Sunteți pe pagina 1din 25

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU: 343.622

GÎRLA Lilia

PRUNCUCIDEREA:
ANALIZĂ JURIDICO-PENALĂ ŞI
CRIMINOLOGICĂ

Specialitatea: 12.00.08 – Drept penal (drept penal; criminologie)

AUTOREFERAT AL TEZEI DE DOCTOR


ÎN DREPT

Chişinău - 2005
Teza a fost elaborată la Catedra Drept penal şi Criminologie
a Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific: Sergiu Brînză


doctor în drept,
conferenţiar universitar

Referenţi oficiali: Constantin Bulai,


doctor în drept,
profesor universitar (România)

Xenofon Ulianovschi,
doctor în drept,
conferenţiar universitar

Susţinerea tezei va avea loc la „___”___________2005,


ora _____ în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat
D 30/34 12.00.08-07 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova şi
Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, pe adresa:
MD 2009, mun. Chişinău, str. A. Mateevici 60, bl. IV, aud. 222.
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca
Universităţii de Stat din Moldova (mun. Chişinău, str. A. Mateevici
60) şi la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale din Moldova
(mun. Chişinău, str. V. Pârcălab 52).
Autoreferatul a fost expediat la „___”___________2005.

Secretar ştiinţific al Igor Dolea,


Consiliului Ştiinţific Specializat doctor în drept,
conferenţiar universitar

Conducător ştiinţific Sergiu Brînză,


doctor în drept,
conferenţiar universitar

Autor Lilia Gîrla

2
Caracteristica generală a lucrării

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia.


Ţinând cont de noile realităţi ale vieţii universale şi conştientizând
faptul că recunoaşterea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului este benefică afirmării nu numai a
persoanei în parte, ci şi a societăţii, a umanităţii în ansamblul său,
Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, statuează
şi garantează ocrotirea valorilor universale, totodată fixând
inalienabilitatea şi inviolabilitatea dreptului la viaţă, la integritatea
fizică şi psihică a persoanei.
În ultimul timp, în contextul reformei judiciare şi de drept
legislaţia penală a Republicii Moldova a cunoscut transformări
substanţiale impuse de noile realităţi sociale şi economice, fiind
exprimată puternic şi tendinţa de a ajusta legislaţia naţională la
principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
În acest context menţionăm că numeroase fapte incriminate de
legea penală cunosc astăzi o nouă interpretare. Normele ce prevăd
răspunderea penală pentru infracţiunile contra vieţii au fost
modificate. În special, radical a fost revizuită norma juridico-penală
care prevedea răspunderea pentru lipsirea de viaţă a nou-născutului.
Mediatizarea ei intensă accentua tot mai mult faptul că norma privind
pruncuciderea din legea penală anterioară (art. 92 din Codul penal
din 1961) nu mai făcea faţă faptelor de acest gen, astăzi mult
sofisticate, pe care urma să le sancţioneze. Construcţia ei nu era una
reuşită, fiindcă atitudinea mai blândă a legiuitorului faţă de mama
care şi-a omorât copilul era condiţionată în exclusivitate de timpul
săvârşirii infracţiunii – soluţie, în opinia noastră, incorectă. Mai mult,
utilizarea noţiunii „cu premeditare” în nici un caz nu putea justifica
comportamentul criminal al mamei sau atenua răspunderea pentru el;
invers, ea trebuia să agraveze răspunderea penală pentru lipsirea de
viaţă a copilului nou-născut, legiuitorul urmând să califice fapta ca
omor intenţionat cu circumstanţe agravante. E salutabil şi faptul că
legiuitorul, în prevederile articolului 147 al Codului penal în vigoare,
a evidenţiat în calitate de circumstanţă care atenuează răspunderea
pentru acest tip de omor anume aflarea mamei la momentul comiterii

3
infracţiunii date sub imperiul unor tulburări fizice sau psihice,
provocate de naştere, cu diminuarea discernământului.
Astfel, actualitatea temei investigate este determinată de
necesitatea de a readuce în atenţia organelor de urmărire penală, a
instanţelor de judecată o problemă deosebit de delicată, şi anume:
cum trebuie calificată cauzarea morţii noului-născut – ca
pruncucidere ori ca omor cu circumstanţe agravante?
Totodată, actualitatea temei investigate poate fi argumentată şi
prin faptul că este strâns legată cu problema mult discutată, dar
deocamdată nestudiată în doctrina penală, privind determinarea
momentului de început al vieţii omeneşti. Dificultatea rezolvării
acesteia are explicaţie. Aşadar, dacă în cazul omorului unei persoane
mature constatarea faptului că până la acel moment ea era în viaţă nu
prezintă dificultăţi deosebite, atunci în cazul omorului unui copil
nou-născut constatarea vieţii lui trebuie dovedită. Însă, a demonstra,
atât din punct de vedere medical, cât şi din punct de vedere juridic,
că la momentul săvârşirii infracţiunii copilul era viu e mult mai
dificil. Menţionăm în acest sens că legea penală ocroteşte viaţa
omului atât după naştere, cât şi în procesul naşterii.
Pentru a atinge un grad cât mai posibil înalt de studiere a temei
investigate ne-am referit nu numai la actele normative din Republica
Moldova, dar şi la unele prevederi legislative referitoare la
infracţiunea de pruncucidere din alte ţări (Franţa, Germania, Olanda,
Turcia, Norvegia, SUA, Marea Britanie, Canada, Australia etc.).
Totodată, a fost utilizată practica judiciară privind pruncuciderea
atât din Republica Moldova, cât şi din România, inclusiv unele
precedente judiciare importante care se aplică de către instanţele
judecătoreşti în SUA în cauzele de lipsire de viaţă a noului-născut.
Scopul şi obiectivele tezei
Scopul tezei constă în: cercetarea complexă a pruncuciderii atât
sub aspect juridico-penal, cât şi sub aspect criminologic prin prisma
regulilor de încadrare juridică a infracţiunii de pruncucidere în baza
semnelor obiective şi subiective; elucidarea particularităţilor şi
temeiurilor răspunderii penale a subiectului special în cazul
infracţiunii de pruncucidere; examinarea practicii de calificare,
precum şi în argumentarea teoretică a corectitudinii sau incorectitudinii
unor soluţii de ordin practic; elucidarea cauzelor şi condiţiilor

