Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tulburarile eruptiei dentare se refera la modificari in ceea ce priveste varsta de eruptie normala a
dintilor pe arcada, ordinea in care erup dintii, ritmul lor de eruptie sau pozitia in care erup.
In ceea ce priveste varsta de eruptie dentara putem vorbi de o eruptie precoce sau o eruptie
intarziata fata de normal. Se refera atat la aparitia dintilor temporari cat si la a celor permanenti,
cu consecinte diferite asupra dinamicii si functionalitatii aparatului dento-maxilar.
- Eruptia precoce se refera la aparitia anticipata a dintilor normal conformati in cavitatea bucala.
Apare o dezvoltare precoce si o accelerare in calcifierea acestor dinti cauzata fie de factori de
ordin general (factori de mediu, sex, unele stari patologice endocrine sau boli febrile) sau factori
locali (extractia dintilor temporari cu 6-12 luni inainte de perioada de eruptie a dintelui
permanent stimuleaza aparitia precoce pe arcada a acestuia cu aparitia unor tulburari si in ordinea
de eruptie).
- Eruptia intarziata (tardiva) inseamna aparitia dintilor in cavitatea bucala dupa un interval de
timp mai mare decat intervalul mediu considerat normal pentru tipul rasial. Intarzierea eruptiei
presupune retentia dintelui superficial in structura osoasa sau submucoasa dar cu pastrarea
stimulului natural de eruptie. Pe de alta parte vorbim de incluzia dentara, care se refera la un
dinte care si-a pierdut potentialul de eruptie. In cazul intarzierii in eruptie, dupa indepartarea
cauzei dintele isi reia drumul spre cavitate bucala, pe cand dintele inclus nu mai are aceasta
capacitate.
Tulburarile in ordinea de eruptie dentara pot fi direct legate de tulburarile in varsta de eruptie. Si
ordinea de eruptie va fi influentata de cauze locale (cu efect asupra unui grup restrans de dinti)
sau de cauze generale (cu afectare extinsa la nivelul arcadelor). Manifestarile cele mai frecvente
si deranjante se intalnesc la nivelul sectorului frontal al arcadelor dentare.
In ceea ce priveste ritmul de eruptie dentara, acesta este legat in primul rand de procesul normal
de crestere al maxilarelor, proces ce va oferi spatiu pentru aparitia dintilor pe arcade. Tulburari
de ritm al eruptiei pot apare atunci cand dezvoltarea insuficienta, la un moment dat, a maxilarelor
diminua spatiul necesar eruptiei dentare. Exista chiar situatii in care la nivelul unei hemiarcade
dintii deja au erupt si au atins nivelul planului de ocluzie in timp ce pe hemiarcada opusa ei nu au
erupt sau sunt in eruptie dar nu au atins nivelul planului de ocluzie.
Tulburarile legate de pozitia de eruptie a dintilor recunosc o etiologie diversa, legata atat de
cauze generale cat si locale, ce provoaca lipsa de spatiu pe arcadele dentare, determina obstacole
in eruptie sau persistenta dintilor temporari. Dintre tulburarile de pozitie amintim malpozitiile
(presupun aparitia dintelui in pozitie modificata pe arcada dar in apropiere de locul normal de
eruptie), transpozitiile dentare (presupun inversarea pozitiei intre doi dinti vecini ca locuri pe
arcada cu consecinte defavorabile estetic daca apar la nivel incisiv-canin sau canin-premolar) si
heterotopiile (se refera la prezenta dintelui la distanta mare de locul normal de eruptie). Toate
aceste tulburari de pozitie necesita tratament chirurgical, eventual asociat cu un tratament
ortodontic corect condus.
Incidentele si accidentele eruptiei dentareSus
Incidentele si accidentele eruptiei dentareSus
Dentatia este un fenomen unic si continuu in organism dar ea nu poate fi separata de procesul
mult mai complex al cresterii generale. Etapele structurale si functionale in care se afla copilul,
respectiv adolescentul in momentul eruptiei dentare difera si in functie de acestea si manifestarile
simptomatice ale eruptiei vor fi diferite. Astfel, desi eruptia dentara ar trebui sa decurga linistit,
fara modificari ale starii locale sau generale, in general sunt putine cazuri care reusesc sa
traverseze fara probleme toate etapele acestui proces.
Ne vom opri in continuare asupra accidentelor si incidentelor de eruptie care apar la dentitia
permanenta si care se refera practic la cele provocate de molarii de minte si mai putin la molarii
de 6 si respectiv 12 ani. Datorita dezvoltarii organismului din perioada de eruptie a dintilor
permanenti practic la acestia vorbim doar de complicatii locale sau loco-regionale si intamplator
de complicatii generale. Eruptia dintilor permanenti se face treptat intr-un spatiu deja pregatit de
dintii temporari. Cresterea maxilarelor in aceasta perioada este intensa si astfel dintii beneficiaza
atat de spatiu cat si de plasticitate osoasa si gingivala deosebita, ceea ce faciliteaza eruptia
dentara.
