CARDIOVASCULAR 1.1. NOTIUNI DE ANATOMIE Inima este un organ situat in mediastin, orientat cu varful in stanga, in jos si inainte si cu baza in sus, la dreapta si inapoi. Din punctele de vedere anatomic ,fiziologic si patologic se deosebesc o inima (cord) si o inima dreapta. Inima stanga este alcatuita din atriul si ventriculul stang, separate prin orificiul atrioventricular. Orificiul atrioventricular stang sau mitral este prevazut cu doua valve care il inchid in timpul sistolei si il lasa deschis in timpul diastolei. Ventriculul stang primeste in diastola sangele care vine din atriul stang , iar in sistola il evacueaza in artera aorta prin orificiul aortic, prevazut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoida aortica) . Orificiul mitral si cel aortic constituie sediul de electie al cardiopatiilor reumatismale ( stenoza mitrala si insuficienta aortica ). Inima dreapta este alcatuita din atriul si ventriculul drept , separate prin orificiul atrioventricular drept. Atriul drept primeste sange din marea circulatie prin orificiile venei cave superioare si ale venei cave inferioare. Orificiul atrioventricular drept sau orificiu tricuspid este prevazut cu trei valve, care inchid orificiu in sistola si il deschid in diastola. Ventriculul drept primeste sange din atriu drept in timpul diastolei si il evacueaza in timpul sistolei in artera pulmonara, prin orificiul pulmonar, prevazut ca si orificiu aortic cu trei valve de aspect semilunar. Inima dreapta este motorul micii circulatii. Exista deci o mare circulatie sau circulatie sistemica si o mica circulatie sau circulatie pulmonara. Peretii atriilor si ventriculilor se contracta ritmic: mai intai cele doua atrii , apoi cei doi ventriculi , sincron , expulzand aceeasi cantitate de sange pe care o primesc. Atriul drept primeste sangele venos din intreg organismul prin venele care il imping in atriul stang , de unde, prin arterele pulmonare , ajunge in atriul stang de unde trece in ventriculul si de aici prin artera aorta este distribuit in toate tesuturile si organele. Inima este alcatuita din trei tunici: endocardul , miocardul si pericardul. - Endocardul sau tunica interna captuseste interiorul inimii, iar pliurile sale formeaza aparatele valvulare. - Miocardul sau muschiul cardiac este tunica mijlocie sau muschiul cardiac este tunica mijlocie , fiind alcatuit din miocardul propriu-zis sau miocardul contractil si din tesutul specific sau excitaconductor. Miocardul contractil are o grosime diferita in cei doi ventriculi. Astfel , ventriculul stang cu rolul de a propulsa sangele in tot organismul are un perete mult mai gros decat cel drept, care impinge sangele numai spre cei doi plamani .Atriile au un perete mult mai gros decat al ventriculilor. Tesutul specific este alcatuit dintr-un muschi cu aspect embrionar foarte bogat in celule nervoase si cuprinde : a) nodul sino-atrial Keith-Flack situat in peretele atriului drept, aproape de orificiu de varsare al venei cave superioare. b) sistemul de conducere atrio-ventricular , alcatuit din nodul atrio- ventricular Aschoff-Tawara, situat in partea postero-inferioara a septului interatrial, si fasciculul His, care ia nastere din nodul Aschoff-Tawara , coboara in peretele interventricular si se imparte in miocardul ventricular. -Pericardul este tunica externa a inimii o seroasa care cuprinde,ca si pleura doua foi: una viscerala, care acopera miocardul si alta parietala, care vine in contact cu organele din vecinatate . Intre cele doua foi se afla cavitatea pericardica. In stare patologica, cele trei tunici pot fii afectate separat ( miocardita, endocardita sau pericardita) sau simultan ( pancardita) . Vascularizatia inimii este asigurata prin cele doua artere coronare. Venele coronare urmeaza traiectul arterelor si se varsa in sinusul coronar, care se deschide in atriu drept. Inervatia inimii se face prin firisoarele nervoase primite de la sistemul simpatic si parasimpatic. 2.1. NOTIUNI DE FIZIOLOGIE Revolutia cardiaca reprezinta trecerea sangelui din atrii in ventriculi si apoi in arborele vascular impreuna cu fenomenele care determina si insotesc aceasta deplasare de sange. Revolutia cardiaca dureaza 0,8 secunde si cuprinde contractia atriilor sau sistola atriala, care dureaza 0,1 secunde , contractia ventriculilor sau sistola ventriculara care dureaza 0,3 secunde ,relaxare (repausul) intregii inimi sau diastola generala care dureaza circa 0,4 secunde. Inima este o pompa aspiratoare- respigatoare, circulatia sangelui fiind posibila datorita contractiilor ei ritmice. Revolutia cardiaca incepe cu umplerea atriilor in timpul diastolei atriale, sangele venos din venele cave patrunzand in atriu drept, iar sangele din venele pulmonare , in cel stang. Patrunderea sangelui destinde peretii relaxati ai atriilor, pana la o anumita limita, cand incepe contractia atriala, deci sistola atriala, care evacueaza tot sangele atrial in ventriculi. Acumularea sangelui in ventricul duce la cresterea presiunii intraventriculara si inceperea sistolei ventriculare (contractia ventriculelor ). In timpul sistolei ventriculare datorita presiunii ridicate din ventriculi care depaseste presiunea din artera pulmonara si aorta, se inchid valvulele atrioventriculare si se deschid valvulele sigmoide .Dupa expulzarea sangelui din ventriculi , peretii acestora se relaxeaza si incepe diastola ventriculara, cand, datorita presiunii scazute din ventricul, se inchid valvulele sigmoide si se deschid cele atrio-ventriculare. La inceputul diastolei ventriculare, sangele este aspirat din atrii de catre ventriculi. La sfarsitul diastolei ventriculare, contractia atriala contribuie la varsarea in ventriculi a restului de sange din atrii. Rezulta ca in timpul revolutiei cardiace, atriile si ventriculii prezinta sistole si diastole succesive, care se efectueaza in acelasi timp in cavitatile drepte si cele stangi. La individul normal au loc 70- 80 revolutii cardiace/ minut care reprezinta de fapt bataile inimii. Contractiile cardiace sunt sub dependenta a doua mecanisme reglatoare : unul intracardiac si altul extacardiac. Mecanismul intracardiac are suport tesutul specific. Se stie ca proprietatile miocardului sunt: automatismul , excitabilitatea , conductibilitatea si contractibiltatea. Automatismul si conductibilitatea se datoresc tesutului specific si explica activitatea ritmica , regulata a inimii. Frecventa batailor cardiace (70-80/minut) este realizata de nodul Keith- Flack, denumit si nod sinuzal, care emite stimuli cu aceasta frecventa. De aceea ritmul cardiac normal se mai numeste si ritm sinuzal. Mecanismul cardiac are ca suport stimulul nervos simpatic si parasimpatic- simpaticul accelereaza ritmul cardiac, iar parasimpaticul il rareste.