4
favorabile comiterii pruncuciderii; elaborarea măsurilor de prevenire
şi combatere a pruncuciderii.
În concordanţă cu acest scop, au fost formulate şi propuse spre
realizare următoarele sarcini:
1) analiza evoluţiei reglementării răspunderii penale pentru prunc-
ucidere;
2) dezvăluirea naturii juridice a pruncuciderii; definirea
noţiunilor de „infanticid”, „neonaticid” şi „filicid”;
3) cercetarea problemei privind determinarea în doctrina penală
a momentului de început al vieţii omeneşti;
4) analiza trăsăturilor specifice ale laturii obiective a pruncuci-
derii, şi anume: stabilirea limitelor temporale ce încadrează
săvârşirea pruncuciderii şi a legăturii cauzale dintre fapta
prejudiciabilă şi rezultatul produs (survenirea morţii copilului nou-
născut);
5) analiza comparativă a practicii judiciare din Republica
Moldova şi a practicii judiciare din România privind cazurile de
pruncucidere;
6) cercetarea problemelor de calificare în cazul participaţiei la
lipsirea de viaţă a copilului nou-născut;
7) caracterizarea, sub aspect juridic, a tulburărilor pricinuite de
naştere cu diminuarea discernământului, sub al căror imperiu se află
mama la momentul săvârşirii pruncuciderii;
8) investigarea şi elucidarea mecanismului de formare a
comportamentului criminal al mamei faţă de copilul ei nou-născut;
9) elaborarea măsurilor de prevenire şi de combatere a prunc-
uciderii;
10) propunerea unor soluţii în vederea calificării anumitor cazuri
complicate de pruncucidere şi stabilirii răspunderii penale pentru
acestea.
Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei,
legislaţiei şi a practicii judiciare existente în domeniul dat. Ca
metode de cercetare au fost folosite metoda logică (analiza şi
sinteza), metoda istorică şi sistematică, metoda juridică comparativă,
metoda sociologică (sondajul sociologic şi intervievarea), metoda
grupărilor statistice, modelarea matematică, corelarea statistică,
procedee grafice.

5
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute
Spre deosebire de alte ţări, în Republica Moldova lipsesc careva
cercetări juridico-penale sau criminologice de sine stătătoare în
materie de pruncucidere. Prezenta lucrare este prima investigaţie
ştiinţifică, complexă, realizată în ţara noastră, consacrată elucidării
aspectelor juridico-penale şi criminologice ale pruncuciderii prin
prisma analizei atât a domeniului teoretic, cât şi a practicii judiciare.
În baza cercetărilor întreprinse
9 S-a definitivat momentul de început al vieţii umane care
constituie declanşarea naşterii fiziologice după 22 de
săptămâni de gestaţie, indiferent de cauzele care au provocat
acest proces ireversibil;
9 S-au clarificat contradicţiile care apar la aprecierea juridică a
tulburărilor pricinuite de naştere a mamei, stabilindu-se că
acestea trebuie să aibă o anumită intensitate pentru a produce
o îngustare a câmpului conştiinţei. Astfel, pruncuciderea nu
poate fi comisă cu discernământ păstrat, ci unul diminuat;
9 S-a determinat că dovedirea premeditării exclude încadrarea
de pruncucidere. Intenţia este spontană şi de scurtă durată.
Astfel, pregătirea sau tentativa la infracţiunea de
pruncucidere în sensul art. 147 al Codului penal în vigoare
este imposibilă;
9 S-a adus claritate în delimitarea noţiunilor „copil viu” şi
„copil viabil”, astfel încât împrejurarea că, potrivit actelor
medico-legale, copilul era neviabil din cauza unei afecţiuni
congenitale este irelevantă, de vreme ce în momentul naşterii
acesta era viu;
9 S-a efectuat analiza încadrării juridice a faptei de ucidere a
copilului nou-născut săvârşită de către alte persoane;
9 S-a delimitat pruncuciderea de alte infracţiuni adiacente;
9 S-a propus spre utilizare atât în doctrină, cât şi în practică a
unor noi noţiuni, cum ar fi „neonaticid”, „filicid”,
„infanticid”;
9 S-au explicat cauzele şi condiţiile ce determină comiterea
pruncuciderii;
9 S-a elucidat mecanismul comportamentului criminal al
persoanelor care săvârşesc pruncuciderea;

6
9 S-au propus spre atenţie cercetările criminologice ce au fost
efectuate în baza studierii atât a datelor statistice în general,
cât şi a dosarelor penale în parte. În special, au fost trecute în
revistă cazurile de pruncucidere care au fost înregistrate în
Republica Moldova pe parcursul anilor 1996 -2004, s-a
analizat starea, dinamica şi structura pruncuciderii;
9 S-au propus unele măsuri de prevenire şi de combatere a
pruncuciderii, luându-se în calcul experienţa pozitivă în acest
sens a altor ţări.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării este
determinată de faptul că în teză, pentru prima dată în Republica
Moldova, sunt examinate aspectele juridico-penal şi criminologic ale
pruncuciderii. În afară de aceasta, sunt abordate un şir întreg de
chestiuni ce ţin de teoria dreptului penal. În rezultat, este formulată
definiţia pruncuciderii, definiţia momentului de început al vieţii
omeneşti, definiţia tulburărilor psihice sau fizice pricinuite de
naştere cu diminuarea discernământului; sunt analizate probleme
privind cauzalitatea, starea, dinamica şi structura pruncuciderii, fiind
propuse spre aplicare noi măsuri de prevenire şi de combatere a
acestui flagel.
Unele concluzii, propuneri şi recomandări concrete formulate de
noi vor fi utile la perfecţionarea legislaţiei penale, iar lucrătorii
practici vor putea găsi răspuns la numeroase întrebări ce apar în
anumite situaţii neordinare. Mai mult, datele sondajului sociologic au
demonstrat cert că lucrătorii practici se confruntă cu greutăţi la
calificarea omorului copilului nou-născut săvârşit de două sau mai
multe persoane, a celui săvârşit cu premeditare etc. Ne-am străduit să
aducem claritate şi în soluţionarea acestor probleme.
Materialul expus, concluziile şi recomandările ar putea fi
utilizate în procesul didactic din învăţământul juridic superior.
Aprobarea rezultatelor
Momentele-cheie ale lucrării au fost puse în dezbatere la
şedinţele Catedrei Drept Penal şi Criminologie a Universităţii de Stat
din Moldova, ulterior fiind reflectate într-o monografie şi în
articolele publicate în Analele Ştiinţifice ale USM (inclusiv seria
Ştiinţe Juridice), în „Revista Naţională de Drept”, în revistele
„Avocatul Poporului” şi „Закон и жизнь”. Rezumatele au fost
discutate la conferinţele ştiinţifico-practice internaţionale „Probleme

