Sunteți pe pagina 1din 15

Angina pectorala

Sus
Angina pectorala - Ad litteram, termenul medical se refera la o durere la nivelul toracelui. Exista mai
multe tipuri de angina. Angina clasica, numita angina stabila, este determinata de un anumit efort si
dispare la repaus.
Angina instabila reprezinta un alt tip de angina. Aceasta reprezinta o stare evolutiva mai grava, care
poate aparea si in repaus sau chiar in somn, fara a putea fi prevazuta. Acest tip de angina trebuie sa fie
interpretata ca semn al unei afectari cardiace severe, care mai devreme sau mai tarziu, va duce la un
infarct.
Simptome si manifestari
Durerea reprezinta primul si cel mai important semn. Aceasta este localizata in prima faza la mijlocul
toracelui, deseori iradiind catre membrul superior stang, catre gat sau catre abdomen. Durerea este
asemanata cu senzatia unei constrictii toracice puternice, cu o gheara care strange intregul piept.
Aceasta durere poate fi simtita de unele persoane doar la un nivel periferic (brat sau gat).
Durerea poate fi confundata cu o indigestie din cauza asocierii cu senzatia de arsura retrosternala. Ea
apare in acelasi loc si are aceeasi iradiere atunci cand se iveste la o persoana.

Apare la efort si dispare la repaus.
Durerea dureaza cel mult cinci minute. In cazul in care dureaza mai mult si este de natura cardiaca, ea
poate fi consecinta unui infarct miocardic, (atunci cand durerea se simte ore intregi).
In cazul anginei stabile, durerea poate fi provocata si de alte circumstante, ca: expunerea la frig, o masa
bogata, actul sexual, o emotie puternica. Criza anginoasa mai poate fi provocata si de unele
medicamente, unele chiar banale, cum ar fi cele care se iau in cazul infundarii nasului.
Alte simptome care mai pot aparea sunt tulburari de vedere, anxietate, transpiratii reci, stare de
oboseala, dar ele nu sunt semne specifice.
Aparitia anginei este mai probabila in cazul coexistentei urmatorilor factori: membrii din familie care au
avut boli cardiace, fumatul, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hipercolesterolemia sau alte tulburari
ale metabolismului grasimilor.
Cauze

In cazul prezentei durerilor la nivelul toracelui este necesara consultatia unui medic pentru a stabili
cauza si natura acestor dureri. Testele care se efectueaza in asemenea situatii
sunt electrocardiograma si testul de efort. Testul de efort presupune efectuarea unui efort gradat,
supravegheat, efort efectuat cu ajutorul unui covor rulant sau al unei biciclete medicale, timp in care
activitatea inimii va fi urmarita. Daca acest efort este urmat de aparitia anginei si are corespondent pe
electrocardiograma, atunci acesta este rezultatul prezentei unei boli coronariene. Pentru o investigatie
mai amanuntita, se mai poate face o ecocardiografie sau o forma complexa de evaluare,
numita angiografie coronariana, metoda care identifica locul si marimea stenozelor prezente pe vasele
coronariene.
Tratamentul ambulator si profilaxia
Odihna dupa servirea mesei. Efortul digestiei fura sangele de la inima catre organele digestive.
Incetarea oricarei activitati in momentul aparitiei unei crize anginoase, relaxarea si administrarea
medicamentului folosit in astfel de situatii.
Se va inceta administrarea de pilule anticonceptionale in cazul prezentei anginei. Estrogenul continut de
acestea creste riscul coagularii sangelui.
In cazul aparitiei crizei de angina noaptea este nevoie de corectarea pozitiei corpului, prin pastrarea
capului sau a toracelui mai ridicat. Astfel, inima va face un efort mai mic atunci cand pompeaza sangele
prin vene catre inima.
Riscul de infarct miocardic si de angina instabila este redus semnificativ in urma administrarii aspirinei
luate la recomandrea medicului.
Incetarea fumatului. Aparitia crizelor de angina este influentata negativ de prezenta nicotinei.

Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum ar
fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizata printr-un exces de
tesut adipos. In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar
organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut adipos.
Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele de masa
corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime
2
, astfel :
gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m
2

gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m
2

gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m
2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m
2
au fost definiti ca
supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m
2
pentru femei si 24
- 27 kg/m
2
pentru barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m
2
prezinta diagnosticul de
denutritie.
Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel
subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si sub
94 cm la barbati), raportul circumferinta talie/circumferinta soldului. Toti acesti parametrii
antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa
corporala).
Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si supraponderale in Europa. In
tarile europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul
femeilor. In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si cca. 20 % in
mediul urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 - 10 %.
Se cunosc doua modele de baza ale distributiei tesutului adipos la indivizii obezi
obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente, viscerala si subcutanata
obezitate gluteofemurala (ginoida)
Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora. Obezitatea centrala este un
factor determinant puternic al insulinorezistentei si se asociaza cu un risc crescut de diabet
zaharat,dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune si cancer.
S-a identificat statistic o asociere intre cresterea adipozitatii centrale si unii factori de mediu ca
sedentarismul, nivelul socio-economic scazut si stresul psihic asociat, nivelul scazut de educatie. Initierea
fumatului este urmata de dezvoltarea obezitatii centrale, proces reversibil dupa renuntarea la fumat.
Prevalenta obezitatii este crescuta suplimentar in anumite grupuri etnice datorita obiceiurilor
alimentare (preparate alimentare cu continut crescut caloric si scazut vitaminic) si particularitatilor
climaterice (sezonul rece prelungit cu reducerea ofertei de fructe si legume). Urbanizarea, obligatoriu
insotita de industrializare, este trasatura definitorie a unei societati predispuse la obezitate. In
societatea moderna, excesul ponderal are o prevalenta ingrijoratoare. Cauzele obezitatii includ stresul
cotidian, lipsa educatiei, alimentatia hipercalorica tip fast-food, consumul crescut de alcool. Mai
importanta decat toate acestea pare insa scaderea gradului de activitate fizica.
Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de personalitate, pot constitui
factori etiopatogenici ai obezitatii prin inducerea de tulburari de comportament alimentar. Cele mai
frecvente astfel de tulburari sunt : gustari interprandiale cu un bogat continut caloric, ingestie crescuta
si frecventa de dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora 19, episoade de foame exagerata ce conduc la
ingestie alimentara crescuta intr-o perioada scurta de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de
alcool, care prin aportul caloric si stimularea apetitului, actioneaza ca factor favorizant al obezitatii.
Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi :
habitual (indus de lipsa unei culturi sportive si de progresul tehnologic)
fortat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare postoperatorie etc.)
In mod normal, apare o crestere in greutate la femeile aflate in perioda de sarcina, lactatie sau
menopauza.
Unele boli pot accelera castigul ponderal si conduc la dificultati in tratamentul obezitatii
(hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).
O serie de medicamente pot modifica balanta energetica favorizand castigul ponderal, fara sa determine
un surplus ponderal important (cu exceptia corticoizilor) : blocanti adrenergici, steroizi (estrogeni,
glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice, antiepileptice,
antipsihotice, antagonisti serotonergici, insulina si sulfonilureicele administrate impropriu.
Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea calorica a
alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in activitatea fizica si metabolismul
bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).
Cheltuiala energetica de repaus este data de metabolismul bazal, efectul termic al alimentelor (actiunea
dinamica specifica a acestora), procesul de crestere si termogeneza de adaptare la cald si frig.
Metabolismul bazal reprezinta energia necesara mentinerii functiilor vitale si homeostaziei in conditii de
