Iancu de Hunedoara

Mare comandant de osti, vestit viteaz, Iancu de Hunedoara s-a nascut intr-o familie de romani
transilvaneni investita, ca multe altele, cu sarcina de a pazi granitele statului.
In anul 1438 a fost numit Ban de Severin, iar trei ani mai tarziu, in 1441 a fost desemnat ca
voievod al Transilvaniei. In aceasta calitate a luat masuri energice de stavilirea a luptelor
feudale si, pentru a face fata atacurilor otomane, a intarit ostirea.
Prima batalie cu turcii a avut loc in 18 martie 1442 la Santimbru, unde voievodul a fost luat
prin surprindere, neputand raspunde cum ar fi trebuit atacului turcesc. Dupa 4 zile, Iancu a
atacat armata turca, la Poarta de Fier si a obtinut o victorie stralucita.
In toamna si iarna anului 1443, neostenitul voievod transilvanean a pornit o alta expeditie,
cunoscuta sub numele de campania cea lunga. In fruntea a 35.000 de oameni, el a trecut
muntii Balcani, obtinand impotriva otomanilor sase victorii.
In anul 1446 la Rakos, langa Buda, Iancu de Hunedoara a fost ales guvernator al tarii, de catre
dieta Ungariei. In aceasta functie a intreprins actiuni menite sa sprijine dezvoltarea oraselor
transilvanene, a autorizat intarirea fortificatiilor Sibiului si Brasovului, a redat Clujului
vechile privilegii pierdute ca urmare a participarii locuitorilor lui la rascoala de la Bobalna, a
sprijinit comertul, a luat unele masuri de limitare a abuzurilor savarsite impotriva taranilor. La
indicatiile sale, dieta Ungariei a cerut ca, in conditiile achitarii prealabile a darii pe pamant, sa
se respecte dreptul de libera stramutare a taranilor.
Prin armistitiul din 20 noiembrie 1451 si apoi prin pacea de la Adrianopol (13 aprilie 1452),
confirmata de Mahomed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului, turcii se obliga sa
nu atace Tara Romaneasca, Transilvania, Ungaria si nord-vestul Peninsulei Balcanice si sa nu
construiasca fortificatii noi pe linea Dunarii.
Nobilimea maghiara, nemultumite de conducerea autoritara a lui Iancu de Hunedoara, a ales
in 1452 ca rege al Ungariei pe Ladislau. Iancu a ramas in fruntea ostirilor regatului, in functia
de capitan suprem.
In anul 1456 sultanul Mahomed al II-lea a pornit o mare campanie militara impotriva Europei
centrale. Prima cetate de seama care a trebuit cucerita a fost Belgradul, in ajutorul caruia a
venit si Iancu cu armata. Strateg indraznet, Iancu a adoptat un plan menit sa anuleze
coplesitoarea superioritate numerica a adversarului, care a si dat roade, obligand sultanul sa
paraseasca rusinat tinutul.
Bataliile lui Iancu de Hunedoara
Iancu s-a remarcat prin calitatile sale de comandant militar si prin faptul ca a studiat mult timp
tactica de lupta a otomanilor, constituind detasamente de cavalerie usoara, capabile sa execute
lovituri rapide asupra adversarului. El a fost adeptul campaniilor ofensive antiotomane. Inca
din anul 1438, si-a demonstrat calitatile militare in luptele din Serbia impotriva otomanilor.
In anul 1441, dupa ce a devenit voievod al Transilvaniei, el a invins din nou o oaste a
acestora, iar in 1442 a obtinut o alta victorie la Santimbru, langa Alba-Iulia, asupra fortelor
comandate de beiul de Vidin.
Voievodul transilvanean a acordat importanta si necesitatii ca in fruntea Moldovei si a tarii
Romanesti sa se afle domnitori care sa-i fie aliati si pe care sa se poata sprijini la nevoie. Ca
urmare, l-a inscaunat pe Basarab al II-lea pe tronul tarii Romanesti, in anul 1442, iar pe cel al
Moldovei, in anul 1448, pe Petru al II-lea.
Ultima batalie a lui Iancu de Hunedoara
Ultimul razboi pe care l-a purtat Iancu a fost la Belgrad,in 1456 .Stapanirea acestei cetati
insemna,de fapt,drum liber spre sesul din fata,nu degeaba i se spunea doar ,,cheia regatului
Ungariei",asa dupa cum Chilia si Cetatea Alba erau ,,cheile" Moldovei.In fruntea unei armate
uriase,unele izvoare vorbesc de 200 000 de oameni,300 de tunuri si 200 de vase, el a sosit la
inceputul lunii iulie in fata cetatii.Iancu,la randul sau,luase masurile cuvenite de
aparare.Intareste garnizoana Belgradului si o pune sub comanda cumnatului Mihail Szilagyi,o
aprovizioneaza cu cele necesare-munitii si alimente- si concentreaza o flota de 200 de vase la
Petrovaradin.Asediul a inceput in ziua de 4 iulie,in ziua de 14 a avut loc lupta navala de la
Salankemen in care turcii au fost invinsi,indata dupa aceea,soseste la Belgrad si Iancu,a carui
armata cuprinde si un corp de cruciati,organizat de calugarul Ioan de Capistrano.Asaltul
general s-a produs in dupa-amiaza zilei de 21 iulie.Turcii reusesc in cele din urma sa patrunda
in oras,cetatea insa rezistand cu indarjire,un contra atac viguros ii sileste sa se retraga.O prada
uriasa ramane in mainile biruitorilor.Vestea ca Belgradul nu a putut fi luat si ca Mehmed al II-
lea,cuceritorul Constantinopolului,a trebuit sa fuga,ranit,produce o extraordinara bucurie in
toata Europa.Papa trimite o scrisoare entuziasta,numind pe Iancu ,,atletul-cel mai puternic-
unic-al lui Christos".Indata insa dupa vestea cea buna,sosi alta ,dureroasa,a mortii celui ce
faursie victoria.Armatele turcesti adusesera cu ele si molima grozava a ciumei.Viteazul nu a
putut rezista bolii si ,la 11 august 1456 inchise ochii la Zemun,in fata Belgradului eliberat.L-
au plans cu lacrimi fierbinti tovarasii de lupta,i-au adus apoi trupul si l-au ingropat,asa cum
dorise,in biserica din Alba Iulia,alaturi de fratele sau.
In epitaful alcatuit de Ioan de Capistrano,calugarul ostas,citim:A CAZUT COROANA
REGATULUI,S-A STINS LUMINA LUMII".