Sunteți pe pagina 1din 18

CURS MORALA

Curs 1
Lectie introductiva. Etimologia cuvantului morala
Exista doi termeni pentru aceasta disciplina, etica si morala. Acestor termeni li
se adauga atributele: filosofica ori crestina. Grecii nu au alt cuvant pentru disciplina decat
cel de etica itos! " ceea ce noi, definim cu termenul de morala.
Etica a parut filosofilor ca exprima mai bine obiectul demersurilor lor de
abstracti#are, adica cugetarea filosofica cu privire la principiile generale ale activitatii
morale sau studiul metodelor sau sistemelor de morala.
Etica pare o disciplina care nu e normativa. $re#inta obiectiv anumite dectrine
morale sau principii etice. E rationala si abstracta.
Morala % disciplina legata de un animit mod de a te comporta, care prescrie
norme de urmat mai mult sau mai putin obligatorii.
&n greaca cuvantul itos comportament! vine de la acelasi cuvant, care insemna
initial obicei. La 'omer aceasta inseamna locuinta oamenilor si a animalelor, locul
unde acesta avea liniste si relativa siguranta. Apoi desemna patria si abia mai tar#iu in
intreaga gandire greceasca capata semnificatia de ceva interior, conceptia, caracterul
cuiva sau un fel statornic de a actiona.
Aristotel numeste virtutile etice cele care se intemeia#a pe obicei, deprinderi,
deosebite de cele neetice, fundamentate pe cunoasterea abstracta.
(upa el se intrebuintea#a in intreaga filosofie anterioara.
&n ).*. termenul iti este folosit in 1Cor. 1+,,, cu sensul de datina, obicei: )u
va lasati inselati, tovarasiile rele strica obiceiurile bune datina , depridere!.
Lc 1,-: datina liturgica: A iesit la sorti dupa obiceiul preotiei sa tamaie#e
intrand in templul (omnului.
..A.1,1/,1-0 11,21: datina individuala: 3i iesind 34a dus dupa obicei in 5untele
5aslinilor si ucenicii L4au urmat.Luca 22,,-!
4datina nationala: ca l4au au#it #icand ca &isus )a#arineanul 6v4a strica locul
acesta si va sc7imba datinile pe care ni le4a lasat noua 5oise.
Cuvantul morala vine din ad8ectivul latin moralis, morale care este traducerea
grecescului itos in latina .E un ad8ectiv substantivi#at de la mos, moris obicei!.
3eneca foloseste termenul de p7ilosop7ia moralis. (esi cei doi termeni sunt aproape
sinonimi vom folosi termenul morala din doua conveniente:
1 4 de ordin lingvistic: l4a primit din limba latina, apoi mai tar#iu pe cel grecesc
de etica.
2 " notiunea morala implica un caracter mai mult practic decat teoretic.
Obiectul Moralei crestine il constituie faptele omenesti constiente si libere.
&nstinctele, actele reflexe, automatismele ar parea la prima vedere ca nu fac obiectul
5oralei. (e fapt, ele sunt manifestari ale personalitatii, sunt functii controlate de ratiune
si responsabile.
1
Actele savarsite din frica sau constrangere nu constituie obiectele 5oralei,
faptele care nu se savarsesc in deplina libertate, nu au valoare vesnica3ofronie de la
Essex!. 9biectul moralei e vointa omeneasca. .aptele sunt consecinta vointei.
Metodele de cercetare: sunt cele folosite indeobste de stiintele umaniste:
observatia, ac7eta, demonstratia si altele. 5orala crestina aprecia#a nu numai faptele ci si
gandurile, intentiile, vorbele. )u se multumeste numai sa constate calitatea pre#enta sau
trecuta a faptelor omenesti, ci vrea sa dea calitate si perspectiva viitoarelor noastre fapte.
3f. &oan Gura de Aur arata ca faptele noastre au repercursiuni istorice. )u suntem
responsabili numai fata de noi insine, ci si fata de urmasii nostri suferinta copiilor mici!:
$arintii mananca agurida6.
Definita Moralei generale: (isciplia normativa care stabileste si pre#inta in
mod sistematic si critic pe de o parte normele dupa care omul trebuie sa4si oriente#e
vointa, iar pe de alta parte, modalitatile prin care omul reuseste infaptuirea binelui moral.
Morala ca disciplina teologica " sunt multe sisteme de 5orala religioasa.
5orala crestina e o disciplina teologica. &#vorul ei principal e :evelatia divina.
*emeiul tuturor evaluarilor faptelor omenesti il ofera :evelatia lui &isus, transmisa prin
3f. 3criptura si 3f. *raditie. 5orala crestina vrea sa oriente#e vointa si faptele omenesti
spre scopul final al omului, spre fericirea in &mparatia lui (umne#eu indumne#eirea!.
Definita Teologiei morale " este disciplina teologica care pe ba#a :evelatiei
dumne#eiesti transmisa prin 3f. 3criptura si 3f. *raditie si propovaduita de ;iserica,
infatisea#a in mod sistematic normele dupa care trebuie sa se conduca orice crestin pentru
a dobandi asemanarea cu &isus, ;inele suprem, fericirea.
Obiectivul Teologiei morale: e fericirea in &mparatia lui &isus. Acest obiectiv
trebuie ales si urmarit de4a lungul intregii vieti pamantesti. .ericirea este personala, dar si
comunitara putem sa ne pierdem de unul singur, dar suntem fericiti impreuna. .ericirea
este ec7ivalenta cu sfintenia comunios sanctorum! si cu viata eterna. *eologia morala
propune omului nu doar un scop pamantesc, ci si un scop transcendent, comuniunea
descoperirii in lumina lui (umne#eu. &n lumina acestui scop etern vor fi evaluate faptele
oamenilor.
.ara sa sublinie#e lumina rationala, morala crestina va da prioritate deosebita
adevaratelor revelatii care sunt absolute si eterne sau care pot conduce la eterni#are in
&mparatia lui (umne#eu. .orta rationala va capata valente noi in lumina revelatiei.
)ormalitatea functionarii ratiunii este garantata numai in interiorul credintei.
Caracteristicile moralei crestine
1. este profund 7ristologica. Ea isi are temeiul in purificarea firii omenesti prin
moartea si &nvierea (omnului 'ristos. .inalitatea ei presupune comuniunea es7atologica
cu (omnul 'ristos si in .iul cu *atal si cu (u7ul 3fant. $rin (omnul 'ristos, umanul a
a8uns la indumne#eire reali#andu4se astfel omul nou 3f. Ap. $avel!. Etosul crestin se
intemeia#a pe comuniunea intertrinitara si pe impartasirea firii omenesti de frumusetea si
slava firii divine.
2
Curs 2
2. caracterul ontologic se fundamentea#a pe &ntruparea lui (umne#eu si pe intreaga
lui opera de mantuire. El ne4a dat sansa sa devenim fii lui (umne#eu &oan 1,12!. Etosul
crestin se fundamentea#a pe constiinta omului ca e fiu al lui (umne#eu. Credinta si
marturisirea 5t. 1<, ,24,,! constituie conditii pentru intrarea in noua ontologie, in
;iserica trup al lui 'ristos. 3copul moralei crestine e cultivarea vietii in 'ristos.
,. .iind una care se implineste in trupul tainic al lui 'ristos, morala crestina e
profund ecle#iala. $rin ;ote# omul se integrea#a in ;iserica acolo unde isi cultiva atat
calitatea sa de fiinta sociala cat si calitatea de fiu al lui (umne#eu si mostenitor al
imparatiei 3ale. &n ;iserica etosul crestin primeste dimensiuni pe care nu le poate oferi
simpla societate omeneasca. 3unt dimensiuni dumne#eiesti, descoperite si facute posibile
de si in 'ristos (umne#eu.