7
de prevenire şi combatere a delicvenţei juvenile, a traficului de fiinţe
umane şi a migraţiunii ilegale” (23-24 aprilie 2004), şi „Dezvoltarea
constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală ” (22-23
septembrie 2004).
Structura şi conţinutul tezei
Introducerea reflectă actualitatea temei investigate şi gradul de
cercetare a acesteia, scopul şi obiectivele tezei, este elucidată baza me-
todologică şi cea ştiinţifică, sunt dezvăluite noutatea ştiinţifică a
rezultatelor obţinute, fiind specificată semnificaţia lor teoretică şi
valoarea aplicativă, aprobarea rezultatelor.
Capitolul I – Consideraţii generale asupra pruncuciderii –
cuprinde o prezentare generală a infracţiunii de pruncucidere sub
aspectul cercetării diferitelor opinii privind conceptul de
pruncucidere, natura ei juridică, fiind studiat şi istoricul evoluţiei
reglementărilor infracţiunii de pruncucidere atât în Republica
Moldova, cât şi în alte ţări.
C Pruncuciderea era răspândită în toate culturile şi civilizaţiile
antice pe care le cunoaştem, inclusiv în Grecia şi Roma Antică, în
India, China şi Japonia.
C Dreptul canonic a influenţat şi asupra legislaţiilor laice din
Europa. Pe lângă faptul că uciderea copilului nou-născut din afara
căsătoriei era calificată ca o infracţiune gravă, observăm că de-a
lungul secolelor pruncuciderea era considerată nu numai ca încălcare
a poruncii bisericeşti de a nu ucide, dar şi ca manifestare a desfrâului
din partea femeii, totodată ca faptă prin care copilul nou-născut era
privat de taina botezului.
C Cauza principală a comiterii pruncuciderilor este factorul eco-
nomic. Dovadă poate servi faptul că acest fenomen se întâlnea cel
mai des în cadrul familiilor cu mulţi copii, părinţii neavând
posibilitatea de a întreţine un nou membru al familiei.
C Pe lângă factorul economic, drept cauză a pruncuciderii unii
autori numesc şi controlul din partea statului asupra natalităţii. În
unele societăţi antice uciderea nou-născutului a fost interpretată ca
metodă primitivă de control al naşterilor şi drept mijloc de eliberare a
colectivităţii de copiii bolnavi şi slabi.
C În 1647 Rusia devine prima ţară din lume care pledează
pentru atitudinea mai blândă faţă de mama care şi-a omorât copilul. Mai

8
târziu, începând cu anul 1888, majoritatea statelor europene, cu
excepţia Angliei, au evidenţiat la nivel legislativ diferenţa dintre
infanticid (omorul copilului săvârşit în circumstanţe agravante) şi
pruncucidere (omorul copilului pradă a unei tulburări psihice în care
se afla mama în timpul naşterii).
C Începând cu secolul al XX-lea, în 29 de state au fost adoptate
legi ce prevedeau pedepse mai blânde pentru infracţiunea de prunc-
ucidere, limitându-se la executarea condiţionată a pedepsei (probaţiu-
nea) sau la măsuri de constrângere cu caracter medical. A fost luată
în consideraţie influenţa procesului de naştere asupra psihicului
mamei, care putea să conducă la anumite devieri de comportament,
la acte agresive faţă de noul-născut.
C Cu intrarea în vigoare a Codului penal al RSS Moldoveneşti
din 24.03.1961 răspunderea penală pentru uciderea noului-născut
survenea potrivit art.92 şi era definită ca „omorul pruncului săvârşit
cu premeditare de către mamă în timpul naşterii sau imediat după
naşterea lui”, pedeapsa pentru care era privaţiunea de liberate până la
trei ani sau amenda în mărime de până la o sută de salarii minime.
C Prevederile normei penale cuprinse în art. 92 CP RM din
1961 nu erau reuşite, fiindcă atitudinea mai blândă a legiuitorului
faţă de mamă era condiţionată în exclusivitate de intervalul de timp
în care a fost săvârşită infracţiunea; mai mult, noţiunea „cu
premeditare” în nici un caz nu putea justifica sau atenua
comportamentul criminal al mamei, ci invers, trebuia să agraveze
răspunderea penală pentru uciderea copilului nou-născut, ea fiind
aceeaşi ca şi pentru omorul calificat.
C În cazul pruncuciderii săvârşite sub imperiul tulburărilor
pricinuite de naştere, acestea trebuie să ducă la diminuarea
discernământului, influenţând conştiinţa şi voinţa femeii, alterându-
le. O astfel de abordare întâlnim în dispoziţia articolului 147 din
Codul penal al Republicii Moldova.
C Neonaticidul (din engl.: „neonate” – nou-născutul, lat. „caedere”
– a omorî) – cauzarea morţii unui copil nou-născut în decurs de 24 de
ore după naşterea lui de către mamă. Deci, se consideră neonaticid
suprimarea vieţii nu a oricărui copil, ci numai a copilului nou-născut
săvârşită de către mama lui în primele 24 de ore după naştere datorită
unei tulburări psihice cauzate de naştere.

9
Capitolul II – Analiza juridico-penală a elementelor
constitutive obiective ale infracţiunii de pruncucidere în legislaţia
Republicii Moldova şi a altor ţări. Se face o cercetare minuţioasă a
obiectului juridic şi a obiectului material al pruncuciderii; este
examinată problema determinării momentului de început al vieţii
omeneşti în doctrina penală atât la noi în republică, cât şi în alte ţări.
În acelaşi rând, este elucidată problema limitelor temporale şi a
legăturii cauzale. În baza cercetării cazurilor din practica judiciară
din Republica Moldova şi din alte state sunt formulate unele
concluzii.
C Viaţa fiecărei persoane este ocrotită în societate în egală
măsură. Cu toate acestea, viaţa nou-născutului este evidenţiată de către
legiuitor, iar atentarea asupra acesteia formează o infracţiune de sine
stătătoare.
C Obiectul juridic special al pruncuciderii îl constituie viaţa
copilului nou-născut, iar obiectul material al pruncuciderii îl
formează corpul copilului nou-născut.
C Momentul de început al ocrotirii juridico-penale a vieţii coin-
cide cu momentul declanşării travaliului peste 22 de săptămâni de
gestaţie. La acest termen fătul devine apt pentru viaţa extrauterină.
În medicină finalizarea prematură a gestaţiei după 22 de săptămâni se
numeşte naştere prematură.
C La cercetarea cauzelor de pruncucidere noţiunea de nou-
născut se aplică cu sensul care îi este dat în medicina legală, şi
anume: copilul din momentul naşterii până la expirarea termenului
de 24 de ore de la naşterea lui.
C Naşterea unui copil viu înseamnă extragerea sau expulzarea fătu-
lui din corpul mamei, indiferent de durata gestaţiei. În plus, fătul,
după separarea lui, respiră sau manifestă alte semne de viaţă.
Se observă bătăile inimii, pulsaţia ombilicului sau mişcarea liberă a
musculaturii, indiferent de secţionarea ombilicului şi delivrenţa
placentei. Orice produs al unei asemenea naşteri este considerat viu.
C Fătul se consideră viabil la greutatea corpului de 500 de
grame şi mai mult (dacă greutatea lui la momentul naşterii nu este
cunoscută, atunci se iau în consideraţie lungimea corpului – nu mai
puţin de 25 de centimetri şi termenul gestaţiei – 22 de săptămâni
şi mai mult).

