Sunteți pe pagina 1din 2

Ingrijirea pacientului cu coma diabetica

Complicatile acute diabetice: coma cetoacidozica si coma


hiperosmolara necetozica. Aceste complicatii se instaleaza rapid si pot
pune in pericol viata pacientului, daca nu se intervine competent si in
timp util.

Coma cetoacidozica apare in majoritatea cazurilor la pacientii cu
diabet zaharat tip I, tratati cu insulina. Este o stare de carenta insulinica
absoluta cu producerea in exces a unor substante numite corpi cetonici.

Coma cetoacidozica este cauza a 14% din spitalizarile diabeticilor
si a 16% din decesele intre diabetici. Aceasta coma poate sa apara:
ca prima manifestare a diabetului (coma inaugurala);prin intreruperea
tratamentului insulinic sau scaderea dozelor;in situatii cu necesar crescut
de insulina: infectii, traumatisme, interventii hirugicale, accidente, stres
prelungit, sarcina etc.
Pacientul poate descrie oboseala nejustificata, sete tot mai
intensa, scaderea poftei de mancare, dureri abdominale, greata, varsaturi,
tegumentele si mucoasele devin uscate, tensiunea arteriala are tendinta la
prabusire, iar pulsul devine tot mai rapid, respiratia miroase a acetona
(miros de mere putrede), cu respiratie zgomotoasa si modificari de
comportament.

Glicemia acestor pacienti depaseste 300-400 mg/dl si se modifica o
serie de parametri sanguini (sodiu, potasiu, pH).In coma cetoacidozica,
tratamentul trebuie realizat intr-o sectie de terapie intensiva sub stricta
supraveghere medicala. Elementul de baza al tratamentului este insulina.
Se administreaza si solutii de rehidratare pentru a inlatura deshidratarea
aparuta prin urinare excesiva si varsaturi. Bolnavul va fi deci internat,
necesitand si precizarea cauzei ce a dus la acest dezechilibru, pentru a
putea fi indepartata.

Coma hiperosmolara apare, de obicei, la pacientii cu diabet zaharat
tip II, in varsta, sub tratament cu antidiabetice orale. Este o complicatie
severa, care pune in pericol viata pacientului si este greu de tinut sub
control.

Printre cauze, putem enumera: limitarea aportului de lichide
autoimpusa (la batrani apare diminuarea senzatiei de sete cu deshidratare
consecutiva) sau la pacientii grav afectati (cu infarct micardic acut,
accident vascular cerebral, infectii severe), carora nu li se asigura
necesarul de lichide. O alta cauza poate fi pierderea de lichide prin
administrarea exagerata de diuretice sau prin enterocolite acute, arsuri
intinse.

Pacientul poate descrie sete intensa, tegumente si mucoase
uscate, dezorientare temporo-spatiala, pareze. Datorita deshidratarii se
pot forma cheaguri de sange in diverse teritorii (tromboze venoase,
accidente vasculare etc.). Pacientul mai poate prezenta febra, convulsii si
coma. Glicemia acestor pacienti este foarte ridicata, peste 600 mg/dl.
Tratamentul impune internarea pacientului. Alaturi de insulinoterapie se
face rehidratarea bolnavului.

Un rol important in ingrijirea pacientului diabetic il reprezinta
educatia acestuia pentru a se evita aparitia acestor complicatii cu
evolutie posibil fatala. De aceea, orice eveniment nou cu risc (infectii,
stres, traumatisme, infarct) impune monitorizarea mai atenta a valorilor
glicemice si, in consecinta, adaptarea dozelor medicamentoase.

S-ar putea să vă placă și