repaus absolut : activitate nervoasa, cardiaca, respiratorie, musculara, osmotica, sinteza compusilor
organici. El reprezinta 60 - 75 % din cheltuiala energetica zilnica. Valoarea metabolismului bazal la
adultul normal este de circa 1 kcal/kg/ora, adica 1680 kcal pe zi pentru o greutate de 70 kg. O scadere
minima in timp a metabolismului bazal poate determina pe termen lung un castig ponderal apreciabil.
Odata cu inaintarea in varsta rata metabolismului bazal scade cu 2 - 3 % la fiecare decada, iar necesarul
caloric pentru procesul de crestere este redus la 1 % din cheltuiala energetica zilnica; ambele
dezechilibre favorizeaza excesul ponderal in conditiile pastrarii aceluiasi aport caloric.
Actiunea dinamica specifica a alimentelor reprezinta cantitatea de energie necesara digestiei si
absorbtiei alimentelor, precum si pentru activarea sistemului vegetativ in perioada actului alimentar.
Reprezinta 10 % din consumul energetic zilnic.
Termogeneza de adaptare este energia necesara mentinerii constante a temperaturii corpului si este
dependenta de arderile desfasurate la nivelul tesutului adipos brun.
Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite grade aproape toate sistemele si
aparatele organismului. Complicatiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea arteriala, cardiopatia
ischemica, insuficienta cardiaca, moartea subita, accidentele vasculare cerebrale, insuficienta venoasa
cronica. Complicatiile osteo-articulare sunt : gonartroza, coxartroza si sindromul trofostatic din post-
menopauza. Studiile clinice au furnizat dovezi cu privire la rolul direct al obezitatii in patogenia
diabetului zaharat.
O scadere ponderala de 0,5 - 10 kg la pacientul obez se insoteste de numeroase beneficii :
scade cu 20 % mortalitatea totala, scade cu 37 % mortalitatea prin cancer, scade cu 44 % decesul prin
diabet zaharat, scade cu 9 % decesul prin boli cardiovasculare
scade riscul de aparitie a diabetului zaharat cu peste 50 %, reduce glicemia bazala cu 30 - 50 %, scade cu
15 % hemoglobina glicozilata
scade cu 10mmHg componenta sistolica a tensiunii arteriale si cu 20 mmHg componenta sa diastolica
scade cu 10% colesterolul total, scade cu 10 - 15 % LDLcolesterolul, scade cu 20 - 40 % trigliceridele
plasmatice, creste cu 10- 15 % HDLcolesterolul
se amelioreaza simptomele din afectiuni respiratorii, osteoarticulare, boli cardiovasculare
se reduc complicatiile ginecologice, obstetricale si urologice
creste calitatea vietii pacientului, cu imbunatatirea statutului social
Situatiile care contraindica scaderea ponderala sunt :
sarcina si perioada de lactatie
tuberculoza activa, hepatita cronica activa, ulcerul gastroduodenal in puseu dureros, nefropatiile
cronice, colestaza, sindromul de malabsorbtie, guta
anorexia nervoasa, depresia
greutatea ciclica, intalnita la indivizii cu oscilatii mari ale greutatii corporale la care tinta terapeutica este
mentinerea unei greutati stabile
Obtinerea greutatii dorite presupune o dieta hipocalorica, corectia tulburarilor de comportament
alimentar, exercitiu fizic, farmacoterapie, interventii chirurgicale etc.
Tipul de dieta trebuie sa fie ales in functie de aderenta pacientului, patologia asociata si obiectivele
terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau in : limitarea consumului alimentar
in afara meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorica mare, mese mici si fractionate, stoparea
fumatului si un consum scazut de alcool. In general, se recomanda o dieta cu deficit de 500 kcal/zi fata
de aportul alimentar anterior, estimandu-se o scadere ponderala cu 5 - 10 % din greutatea initiala intr-o
perioada de 3 luni. Structura dietei va consta in 55 - 60 % glucide, 25 - 30 % lipide si 12 - 17 % proteine.
Se va interzice consumul de alcool. Aportul de fibre alimentare va fi de cca 30 gr. si de sare sub 6 gr.
(adaptat la valorile tensionale).
Activitatea fizica este un element terapeutic de prima importanta care trebuie, totusi, individualizat si
adaptat la patologia asociata. Efortul fizic potenteaza scaderea in greutate indusa de dieta hipocalorica,
reduce insulinorezistenta si diminua masa adipoasa intraabdominala. S-a observat ca activitatea fizica
limiteaza reducerea masei musculare indusa de unele diete hipocalorice. Numeroase studii au aratat ca
activitatea fizica reduce simptomatologia si riscurile tuturor comorbiditatilor. In general, se recomanda
efectuarea de exercitii fizice de minim 3 ori pe saptamana, cu o durata de 30 - 60 minute si o intensitate
de 50 - 70 % din capacitatea individuala de efort.
Farmacoterapia este necesara pacientilor la care in pofida terapiei nefarmacologice nu s-a reusit
obtinerea greutatii corporale stabilite. Substantele antiobezitate pot fi prescrise numai de medicul
specialist.
Metodele chirurgicale de tratament al obezitatii sunt luate in considerare in urmatoarele situatii
extreme :
indicele de masa corporala (IMC) este peste 40 kg/m
2