5orala crestina si in special cea ortodoxa e morala 3f. Liturg7ii. $etre *utea a
recunoscut ca problema sa a fost ca nu a fost o fiinta liturgica. A lucra cu intelectul este
o osteneala si o asce#a catre (umne#eu 3f. &oan (amasc7in!.
5ircea Eliade: Cultura adevarata este permanenetul contact cu tainele din =nivers.
3ofronie: )u pot sa fii ortodox fara: credinta dogmatica, viata liturgica, ascetica.
$r. (. 3taniloae: 5antuirea e in 'ristos si in ;iserica.
/. Este profund marcata de etosul mona7al. 3crierile mona7ilor ne4au descoperit in
modul cel mai profund calea pe care trebuie sa o urme#e crestinul pentru a se curata de
patimi, pentru a dobandi virtutile si indumne#eirea. Etosul mona7al este etosul asce#ei si
rugaciunii. :ugaciunea lui &isus constiuie centrul vietii mona7ale.
+. Are un profund caracter dialogat. 9mul este o fiinta sociala care exista din si
pentru comuniunea cu altii (umne#eu, ingerii, semenii!. &n intalnirea cu alti oameni,
cu generatii viitoare, omul devine responsabil de faptele sale. Libertatea pe care a pus4o
in sufletul nostru (umne#eu este infinita , dar libertatea nu presupune alegerea binelui
sau a raului ci alegerea binelui dintr4o multime infinita de aspecte oferite de (umne#eu.
3imeon )oul *eolog: &n acelasi loc in care a avut caderea apoi restaurarea.
Adam a ca#ut sufleteste apoi trupeste. 5ateria nu a fost transfigurata >!. :eligia insasi
este relatia dintre (umne#eu si om ba#ata pe intalnirea tainica du7ovniceasca din trairi.
(umne#eu se interesea#a de om, se descopera lui, i se adresea#a, il c7eama, si in aceasta
c7emare se afla fundamentul religiei. 9mul este apoi c7emat de propria sa constiinta si in
c7ip liber sa raspunda lui (umne#eu. (umne#eu ofera omului 7arul 3au, comunica cu el
prin cuvinte, acte, imagini, iar omul e c7emat sa raspunda cu credinta, iubire si incredere.
:aspunsul omului la c7emarea lui (umne#eu imbraca doua forme: direct, atunci cand
omul va#and slava lui (umne#eu isi manifesta credinta, iubirea si nade8dea prin acte
doxologice, cultice. Este si un raspuns indirect la c7emarea lui (umne#eu atunci cand
omul intoarce darul primit de la (umne#eu "lumea aceasta4 imprimand in el c7ipul 3au,
altfel spus umani#and cat mai mult cosmosul. 3copul omului e sa fie preot al creatiei. Ale
*ale dintru ale *ale.
1. .oloseste pe langa mi8loacele naturale si mi8loace 7arice. )u e numai o modalitate de
instruire religioasa, ci mai ales una de crestere du7ovniceasca. Ea utili#ea#a mi8loacele
naturale puse la dispo#itie de stiintele materiale:filosofia , psi7ologia, pedagogia, in
vederea educarii omului. (ar pentru viata noua pe care o propune ;iserica prin 3f. *aine
si prin intregul cult ortodox in general.
,
?. &si intemeia#a intregul sau continut pe autoritatea divina. ;inele moral ce trebuie
infaptuit repre#inta viata lui (umne#eu. Exigentele morale apar ca porunci ale lui
(umne#eu sau ale ;isericii, prin urmare poruncile, morala avand autoritate divina se
impun constiintei morale ca un imperativ absolut.
@. Latura sociala a moralitatii crestine nu e despartita de morala individuala, personala,
si de dimnesiunea du7ovniceasca, ;iserica cuprinde omul si societatea.Gandita in
;iserica, societatea fireasca nu poate exista fara 'ristos. 9mul deodata membru al
;isericiisi al societatii face ca structurile sociale sa tina cont de idealul ;isericii daca vor
sa fie alcatuite din cetateni onesti. ;iserica si socieatea exista dintr4o relatie peri7oretica.
;iserica ofera credinta, ba#a, pentru o noua gandire sociala. Ea face ca societatea sa
inteleaga faptul ca probleme fundamnetale, cri#ele ei ma8ore sunt de ordin moral si
du7ovnicesc, inainte sa fie probleme sociale, etc. ;iserica nu pre#inta societatii un sistem
politic. )u cultiva sisteme sisteme politice paralele cu cele existente, ci propune, pe 9mul
cel nou, pe 'ristos si iubirea 3a de oameni. $ornind de la 'ristos se pot constitui noi
temeiuri pentru viata sociala a omului. .ara latura crestina orice cultura, societate,
civili#atie, raman inc7ise in sfera lumii acesteia, seculare, si nu pot sa4l elibere#e pe om
inainte de toate de el insusi.
5orala nu a separat lucrarea ei de innoire de activitate sociala a acesteia, dar a
inteles ca viata du7ovnoceasca trebuie sa existe concret in viata de #i cu #i a oamenilor.
&n expunerea metodica a moralei vorbim de morala individuala, sociala si de mistica sau
spiritualitate. Cele trei aspecte nu sunt separate, viata morala fiind una singura si unitara.
)u putem separa morala de viata du7ovniceasca si nici de etosul ecle#ial. )u pot fi
crestini i#olati de ;iserica sau de mediul uman si social in care ti4a fost randuit sa traiesti.
-. 5orala crestina este o morala religioasa. )u intotdeauna morala si religia au fost
gandite impreuna si legate indisolubil. 5orala incepe intotdeauna cu afirmarea binelui
moral, care este in cele din urma (umne#eu. $laton venerand #eii cetatii si numind ideea
de bine absolut se pare ca nu l4a numit (umne#eu. Aristotel, l4a numit pe (umne#eu
fara a fi religios. La $laton intentia dobandirii binelui nu era ec7ivalenta cu religio#itatea.
Exista morale nereligioase si c7iar antireligioase in care toate obligatiile, normele, legile
isi gasesc ratiunea de a fi in eul omului, in mod exclusiv. 5orala antropocentrica este
asadar o morala nereligioasa.
5orala crestina se vrea prin excelenta religioasa. =neori putem avea de a face cu
o morala antropocentrica, umanista, care isi spune totusi religioasa. 3e numeste asa
insa numai pentru ca pentru aceasta morala religia apare a fi doar o suprastructura care o
sanctionea#a. :elatia dintre un asemenea sistem de morala si religie e doar una formala,
exterioara. 5orala crestina nu vede religia doar ca o realitate autoritativa, care
sanctionea#a. Ea e marcata de dialogul personal si intim dintre (umne#eu si om. )umai
asa morala poate crea responsabilitate sunt responsabil in relatia cu cineva, nu in fata
unui principiu, idee, etc.!.
/
Curs ,
$orunca si legea divina ca elemente ale dialogului religios
$orunca divina este un element religios prin excelenta. &n porunca lui (umne#eu
isi are revelatia slava 3a absoluta eu sunt (omnul si (umne#eul *au care te4a scos din
*ara Egiptului . $oruncile lui (umne#eu sunt cuvinte pe care (umne#eu4iubire ni le
adresea#a. &mplinirea poruncilor e raspunsul responsabil datorat lui (umne#eu, pe care4L
ascultam, cu care intram in dialog.
.ericitul Augustin 4 legea lui (umne#eu este expresia fiintei si a vointei lui
preasfinte(espre liberul arbitru A&!. Legea e scrisa de (umne#eu in oricare inima
omeneasca ca o c7emare cu totul speciala adresata tuturor.
$orunca divina e criteriul obiectiv al faptelor omenesti. 3une foarte multe forme,
morala laica a preferat si prefera dreptatea, care consta in cautarea generoasa a ceea ce
pare corect prin sine, negli8and implinirea poruncii revelata obiectiv. (aca intentia
dreapta nu este unita cu implinirea poruncilor, dialogul cu (umne#eu va fi denaturat.