10
C Viaţa copilului nou-născut se consideră începută din
momentul declanşării naşterii fiziologice, fapt despre care
mărturiseşte clar dispoziţia articolului 147 CP RM „în timpul naşterii
sau imediat după naştere”.
C Împrejurarea că, potrivit actelor medico-legale, copilul era
neviabil din cauza unei afecţiuni congenitale este irelevantă, de
vreme ce în momentul naşterii acesta era viu.
C Drept cea mai convingătoare probă a existenţei vieţii omeneşti
trebuie recunoscută respiraţia; totodată, prezenţa vieţii nu poate fi de-
monstrată numai prin respiraţie, de aceea faptul că copilul nu a
respirat nu exclude posibilitatea de a-l recunoaşte viu; ca urmare, pot
exista cazuri când, fără a respira, copilul îşi poate prelungi viaţa în
afara corpului mamei, dar asemănătoare cu viaţa intrauterină, adică
doar prin circulaţia sângelui, cum ar fi, spre exemplu, cazul morţii
aparente; un aşa copil trebuie considerat viu atât din punct de vedere
medical, cât şi din punct de vedere juridic, iar corpul lui poate fi obiect
material al omorului.
C Trebuie recunoscut viu şi copilul omorât în timpul naşterii,
care deja nu poate fi considerat făt intrauterin, chiar dacă el nu a
început să respire.
C Considerăm că pregătirea şi tentativa la pruncucidere în
sensul art. 147 CP RM sunt imposibile. Drept argument serveşte
caracterul intenţiei făptuitoarei – spontană şi de scurtă durată, iar
orice act de pregătire presupune chibzuirea anterioară şi imaginarea
rezultatului aşteptat, adică are loc premeditarea faptului; ca urmare,
fapta neconsumată va constitui nu pregătirea sau tentativa la
pruncucidere, ci pregătirea sau tentativa la omor intenţionat.
C Perioadă de naştere se consideră intervalul de timp care
survine din momentul începerii de întrerupere a sarcinii (artificiale ori
naturale) până la delivrenţa placentei.
C Perioada „imediat după naştere”, sau perioada postpartum,
o constituie primele 24 de ore din momentul naşterii copilului.
C Luând în consideraţie faptul că după 22 de săptămâni orice
întrerupere a sarcinii (artificială ori naturală) constituie naştere,
cauzarea morţii copilului după expirarea acestui termen de gestaţie
trebuie calificată drept omor.

11
Capitolul III – Analiza juridico-penală a elementelor constitu-
tive subiective ale infracţiunii de pruncucidere în legislaţia
Republicii Moldova şi a altor ţări. Cercetării sunt supuse probleme
privind stabilirea subiectului în cazul săvârşirii pruncuciderii,
determinarea condiţiilor speciale referitoare la vârsta subiectului şi la
relaţiile de rudenie; sunt elucidate probleme ce ţin de calificare în
cazul participaţiei la săvârşirea omorului copilului nou-născut;
se face analiza laturii subiective a infracţiunii de pruncucidere,
în special a particularităţilor intenţiei făptuitoarei; este investigată
problema privind aprecierea juridică a tulburărilor pricinuite de
naştere, cu diminuarea discernământului.
C Subiectul infracţiunii de pruncucidere, prevăzute de art. 147
CP RM, este mama biologică a copilului nou-născut, care a atins
vârsta de 14 ani.
C Participaţia la pruncucidere (art.147 CP RM) a priori este
imposibilă datorită condiţiilor specifice stabilite de legea penală faţă
de subiect – circumstanţele care atenuează răspunderea şi pedeapsa
penală, prevăzute în art.147 CP RM, se referă numai la mama
copilului aflată într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cauzată de
naştere, cu diminuarea discernământului, şi nu se răsfrâng asupra altor
persoane. Acţiunile altor persoane, care au participat la suprimarea
vieţii copilului, urmează a fi calificate conform prevederilor de la
alin. (2) şi (3) art.145 CP RM (omor intenţionat cu circumstanţe
agravante).
C Mama, care nu se află sub dominarea stării de tulburare
provocate de naştere şi care a determinat sau a înlesnit săvârşirea
omorului propriului copil, trebuie să răspundă pentru instigarea sau
complicitatea la infracţiunea de omor săvârşit în circumstanţe
agravante.
C Intenţia care apare anterior naşterii transformă pruncuciderea
într-o infracţiune mai gravă. Dovedirea premeditării exclude
încadrarea de pruncucidere.
C Ascunderea de către mamă a sarcinii de membrii familiei,
rude, alături de constatarea medico-legală psihiatrică a faptului că,
deşi la examenul medical făptuitoarea prezintă o stare depresiv
anxioasă, totuşi nu se poate reţine existenţa unei tulburări psihice
cauzate de naştere, discernământul critic fiind la ea păstrat în acel
moment, constituie probă ce impune concluzia că uciderea copilului

12
nou-născut formează infracţiunea de omor calificat prevăzut la alin
(3) art. 145 CP RM, nu însă fapta de pruncucidere prevăzută la
art. 147 CP RM.
C Infracţiunea de pruncucidere nu poate fi comisă cu discernă-
mânt păstrat, deci tulburările psihice provocate de actul naşterii
trebuie să aibă o anumită intensitate (pentru a produce o îngustare
a câmpului conştiinţei).
C Starea deosebită psihofiziologică cu diminuarea discernămân-
tului, cauzată de naştere, se exprimă la două niveluri: la nivel
biologic – prezenţa unei tulburări psihice sau fizice temporare, care
nu exclude responsabilitatea şi care este provocată de naştere cu
diminuarea discernământului, este spontană şi de scurtă durată; la
nivel sociologic – stare condiţionată atât de factori endogeni, cât şi
exogeni, care formează mecanismul comportamentului afectiv,
determinând agresivitatea nejustificată faţă de noul-născut.

Capitolul IV – Aspectul criminologic al infracţiunii de


pruncucidere în Republica Moldova şi în alte ţări. Este cercetat
mecanismul comportamentului criminal în pruncucidere; sunt
explicate cauzele principale şi specificate condiţiile ce favorizează
pruncuciderea; este elucidată starea, structura şi dinamica pruncuci-
derii; sunt studiate cazuri din practica judiciară a Republicii
Moldova; sunt elaborate şi propuse spre aplicare noi măsuri de
prevenire şi de combatere a pruncuciderii.
C Femeia care s-a hotărât să-şi omoară copilul poate folosi
următoarele mecanisme de protecţie psihologică: negarea realităţii –
sarcina nu pur şi simplu o ascunde, ci neagă la nivel psihologic
sarcina, femeia nu recunoaşte că este gravidă, nu doreşte să se
gândească la sarcină; represia – ea nu admite gânduri ce ar deranja-o;
reprimarea – înăbuşă gândurile care o frământă; raţionalizează
pruncuciderea prin lipsa de bani, a locului de trai etc.; dorinţa de a se
răzbuna o materializează asupra unui copil inocent.
C Sarcina poate fi negată chiar de mama fetei însărcinate.
Uneori membrii familiei nu recunosc problema, făcându-se că nu
o observă: „nu observăm răul, nu discutăm despre el” – fenomen
numit anomie familială. Nu poate fi acceptată nici afirmaţia rudelor
inculpatei precum că nu ştiau despre sarcina ei, totodată locuind cu

