Sunteți pe pagina 1din 2

PATIMILE SAU VICIILE

Dintre animale, singur omul are facultatea de a transforma instinctele in acte voluntare- cu
alte cuvinte, singur omul are posibilitatea de a cunoaste scopul trebuintelor instinctive, si de a
discuta si de a alege mijloacele si timpul oportun, pentru a le satisface.
Dar, pentru ca sa poata exercita o asa de importanta prerogativa, trebuia ca omul sa aiba o
oarecare libertate; trebuia ca impulsurile instinctive sa fie, la dansul, mai putin imperioase ca
la animale.
De aici a rezultat ca- pe cand animalul, incatusat de instincte, nu infrange niciodata legile
naturii omul, aproape liber, a calcat in picioare aceste admirabile legi, ce sunt stabilite in
vederea fericirii lui.
Intra-devar, nu orice om este in stare sa cunoasca si sa inteleaga scopurile instinctelor; si
astfel, prerogativa de a alege mijloacele, devine in mainile omului- ignorant sau neintelept- o
arma periculoasa cu care se poate sinucide.
Din admirabila desfasurare a actelor instinctive, un asemenea om nu remarca si nu retine
decat senzatiile placute, ce insotesc indeplinirea acestor acte instinctive. Si in loc de a se inalta
pana la scopul instinctului, el nu mai urmareste decat placerea, din care a facut tinta activitatii
sale.
Ori, patima nu este altceva decat cautarea exclusiva a placerii ce rezulta din satisfacerea unei
trebuinte instinctive deviate, adica al carei scop natural este ignorat, neinteles sau de multe
ori, chiar, ianadins contrariat si relativizat.
Sunt atatea patimi cate trebuinte instinctive si ca si aceste trebuinte- patimile pot fi grupate
in doua categorii:
a) Patimi individuale de nutritie si de reproductie;
b) Patimi sociale de proprietate si de dominatie.

PATIMILE INDIVIDUALE DE NUTRITIE
Omul stapanit de aceste patimi, nu stie, sau nu intelege ca instinctele de nutritie au drept scop
luarea din mediul ambiant, a unor corpuri (apa, aer, saruri minerale, substante organice), care
pot procura, celulelor ce constituiesc acest organism, materia si energia de care au trebuinta
pentru a creste, a se multiplica si a functiona.
Pentru dansul, totul se rezuma la placerea ce o simte cand ingereaza substantele favorite care,
de multe ori nu-i sunt necesare si de care abuzeaza- adica pe care le ia in cantitati din ce in ce
mai mari.
Aceasta patima are drept efect ca omul- muncind putin sau deloc si cheltuind mult- saraceste
si intr-adevar saracia, la care ajung multe familii, este datorita numai betiei tatalui.
Betivul este si o povara pentru societatea tribala, pe spinarea careia se descarca adesea grija
de a se intretine.
Legile naturii au insa o sanctiune imediata; cel ce le calca isi pierde sanatatea. Astfel betivul
capata boli de stomac(gastrite), de ficat(ciroza) are turburari nervoase(visuri halucinatii, delir,
dementa etc.) si sfarseste prin a deveni prada bacilului tuberculozei.
Ele mai au si o sanctiune departata; betivul devine impropiu de a se reproduce, sau da nastere
la fiinte debile, incapabile de a suporta greutatile vietii.
Pedeapsa acestui viciu e scurtarea existentei si staingerea descendentei.
PATIMILE INDIVIDUALE DE REPRODUCTIE

S-ar putea să vă placă și