Altfel spus, fascinata de subiectul desavarsirii de sine morala bunei intentii va falsifica
profund morala. (e4a lungul istoriei, nominalismul si Bantianismul au exagerat
absoluti#and autoritatea poruncii si a Legii. Ele s4au fundamentat pe vointa suprema a lui
(umne#eu. 9mul trebuie doar s4o asculte si s4o implineasca. Cant distruge astfel
caracterul dialogal al moralei.
5orala crestina este deopotriva religioasa si dialogala, fiinta ei este viata in
'ristos. A vietui in 'ristos nu inseamna a4& copia modelul de a fi intr4un mod servil, a4&
reproduce demersurile 3ale intr4un mod exterior, ci a deveni un raspuns iubitor pentru
semeni si pentru (umne#eu cu 'ristos si in 'ristos. A urma lui 'ristos inseamna a te
conforma (u7ului 3fant, a deveni madular al trupului 3au, a incerca dupa putere sa
participi la edificarea imparatiei 3ale incepand de aici.
Ordinea morala
(espre ordine in general
9bservand cu atentie fenomenele care se produc in 8urul nostru si in noi insine
intelegem ca toate urmea#a o anumita ordine. :atiunea vede o anumita ordine a firii.
$ornind de la aceasta, stiinta a constata ca exista legi dupa care este guvernat universul.
Asadar, exista legi ale naturii, o ordine care domneste atat in universul mare cat si in
universul micom!. 3e vorbeste de o intreita ordine: fi#ica, logica, morala.
a! fi#ica: este evidentiata de raporturile constante ce exista intre fenomenele fi#ice din
lume. Lumea vie, sub unele aspecte, este produsul unor fenomene bioc7imice, biofi#ice si
de natura biologica. &n functie de aceasta ordine fi#ica toate functione#a urmand o ordine
precisa a carei rationalitate este dincolo de lume.
b! logica: ordinea din lumea fi#ica se oglindeste intr4un anumit fel si in gandirea
omeneasca. $r. 3taniloae: ratiunea umana este forma cea mai inalta de rationalitate a
cosmosului. :atiunea umana e regina ratiunii cosmice. 9rdinea logica este o evidenta de
necontestat. $e ba#a constatarii existentei acestei ordini orice 8udecata sanatoasa respecta
anumite principii identitatii, contradictiei, tertului exclus! necesare in orice domeniu s4ar
+
exersa gandirea. 9mul gandeste logic pentru ca ordinea gandirii logice este structurala
fiintei cugetatoare. Certitudinea existentei acestei ordini e data de faptul ca oamenii se
inteleg intre ei de indata ce recurg la limba8ul comun al logicii ex. codurile existente in
diverse stiinte! c7iar daca vorbim limbi diferite. (aca s4ar produce suspendarea
conditiilor fi#ice din univers am avea parte de cataclisme la scara globala. 3uspendarea
ordinii logice generea#a nebunia.
c! morala: toate popoarele pe orice scara sociala s4ar fi gasit si4au reglementat viata
dupa anumite norme, prescriptii si legi care urmareau infaptuirea binelui si evitarea raului
individual sau public. 3untem vinovati de toate si pentru toti(ostoievsBi!.
*oate acestea exprima ordinea morala care reglementea#a bunurile raporturi
dintre membrii respectivei societati, fiecarei persoane si societate in care aceasta traieste.
Existenta constiintei morale e cea care garantea#a existenta ordinii morale la nivel
individual si c7iar colectiv. &mpartirea faptelor in bune si rele la nivel individual si social
are la ba#a exigentele ordinii morale, asigurata de existenta unor principii morale.
Acestea sunt elaborate la randul lor prin aplicarea functiei constiintei morale la
situatiile concrete. Asa au aparut toate legile si preceptele morale care au calificat faptele
in bune sau rele si in consecinta le4au sanctionat sau le sanctionea#a. 9rdinea morala din
lume a fost impusa uneori prin norme morale, iar alteori prin u#ul comun bunul simt,
gura satului!.
Asadar ordinea fi#ica e legata in mod necesar de fenomenele naturii. 9rdinea
logica de activitatea gandirii iar ordinea morala de viata morala a oamenilor.
iinta ordinii morale
5oralitatea e o stare de fapt, care se constituie in procesul de raportare a faptelor
noastre libere si constiente la legea morala. (aca 8udecata sanatoasa spune ca o fapta
corespunde exigentelor legii morale iar eu ma 7otarasc in mod liber sa o savarsesc in
conformitate cu exigentele legii morale, atunci fapta savarsita e o fapta morala.
(aca 8udecata sanatoasa imi spune ca fapta respectiva e contrara legii morale iar
eu ma 7otarasc sa o savarsesc, fapta respectiva va fi rea, imorala. 3impla raportare a
faptei cuvantului, gandului, gestului! la legea morala confirma moralitatea faptei, iar
re#ultatul acestei raportari la calificativul faptei de fapta buna sau rea.
:aportarea faptei la legea morala e fiinta moralitatii.
.apte morale sunt numai acelea care sunt re#ultatul voinei libere si responsabile
si sunt savarsite cu un anumit scop. (aca faptele presupun libertatea si constienti#area
morala este legata in c7ip esential de persoana. )u putem considera fapte morale bune
sau rele pe cele savarsite de fiinte care nu au constiinta evaluarii faptelor boli psi7ice!.
9biectul ordinii morale il constituie faptele morale insele faptele libere
constiente raportate la legea morala impreuna cu toate celelalte impre8urari, relatii,
situatii, care influentea#a faptele, gandurile, cuvintele intr4un sens bun sau unul rau.
9rdinea morala consta in totalitatea faptelor morale impreuna cu tot ceea ce se
refera la ele. .aptele morale sunt fapte libere si constiente raportate la legea morala. &n
relatie cu aceasta lege, faptele cuvintele, gandurile! primesc calificativul de bune sau
rele. 5oralitatea este insusirea ce o dobandesc faptele libere si constiente ale omului prin
1
raportarea lor la legea morala, iar fiinta moralitatii sta tocmai in raportul sau relatia dintre
aceste fapte si legea morala in general.
Curs /
;inele din punct de vedere crestin.
*ot laudandu4ne o sa ne prinda Apocalipsa nepregatiti Ala7uta!
;inele este valoarea morala fundamentala. *oate sistemele de morala accepta
acest lucru. )umai modul in care fiecare sistem de morala foloseste binele moral,
deosebeste un sistem de altul. $rin bine intelegem tot ceea ce corespunde: cerintelor,
dorintelor si in general preferintelor vietii omenesti. ;inele nu trebuie sa fie ceva
subiectiv ci obiectiv. *rebuie sa aiba pecetea universalitatii universalitatii!. &n ceea ce
priveste binele moral acesta trebuie sa respecte demnitatea umana si valoarea
pesonalitatii umane. (in punct de vedere crestin binele este sfintenia, identic cu vointa lui
(umne#eu. (e la inceput binele nu este o idee vi#iunea filosofica!, ci un concept
universal, o realitate concreta. )umai in aceasta calitate binele se poate uni cu viata
omeneasca si sa o determine pe aceasta la sc7imbare, la modelare, transfigurare. ;inele
nu trebuie cautat numai in afara omului, ca daca s4ar gasi numai in afara si ar fi
inaccesibil lui ar fi inutil. Astfel nici lumea nu ar fi buna, nu ar avea bunatate in ea insasi.
Experienta umana confirma ca in lume e bine, ca lumea e buna, ca binele e in
lume si in om, dat fiind faptul ca omul si lumea se intrepatrund. Ca binele sa fie cu
adevarat bine el trebuie sa fie accesibil fiecarui om pentru ca si omul e o parte a lumii.