indicele de masa corporala (IMC) este peste 35 kg/m
2
in prezenta complicatiilor medicale ale obezitatii
insuccesul metodelor de scadere sau mentinere a greutatii aplicate timp de un an
existenta unor complicatii medicale (apnee obstructiva de somn, esofagita de reflux severa, artrita
invalidanta) ce necesita o scadere rapida in greutate.
Diabetul zaharat de tip 2 (insulino-independent) este o boala endocrina caracterizata prin anomalii
metabolice, in special ale metabolismul glucidic.
Diabetul apare cand pancreasul secreta cantitati insuficiente de insulina sau modul in care
organismul utilizeaza insulina este deficitar. Insulina este hormonul care asigura necesarul energetic
celular, prin utilizarea glucozei (zaharului) de catre celule. Un alt rol al acestui hormon este de a
stoca surplusul de zahar in depozite la nivelul muschilor, tesutului adipos si ficatului.

Cand secretia de insulina este deficitara sau daca exista rezistenta la actiunea acesteia in tesuturile tinta,
nivelul zaharului in sange (glucoza din sange, glicemia) este mult prea mare iar tesuturile nu o mai
pot utiliza pentru producerea de energie. Daca nivelul glicemiei este persistent crescut apar complicatii
la nivelul ochilor, inimii, vaselor de sange, nervilor si rinichilor.

Controlul glicemiei este metoda cea mai eficienta de prevenire a aparitiei complicatiilor diabetul zaharat
tip 2, mai ales ale complicatiilor cardiovasculare. Majoritatea pacientilor cu diabetul zaharat tip 2 isi pot
desfasura normal activitatile cotidiene atunci cand reusesc sa tina sub control nivelul glicemiei
prin exercitii fizice, dieta corespunzatoare si medicatia hipoglicemianta.
Din ce in ce mai multi adulti si copii dezvolta diabet zaharat de tip 2, datorita
obiceiurilor alimentare nesanatoase si a sedentarismului.
Cauze
Sus

Diabetul zaharat de tip 2 apare:
- cand celulele organismului nu raspund la actiunea insulinei, situatie in care celulele nu mai utilizeaza
glucoza sanguina pentru producerea de energie, numita rezistenta periferica la actiunea insulinei;
- pancresul nu mai produce suficienta insulina.

Supraponderabilitatea, lipsa exercitiilor fizice, sedentarismul si istoricul familial de diabet
insulino-independent, cresc riscul de a dezvolta diabetul zaharat tip 2.
Simptome
Sus

In stadiul incipient al bolii, nivelul glicemiei creste foarte lent, astfel incat pacientul este asimptomatic. O
treime din pacientii cu diabet nu stiu ca sufera de aceasta boala.
Simptomele de diabetul zaharat includ:
- sete
- poliurie (urinare in cantitate mai mare)
- polifagie (apetit crescut)
- scadere in greutate
- oboseala.
Alte semne de diabetul zaharat:
- numeroase infectii sau vindecare lenta a ranilor
- vedere intetosata
- furnicaturi sau amorteala la nivelul membrelor
- numeroase infectii ale pielii sau ale tractului urinar
- vaginite.

