Sunteți pe pagina 1din 5

1.

2 Notiuni generale privind stabilitatea masivelor de pamant



Elemente generale

Termenul de termenul de alunecare de teren defineste o miscare rapida a unei mase de pamant.
Desi multe aluncari de teren se produc independent de activitatile umane, in foarte multe cazuri
acestea diminueaza stabilitatea masivelor de pamant sau sunt factori declasantori ai proceselor de
alunecare. Chiar daca in marea majoritate a cazurilor, alunecarile de teren nu produc pierderi de
vieti omenesti, impactul economic al acestora asupra societatii motiveaza studierea lor
amanuntita in vederea prevenirii sau minimizarii efectelor lor.

Criterii de clasificare a alunecarilor de teren

Cele mai multe criterii de clasificare in seama de elementele geometrice ale alunecrilor.
Principalele elemente geometrice ale unei alunecri de teren sunt redate in figura 1.6.


Fig. 1.6. Elementele generale ale unei alunecri.
- elementele morfologice: zona de desprindere sau rpa alunecarii; corpul alunecarii (descris
prin suprafata de alunecare si masa de alunecare (deluviul), piciorul si baza alunecarii.

- Zona de desprindere este situata la partea superioara a alunecarii, uneori chiar la partea
superioara a versantului si se caracterizeaza prin existenta unui abrupt, cornisa sau rpa de
desprindere din care se alimenteaza cu materiale deluviul de alunecare. Rpa de desprindere
este nsotita de mai multe crapaturi situate n spatele su si care pregatesc evolutia acesteia.
Uneori se ntlnesc chiar mai multe cornise etajate.

- Corpul alunecrii este format din suprafaa de alunecare si masa alunecata (deluviul).

Este delimitat n partea inferioara de patul sau planul de alunecare , acea suprafaa nederanjat pe
care se deplaseaz cuvertura deluvial. Planul de alunecare poate avea forma concav, cu
nclinare constant, neuniforma sau discontinua., determinnd unele particulariti ale
procesului de alunecare si ale microreliefului de la suprafaa alunecrii (trepte, valuri,
monticuli etc). n general, n partea dinspre cornia, rocile din componenta corpului
alunecrii sunt mai puin sfrmate sau amestecate.

De multe ori se pstreaz chiar pachete omogene mari, mai mult sau mai puin deplasate, care se
prezint ca nite trepte ce pot forma adevrate amfiteatre de alunecare. Apoi, datorita presiunii
exercitate de aceste mase, cuvertura deluvial i pierde structura iniiala, se pliaz, capt aspect
vlurit sau de monticuli separai de microdepresiuni, ajungnd uneori la o nfiare haotica.

- Baza alunecrii este partea terminala a masei deluviale. Ea poate sa corespunda cu baza
versantului, poate ramne mai sus dect aceasta si atunci procesul este foarte susceptibil de
reactivare, ori poate cobor sub nivelul acumularilor aluviale sau coluviale din lunci si
depresiuni.

- Piciorul alunecrii este locul din partea inferioara a versantului unde talpa de alunecare
intersecteaza suprafata initiala, nederanjata. El poate corespunde cu baza alunecarii sau poate
fi diferit de aceasta atunci cnd masa deluviala a cobort mai jos.















Pentru clasificarea alunecrilor de teren se folosesc curent urmtoarele criterii:

-Dup forma suprafeei de rupere

Dup acest criteriu alunecrile de teren se clasific n alunecri circular-cilindrice (rotaionale),
alunecri de translaie (pe suprafete plane), alunecri pe suprafee de form oarecare (Fig.1.8).

Fig. 1.8. Clasificarea alunecarilor dup forma suprafeei de rupere: a) circular-
cilindrice (rotaionale); b) de translaie; c) dup suprafa de rupere de form
oarecare; d) mixte; e) retrograde

Alunecrile circular-cilindrice sunt caracteristice versanilor cu structur omogen din
punct de vedere litologic i geotehnic.

Alunecrile de translaie se produc pe suprafeele plane ale unor strate cu rezistena la
forfecare redus (exemplu un strat de argil care se poate nmuia dup o perioad de
precipitaii sau datorit pierderilor prin infiltraii de ap din reelele de ap sau canalizare).