$articiparea oamenilor la bine trebuie sa nu cree#e dispute, ci sa fie cau#a unirii dintre ei.
;inele e (umne#eu si imparatia Lui. E asadar personal si realitate personala. (umne#eu
ca spirit absolut este ;inele 3uprem atat in inteles metafi#ic cat si in inteles moral si4si
descopera vointa sa prin legea morala. $otrivit invataturii crestine binele nu e o idee ci
persoana sau mai precis treime de persoane. nimeni nu este bun fara numai unul
(umne#eu 5t. 1-, ?!.
3f. Grigorie de )Dssa: (umne#eu e binele inainte de toate si in mod legitim
binele. &n firea lui este bunatatea. Ca si (umne#eu binele e si dincolo de lume si in lume
si in om. 3e ofera tuturor oamenilor pentru ca toti sunt creati dupa c7ipul 3au si
c7emati la asemanarea cu El .ac. 1, 2@!. $re#enta lui (umne#eu in lume si in om
constituie cau#a unitatii lumii si a unirii dintre (umne#eu, cosmos si om, ca si a
oamenilor intruolalta. Existenta omului isi are originea in actul creator al lui (umne#eu.
9mul isi are fiinta imprumutata. Avand inceput omul se gaseste intr4o continua
miscare catre tinta sa finala, intr4un proces de sc7imbare ontologica. (estinul uman
implica urcusul de la c7ip la asemanare, respectiv de la omul vec7i la omul nou.
3c7imbarea omului nu se identifica cu sc7imbarile ce au loc in cosmos. )u este
determinata din exterior, ci launtric si reali#ata prin intalnirea mintii cu inima in
rugaciunea curata!.
?
&nclinatia omului spre bine sau rau
&mplica sau presupune sc7imbarea axiologica ce determina propria lui antologie.
)u omul crea#a binele ci acesta exista obiectiv, iar omul e c7emat sa participe la el si sa
si4l improprie#e tot mai mult urcand din inceputuri prin inceputuri care nu au niciodata
sfarsit 3f. Grigorie de )Dssa!.
$articiparea omului la bine e un act de ascultare, de acord al vointei sale cu
vointa dumne#eiasca. Cosmosul intreg participa mai plenar la bine prin om.
$otentialitatile bune ale cosmosului trebuie actuali#ate prin lucrarea buna a
omului. A lucra asupra cosmosului inseamna insa a lucra asupra trupului si mintii noastre,
eliberarea trupului si a mintii omenesti de placere, inseamna dupa 3f. 5axim
5arturisitorul un plus de bine, nu doar in trupul si in viata omului ci si in destinul
cosmosului. Expresia concreta a pre#entei binelui in om si in lume este transfigurarea sau
indumne#eirea. 3fantul 5axim vorbeste despre o indumne#eire a cosmosului.
Cunoasterea binelui.
(aca binele se identifica cu (umne#eu creatia e buna prin participare,
(umne#eu e bine in sine!, cunoasterea binelui se identifica cu cunoasterea lui (umne#eu
&oan 1?, ,!. ;inele nu e un obiect, ci realitatea personala ce intra in comuniune cu omul,
urmea#a ca si cunoasterea lui se va reali#a la nivelul relatiilor de comuniune personala.
9mul intra in comuniune in integralitatea fiintei sale. Aceasta comuniune personala se
desc7ide cu descoperirea lui (umne#eu din propovaduirea ;isericii sa si comunitata!. Ea
poate sa se nasca si prin descoperirea pre#entei lui (umne#eu in lume in calitate de
creator si sustinator al ei. $re#enta lui (umne#eu in viata oamenilor sau in cosmos este o
c7emare. 9mul este c7emat sa dea un raspuns asteptarii dumne#eiesti. *impul $r.
3taniloae! e intervalul intre c7emarea lui (umne#eu si raspunsul omului. (escoperirea
lui (umne#eu arata iubirea lui fata de om si fata de lume. ;inele e bine daca se imparte,
risipeste, daruieste. (umne#eu e binele in sine care se risipeste in cosmos prin ratiuni.
Cunoasterea lui (umne#eu se reali#ea#a prin raspunsul iubitor al omului la iubirea lui
(umne#eu. Cu cat participam la iubirea Lui mai mult cu atat &l cunoastem mai bine si cu
cat il cunoastem mai bine cu atat &l iubim mai mult. &ubirea este cel mai bun instrument
de cunoastere. (aca in fiinta 3a (umne#eu ramane necunoscut in &isus 'ristos intalnim
c7ipul deplin al lui (umne#eu, precum si al omului. 9mul 'ristos transfigurea#a umanul
si binele omenesc este intr4un urcus permanent. (umne#eu e cunoscut in lucrurile 3ale
necreate, in persoane si in actiuni istorice3f. 5axim 5arturisitorul!. 3f. )icodim
Ag7ioratul vorbeste despre fiinta, energii si persoana. Energiile divine necreate ne trimit
catre cosmologie. $ersoana ne trimite catre istorie. *eologia istoriei cu cosmologia se
intalneste in om. Cea mai evidenta sc7imbare " sc7imbarea la fata a (omnului. (omnul e
pre#ent in intreaga fire umana.
Aceasta descopera iubirea lui fara de margini si libertatea lui creatoare
sustinatoare. Cunoasterea binelui nu are limite. ;inele autentic e infinit dupa cum fara de
limite e cunoasterea lui (umne#eu. :ealitatile concrete in care cunoasterea binelui sunt:
lumea cosmosul!, omul, 5antuitorul &isus 'ristos. (aca privim in 8urul nostru putem sa
cunoastem binele.
@
Lumea poate fi mi8loc de cunoastere a binelui toate oglindesc bunatatea lui
(umne#eu " 9rigen! asa cum este mi8loc de cunoastere a lui (umne#eu. Lumea vorbeste
despre binele dumne#eiesc pentru ca se impartaseste de binele dumne#eiesc. )atura
asteapta rascumpararea fiilor lui (umne#eu. &n momentul in care omul a ca#ut sti7iile
vroiau sa scape de om 3f. 3imeon )oul *eologul!. 9 data transfigurat trupul omenesc
natura revine la frumusetea initiala. Lumea da marturie despre bine pentru ca se
impartaseste de bine avand in sine binele 7arului dumne#eiesc. Lumea insa nu are in sine
intregul bine pentru ca energiile sunt mult mai multe. (umne#eu nu e doar energie ci si
persoana. Lumea da marturie despre bine dar nu e ea insasi ;inele. E buna pentru ca e
rodul lucrarii lui (umne#eu si pentru ca ga#duieste in ea prin energiile divine necreate pe
(umne#eu &nsusi. Lumea creata da marturie despre Creator. (upa cadere insa lumea este
afectata, iar pre#enta lui (umne#eu in ea este mai greu sesi#abila. Consecintele caderii
sunt reale c7iar dupa venirea (omnului &isus 'ristos. 3i in conditiile restaurarii lumii ne
aflam in continuare intr4o lume ca#uta. 9mul a ca#ut mai intai sufleteste si a murit cu
moarte sufleteasca si vesnica, apoi trupeste. :estaurarea are loc la fel. 5ai intai
du7ovniceste, apoi la cea de a doua venire si trupeste. &ndumne#eirea trupului numai
dupa transfigurarea lumii.
Luarea la cunostiinta a raului din lume provoaca dorul si nostalgia binelui. &n
vi#iunea ortodoxa insa nostalgia binelui nu e doar una paradisiaca ci nostalgia imparatiei,
a indumne#eirii firii omenesti.
:estaurarea
firea ca#uta restaurata e firea lui Adam
firea transfigurata e mai presus de firea lui Adam cea indumne#eita!.
