Capitolul 1.

- Noiuni introductive
Obiective:
- nelegerea semnificaiei dreptului civil n contextul dreptului privat;
- asigurarea delimitrii dreptului civil de alte ramuri de drept privat,
precum si de o parte a ramurilor dreptului public sau aflate la grania
public-privat;
- cercetarea izvoarelor dreptului civil;
- nsusirea noiunilor de baz referitoare la normele juridice civile.
Seciunea I. Definiia dreptului civil
Dreptul reprezint totalitatea normelor care reglementeaz aciunile omului n
societate si a cror respectare este asigurat prin fora coercitiv a statului (adic,
statul prin organele sale competente i sancioneaz pe cei care nu le respect). Acesta
este asa numitul drept pozitiv, adic existent la un moment dat ntr-o anumit societate
si concretizat n legi scrise sau obiceiuri, care este, n toate cazurile, obligatoriu. El se
aplic tuturor si mai poart denumirea de drept obiectiv.
La baza dreptului pozitiv st un complex de reguli fundamentale, noiuni
universale de drept, produsul experienei colective a tuturor naiunilor civilizate,
care se numeste drept natural.
Dreptul pozitiv se mparte n drept naional si drept internaional, care la rndul
lor se mpart n public si privat. Obiectul de studiu al dreptului privat l formeaz
raporturile dintre oameni n legtur cu interesele lor individuale. Raporturile dintre
oameni si societate, si raporturile dintre state sunt reglementate de dreptul public.
O ramur a dreptului privat, si anume baza acestuia, este dreptul civil. Prin
ramur de drept se nelege acel grup de norme juridice care reglementeaz o anumit
categorie de relaii sociale.
Dreptul civil poate fi definit ca fiind acea ramur a dreptului privat, care
reglementeaz raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale dintre persoanele
fizice si juridice, aflate ntr-o poziie de egalitate juridic.
Din definiia dreptului civil rezult care este obiectul dreptului civil, care sunt
subiectele si care este metoda lui de reglementare.
Prin obiect al unei ramuri de drept se nelege acel complex de raporturi
sociale care sunt reglementate de regulile de drept ce aparin ramurii respective.
Obiectul ramurii dreptului civil l constituie acele raporturi sociale de natur
patrimonial si personal nepatrimonial care se stabilesc ntre persoanele fizice si
persoanele juridice. Aceasta reiese i din obiectul noului Cod civil, care, potrivit
articolului 2, reglementeaz raporturile patrimoniale i nepatrimoniale dintre
persoane, ca subiecte de drept civil.
Raporturile patrimoniale sunt acelea care au un coninut economic, evaluabil
n bani (de exemplu, raporturile care se nasc dintr-un contract de vnzare-cumprare).
Raporturile personale nepatrimonale sunt acelea al cror coninut nu poate fi
evaluat n bani (de exemplu, raporturile care privesc viaa privat a unei persoane:
dreptul la nume, la domiciliu, la reputaie).
2
Persoana fizic reprezint omul, privit individual, ca titular de drepturi si
obligaii civile (articolul 25(2) din noul Cod civil).
Persoana juridic reprezint orice form de organizare, care odat ce
ndeplineste condiiile cerute de lege, este titular de drepturi si obligaii civile
(articolul 25(3) din noul Cod civil).
Raporturile civile se stabilesc ntre subiectele de drept civil, adic ntre
persoanele fizice, ntre persoanele juridice sau ntre persoanele fizice si persoanele
juridice.
Prin metoda de reglementare a unei ramuri de drept se nelege poziia prilor
participante la raportul juridic, care poate fi de egalitate sau de subordonare.
n dreptul civil, poziia prilor este de egalitate juridic, ceea ce nseamn c
una dintre pri nu se subordoneaz celeilalte (de exemplu, n raporturile care se nasc
dintr-un contract de vnzare-cumprare, prile se afl ntr-o poziie de egalitate
juridic nu neaprat si economic n sensul c au posibilitatea de a avea drepturi si
obligaii si de a le exercita n mod liber; astfel, proprietarul bunului nu l poate obliga
pe cumprtor s achiziioneze bunul, dac bunul nu corespunde exigenelor acestuia
si refuz s-l cumpere; potenialul cumprtor nu-l poate obliga pe proprietar s vnd
bunul).
Dreptul civil nu reglementeaz, ns, toate raporturile patrimoniale si personale
nepatrimoniale din societate. O parte a acestora este reglementat de alte ramuri de
drept, precum: dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul internaional privat, dreptul
muncii. Pentru a stabili care anume raporturi formeaz obiectul dreptului civil
urmeaz a se face delimitarea dreptului civil fa de celelalte ramuri, prin indicarea
obiectului lor de reglementare. Astfel, ceea ce intr n sfera acestor ramuri, nu intr n
sfera dreptului civil. Trebuie fcut precizarea c abrogarea Codului familiei,
abrogarea Codului comercial i a Legii 105/1992 care reglementeaz raporturile de
drept internaional privat (cu excepia ctorva articole) i reglementarea raporturilor
corespunztoare n noul Cod civil, nu a condus la dispariia ramurilor dreptului
familiei, dreptului comercial i dreptului internaional privat. Abrogarea codurilor nu
a fost determinat de dispariia relaiilor sociale specifice acestor ramuri de drept i
nici nu au fost nlturate normele juridice care le reglementeaz, ci doar li s-a
schimbat locul. Au fost reunite n Codul civil. Deci continu s existe ramura
dreptului familiei, ramura dreptului comercial i ramura dreptului internaional privat.
Dreptul civil joac, ns, rolul unui asa numit drept comun, n sensul c, ori de
cte ori un raport juridic ce aparine unei alte ramuri de drept nu poate fi reglementat,
ntruct acea ramur nu conine prevederi relative (adic reguli de drept aplicabile
situaiei juridice respective) se aplic regulile dreptului civil. Acest lucru este posibil
deoarece, pe de o parte, dreptul civil reprezint baza dreptului privat, iar, pe de alt
parte, o serie de ramuri de drept s-au desprins din dreptul civil (de exemplu, dreptul
familiei, dreptul comercial). Potrivit articolului 2(2) din noul Cod civil, Codul civil
este alctuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate
domeniile la care se refer litera sau spiritul dispoziiilor sale