Sunteți pe pagina 1din 2

INTRODUCERE

„Niciodată nu putem avea destulă natură. Trebuie să fim împrospătați de vederea vigorii inepuizabile…” 1 (Thoreau, 1854)

„Grădinile botanice sunt o instituție arhaică, care, asemenea oricărei creații a omului, au evoluat de-a lungul anilor adaptându-se la cerințele fiecărei culturi și fiecărei generații.” Camel Artiles Bolanos Președinte, Cabildo Insular de Gran Canaria

Prin îmbinarea plantelor și a sitului, cu istoria și cultura, grădina botanică este un microcosm ce reflectă relațiile omului cu mediul înconjurător. Nu contează cât de familiară este o vedere, aceata poartă cu sine o poveste, un mesaj ce trebuie transmis. Grădina botanică (în latină, hortus botanicus) este un spațiu dedicat colectării, cultivării și expunerii unui număr variat de plante etichetate cu numele botanic. De-a lungul secolelor, grădinile botanice au jucat un rol vital în dezvoltarea comerțului, agriculturii și medicinei în toată lumea. Astăzi, milioane de oameni din diferite țări ale lumii vizitează grădinile botanice și se bucură de o experiență plăcută printre plante găsind chiar și inspirație pentru amenajarea propriei grădini. Grădinile botanice moderne sunt unice deoarece constituie locuri de importanță majoră pentru oamenii de știință și ecologiști, fiind accesibile totodată și publicului larg. Majoritatea surselor scrise referitoare la istoricul grădinilor, de la primele grădini de subzistență din perioada antică până la cele moderne din zilele noastre, descriu rolul jucat de aceste spații într-un anumit moment. (Colburn, 2012) Primele grădini erau importante pentru supraviețuirea societăților antice. Fiind un element-cheie în satisfacerea nevoilor primare de hrană, a dus la schimbarea percepției asupra acestora, grădinile devenind locuri și simboluri de importanță religioasă. De-a lungul timpului, pe măsură ce comunități extinse au început să se formeze în spații restrânse și marile imperii au început să se dezvolte, conducătorii au preluat controlul asupra grădinilor ca o modalitate de a controla rezerva de hrană. Puterea și accesul au creat prestigiu și avere, dar au

1 Henry David Thoreau : Walden: „We can never have enough of nature. We must be refreshed by the sight

of inexhaustible vigor

"(1854)

schimbat și rolul anumitor grădini, rezervându-le celor privilegiați. Legătura strânsă dintre societățile antice și grădini constituie primul exemplu de spații ce au jucat un rol important în supraviețuirea indivizilor, comunităților și chiar sistemelor de guvernare. Același scop s-a menținut și astăzi, grădinile fiind considerate locuri unde poți descoperi noi modalități de a proteja mediul înconjurător și de a educa grupuri mari de oameni despre plante, hrană și conservare. Odată cu Renașterea, grădinile au devenit centre pentru cercetare. Cercetarea continuă și apariția primilor naturaliști a dus la clasificarea grădinilor. Având ca obiectiv principal științele plantelor, grădinile botanice au captat interesul centrelor universitare, acestea începând să creeze propriile grădini, iar sistemele de guvernare au început să finanțeze cercetarea. După colonizarea de noi teritorii și introducerea a noi specii de plante, iar mai târziu descoperirea Americii, au dus la libertatea economică prin culturi valoroase, convingând conducătorii să investească în cercetare în cadrul grădinilor botanice în domenii de agricultură și tehnologie de cultură. Atunci când științele botanice și grădinile au conlucrat, oamenii de știință au descoperit valoarea oferită de aceste spații, descoperire ce a dus la apariția grădinilor moderne de după 1950. O altă perioadă importantă în istoria grădinilor botanice a fost trecerea de la centre fondate de stat sau entități educaționale, cu acces limitat, la grădini publice cu liber acces. Această tranziție s-a datorat în special migrării atât a fondurilor oferite de stat, cât și a cercetării universitare câtre noi arii de testare și studiu folositoare agriculturii. În același timp, publicul cerea grădini cu acces liber. Grădinile botanice au început să se axeze pe captarea interesului publicului, fapt ce a dus la tranziția către spațiile publice de la începutul secolului al XX lea. Către finalul aceluiași secol, o dată cu apariția mișcării ecologiste, oamenii de știință și-au reconsiderat locul ocupat în cadrul grădinilor, însă, de acestă dată s-au axat pe conservarea științifică a resurselor floristice, îmbinând cercetarea cu educarea publicului privitor la importanța conservării plantelor pentru propriul viitor, viitorul mediului înconjurător și supraviețuirea speciei umane. Din acest motiv, grădinile botanice moderne sunt spații unice, ce îndeamnă la implicare socială, inițiative civice și educație practică.