Curs +
9mul pre#enta binelui in om! insusi e factor de cunoastere al binelui mai ales
anali#andu4si propriile puteri va intelege intelepciunea infinita a lui (umne#eu. Ca#ut in
pacat, restaurat in 'ristos, omul pastrea#a inrudirea cu (umne#eu, fiind c7ipulEfata
Lui. C7iar pacatos fiind omul nu incetea#a sa oglindeasca in el ar7etipul c7iar daca o
face intr4un mod foarte palid.
9mul e o fiinta logica rationala! creat dupa modelul Logosului divin.
&ndepartadu4se de pacat si impropriindu4si lumina dumne#eiasca el se face insusi lumina.
Aa oglindi lumina si puterea Logosului dumne#eiesc dar numai in relatie cu Logosul
dumne#eiesc va constienti#a profund ;inele din el insusi. Cunoasterea binelui va fi rod al
comuniunii personale care presupune curatia inimii. Constiinta absentei binelui ca stare
naturala a celor care au fost create bune foarte " face sa apara in om dorinta, na#uinta
dupa bine. (e aceea (umne#eu 'ristos fericeste pe cei care insetea#a si flaman#esc
dupa dreptate.
$arintele $etroniu " 3f. )ifon al Constantianei
4cea mai larga pre#entare a vietii unui sfant
4s4a pastrat imaginea 8udecatii finalevedenia sa!
43orin (umitrescu a anali#at pictura 8udecatii
4pre#enta la 8udecata a paganilor, care nu au cunoscut legea lui 'ristos dar din fire au
tinut4o potrivit constiintei lor, dar datorita faptului ca nu au avut ;ote#ul ortodox
participa cu toate simturile mai putin cu simtul vederii.
-
Evang7elia e plinatatea firii si plinatatea legii. Cel care se 8udeca pe sine toata
viata, nu se mai duce la 8udecata. Adevaratul bine e cel care se impartaseste. &ubirea nu
socoteste niciodata cand risipeste!, dar e si singura care socotestein dar trebuie
intoarsa!. &ubirea e singurul bun care se inmulteste cand se risipeste. proverb persan!
Curs 1
;inele si virtutea
&ntrucat binele nu e o idee, concept, principiu impersonal, ci (umne#eu cel
personal si efect al lucrarii lui (umne#eu, urmea#a ca virtutea in calitate de bine
infaptuit, constant isi ia fiinta din relatia personala cu (umne#eu. Airtutea in calitate de
putere se va gasi in cele din urma in vointa lui (umne#eu. Conformitatea vointei e mai
mult decat un 7abitus stare dobandita prin deprindere, obisnuinta de a indeplini un
cuantum de principii morale!. )u le exclude pe acestea dar nu se reduce la ele. Airtutea e
o putere general vorbind. (umne#eu detine orice virtute 3f. Grigorie de )Dssa,
(espre rugaciune!.
3f. 5axim 5arturisitorul: &isus 'ristos e fiinta virtutii.
Aointa lui (umne#eu se intipareste in firea omului, asa incat virtutea va fi
conformitatea vointei umane cu firea. Activitatea conforma firii implica relatia de
comuniune cu (umne#eu ceea ce dupa pacatul stramosesc nu se mai poate constata!.
$rin urmare virtutea e participarea constanta, libera si constienta a omului la bunatatea lui
(umne#eu. .ara acest gen de participare nu poate exista virtute in sens crestin.
(esavarsirea de sine ca virtute autonoma este o miscare in interiorul firii, dar totul se
petrece in limitele stricte ale orgoliului, care este opusul virtutii. .ara (umne#eu,
virtutile sunt vicii stralucitoare .er. Augustin!
Asa #isele virtuti naturale ale omului se datorea#a faptului ca omul are pecetea
lui (umne#eu, ca e c7ip al 3au. &ubirea, pacea, genero#itatea, exista la om in mod natural
dar nu atat ca virtuti ci ele sunt native, mai degraba ca trasaturi firesti ale personalitatilor
adulte educate. .ara (umne#eu ele pot fi folosite, din nefericire, nu numai spre bine ci si
spre rau. ;una lor folosire e posibila numai prin luminarea de catre (umne#eu. si
umanismul are c7ipul binelui, lupta finala va fi intre uman si divino4uman " &.
$opovici!
(upa cum lampa cu ulei nu va lumina de nu se va atinge de flacara, tot asa si
sufletul cu virtutile lui naturale va ramane stins si intunecat, inc7is in limitele lui naturale
daca nu va primi luminarea 7arului lui (umne#eu. .ara acesta virtutile naturale nu
inseamna altceva decat posibilitati indoielnice. Airtutea e calea de mi8loc. Airtutea
corespunde vietii potrivit naturii.
Aceasta ideea a fost pusa in circulatie de filosofia stoica. Crestinismul a preluat4
o si valori#at4o altfel. .ilosofii au fost primii profeti dintre pagani!. .ilosofia a a8uns la o
fundatura existentiala. Aiata nu mai are sens "stoicii4 si a8ung la de#nade8de, sinucidere.
$laton spune ca virtutea este privirea spre cel care este intr4adevar bun. 3fintii $arinti
spun ca desavarsirea e vederea lui (umne#eu. )u exista o discordanta intre natural si
7ar. (omnul a facut ca sa straluceasca 7arul din om. 3ocrate le4a numit (eimon, dar
nu se stia catre ce na#uia sufletul. 9mul nu na#uieste catre un principiu ci catre o
1<
persoana. .inalitatea 7arului din noi e intalnirea cu $ersoana care luminea#a 7arul din
noi.
9arecum stoicii s4au apropiat de conceptul de persoana. 'arul e o prelungire a
lucrarii unei $ersoane. .iinta e o abstractiune a mintii, ceva general. &ubirea e
fundamentala cand vorbim de $ersoana. Crestinismul pune iubirea in centrul ontologiei
sale. (e aceea nu separa ontologicul de etic. 'arul se inmulteste nu pentru stradaniile
omenesti, ci potrivit milostivirii dumne#eiesti.
&n crestinism au existat doua atitudini fata de filosofie: demonica inc7inare a
lumii! si de a asuma cultura cultura antic7itatii intr4un mod po#itiv 3f. Aasile cel 5are!
Crestinismul botea#a anumite concepte si idei ale antic7itatii.
Aristotel defineste virtutea astfel: 9 dispo#itie stabila6 care produce totdeauna
o anumita fapta care se caracteri#ea#a drept cale de mi8loc0 ca un ec7ilibru intre
exigentele aflate in conflict. (aca omul pastrea#a starea de existenta dupa fine va
ramane in virtute.
3f. &gnatie ;riancianinov " stare paradisiaca, postedenica, transfigurarea.
1. conformitate intre firea umana si c7ip
2. distorsionata prin pacat neconformitate cu c7ipul lui (umne#eu!
,. indumne#eirea firii omenesti
3tiinta se ocupa cu firea ca#uta. Es7atologia ne descopera originea 3f. 5ax
5arturisitorul!. &dealul omenesc nu e starea paradisiaca, ci cea es7atologica. 3f. 5axim!.
Crestinismul propune o nostalgie es7atologica. &isus 'ristos sau restaurarea omului
apoi indumne#eirea omului. 5antuirea e restaurare apoi indumne#eirea. Crestinismul nu
are o vi#iune ciclica asupra omului ci una desc7isa, nostalgia invierii. :iturile originii
pagane duc catre originalitatea paradisiaca. 3f.3imeon )oul *eolog spune ca raiul a fost
#idit in #iua a opta. Adam era c7emat sa se uneasca cu (umne#eu. &mparatia era o
nostalgie viitoare.
)e intrebam care e starea naturala a omuluiF Care este criteriul in functie de care
el va putea afirma ca e in stare naturala, ca se comporta in limitele naturaleF
Conformitatea in ceea ce facem noi asta#i si virtutea e acelasi lucruF )u orice fel de bine
e in conformitate cu (umne#eu. &ubeste si fa ce vrei. Cand iubesti pe (umne#eu faci voia
Lui.