Unii pacienti care au deja alte boli cronice grave sunt diagnosticati cu diabetul zaharat tip 2. In timp, pot
aparecomplicatii renale, oculare, cardiovasculare si nervoase.
Semnele de alarma ale acestor complicatii sunt:
- amorteli, furnicaturi, durere, arsura, umflarea membrelor superioare sau inferioare (neuropatie
diabetica)
- vedere intetosata, distorsionata sau puncte luminoase sau intunecate in campul vizual, pierdere a
vederii partiala sau totala sau senzatia de "vedere printr-un val" (retinopatia diabetica)
- dureri la nivelul toracelui sau dificultati in respiratie: acestea pot fi semne ale unor probleme cardiace
sau vasculare.
Mecanism fiziopatogenetic
Sus

Diabetul zaharat este o afectiune cronica in care apar perturbari ale metabolismului (proces
prin care organismul acumuleaza energie din alimente). Diabetul este prezent atunci cand apare
rezistenta la nivel celular la actiunea insulinei sau cand pancreasul nu mai secreta o cantitate adecvata
de insulina. Insulina este hormonul care asigura necesarul energetic celular, prin utilizarea glucozei
(zaharului).

Hiperglicemia este principala cauza a alterarilor care apar in timp la nivelul altor organe: cord,
vase mari, ochi, rinichi, nervi.
Diabetul zaharat tip 2 apare in special la adult, dar din ce in ce mai multe cazuri sunt diagnosticate la
copil. Adesea, persoanele cu diabetul zaharat tip 2 sunt supraponderale si sedentare. Multi
oameni au prediabet (toleranta alterata la glucoza) care se caracterizeaza prin valori crescute ale
zaharului din sange, dar nu suficient de mari pentru a fi pus diagnosticul de diabet.

Odata pus diagnosticul de diabet zaharat tip 2, echipa de medici trebuie sa elaboreze un plan terapeutic
individualizat. Tratamentul include, de obicei, dieta adecvata, program de exercitii fizice,
scadere in greutate, monitorizarea glicemiei si daca este nevoie tratament medicamentos. O buna
cooperare cu medicul specialist ajuta pacientul sa tina boala sub control si sa previna aparitia
unor complicatii grave. In timp, capacitatea secretorie a pancreasului endocrin devine din ce in
mai insuficienta, astfel incat insulina secretata nu mai poate mentine glicemia in limite normale.
Controlul nivelului glicemiei previne aparitia complicatiilor:
- starea hiperosmolara este o complicatie acuta care apare in diabetul zaharat tip 2 fiind cauzata de
obicei de infectie (gripa sau alta infectie), infarct, deshidratare (ingestia insuficienta de
lichide), tratamentul diuretic, in special cand pierderea de lichide nu este inlocuita prin aport adecvat de
lichide.
- complicatii tardive produse de hiperglicemie: leziuni oculare (retinopatie), afectare renala
(nefropatie), leziuni nervoase (neuropatie), anomalii cardiace (inclusiv infarct miocardic),
leziuni vasculare aterosclerotice (ce duc la aparitia accidentelor vasculare cerebrale,
a arteriopatiei periferice, posibil la amputare).
Factori de risc
Sus

Factorii de risc ce nu pot fi controlati sunt urmatorii:
- istoric familial (rude de gradul unu: parinte, frate, sora) cu diabetul zaharat tip 2;
- rasa si etnia - afroamericanii, hispanicii, americani nativi, americanii asiatici si populatia din insulele
oceanului pacific au risc mai mare de adezvolta diabetul zaharat tip 2 fata de populatia caucaziana;
- varsta inaintata creste riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2; totusi numarul copiilor cu diabet
zaharat tip 2 este in crestere, de obicei, acestia fiind obezi, sedentari si cu istoric pozitiv
de diabet zaharat tip 2;
- istoric de diabetul zaharat gestational sau femeile care au nascut un copil cu greutate mare la
nastere (peste 4 kg) au risc crescut de a face prediabet sau diabetul zaharat tip 2;
- sindromul ovarelor polichistice creste riscul de aparitie a diabetul zaharat tip 2.
Persoanele care vor sa previna aparitia diabetul zaharat isi pot face testarea glicemiei.
Consultul de specialitate
Sus