13
ea sub un acoperiş, fiind chiar în camera de alături în momentul
declanşării naşterii.
C În anul 1992 au fost înregistrate 8 cazuri de omor al pruncului
de către mamă, în 1993 – 6 cazuri, în 1994 – 8 cazuri, în 1995 –
9 cazuri, în 1996 – 12 cazuri, în 1997 – 10 cazuri, în 1998 –
13 cazuri, în 1999 – 4 cazuri, în 2000 – 5 cazuri, în 2001 – 9 cazuri,
în 2002 – 6 cazuri, în 2003 – 5 cazuri şi în 2004 (până la 12 mai) –
3 cazuri. Incidenţe maxime au înregistrat anii 1996 şi 1998.
C Comparând indicii omorurilor în urma cărora au suferit copii
şi indicii pruncuciderilor din 1996 până în 2002, putem concluziona
următoarele: nivelul pruncuciderilor în structura omorurilor intenţio-
nate contra minorilor în anul 1996 a constituit 54,54%, în 1997 –
66,66%, în 1998 – 54,16%, în 1999 – 20,0%, în 2000 – 29,41%,
în 2001 – 90,0%, în 2002 – 30,0%.
C Din numărul total al pruncuciderilor comise în perioada 1996-
2004 (12 mai) în mun. Chişinău au fost înregistrate 16 cazuri de
pruncucidere, adică 23,88%. Cazuri de pruncucidere săvârşite pe
sectoare: sect. Botanica – 6; sect. Buiucani – 4; sect. Centru – 1;
sect. Ciocana – 3; sect. Râşcani – 2 cazuri. Persoana vinovată a fost
stabilită în 8 cazuri (50,0%). Dosare penale intentate în baza art.92
CP RM din 1961 şi art.147 CP RM din 2002: sect. Botanica –
4 dosare; sect. Buiucani – 2 dosare; sect. Ciocana – 2 dosare. Din ele
în instanţa de judecată au fost examinate 4 dosare. Inculpata a fost
condamnată numai în trei cazuri.
C Analizând dosarele penale (11) intentate pe pruncucidere în
perioada anilor 1996-2003 în baza art.92 CP RM din 1961 şi exami-
nate în instanţele de judecată din municipiile Chişinău, Bălţi,
Hânceşti şi Orhei, s-au făcut unele concluzii referitor la aspectul
criminologic al pruncuciderilor / tentativelor de pruncucidere:
1. Vârsta inculpatei la momentul comiterii infracţiunii. În 4 cazuri
(36,4 %) pruncuciderile au fost comise de femei tinere (17-20 de ani).
Totodată, au fost examinate 2 cazuri când vârsta femeii era de
26-28 de ani (18,2%). E de menţionat că 4 inculpate aveau peste
30 de ani, iar una chiar 40 de ani, astfel formând un grup aparte –
femei cu vârsta între 32-40 de ani (45,5%, adică 5 cazuri de
pruncucidere).
2. Starea civilă. O mare parte din pruncucideri (63,6%) au fost
săvârşite de femei necăsătorite. Câte două cazuri revin femeilor
divorţate (18,2%) şi căsătorite (18,2%). Totodată, aproape toate

14
femeile necăsătorite au rămas însărcinate în urma unor relaţii
ocazionale, nu aveau un partener stabil.
3. Locul de muncă/studii. Din 11 inculpate pe cazuri de prunc-
ucidere numai una era angajată în câmpul muncii, două erau studente
la colegii (18,2%), majoritatea din ele nu lucrau – 8 (72,7%).
4. Locul săvârşirii infracţiunii (mediul rural /urban). Indicii
sunt aproximativ asemănători. Am stabilit că în 6 cazuri (54,5%)
omorul copilului nou-născut a fost săvârşit în localităţi rurale, iar în
5 cazuri (45,5%) – în localităţi urbane.
5. Nivelul de studii. Indicii s-au distribuit în felul următor: a) fără
studii – 2 (18,2%); b) studii medii incomplete – 3 (27,3%); c) studii
medii – 6 (54,5%).
6. Locul de trai: a) la părinţi – 3 (27,3%); b) la cămin –
2 (18,2%); c) la gazdă – 2 (18,2%); d) la ea acasă – 4 (36,4%).
7. Împrejurările în care a decurs naşterea. În primul rând, e de
menţionat că în 100% de cazuri până la naştere făptuitoarele au
ascuns sarcina de la cei din jur. În 9 cazuri (81,8%) a avut loc
naşterea neasistată, iar în 2 cazuri (18,2%) femeile au fost ajutate la
naştere: într-un caz – de către concubin la inculpată acasă (Dosarul
nr.1-620/2002), în al doilea caz – de către vecina care locuia în
aceeaşi cameră din cămin cu parturienta (Dosarul nr.1-560/2003).
8. Metode de săvârşire a pruncuciderilor:
1) Asfixia mecanică – 5 cazuri (45,5%), dintre care:
1.1. submersie – 1 caz.
Dosarul nr.1-523/1999: „Mama şi-a înecat copilul într-o cadă cu
apă. Moartea copilului a survenit în urma asfixiei mecanice”.
1.2. strangulare cu laţul – 2 cazuri (Dosarul nr.1-252/1998;
Dosarul nr.1-494/1996).
1.3. sugrumare cu mâinile – 1 caz (Dosarul nr.1-274/2001).
1.4. obstrucţia căilor respiratorii cu corpuri străine – 1 caz.
Dosarul nr.1-533/2000: „Imediat după naştere inculpata a învelit
copilul într-o sacoşă de celofan şi l-a aruncat într-o fântână de canali-
zare. Moartea a survenit în urma asfixiei mecanice”.
2) Aplicarea loviturilor cu obiecte ascuţite cauzatoare de moarte –
1 caz.
Dosarul nr.1-385/1996: „Moartea a survenit în urma hemoragiei
acute provocate de multiple lovituri aplicate cu foarfecele în regiunea
feţei, capului, plămânului stâng şi a ficatului”.