&n lume nu exista un asemenea criteriu. 9mul nu este acest criteriu.)u in om
aflam notiunea de bine plenar. Exista , stari ale fiintei umane. (esi restaurati noi ne
aflam intr4o stare ca#uta. 3f. 3iluan Atonitul are plansul lui Adam. Criteriul il gasim la
creator. El ne descopera care e firea autentica, El ne descopera prin revelatie criteriul in
functie de care ne definim propria natura. 9mul se cunoaste pe sine numai prin
(umne#eu. 9rice cunoastere omeneasca presupune teologia.&n &isus 'rsitos umanul e
descoperit in c7ip deplin. 9rice cunoastere umanista e idolatra.
9mul ia cunostiinta de starea sa naturala numai in lumina revelatiei lui
(umne#eu. $otrivit revelatiei naturale omul nu se mai afla in starea in care a fost creat de
(umne#eu. )oi ne aflam intr4o stare mai inalta decat Adam " prin ;ote# asemanare,
restaurarea firii in starea cea dintai!, asemanarea o dobandim prin virtuti si prin 3f.
*reime. 5irungere " darul (u7ului 3fant!. 5ai pre8os decat Adam " dupa trup noi
suntem in continuare in starea postedenica, prin venirea lui 'ristos ea nu a fost restaurata,
bolile si suferintele omenesti nu au fost restaurate de 'ristos. 9mul a fost creat ca
11
incununare a creatiei apoi restaurarea cosmosului si trupul omenesc cea mai inalta
plastici#are a cosmosului!.
'eidegger spunea ca existenta umana a existat spre moarte trupesc da, dar nu si
sufleteste!.
Ceea ce noi numim natural nu mai este natural ci nenatural, ca#ut in pacat. Cel
care pacatuieste bote#at fiind pierde 7arul bote#ului (iodor al .oticeei!. )umim
existenta aceasta naturala pentru ca omul pe aceasta o cunoaste, nu alta. 9 numeste
naturala pentru ca s4a obisnuit cu ea, fara ca ea sa mai fie ceea ce a voit si a creat
(umne#eu. (umne#eu ingaduie existenta noastra ca#uta, are cu ea un plan. Ceea ce stim
din existenta naturala de dincolo de pacat e ca ea era un mod de existenta neamestecata
cu vreun element eterogen raul!, omul indeplinind in mod constient si liber voia lui
(umne#eu pana la cadere. $rin urmare, numai modul de existenta in care e implinita voia
lui (umne#eu e unul dupa fire, natural. )aturalul uman nu e i#olat de divin, omul e
natural daca indeplineste voia Lui. $acatele firii sau impotriva firii sunt pacate impotriva
lui (umne#eu. *raieste dupa fire omul care isi foloseste toata puterea in scopul pentru
care a fost creat, asemanator cu (umne#eu. Atata vreme cat omul incalca voia lui
(umne#eu e gresit sa afirmam ca ramane in starea lui naturala, ca ar fi o fiinta virtuoasa.
Adevarata participare la (umne#eu presupune si cunoasterea deplina a lui (umne#eu
conformitate intre credinta mea si descoperirea lui (umne#eu!. A crede " a fi credincios
lui (umne#eu, a implini poruncile lui (umne#eu 3f. Grigorie $alama!. )u avem toti
acelasi (umne#eu, pentru ca (umne#eu e si om. $rin 'ristos cunoastem divinitatea
pentru ca in 'ristos divinul s4a unit cu umanul. :eligia unirea! deplina se reali#ea#a in
'ristos.
)oi trebuie sa ne conformam 7arului 7aina luminoasa " 7aina paradisiaca.
(upa cadere (umne#eu a facut lui Adam tunici de piele. Aiata $arintelui )icolae $lanas
" pruncii vedeau minunile care se intamplau cu ). $lanas. 3e ruga 3f. celor fara de
arginti.
$entru oc7ii du7ovnicesti lumea e alta decat cea pe care o vedem noi. )oi
vedem lumea si omul potrivit pacatului din noi. &maginea lumii e cea infatisata de 'ristos
si sfintii Lui.
(upa Aristotel virtutea e considerata drept cale de mi8loc intre doua extreme. 9
intalnim si la 3fintii $arinti : dreapta socotinta, discernamant. 3f. &ustin 5artirul si
.ilosoful avea o vi#iune asumativa, acei logoi " ratiuni seminale. 5antuitorul a venit
inainte de toate sa mantuiasca lumea.
Airtutea se afla in relatie cu afectele si actiunile in care excesul este gresit si
insuficienta blamata6deci virtutea este o anumita cale de mi8loc, tinta ei fiind masura
dreapta dintre doua extreme.
Airtutea nu e simpla stare 7abituala insusita prin deprindere ci mai degraba expresia
existentei extatice, a existentei care se defineste numai in relatie cu un altul, cu
(umne#eu virtutea nu se limitea#a la calitatile impropriate de umanitate. (aruind
voi dobandi.
Airtutile nu sunt asadar comoditati individuale sau roada comoditatii prin care ocolim
extremele. .inalitatea virtutii nu este numai in noi, ci trebuie sa savarsim binele
inc7inandu4ne viata noastra lui (umne#eu si semenilor.
Airtutea nu e starea egoista de ec7ilibru in raport cu semenii si cu (umne#eu, ci
starea de comuniune activa cu realitatile prin care eu ma definesc in calitate de om.
12
(ar a fi in comuniune cu (umne#eu inseamna a trai viata potrivit poruncilor Lui. Ca
sa stabilesc ec7ilibru sau calea de mi8loc am nevoie de un criteriu obiectiv care sa4mi
arate extremele, lipsa si excesul. Acest criteriu nu4l gasim nici in firea asa #is
naturala, nici in societate ci in revelatie. Criteriul este 'ristos. 5antuitorul ne invata
ca fara 5ine nu puteti face nimicE din ceea ce este adevarat bun &oan 1+, +!. =nirea
cu (omnul umple viata omului de putere si4l face sa biruiasca slabiciunile si excesele.
3ingurul bun care ne4a mai ramas din paradis e lenea 9rtega!.
=nirea cu 'ristos umple viata de 7arul lui (umne#eu care ne ofera si virtutea
cumpatarii. Ceea ce putem dobandi prin propriile noastre puteri dobandim prin 7arul
lui (umne#eu. (esi virtutile se nasc din 7arul lui (umne#eu ele nu lucrea#a in om in
c7ip ire#istibil incalcand vointa omeneasca pilda talantilor!. ;ucuria, pacea si
celelalte virtuti sunt roade ale 3f. (u7 si ale stradaniilor personale.
Gri8a noastra nu trebuie sa fie aceea de a dobandi aritmetic virtutile caci atunci ele devin
vicii stralucitoare. 3copul vietii crestine e dobandirea (u7ului 3fant si in El avem
virtutile 3f. Atanasie cel 5are, 3f. 3erafim de 3arov!.
Curs ?
3olidaritatea virtutilor
Airtutile se gasesc intr4o relatie organica unele cu altele. 9 virtute cuprinde pe
cealalta, este sustinuta de alta. (u7ul libertatii face posibile virtutile, este i#vorul lor. )u
dobandirea aritmetica a virtutilor cu dobandirea (u7ului 3fant ca i#vor al lor este sensul
vietii crestine. &n (u7ul lui (umne#eu virtutile sunt inseparabile. 3f. 3imeon )oul *eolog
considera ca dobandirea unei virtuti inseamna dobandirea tuturor virtutilor. 3epararea lor
de legaturile organice dintre ele si de viata in 'ristos deformea#a firea virtutilor. Airtutile
crestine sunt nu doar credinta, nade8dea, dragostea, ci si smerenia, ingaduinta, blandetea,
barbatia, discernamantul, etc. 3merenia si virtutile inrudite cu ea incetea#a insa sa mai
aiba de fapt valoare atunci cand nu sunt insotite de sinceritat, barbatie si conditia
existentei lor nu face posibila implinirea binelui in cadrul relatiilor interpersonale.