Se apeleaza la medicul de specialitate cand:
- persoana cu varsta mai mare de 45 ani caruia nu i-a fost niciodata masurata glicemia sau nu a fost
investigata pentru diabet de mai mult de 3 ani;
- persoanele cu varsta mai mica de 45 ani, cu factori de risc pentru diabet de tip 2 si care doresc sa fie
testate;
- prezenta unuia sau mai multor simptome de diabet zaharat (sete intensa, urinari in cantitati mari,
foame excesiva, pierdere inexplicabila in greutate, sau oboseala excesiva);
- prezenta altor semne de diabet zaharat tip 2 precum rani care nu se vindeca sau infectii frecvente;
Persoanele care nu au fost diagnosticate cu diabetul zaharat tip
2 dar care constata ca au urmatoarele simptome ale
complicatiilor acestei boli:
- durere sub forma de arsura, amorteala, furnicaturi la nivelul picioarelor sau mainilor;
- ameteala sau slabiciune la ridicarea sau asezatul brusc;
- "fulgere luminoase", puncte negre, pete, dungi la nivelul campului vizual;
- persoana obeza, sedentara care doreste sa previna aparitia diabetul zaharat tip 2;
- persoana care o fost diagnosticata cu prediabet care doreste sa reduca riscul de aparitie al diabetul
zaharat tip 2.
Expectativa vigilenta
Sus

In cazul in care par simtome de diabet zaharat tip 2 nu este indicata expectativa, deoarece diabetul
avanseaza si pot apare complicatii grave in cazul in care nu este pus diagnosticul si nu se intervine
terapeutic preoce. In cazul in care exista simptome de diabet, mai ales daca sunt prezenti factorii de risc
este indicat consultul de specialitate.
Medici specialisti recomandati
Sus

Persoanele la care se suspicioneaza existenta diabetului insulino-independent pot fi diagnosticati de
catre:
- medicul de familie
- medicul de medicina generala
- medicul internist
- pediatrul
- endocrinologul
- medicul de nutritie, boli metabolice si diabet.
Investigatii
Sus

Pentru a confirma suspiciunea de diabet zaharat tip 2 medicul specialist va cere un set de teste ce
masoara nivelul glucozei sanguine (glicemia). De obicei, determinarea glicemiei se face dimineata
pe nemancate. Uneori este necesara efectuarea unei investigatii suplimentare TTOG (test oral de
toleranta la glucoza), insa nu este recomandat deoarece necesita timp si are un cost crescut.
Pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat tip 2 se iau in considerare pe langa nivelul glicemiei,
istoricul medical si examenul clinic al pacientului.

Daca glicemia este mai mare decat valoarea normala dar sub nivelul celei care defineste diabetul,
aceasta situatie caracterizeaza toleranta alterata la glucoza cu risc crescut de aparitie a diabetul zaharat
tip 2.

Alte examene paraclinice precum masurarea ambulatorie a glicemiei sau determinarea glucozei
urinare nu sunt cele mai bune metode de diagnosticare al diabetul zaharat tip 2,
insa monitorizarea ambulatorie a glucozei este esentiala dupa ce a fost pus diagnosticul
de diabet. De asemenea, un examen complet al aparatului cardiovascular este important pentru
depistarea unor afectiuni cardiace.
Diagnostic precoce
Sus

Dupa varsta de 45 ani este indicata determinarea valorilor glicemiei o data la 3 ani. De asemenea, vor fi
testate pentru diabet persoanele hipertensive si cu valori crescute ale colesterolului.
Medicul va depista existenta factorilor de risc si va stabili frecventa la care se vor efectua testarile.