Alunecrile care se produc dup o suprafaa oarecare sunt cele mai frecvente i, de
regul, deplasarea are loc pe suprafeele care delimiteaz deluviile de roca de baz.
In aceast categorie sunt cuprinse i alunecrile mixte, care n partea superioar, de
exemplu, sunt de form circular-cilindric i se continu spre aval pe suprafee plane.

Din aceste alunecri iau natere i alunecrile retrograde, cu formare de grabene.
Dup adncimea maxim a suprafeei de alunecare
Clasificarea alunecrilor dup adncimea maxim la care se situeaz suprafaa de rupere este
conventional i separ alunecrile de teren conform Tabelului 1.2.


Tabelul 1.2: Clasificarea alunecarilor dupa adancime.

Tipul de alunecare Adncimea suprafeei de alunecare
Superficial 1,00 m
De adncime mic 1,00 5,00 m
Adnc 5,00 20,00 m
Foarte adnc > 20,00 m

Dup sensul de deplasare a frontului de desprindere

Desprinderea masei de roci care alunec poate ncepe de la baz sau din zona median a
versantului i s se extind ctre partea superioar a acestuia, prin desprinderea n continuare,
felie cu felie, a noi volume de roc. Este posibil ns ca alunecarea s nceap de la partea
superioar a versantului iar masa de roc ce alunec s suprancarce versantul n zona imediat
inferioar i s produc dezechilibrul acestuia, suprafaa zonei afectat de alunecare putndu-se
extinde pn la baza versantului.
n funcie de sensul de deplasare a frontului de desprindere alunecrile se clasific n alunecri
de tip delapsiv i alunecri de tip detrusiv.

Alunecrile de tip delapsiv. Cnd frontul de desprindere al masei de roci care alunec se
deplaseaz ctre partea superioar a versantului alunecarea este de tip delapsiv .
Principalele cauze care favorizeaz acest tip de alunecare sunt eroziunile sau excavaiile
executate la baza versanilor.
Caracteristic acestui tip de alunecare este faptul c frontul de desprindere se deplaseaz de la
partea inferioar a versantului ctre partea superioar, alunecarea fcandu-se felie cu felie, roca
antrenat n procesul de alunecare este supus la eforturi de ntindere iar sensurile de deplasare
ale frontului de desprindere i masei alunecate sunt opuse.

Alunecrile de tip detrusiv se datoreaz n principal suprancrcrii versanilor i de regul ncep
din zona suprancrcat i se extind ctre baza versantului.
Masa de roci care alunec se deplaseaz ctre baza versantului suprancrcnd zona inferioar
adiacent creindu-se condiii de instabilitate asemntoare cu cele care au produs prima suprafa
de rupere. n acest fel apare o succesiune de suprafee de rupere pn cnd, prin reaezarea
rocilor ca urmare a alunecrii, versantul intr ntr-o stare de echilibru stabil, alunecarea putndu-
se opri undeva pe versant sau s ajung pn la baza acestuia.

Alunecrile de tip detrusiv se caracterizeaz prin aceea c fronturile de desprindere se succed
ncepand de la partea superioar ctre baza versantului, direcia de deplasare a frontului de
desprindere este n acelai sens cu deplasarea masei care alunec iar rocile antrenate n procesul
de alunecare sunt supuse eforturilor de compresiune.


Dup viteza de deplasare a masei de roci care alunec

Una dintre multele clasificari ale deplasrilor maselor de roci la suprafaa terenului n funcie de
viteza de miscare este cea conform Tabelului 1.3.
Caracterizarea deplasrii Viteza de deplasare Tipul de deplasare
Foarte rapid 3 m/s 0,3 m/min
Alunecare propriu-zis
Rapid 0,3 m/min 1,5 m/zi
Moderat 1,5 m/zi 1,5 m/lun
Lent 1,5 m/luna 1,5 m/an
Foarte lent 1,5 m/an 0,06 m/an
Extrem de lent < 0,06 m/an
Creeping (curgerea lent a
pamntului)