;inele e o realitate universala nu individuala.
Airtutea ingaduintei nu trebuie sa anule#e dreptatea. 3merenia nu va anula
barbatia. ;arbatia nu se va substitui smereniei sau ingaduintei mai ales atunci cand altii
fac nedreptate sau cand lumea e dominata de institutii sociale nedrepte. Crestinismul e
ingaduitor dar nu ingaduitor cu raul si nici indelung ingaduitor cu slabiciunile sale si ale
altora. 5ai mult c7iar ingaduinta nu poate merge pana la acceptarea nedreptatii. Ea nu
poate sa nu proteste#e fata de nedreptatea facuta aproapelui sau mediului social. Ea nu
trebuie confundata cu lasitatea.
&ngaduinta e atunci cand cineva suporta nedreptatea care se face lui insusi, iar
lasitatea lipsa de cura8! e atunci cand toleram nedreptatea care se face altuia.
9nestitea e atunci cand omul lupta pentru altul, iar obra#nicia cand libertatea de
a vorbi e folosita in interes egoist 3f. &oan Gura de Aur, 9milii la .acere!
Airtutea ingaduintei este cu adevarat virtute in relatie cu barbatia si onestitea si
invers.
Cultivand virtutile crestinul nu lucrea#a de unul singur ci conlucrea#a cu 7arul
lui (umne#eu, in vederea biruirii raului. ;iruind raul din el si din lume omul se face
1,
impreuna lucrator cu 'ristos la biruirea celui viclean si participand sau partas la slava lui
(umne#eu.
Airtutea inseamna deopotriva biruinta raului si pomovarea binelui. Aiata crestina
presupune transformarea inimii iubitoare de sine in inima atotiubitoare. Ca sa biruiasca
raul si sa dobandeasca virtutea, crestinul trebuie sa paraseasca egoismul si sa asculte
faptuitor de vointa lui (umne#eu. $erformanta individuala fara smerenie si ascultare de
voia lui (umne#eu poate fi 7abitus insa nu virtute, o performanta orgolioasa, un pacat
devi#at dupa cum intunericul nu are legatura cu lumina tot asa si cel mandru nu are
legatura cu virtutea 3f. &oan 3cararul 3cara treapta 2,!.
(efinind virtutea 3f. 5axim 5arturisitorul spune: =nirea slabiciunilor
omenesti cu puterea lui (umne#eu :aspunsul catre *alasie +1!. $entru acest motiv
performantele omenesti fara smerenie si ascultarea de (umne#eu pot fi uneori reali#area
unui bine partial de ordin social sau individual! dar nu vor fi niciodata virtuti.
.ara a8utorul lui (umne#eu, virtutile sunt de neatins, ireali#abile.Airtutea
ramane un simplu produs omenesc in interiorul naturii, o instruire morala, fara a fi
biruirea celui rau si participare la imparatia lui (umne#eu, cu atat mai putin. 3f. Ap.
$avel: *ot ceea ce nu este din credinta e pacat :omani 1/, 2,!. &n viata crestinului
totul trebuie raportat la (umne#eu ;inele suprem: ori de mancati, ori de beti, ori de
altceva faceti, toate spre slava lui (umne#eu sa faceti 1 Cor. 1<, ,1!.
Crestinul e c7emat sa ofere orice fapta si orice gand, orice clipa a vietii sale lui
'ristos. $rin urmare nu este posibil ca viata virtuoasa sa fie independenta de 'ristos, de
invierea 3a.
Egoismul si interesul personal nu sunt intamplatoare, ci sunt forme de cri#a ale
omului insensibil la noua ontologie, la faptul ca a devenit madular al trupului lui 'ristos.
3entimentul plinatatii, al vietii noi, pe care doar (omnul 'ristos o ofera te
eliberea#a de angoasa stricaciunii si a mortii, te a8uta sa devii din egoist generos din
pacatos virtuos. 9rice gand, cuvant, fapta, care se refera la 'ristos cultiva comuniunea cu
El si oricine traieste in 'ristos este firesc sa se configure#e dupa 'ristos, dupa modul Lui
de a fi, iar aceasta configurare dupa 'ristos ;inele iposta#iat e virtutea.
(aca virtutea care are calitatea de a fi moralmente buna, care4l orientea#a pe om
spre bine presupune o existenta dreapta, inseamna ca singura optiune funamental dreapta
e 'ristos.
Evaluarea dreapta a obisnuintelor, faptelor, gandurilor nu va putea califica drept
virtuti si obisnuinte faptele, cuvintele, gandurile noastre fara 'ristos. Adevarata virtute
re#ulta dintr4o alegere existentiala corecta inradacinata intr4o orientare precisa, fara
ec7ivoc, in sensul scopului ultim " participarea la imparatia lui (umne#eu. 9ri nu poti
participa la ea fara 'ristos, (u7ul 3fant, ;iserica.
3ofronie de Essex: trei lucruri sunt de neinteles pentru viata crestina: o credinta
nedogmatica, neeclesiala, neascetica.
Asadar virtutea nu poate exista in afara credintei articulata dogmatic si traita si
eclesial4liturgic si ascetic.Airtutea nu se naste din asa4#isa credinta autonoma. 3fantul
Grigorie $alama face o distinctie intre credinta in (umne#eu si credinta lui (umne#eu.
5ona7ul e traitor cu (umne#eu.
A lega virtutea de tendinta de autoperfectionare e o greseala. *rebuie sa iesim
din inc7inarea fata de sine. )u pentru viata noastre trebuie sa a8ungem la desavarsire ci
1/
pentru (umne#eu. (e acum nu mai traiesc eu6 dobandirea unei vieti in (umne#eu,
dau intaieteatea vietii lui 'ristos!.
9 autodesavarsire care nu ma conduce la imparatia lui (umne#eu nu poate fi
virtute. Airtutea crestina este desc7isa de 'ristos, are i#vorul in 'ristos si tinde spre
unirea deplina es7atologica cu El. 'ristos este inceputul si sfarsitul virtutii, fiinta virtutii
3f. 5axim 5arturisitorul!.
Aointa virtuoasa e plasarea in prea8ma pre#entei binelui ca realitate personala,
vi#and nu numai viata activa controlata de cen#ura constiintei ci si fiecare manifestare a
omului in calitate de fiinta vie.
Airtutea vi#ea#a pana si subconstientul uman visam noaptea ce traim #iua!,
pana si starea de somn in vise. $racticarea rugaciunii lui &isus ne arata ca rugaciunea
poate fi neincetata, ca ea poate infrumuseta gandurile cele mai adanci, miscarile cele mai
fine ale sufletului, cuvintele, faptele si toate gesturile omului. 3fintii nu sunt mareti in
cele mari, ci si in cele mici, in fiecare gest, in gingasia fiecarei fapte imediate.

ultimul curs Cursul @
despre virtute
$t lumea edenica virtutea era apana8ul omului marinimos, al celui care excelea#a
in toate, dar aceasta ramane un simplu ideal in care omul ramane singur. Airtutea nu era
un semn al preamaririi lui (umne#eu, era doar produsul deprinderii in educatie
manierat!. Este si pretul de vedere al oricarei etici atee. A fi manierat doreste orice ateu.
Ea presupune vointa libera si constiinta morala orinetata spre realitatea obiectiva
a legii morale sau valorii binelui perceput ca atare prin ceea ce este el, nu prin ceea ce am
vrea noi sa fie.