Asociatia americana de diabet recomanda ca masurarea
glicemiei sa se faca des sau sa se inceapa de la o varsta mica in
urmatoarele situatii:
- istoric familial-parinte, frate, sora cu diabetul zaharat tip 2
- obezitatea - indexul masei corporale (IMC) mai mare sau egal cu 25
- prediabetul (toleranta alterata la glucoza)
- hipertensiune arteriala
- nivel crescut al colesterolului
- istoric de diabet zaharat gestational sau femeile care au nascut un copil cu greutate mare
la nastere (peste 4 kg).
Tratament - Generalitati
Sus

Depistarea riscului crescut sau punerea diagnosticului de diabet zaharat tip 2 la persoana in cauza sau a
unui membru al familiei poate provoca panica. Multi sunt socati la aflarea diagnosticului in timp ce alti
pacienti se simt mai bine daca afla care este cauza simptomelor lor. Este normal ca pacientii sa
reactioneze prin furie sau depresie daca afla ca au o boala cronica, insa e important ca acestia sa fie
informati ca pot duce o viata normala daca reusesc sa-ti mentina glicemia in limite normale. Scaderea
in greutate, dieta corespunzatoare si desfasurarea unui program regulat de exercitii
fizice sunt modalitati foarte eficace pentru a mentine scazut nivelul glicemiei.

Nu exista vindecare in cazul diabetului, insa sunt mai multe modalitati terapeutice care sunt indicate in
diabetul zaharat de tip 2. Chiar in cazul in care pacientul este asimptomatic este necesara inceperea
tratamentului pentru a preveni evolutia bolii si aparitia complicatiilor.
La unii pacienti, modificarea dietei sau aplicarea unui program regulat de exercitii fizice sunt sufieciente
pentru a controla nivelul glicemiei.
La altii, insa este necesar introducera tratamentului
medicamentos. Principii de tratament ce trebuie respectate:
- modificarea dietei cu repartizarea carbohidratilor pe parcursul unei zile astfel incat nivelul
glicemiei sa ramana constant
- program de exercitii fizice, care imbunatatesc raspunsul celulelor organismului la actiunea insulinei
- monitorizarea nivelului glicemiei astfel incat sa ramana in limitele normale stabilite
- adaugarea medicamentelor in cazul in care nu se respecta dieta sau efectuarea unui program mai
intens de exercitii pentru a mentine glicemia in limite sigure. Este necesar unul sau mai multe tipuri de
medicamente antidiabetice pentru a stimula productia de insulina a organismului sau pentru a
imbunatati utilizarea ei
- introducerea unei doze de insulina sau a tratamentului cronic; insulina se poate administra singura sub
forma injectabila sau poate fi asociata medicatiei orale antidiabetice


- control medical periodic pentru a evalua eficienta tratamentului sau pentru depistarea precoce
a complicatiiloroculare, cardiovasculare, renale, nervoase.

Alte probleme importante
- purtarea unor bratari puse la dispozitie de catre medic, farmacist prin care sa se faca identificarea
rapida a bolii si a persoanei care are diabet
- cel cu diabet zaharat trebuie sa recunoasca rapid si sa stie sa-si trateze atat hiper cat
si hipoglicemia
- o atentie deosebita trebuie acordata pielii, dintilor, picioarelor, gingiilor.
Profilaxie
Sus