15
3) Aplicarea loviturilor cauzatoare de moarte cu obiecte conton-
dente – 1 caz.
Dosarul nr.1-159/1998: „Moartea copilului a survenit în urma leziu-
nilor periculoase pentru viaţă, cauzate cu un obiect contondent
(fractura osului parietal din stânga, a coastelor 2, 3, 4, 5, 6 din
stânga).
4) Hipotermie – 2 cazuri.
Dosarul nr.1-620/2002: „Imediat după naştere copilul a fost lăsat
într-un lighean fără ajutor, unde s-a aflat 12 ore, după ce a murit”.
Dosarul nr.1-560/2003: „După 4 ore de la naştere nou-născutul a
fost aruncat într-o cutie lângă containerul cu gunoi iarna, noaptea, la
temperatura de -8°C, dezbrăcat. Moartea a survenit în urma
hipotermiei”.
Totodată, în două cazuri (Dosarul nr.1-185/2001; Dosarul nr.1-
285/1997) moartea copilului nu a survenit din cauze independente de
voinţa făptuitoarei (tentativă), iar modalităţile de cauzare a morţii
erau alese următoarele:
Dosarul nr.1-185/2001: „Imediat după naştere copilul a fost
aruncat într-un WC public, dar a rămas viu”.
Dosarul nr.1-285/1997: „Imediat după naştere copilul a fost
învelit într-o pătură, acoperindu-i-se capul şi căile respiratorii, şi
ascuns sub o pernă de 5,2 kg, dar a rămas viu şi a fost salvat”.
9. Examinarea medico-legală psihiatrică. Cercetările noastre au
stabilit că din 11 cazuri examinate expertiza medico-legală
psihiatrică a fost efectuată numai în 2 cazuri (18,2%), în ambele
rapoarte fiind menţionat că la momentul săvârşirii pruncuciderii
inculpata avea discernământul păstrat, afect fiziologic nu manifesta,
de maladii psihice nu suferea (Dosarul nr.1-385/1996;
Dosarul nr.1-560/2003). Totodată, în 2 cazuri (18,2%) la dosar au
fost anexate certificatele medicale, care adevereau că inculpata nu se
afla la evidenţă la medicul narcolog şi la medicul psihiatru.
10. Anotimpul când a fost săvârşită pruncuciderea:
iarna – 3 cazuri (27,3%);
primăvara – 7 cazuri (63,6%);
vara – 0 cazuri;
toamna – 1 caz (9,1%).

16
11. Motivele pruncuciderii. Examinând materialele dosarelor
indicate, am evidenţiat următoarele motive de care s-au condus
inculpatele la săvârşirea infracţiunii:
a) sarcină nedorită – în toate 11 cazuri (100%);
b) ruşine faţă de oameni (vecini, rude) – 2 cazuri (18,2%);
c) frică faţă de părinţi – 5 cazuri (45,5%);
d) naştere în afara căsătoriei – 9 cazuri (81,8%).
În majoritatea cazurilor femeile se caracterizau negativ la locul de
trai.
12. Probele acumulate pe dosar. Conform datelor din dosarele exa-
minate, învinuirea avea în mare parte la bază 5 probe principale:
a) procesul-verbal de cercetare la faţa locului;
b) raportul de expertiză medico-legală a cadavrului nou-
născutului;
c) raportul de examinare medico-legală a parturientei;
d) declaraţiile inculpatei de recunoaştere a vinovăţiei (numai
într-un caz inculpata nu şi-a recunoscut vina în comiterea
pruncuciderii – Dosarul nr.1-159/1998);
e) declaraţiile martorilor.
Cum deja s-a menţionat, expertiza medico-legală psihiatrică a
fost efectuată numai în două cazuri, iar încă în două cazuri organele de
urmărire penală s-au mulţumit doar cu certificate care afirmau că
inculpata nu se afla la evidenţă la medicul-narcolog şi la medicul-
psihiatru. În patru cazuri au fost întocmite procese-verbale de ridicare
a obiectelor care prezentau interes pentru urmărirea penală (foarfece,
lame, pături cu pete de sânge, haine etc.).
13. Pedeapsa aplicată
În total au fost condamnate la pedeapsă penală 10 femei, dintre
care:
– la pedeapsă sub formă de amendă – 2 femei;
– la pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea ispăşirii
pedepsei – 5 femei;
– la pedeapsă privativă de libertate cu ispăşirea pedepsei în
locuri de detenţie – 3 femei.
De la răspundere penală a fost eliberată o femeie.

17
Sinteza rezultatelor obţinute:
Rezultatele obţinute în urma investigaţiilor efectuate rezidă în:
1. Determinarea însemnătăţii noţiunii „neonaticid”, pe care o
considerăm mult mai reuşită şi corectă din punct de vedere
etimologic decât cea de „pruncucidere”. Anume noţiunea „neonaticid”
redă cel mai adecvat conţinutul faptei de ucidere a nou-născutului în
timpul naşterii sau imediat după naştere, săvârşite de către mama
aflată într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cauzată de naştere,
cu diminuarea discernământului. Aşadar, ne pronunţăm pentru
substituirea denumirii articolului 147 CP RM „Pruncuciderea” cu
denumirea „Neonaticidul”;
2. Probarea faptului că viaţa copilului nou-născut se consideră
începută din momentul declanşării naşterii fiziologice, iar cauzarea
morţii unui copil viu care s-a născut în rezultatul declanşării artifi-
ciale a travaliului sau în urma naşterii naturale premature la termenul
de gestaţie peste 22 de săptămâni trebuie calificată ca omor;
3. Stabilirea conexiunilor între noţiunile „copil viu” şi „copil
viabil”. Împrejurarea că, potrivit actelor medico-legale, copilul era
neviabil din cauza unei afecţiuni congenitale este irelevantă, de
vreme ce în momentul naşterii acesta era viu;
4. Demonstrarea tezei că tulburările psihice provocate de actul
naşterii trebuie să aibă o anumită intensitate (pentru a produce o
îngustare a câmpului conştiinţei) şi că infracţiunea de pruncucidere
nu poate fi comisă cu discernământ păstrat. Dovedirea premeditării
exclude încadrarea de pruncucidere;
5. Argumentarea faptului că pe parcursul sarcinii nedorite la
femei apare un mecanism specific de autoapărare – negarea sarcinii;
6. Efectuarea unui studiu criminologic, în urma căruia s-a sta-
bilit că cauza pruncuciderilor este ascunsă în conştiinţa inculpatei şi
nu poate fi justificată prin lipsa de loc de trai sau starea materială
dificilă; acestea pot fi considerate doar în calitate de factori ce
favorizează pruncuciderea;
7. Elaborarea măsurilor de prevenire şi de combatere a prunc-
uciderii;
8. Demonstrarea oportunităţii revizuirii legislaţiei în vigoare, în
vederea formulării şi adoptării unor norme distincte consacrate
ocrotirii vieţii omeneşti.