$e langa acestea Airtutea presupune intotdeauna 7arul divin. 'arul incepe si face
ca in om sa rodeasca o viata virtuoasa sporind puterile noastre naturale orientate sper
desavarsirea binelui0 sf. pavel: caci (umne#eu e cel care lucrea#a in voi si ca voi sa stiti
si ca sa savarsiti a Lui dorinta. .ilipeni 2 cu 1,.
Airtutea Crestina exista si se de#volta in functie de cele 2 conditii fundamentale:
1 puterile si dispo#itiile naturale innoite in baia ;ote#ului de 7arul (u7ului 3fant
si continua existenta si sustinere a aceluiasi 7ar divin. Aiata crestina este orientarea
stabila si iubitoare sper (umne#eu, in care (umne#eu vine cu propria 3a contributie.
Actul de iubire nu e niciodata unilateral.
&ubirea fata de Cel care ti4a aratat toata bunavointa este virtutea. Airtutea este
raspunsul iubitor al omului la iubirea lui (umne#eu. .er. Augustin: nu te4as fi iubit daca
nu m4ai fi iubit >
A fi virtuos nu inseamna a fi decis sa faci binele, ci a fi patruns de bine in cele
mai adanci structuri ale personalitatii tale. Airtutea desavarsita este atitudinea,
deprinderea buna, dovedita o a 24a natura.
(ef. Airtutea crestina: activitatea statornica a omului, i#vorata din 7arul divin si
puterile omenesti prin care omul implineste totdeauna, cu dragoste, voia lui (umne#eu.
(esi vorbim de virtute ca fiind una, in viata concreta ea se pre#inta in diferita
feluri in functie de modul si gradul in care fiecare si4a subordonat tendintele naturale
cerintelor legii morale sau in functie de modul in care si4a impropriat printro vointa
1+
curata, 7arul lui (umne#eu. (aca vorbim de originea virtutii orice virtute este rodul
colaborarii armonioase dintre 7arul lui (umne#eu si puterile naturale personale.
Airturile se presupun unele pe celelate0 toate se nasc si sunt mentinute de iubire0
fer Augustin: iubeste si fa ce vrei>
Cand iubesti voia ta il iubesti pe (umne#eu0 implineste voia divina pt ca
(umne#eu este iubire si cine iubeste pe (umne#eu cunoaste pe (umne#eu.
.elurile virtutilor:
1 virtutile teologale " au ca obiect si scop ultim pe (umne#eu
2 virtutile morale " reglementea#a raporturile noastre cu semenii si lumea
incon8uratoare
9biectivul si scopul direct al virtutilor morale % semenii si lumea0 iar (umne#eu
este si obiectul si scopul lor, indirect.
Airtutile morale se impart in : cardinale " i#vorul celor derivate0 derivate.
Legea divina
A! Legea vesnica
Crestinismul considera ca lumea a fost creata de (umne#eu in mod liber0 tot
(umne#eu i4a dat lumii un scop: scopul lumii se implineste treptat in timp, desi e fixat
din vesnicie de (umne#eu.
5axim 5arturisitorul: (umne#eu este cau#a si finalitatea creatiei. $rin El si pt
El s4au facut toate si sper El se indreapta toate. :omani 11 cu ,1.
$lanul pe care lumea il urmea#a, in vederea implinirii scopului sau, este norma
pt intreaga faptura. Acest plan a lui (umne#eu este Legea Aesnica>
Legea Aesnica este expresia vointei lui (umne#eu de a crea si conduce lumea
spre scopul sau ultim. Legea Aesnica este i#vorul oricarei legi si legitati care fac posibila
creatia si existenta lumii.
&nsusirile Legii Aesnice
1 se extinde asupra ordinii fi#ice, dar si morale. (umne#eu are un plan cu natura
si cu omul.
2 are caracter universal, se extinde asupra a tot de e creat, material, spiritual,
rational si irational.
, este abso0ut necesara lumea are un scop care trebuie implinit.
/ Legea Aesnica e intuitiva si nesc7imbabila pt ca e exprsia vointei vesnice a lui
(umne#eu
definitie Legea Aesnica: planul din veci al lui (umne#eu, in functi de care
exista si se conduce toata faptura in vederea implinirii ei0 ea e i#vorul legii morale si al
tuturor legilor care guvernea#a intreaga realitate creata0 sta la ba#a ordinii morale.
;! Legea morala naturala
9mul participa la aceasta lege atat la un nivel fi#ic, cat si la nivelul personal.
.i#ic, el se supune ordinii generale de existemta a fapturilor. $ersonal, depaseste legile
fi#ice si biologioce. El este c7emat sa fie stapan peste toate cele create si peste propria sa
existenta.
11
Existenta Legii 5orale naturale se constata in mod concret din posibilitatea
omului de autodeterminare spre bine sau rau0 in mod firesc, el evita raul si cauta binele.
&n egala masura, vedem existenta acestei legi, in modul de functionare a
constiintei morale0 ea ne da sentimentul bucuriei cand ne indeplinim datoria si al
vinovatiei cand facem raul.
Ca si crestini, cea mai importanta dovada a existentei legii morale e :evelatia.
&nsusirile Legii 5orale naturale:
1 unitatea cu 2 aspecte: a!toate perceptele Legii 5orale naturale au un legiuitor
unic " (umne#eu.
b!toate au acelasi scop reali#area ordinii morale! si acelasi obiect savarsiera
binelui si evitarea raului!
c!se poate deduce din unitatea neamului omenesc si din unitatea lui (umne#eu,
care a stabilit o singura ordine divina a lumii.
2 universalitatea asupra intregului neam omenesc, ca o #estre a naturii umane.
(efinitie Legea 5orala naturala: capacitatea data de (umne#eu fiintei umane ca
ea sa faca binele si sa evite raul pe care (umne#eu le4a pus in firea , natura fiecaruia
dintre noi.
Legea morala naturala tine de natura umana, nu e facultativa. 9mul nu poate
renuunta la ea.
, imutabilitatea e data de (umne#eu si legea morala naturala nu e sc7imbatoare:
a!datorita adevarului cuprins in ea
b!datorita nesc7imbabilitatii legiuitorului
c!datorita nesc7imbabilitatii firii umane
/ nu sufera abatere sau dispensa " (umne#eu vrea ca omul sa actione#e dupa
exigentele Legii 5orale naturale.
C Legea po#itiva
Legea 5orala naturala nu e suficienta pt atingerea scopului nostru. Ea contine
prescriptii generale si prevede sanctiuni insuficiente si imprecise.
Ea are nevoie de o lege po#itiva care sa vinna de la autoritati incontestabile.
Legea 5orala po#itiva este o lege data in timp si promulgata in mod expres, fie
de (umne#eu, fie de autoritatea legitima a societatii avand ca scop binele comun. E scrisa
pe table, scrieri etc0 cea naturala e scrisa in inimile noastre. Este divina daca vine direct
de la (umne#eu sau omeneasca daca vine de la o autoritate omeneasca.
Este po#itiva pt ca e data si confirmata ca lege in mod expres printrun act extern
si public0 pt ca ea cuprinde prescriptii precise si evidente cu privire la actiunile omului.
&nsusirile Legii 5orale po#itive:
1 sa provina de la o autoritate legitima
2 sa nu se opuna unei legi superioare
, sa urmareasca binele obstesc comun!
/ sa fie posibila de implinit, nu ceva ce nu poate fi implinit!
Legea po#itiva se imparte in:
1 Legea At
2 Legea )t
1?
1 Legea At este legea mo#aica: legea lui )oe si poruncile date lui Avraam si
legea lui 5oise
At grupea#a , tipuri de legi :
a!legea ceremoniala de cult!
b!legea politica 8uridica!
c!legea morala
&n centrul Legii morale sta (ecalogul. El e legea morala scrisa a evreilor.
2 Legea )t are in centrul ei .ericirile.
1@

S-ar putea să vă placă și