Accidentele de eruptie legate de molarii de minte inferiori se intalnesc cel mai frecvent intre 17-
25 ani (adica pe perioada de eruptie considerata normala pentru acest dinte) dar nu sunt rare
cazurile in care apar si la alte varste, chiar destul de inaintate. Se impart in accidente
(complicatii) septice, nervoase, mecanice, trofice si tumorale. Din acestea se pare ca accidentele
septice sunt cele mai frecvente.
Complicatiile infectioase se refera atat la cele locale (pericoronarita) cat si la cele de vecinatate
(complicatii localizate sau difuze ale partilor moi de vecinatate), la complicatiile osoase,
ganglionare sau complicatiile septice la distanta care pot avea uneori manifestari dramatice
(tromboflebita sinusului cavernos, pneumonii, septicemia, nefrite, endocardite).
PericoronaritaSus
PericoronaritaSus
Pericoronarita reprezinta inflamatia tesuturilor moi din jurul coroanei dentare a molarului de
minte si reprezinta cea mai frecventa si mai importanta complicatie a eruptiei molarului de minte
inferior. Capisonul de mucoasa ce acopera molarul de minte este traumatizat in cursul eruptiei
dintelui si se infecteaza in mediul septic bucal. Infectia patrunde apoi in sacul folicular ce
inconjura dintele in eruptie. Pericoronarita imbraca o forma acuta si una cronica. Debutul
pericoronaritei acute este sub forma congestiva, cu senzatie de tensiune locala, apoi jena
dureroasa inapoia molarului doi care treptat se intensifica. Apar dureri la masticatie, deglutitie,
vorbire care pot iradia in regiunile vecine, cu senzatie de nevralgie hemicraniana. Apare edem
posterior molarului doi, congestia accentuata a mucoasei gingivale la acest nivel si alterarea
usoara a starii generale cu indispozitie si subfebrilitate. Aceasta stare congestiva se poate remite
sub tratament local sau uneori chiar spontan dar are tendinta de a reveni si de a se agrava daca nu
exista posibilitatea de eruptie completa a dintelui (asa cum se intalneste frecvent in cazul
molarului de minte).
Agravarea starii congestive duce la pericoronarita supurata cu aparitia unor dureri vii, pulsatile,
iradiate larg in regiunile vecine de aceeasi parte. Apar dificultati masticatorii cu disfagie. De data
aceasta apare si edem al obrazului cu congestia tegumentelor. Palparea este dureroasa si pot
apare manifestari inflamatorii in ganglionii locali (cresterea de volum dureroasa a acestora). Prin
difuzarea procesului inflamator in muschii de vecinatate apare trismusul (limitarea miscarii de
deschidere a gurii pana la imposibilitatea deschiderii gurii). La nivelul cavitatii bucale se observa
congestia tesuturilor posterior de molarul doi cu extindere spre amigdale si valul palatin.
Ridicand capisonul de mucoasa ce acopera molarul in eruptie se observa evacuarea unei secretii
purulente. Starea generala, care la inceput este buna se altereaza treptat, cu aparitia febrei (38-
39,5 grade), accelerarea pulsului, dificultati importante in alimentatie, agitatie, insomnii.
Inflamatia tesuturilor peridentare recunoaste si o faza cronica. Acest tip de inflamatie apare in
cazul in care molarul de minte ocupa o pozitie relativ favorabila eruptiei dar mucoasa
supraiacenta este mai groasa si partile moi de vecinatate (obraz, pilieri amigdalieni) nu au
raporturi ideale cu suprafata ocluzala a molarului. Astfel eruptia reuseste sa se produca in cea
mai mare parte dar raman conditii anatomice care intretin infectia locala, in limite mult restranse,
cronicizand-o. Exista si aici un abces submucos care insa dreneaza spontan, desi incomplet.
Simptomele, mult atenuate fata de formele acute, includ o jena locala care ocazional se
intensifica pana la durere, cu discrete iradieri spre ureche. In paralel cu intensificarea procesului
inflamator pot apare perioade de limitare usoara a miscarilor de deschidere a gurii (trismus
moderat pasager). In zona submandibulara apare inflamatia ganglionilor regionali care apar
mariti de volum dar nedurerosi. Fenomenele neplacute din punct de vedere subiectiv (reclamate
de pacient) se refera la aparitia unei gingivite cronice si a halenei fetide (miros neplacut al gurii)
datorate septicitatii bucale. Faringele reactioneaza prin marirea de volum amigdaliana cu aparitia
anginelor repetate (purulente) si faringita cronica.
