vecii vecilor. #min.
2rimite unui prieten
2e$ai >nscris la neOsletter$ul do&ologia.ro )
licP pentru detalii.
99
!"=ntul uvios -oan *ustnicul
2ransmisiuni >n direct, zilnic, de la atedrala Mitropolitan< din -a?i
Grila de programe
alendar ortodo&
ieri
9+
azi
m=ine
20 -ulie
Q !"in ii uvio i Aa"ail i *artenie de la #gapia Neche
u ale lor s"inte rug<ciuni, Doamne -isuse .ristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te$ne pe
noi6
!"=ntul uvios !imeon
#ceasta zic=nd$o, a alergat gol >n baie >n mi(locul "emeilor, iar ele, repezindu$se >ndat< cu
toate la d=nsul, l$au b<tut ?i l$au izgonit din baie.
!"=ntul *rooroc -ezechiel
!"=ntul -ezechiel era at=t de mai >naintev<z<tor, >nc=t pe cele ce se "<ceau departe, le
vedea ca pe cele ce erau >naintea ochilor.
!"=ntul uvios -oan *ustnicul
98
=nd m=na ta se va atinge de ceva, s< nu se ating< ?i su"letul% m=nc=nd cu gura, s< nu se
>ndulceasc< inima% p<?ind cu picioarele, s< nu se risipeasc< odihna cea din<untru.
/vanghelia Filei
Matei 07, +9$+4
Dn vremea aceea, venind >n ora?ul !<u, -isus >i >nv<@a pe ei >n sinagoga lor, a?a >nc=t ei
st<teau uimi@i ?i ziceau: de unde are /l...
#postolul Filei
- orinteni +, E$07% 8, 0$00
Fra@ilor, v$am scris >n epistol< s< nu v< amesteca@i cu des"r=na@ii% dar nu am spus, desigur,
despre des"r=na@ii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre...
*reia calendarul Do&ologia >n saitul ti aducem
noi nevrednicii p<c<toi pentru mi(locirile sale.RcontinuareQ
*araclisul !"intei uvioase *arascheva
#proape de scaunul #totiitorului st=nd, o, Maic<, rug<ciuni pentru noi adu #cestuia, ca
s< dea tuturor iertare de p<cate.RcontinuareQ
Aug<ciune la masa de pr=nz
!lav< Cie, Doamne, slav< Cie, !"inte, slav< Cie, Dmp<rate, c< ne$ai dat nou< bucate spre
veselie. ;mple$ne pe noi ?i de Duhul 2<u cel !"ant RcontinuareQ
#catistul !"in ilor #rhangheli Mihail i Gavriil
#catistul !"in@ilor uvio?i Aa"ail ?i *artenie de la #gapia Neche
FacebooP
Google S
2Oitter
Toutube
9B
FlicPr
'eOsletter
A!!
#ctualitate
o !"=ntul !inod
o *atriarhia Aom=n<
o #rhiepiscopia 1ucure?tilor
o #rhiepiscopia 2omisului
o #rhiepiscopia 2=rgovi?tei
o #rhiepiscopia #rge?ului ?i Muscelului
o #rhiepiscopia 1uz<ului ?i Nrancei
o #rhiepiscopia Dun<rii de Hos
o /piscopia !loboziei ?i <l<ra?ilor
o /piscopia #le&andriei ?i 2eleormanului
o /piscopia Giurgiului
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< 2ulcea
o #rhiepiscopia -a?ilor
o #rhiepiscopia -a?ilor $ #nun uri
o #rhiepiscopia !ucevei ?i A<d<u@ilor
o #rhiepiscopia Aomanului ?i 1ac<ului
o /piscopia .u?ilor
o #rhiepiscopia !ibiului
o #rhiepiscopia #lba -uliei
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< a :radiei
o /piscopia ovasnei ?i .arghitei
o /piscopia Devei ?i .unedoarei
o #rhiepiscopia Nadului, Feleacului ?i lu(ului
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< a Maramure?ului ?i !<tmarului
o /piscopia !<la(ului
o #rhiepiscopia raiovei
o #rhiepiscopia A=mnicului
o /piscopia !everinului ?i !trehaiei
o /piscopia !latinei ?i Aomana@ilor
o #rhiepiscopia 2imi?oarei
o #rhiepiscopia #radului
o /piscopia aransebe?ului
o #rhiepiscopia hi?in<ului
o /piscopia de 1<l i R"ost< a .otinuluiQ
o /piscopia 1asarabiei de !ud R"ost< de etatea #lb<$-smailQ
o /piscopia :rtodo&< a Dub<sarilor i a toat< 2ransnistria R"osta Misiunea
:rtodo&< Aom=n< din 2ransnistriaQ
o #rhiepiscopia :rtodo&< Aom=n< a /uropei :ccidentale
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< a -taliei