- mentinerea unei greutati corporale adecvate. Pentru a depista obezitatea se pot
folosi tabele cu greutatea si inaltimea ideala. In cazul in care este necesara scaderea in greutate,
pierderea intre 4,5-9,1 kg poate reduce riscul aparitiei diabetul zaharat tip 2;
- exercitiul fizic regulat de cel putin 30 minute pe zi; nu trebuie neaparat desfasurarea unor
activitati epuizante sau inscrierea la o sala de gimnastica, orice efort fizic care creste rata cardiaca este
util. Pentru inceput, se poate incerca mersul in ritm moderat folosind pedometrele care monitorizeaza
numarul de pasi efectuati. Persoanele cu risc de a face diabet zaharat tip 2 se vor adresa medicului
specialist pentru intocmirea unui program individualizat de exercitii fizice;
- alimentatia sanatoasa bogata in fructe si legume, cereale integrale, nuci pot diminua riscul
de a face diabet zaharat tip 2. Excesul de dulciuri, carne rosie, alimente tip fast-food si exces de
bauturi racoritoare cresc riscul de dezvoltare a diabetului.
Profilaxia complicatiilor diabetului
Reducerea riscului de a dezvolta complicatiile diabetului poate
fi realizata prin:
- controlul glicemiei si mentinerea la o valoare apropiata de tinta
- administrarea unor doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic
sau accidentele vasculare cerebralesau a obstructiilor arteriale periferice
- controlul medicamentos al tensiunii arteriale si al nivelului crescut al colesterolului
- administrarea unui inhibitor de enzima de conversie sau a unui blocant de receptori de angiotensina II,
chiar daca pacientul nu este hipertensiv, pentru prevenirea aparitiei nefropatiei diabetice
- examen oftalmologic periodic
- ingrijirea atenta a picioarelor
- oprirea fumatului; fumatul grabeste aparitia complicatiilor diabetului.
Tratament ambulatoriu
Sus

Schimbarea stilului de viata intr-unul sanatos face parte din modalitatile de tratament ambulator.
Pacientii trebuie sa cunoasca cat mai multe despre boala lor pentru a fi cat mai motivati, mai complianti
si pentru a se simti mai bine si mai in siguranta stiind ca-si pot tine sub control boala.
Tratamentul ambulator include:
- dieta adecvata in care carbohidratii sunt repartizati pe parcursul intregii zile
- efectuarea unui program de exercitii fizice
- monitorizarea zilnica a glicemiei
- luarea medicatiei antidiabetice orale daca aceasta a fost prescrisa de specialist
- evitarea deshidratarii prin aport crescut de lichide
- doze mici de aspirina.
De retinut!
- este recomandat ca cei cu diabet sa poarte la mana sau la gat o curea cu placuta de identificare, pentru
a fi mai usor diagnosticat in cazul unei urgente
- cei care au diabet trebuie sa recunoasca rapid semnele de hipo sau de hiperglicemie si sa stie se-si
acorde singuri primul ajutor rapid
- o atentie deosebita trebuie acordata pielii, dintilor, picioarelor si gingiilor.
Tratament medicamentos
Sus

Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 raspund bine la medicatia antidiabetica; aceasta stimuleaza
productia proprie de insulina, reduce rezistenta periferica la actiunea insulinei sau incetineste
absorbtia carbohidratilor.
Unii pacienti nu au nevoie de medicatie, in timp ce la altii un singur medicament este suficient, de
asemenea se pot asocia mai multe antidiabetice orale in functie necesarul fiecaruia si de
nivelul glicemiei.
Unii pacienti cu diabet zaharat tip 2 iau tratament antihipertensiv sau de scadere a colesterolului
plasmatic, cat si doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic, accidentele vasculare
cerebrale sau obstructiile vaselor mari periferice.
Tratament chirurgical
Sus

Tratamentul chirurgical nu este indicat in cazul diabetului zaharat de tip 2. Totusi, pacientii
supraponderali sunt considerati candidati pentru chirurgia gastrointestinala (inel gastric),
care ajuta la scaderea spectaculoasa in greutate. Totusi, exista multe riscuri ale acestei operatii si de
aceea multi specialisti nu o recomanda.
Alte tratamente
Sus

Unii pacienti sunt tentati sa incerce produse sau pilule care promit vindecarea, insa aceste remedii pot fi
foarte scumpe si daunatoare. Insa, alegerea unor medicamente alternative sau plante nu se va face
decat dupa o discutie prealabila cu medicul specialist care va prescrie aceste remedii.