18
Concluzii:
1. Cauzarea morţii unui copil viu, care s-a născut în rezultatul
declanşării artificiale a travaliului sau în urma naşterii naturale
premature la termenul de gestaţie ce depăşeşte 22 de săptămâni,
trebuie calificată drept omor.
2. Drept cea mai convingătoare probă a existenţei vieţii omeneşti
trebuie recunoscută respiraţia; totodată, prezenţa acestei vieţi nu
poate fi demonstrată numai prin respiraţie, de aceea faptul că copilul
nu a respirat nu exclude posibilitatea de a-l recunoaşte viu. Ca
urmare, pot exista cazuri când, fără a respira, copilul îşi poate prelungi
viaţa în afara corpului mamei, dar asemănătoare cu viaţa intrauterină,
adică doar prin circulaţia sângelui, cum ar fi, spre exemplu, cazul
morţii aparente.
3. Viu trebuie recunoscut şi copilul omorât în timpul naşterii,
care deja nu poate fi considerat făt intrauterin, chiar dacă el nu a
început să respire.
4. Timpul săvârşirii infracţiunii practic coincide cu perioada în
care copilul se consideră nou-născut din punct de vedere medico-
legal – 24 de ore.
5. În calitate de subiect în sensul art.147 CP RM poate fi recunos-
cută numai lehuza (parturienta) ori lăuza, care se află într-o stare de tul-
burare fizică sau psihică cu diminuarea discernământului, cauzată de
naştere, adică femeia care l-a purtat şi l-a născut pe acest copil, cu
condiţia că la momentul săvârşirii pruncuciderii ea a atins vârsta de
14 ani.
6. Femeia în timpul săvârşirii pruncuciderii trebuie să se afle
într-o stare deosebită psihofiziologică cu diminuarea discernămân-
tului, cauzată de naştere, care se exprimă la două niveluri: la nivel
biologic – prezenţa unei tulburări psihice temporare care nu exclude
responsabilitatea şi care este provocată de naştere, este spontană şi de
scurtă durată, 2) la nivel sociologic – această stare este condiţionată
atât de factori endogeni, cât şi exogeni care pot contribui la formarea
mecanismului de agresivitate nejustificată faţă de copil.
7. În majoritatea cazurilor pe parcursul sarcinii nedorite la femei
apare un mecanism specific de autoapărare – negarea sarcinii, adică
refuzul de a percepe obiectiv împrejurările reale. Cauza principală a
negării sarcinii întâlnită mai des la adolescente este clară – ruşinea
banală, frica şi culpabilitatea. Nu poate fi acceptată nici afirmaţia

19
rudelor inculpatei precum că nu ştiau despre sarcina ei, totodată
locuind cu ea sub un acoperiş, uneori fiind chiar în camera de alături
în momentul declanşării naşterii.
8. Cauza pruncuciderilor este ascunsă în conştiinţa inculpatei şi
nu poate fi justificată prin lipsa de loc de trai sau starea materială
dificilă; acestea pot fi considerate doar în calitate de factori ce
favorizează pruncuciderea.
Recomandări:
1. Ne pronunţăm pentru substituirea denumirii nu prea reuşite
„pruncucidere” cu noţiunea de „neonaticid”, considerând-o mai
corectă din punct de vedere legislativ, ştiinţific şi al dreptului penal.
2. Propunem completarea dispoziţiei articolului 147 CP RM cu
noţiunea „propriului copil”, fiindcă la răspunderea penală în baza
art.147 CP RM poate fi trasă numai femeia care a născut acest copil,
adică mama biologică.
3. Este necesar ca în Monitorul Oficial să fie publicat Ordinul
Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr.152 din 03.08.1994
„Despre unele măsuri de ocrotire a sănătăţii femeii, micşorarea
numărului de avorturi în Republica Moldova”, cu modificările ulterioare
din 04.01.1999, asigurând astfel transparenţa şi accesibilitatea lui pentru
populaţie.
4. Depistarea familiilor ai căror membri suferă de maladii
psihice, fiind predispuşi la acţiuni agresive şi autoagresive. Supra-
vegherea persoanelor ţinute la evidenţă în dispensarele psihoneuro-
logice din Republica Moldova.
5. Înăsprirea controlului asupra instituţiilor obstetrico-
ginecologice care efectuează întreruperea sarcinii, mai ales în cazurile
adresării femeilor cu termen mare de gestaţie. Unui control minuţios
trebuie supus fiecare caz de deces al copilului în aceste instituţii.
6. Cu scopul perfectării legislaţiei penale în vigoare, propunem
următoarea redacţie a art.147 din Codul penal al Republicii Moldova:
„Art.147. Neonaticidul
(1) Omorul propriului copil nou-născut săvârşit în timpul
naşterii sau în primele 24 de ore după naştere de către lehuză sau
lăuză, care se află într-o stare de tulburare fizică sau psihică
cauzată de naştere, cu diminuarea discernământului –
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

20
Conţinutul tezei este expus în următoarele publicaţii:

1. С. Брынза, Гырла Л. Начало уголовно-правовой охраны


жизни. Понятие „новорожденный” // Закон и жизнь, 2003, № 8,
с. 10-13.
2. Гырла Л. Некоторые вопросы определения
новорожденности и жизнеспособности при расследовании
детоубийств и отграничения от смежных составов
// Закон и жизнь, 2004, № 1, с. 32-37.
3. Гырла Л.. Психическое состояние матери в момент
совершения детоубийства: отдельные вопросы // Закон и жизнь,
2004, № 3, с. 47-50.
4. Гырла Л. Несовершеннолетняя обвиняемая по делам о
детоубийстве: отдельные вопросы // Materialele Conferinţei
ştiinţifico-practice internaţionale „Probleme de prevenire şi combatere
a delicvenţei juvenile, traficului de fiinţe umane şi migraţiunii
generale”; 23-24 aprilie 2004 – Chişinău: Ministerul Afacerilor
Interne al Republicii Moldova. Academia „Ştefan cel Mare”, 2004,
p. 265-268.
5. Гырла Л. Детоубийство: отдельные проблемы квалификации
в соответствии с Уголовным кодексом Республики Молдова и
пути их решения // Avocatul Poporului, 2004, nr. 7, p. 10-11.
6. Гырла Л. Соотношение понятий „плод” и „новорожденный”
и его значение при квалификации детоубийств // Закон и жизнь,
2004, № 8, с. 37-39.
7. Гырла Л. Отдельные вопросы, возникающие при
квалификации детоубийств // Analele Ştiinţifice ale USM. Ştiinţe
socioumanistice. Vol. 1. – Chişinău: CEP USM, 2004, p. 213-228.
8. Гырла Л. Отличие детоубийства от преступлений против
жизни с квалифицированным и особо квалифицированным
составами. Проблемы соучастия // Analele Ştiinţifice ale USM.
Ştiinţe socioumanistice. Vol. 1. – Chişinău: CEP USM, 2004,
p. 229-235.
9. Гырла Л. Уровень и динамика детоубийств в структуре
преступлений, от которых пострадали несовершеннолетние
// Analele Ştiinţifice ale USM. Ştiinţe socioumanistice. Vol. 1.
– Chişinău: CEP USM, 2004, p. 236-243.