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< a !paniei ?i *ortugaliei
94
o #rhiepiscopia :rtodo&< Aom=n< a Germaniei, #ustriei ?i 3u&emburgului
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< a /uropei de 'ord
o #rhiepiscopia :rtodo&< Aom=n< a celor dou< #merici
o /piscopia Dacia Feli& R!erbiaQ
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< din ;ngaria
o /piscopia :rtodo&< Aom=n< a #ustraliei ?i 'oii Feelande
o /veniment
o omunicat de pres<
o #lte articole
Aecomand<ri
alendar ortodo&
o #postolul zilei
o /vanghelia Filei
o !ina&ar
easlov
o #catiste
o *araclise
o Aug<ciuni
o anoane
on"erin e
uv=ntul ierarhului
Filocalia
'otele p<rintelui !t<niloae
-storia 1isericii
3umea copiilor
3umea cre?tin<
:rtodo&ia >n lume
*uncte de vedere
Aeligie. Gtiin@<. Filoso"ie
!tudiul !"intei !cripturi
#rheologie patristic<
uvinte duhovnice?ti
uv=nt de "olos
Nia@a 1isericii
o 3iturgic<
o !"=ntul Munte #thos
o omentarii patristice
o #nul !"=ntului Maslu ?i al >ngri(irii bolnavilor
o #nun
o atehism
o #pel umanitar
o 1iogra"ii luminoase
o M<rturii
o Documentar
o -nterviu
9E
o Aeporta(
o Fotoreporta(
o !tudiu de caz
o *redici
o M<n<stiri
o *arohii
o Hurnal de pelerin
o *rezentare de carte
o Documente
o Ae"lec ii
o Familia preotului
o :rtodo&ia tinerilor
o !lu(be
o *oezii
Nie@ile !"in@ilor
o uv=nt de "olos
o Documentar
o !ina&ar
o -storii cu t=lc
/duca@ie
o Documentar
o Fotoreporta(
o -nterviu
o Aeporta(
o :ra de religie
o /veniment
o tiri
2erapie pentru su"let
Familie
o Documentar
o *rovita
o !"aturi utile
o -nterviu
o Aeporta(
o Ae@ete
o Gtiri
o !tudiu de caz
o Ae"lec ii
!<n<tate
o Documentar
o -nterviu
o Aeporta(
o Medicin< naturist<
o !"aturi utile
o tiri
+,
o #nun
!ocietate
o inema
o /veniment
o 'ote
o Fotoreporta(
o ultur<
o Documentar
o /cologie
o /&pozi@ii
o -nternet
o -nterviu
o *rezentare de carte
o Aeporta(
o 2radi@ii
o tiri
.ramul !"intei uvioase *arascheva
o Gtiri
o Aeporta(
o -nterviu
o Documentar
o uv=nt c<tre pelerini
o Minunile !"intei *arascheva
o /ditorial
o M<rturii
o Aelatare
o Nocea pelerinului
o *rogram
SP=4E-4E P>?E?EA %A ,ESP?E SI%E
2rimite o sugestie de articol
Aaporteaz< o problem< tehnic<
PE4%?= @EAMAS%E?I
A!!
Uidget tiri Do&ologia
Uidget alendar Do&ologia
Uidget easlov Do&ologia
Situri partenere
Mitropolia Moldovei i 1ucovinei
+0
Facultatea de 2eologie :rtodo&<, -a?i
Magazinul online al Mitropoliei Moldovei i 1ucovinei
!eminarul 2eologic :rtodo& "!"=ntul Nasile cel Mare"
Gcoala Narlaam Mitropolitul $ 1ucuria cunoa?terii
Gr<dini a 1una Nestire
#2:A $ #socia@ia 2ineretul :rtodo& Aom=n
entrul de pelerina(
Micl<u eni $ as< de oaspe@i ?i astel
Dur<u $ asa pelerinul
!"=nta *arascheva
!"in i ocrotitori ai Moldovei
entrul de "ormare i consiliere !"in ii #rhangheli Mihail i Gavriil
2abere pentru copii ?i tineret "Floare de col@"
/ditura Do&ologia
entrul de on"erin@e "*A:N-D/'C#"
*roviden@a $ !ervicii Medicale
1rigada 0+ Mecanizat< "*odul Dnalt"
Aadio Do&ologia
Multimedia
Nideo
#udio
Foto
Despre noi
ontact
!ite realizat de D:V:3:G-# Media, Mitropolia Moldovei i 1ucovinei W X 2,02
do&ologia.ro
;rm<ri@i Do&ologia pe FacebooP
pe FacebooP
Y
+2

Paraclisul Sfantului Sfintit Mucenic Si Intocmai Cu Apostolii Cosma Etolianul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Paraclisul Sfantului Sfintit Mucenic Si Intocmai Cu Apostolii Cosma Etolianul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Paraclisul Sfantului sfintit Mucenic si intocmai cu Apostolii Cosma Etolianul

S-ar putea să vă placă și