Conditiile retentive care favorizeaza instalarea acestei inflamatii cronice vor determina si
impactul alimentar permanent intre molarul partial erupt si molarul adiacent cu aparitia unei
inflamatii cornice a osului de vecinatate. Reactia osoasa cronica implica liza osoasa (distrugerea
osului) cu formarea unei pungi osoase ce constituie un nou punct de retentie alimentara si
perpetuare a fenomenelor inflamatorii. De asemenea ne confruntam cu pierderea suportului osos
al molarului doi, eventual chiar extinderea infectiei in jurul radacinilor acestui dinte, cu
fenomene de parodontita. Apar fenomene de rasunet si pe plan general, cu tulburari digestive
datorita inghitirii permanente a salivei septice, astenie, paloare.
Prin amploarea fenomenelor pe care le produce, mai ales pe plan local, dar si pe plan general,
pericoronarita este o afectiune care necesita consultul atent al medicului stomatolog si stabilirea
cat mai precisa a unei atitudini terapeutice. Decizia terapeutica va urma unui bilant atent clinic si
radiologic. Clinic este important sa se stabileasca amploarea fenomenelor inflamatorii, gradul de
eruptie al dintelui, pozitia coroanei acestuia in raport cu partile moi vecine dar si fata de
structurile osoase cat si raporturile dentare fata de molarul secund. Radiografia dentara are o
importanta deosebita, precizand pozitia dintelui in maxilar, raporturile lui cu elementele
anatomice de vecinatate si eventualele procese patologice osoase care insotesc molarul in
eruptie. Se folosesc radiografii retroalveolare sau panoramice.
Se considera fie tratamentul medicamentos fie cel chirurgical. Acesta din urma este, la randul lui
un tratament conservativ sau radical (extractia dintelui cauzal).
Tratamentul pericoronariteiSus
Tratamentul pericoronariteiSus
Complicatiile pericoronaritei sunt numeroase si pot apare datorita difuziei infectiei in vecinatate
in cazul neinstituirii tratamentului sau in cazul instituiri tardive a tratamentului, in cazul unui
tratament necorespunzator sau a unui organism deja slabit. Pot apare abcese de vecinatate,
extinse si cu o simptomatologie mult mai accentuata, care vor necesita ingrijire medicala
suplimentara si vor agrava starea pacientului. Tratamentul se complica si, in cazul infectiilor
difuze, de tipul flegmoanelor, chiar viata pacientului poate fi pusa in pericol. Nu pot fi ignorate
complicatiile septice osoase, cu aparitia osteitelor si chiar, in forme foarte grave a osteomielitei
(implica si necroza osoasa septica). De asemenea un fenomen frecvent este reprezentat de
complicatiile ganglionare cu marirea de volum a ganglionilor regionali care pot fi sau nu
durerosi. Dintre complicatiile generale amintim pneumonii (prin aspiratia continutului septic din
sacul folicular infectat), septicemia, nefrite, endocardite cu germeni plecati de la nivelul
capisonului infectat.
Alte accidente ale eruptiei dentareSus
Alte accidente ale eruptiei dentareSus
In afara pericoronaritei, alte accidente produse de eruptia molarilor de minte inferiori se refera la:
- ulceratii mucoase produse de molarul ce erupe in pozitie vicioasa - fie in obraz, fie pe limba
(tratate necorespunzator, fara indepartarea cauzei, se pot extinde si pot imbraca forme din ce in
ce mai grave pana la malignizare);
- carii ale molarului doi prin presiunea exercitata pe fata distala a acestuia de catre coroana
molarului de minte;- resorbtii radiculare ale molarului doi prin presiuni exercitate la nivelul
radacinii de catre molarul de minte;
- deplasari dentare prin inghesuirea ce apare datorita presiunii dinapoi-inainte exercitata de
molarul de minte;
- complicatii tumorale-diverse tipuri de chisturi, adamantinoame, eventual avand potential de
malignizare.
In general eruptia dentara este un fenomen extrem de complex care poate cunoaste, asa cum am
aratat, diverse forme patologice de manifestare. De aceea controalele stomatologice de rutina au
o importanta deosebita in surprinderea diverselor fenomene anormale care apar si aceste
controale trebuie instituite de la o varsta destul de mica. Interceptarea fenomenelor patologice de
timpuriu va simplifica tratamentul si va permite o dezvoltare armonioasa atat a sistemului dento-
alveolar, a sistemului osos facial cat si a organismului in intregul sau.
Un capitol aparte in cadrul problemelor de eruptie dentara il constituie si incluzia dentara, dar
aceasta va fi detaliata separat datorita problemelor deosebite pe care le implica fata de celelalte
accidente de eruptie.