21
10. Гырла Л. Критерии ограниченной вменяемости при
детоубийстве // Analele Ştiinţifice ale USM. Ştiinţe Juridice:
„Probleme actuale – teoretice şi practice privind noua legislaţie a
Republicii Moldova” Facultatea de Drept: Seria nouă, 2004, nr. 7,
p. 198- 214.
11. Гырла Л. Конституционное право человека на жизнь:
проблемы уголовно-правовой охраны // Materialele Conferinţei
ştiinţifico-practice „Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova
la etapa actuală = Конституционное развитие Республики
Молдова на современном этапе” / Sub red. Gheorghe Costachi.
22-23 septembrie 2004 (mun. Bălţi). – Chişinău: Tipografia Centrală
– 2004, p. 1095-1102.
12. Гырла Л. Уголовно-правовой анализ детоубийства согласно
действующему законодательству Республики Молдова
// Закон и жизнь, 2004, № 10, с. 47-51.
13. Гырла Л. Детоубийство: уголовно-правовая и
криминологическая характеристика. Монография. – Кишинэу:
ИПЦ МолдГУ, 2004 – 224 с.
14. Гырла Л. «Период родов» и «послеродовой период» – как
признак объективной стороны преступления, подлежащий
обязательному установлению по делам о детоубийстве
// Закон и жизнь, 2005, № 1, с. 42-44.
15. Гырла Л. Уголовно-правовое значение отдельных
перинатальных патологий по делам о детоубийстве
// Закон и жизнь, 2005, № 2, с. 44-47.
16. Lilia Gîrla. Evoluţia reglementării răspunderii penale pentru
infracţiunea de pruncucidere // Revista Naţională de Drept, 2005,
nr. 2 (53), p. 29-36.
17. Lilia Gîrla. Conceptul, definiţia şi particularităţile pruncuciderii
// Revista Naţională de Drept, 2005, nr. 3 (54), p. 55-59.
18. Гырла Л. Детоубийство в прошлом и настоящем:
сравнительный анализ // Закон и жизнь, 2005, №3 (160), с. 37-41.
19. Lilia Gîrla. Noţiunea de nou-născut în cauzele de pruncucidere:
dificultăţi şi soluţii // Revista Naţională de Drept, 2005, nr. 4 (55),
p. 27-30.
20. Lilia Gîrla. Aspecte ale procesului de naştere în cauzele de
pruncucidere // Revista Naţională de Drept, 2005, nr. 5 (56), p. 20-22.

22
21. Lilia Gîrla. Problema determinării în doctrina penală a momentului
de început al vieţii omeneşti // Revista Naţională de Drept, 2005,
nr. 6 (57), p. 23-27

Cuvinte-cheie: pruncucidere; omor săvârşit în timpul naşterii sau


imediat după naştere; copil mai mic de 24 de ore; copil viu;
viabilitatea copilului; stare de tulburare cauzată de naştere;
diminuarea discernământului; participaţie la omorul copilului nou-
născut; omor săvârşit de către mamă; cauzarea morţii propriului
copil; survenirea morţii nou-născutului; negarea sarcinii.

LISTA ABREVIERILOR:
ICD-10 – International Classification of Diseases 10
OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii
DI a MAI – Direcţia Informaţie a Ministerului Afacerilor Interne
f.d. – foaia dosarului

23
РЕЗЮМЕ
Лилия Гырла. Диссертация на соискание ученой степени
доктора права по специальности 12.00.08
Уголовное право (уголовное право; криминология)
Тема: «Детоубийство: уголовно-правовая и криминологическая
характеристика»
В данном диссертационном исследовании были рассмотрены
уголовно-правовой и криминологический аспекты детоубийства.
В основу уголовно-правового исследования положено предыдущее и
действующее уголовное законодательство Республики Молдова,
а также практика вынесения судебных приговоров по данной
категории дел. Была проанализирована специальная юридическая
литература, законодательство и судебные прецеденты зарубежных
стран.
В рамках уголовно-правового исследования рассмотрены спорные и
дискуссионные вопросы; предложена собственная позиция касательно:
начала уголовно-правовой охраны жизни, предмета и объекта дето-
убийства, особенностей объективной стороны детоубийства
(в частности, времени совершаемого деяния), характера умысла
виновной и влияния его на квалификацию содеянного, вопросов
соучастия, разграничения от смежных составов преступлений, а также
психического состояния матери в момент совершения детоубийства.
Критике подвергаются не только отдельные спорные позиции ученых,
встречаемые в юридической литературе, но и некоторые вступившие
в законную силу приговоры судебных инстанций Республики Молдова.
Автор подчеркивает, что квалификация убийства новорожденного часто
производится ошибочно и поверхностно, а наказание, назначенное за это
деяние виновным, зачастую оказывается чрезмерно и неоправданно
легким.
В рамках криминологического исследования проанализированы
детерминистическая природа детоубийства и его мотивационная
структура; уровень и динамика детоубийств зарегистрированных на
территории Республики Молдова с 1996 по 2004 годы; предложены
меры по предупреждению совершения детоубийств. Было проведено
криминологическое исследование детоубийства, совершенного за
период с 1996 по 2003 годы. Его результаты свидетельствуют о том,
что причины детоубийства кроются гораздо глубже – в психологии
виновной. Тяжелое материальное положение либо отсутствие жилья
есть лишь благоприятное условие, т.е. та среда, обстановка, которая
способствует совершению детоубийства, и не может рассматриваться в
качестве причины провоцирующей детоубийство.

24
SUMMARY
Lilia Gyrla. Dissertation in order to obtain the Scientific Degree of
Doctor in Law
Specialty 12.00.08 Criminal Law (Criminal Law; Criminology)
Theme: “Neonaticide: Penal and Criminological Research”
The death of children at the hands of their mothers constitutes a
complex phenomenon observed since the beginning of recorded history.
Neonaticide has received more concerned attention in recent times and is
generally acknowledged to be a serious problem. This is a crime that leads
to sentencing that is now rarely rehabilitative, or corrective.
This dissertation presents an examination of the neonaticide, not only
as a crime which is prohibited by the Criminal Code, but at the same time it
is treated as a complex phenomenon from the criminological point of view.
The legal ground of this research is considered to be the actual penal
legislation of the Republic of Moldova, judicial practice from the national
courts of justice and from Romania. Also there were studied special foreign
literature, legislation and judicial precedents of the foreign countries: USA,
Great Britain, Canada, and Australia.
The penal research which was undertaken by the author includes a lot
of difficult and complex scientific problems; there were suggested own
points of view on the following: the beginning of the human life and its
legal protecttion; the object and the victim of neonaticide, peculiarities of
the objective side (time of its commission), type of the intention and its
influence upon the qualification, problems of complicity in child-killing,
delimitation from other crimes, and evaluation of the state of mental distur-
bance during delivery and postpartum. At the same time there were shown
different disputable points of view, which are belonging to other scientific
workers, who proved that often the child-killing has been committed in
complicity or with deliberation; always it was appreciated by legal
authorities as a big problem in judicial practice.
The criminological research includes the psychological nature of the
child-killing behavior, there was proposed an effective method for
evaluating mothers who kill their neonates by means of classification
schemes, so called bio-psiho-sociocultural evaluation of child-killing
behavior.
Also there were studied level and dynamics of the neonaticides in the
Republic of Moldova for the period of time 1996-2004 and were suggested
measures for struggle with neonaticide. The author had undertaken her own
criminological research of the penal cases of neonaticide, which were examined
by the judicial courts for the period from 1996 till 2003. Results obtained shows
that the causes of neonaticide are complex, being in mind of the perpetrator.
Difficult material and financial problem, absent of the dwelling can make easier
the committing of the neonaticide but are not the causes of it.

25