Sunteți pe pagina 1din 1

Conform criticului literar Matei Calinescu, simbolismul este o prima incercare de structurare a

experientei poetice moderne.


Angoasa vremii si sentimentul unui mal de fin de sicle sunt proiectate in spatiul sensibilitatii
pure.
Simbolul inlocuieste expresia directa si mediaza cunoasterea pe calea analogiei.
Intre eul poetic si lume exista afinitati invizibile, corespondente.
Corespondenta senzoriala, sinestezia, permite patrunderea in unitatea misterioasa a lumii.
Tehnica sugestiei se opune enuntului rational, pur logic.
Muzica interioara se reflecta in muzicalitatea exterioara, poetul apeland la simbolismul fonetic
al limbii.
Libertatea prozodica corespunde muzicii interioare.
Preferinta pentru nuanta, nicidecum Culoare (Paul Verlaine) este vizibila in predilectia pentru
starile vagi, neclare.
Innoirea orizontului tematic vizeaza estetica uratului si explorarea unor zone precum boala,
declinul, moartea.

Caracterul pueril al literaturii de pana acum a fost de a crede ca, de exemplu, a alege un anumit numar
de pietre pretioase si a le pune numele pe hartie, chiar foarte bine, inseamna a face pietre pretioase.
Ei bine, nu ! Esenta poeziei fiind aceea de a crea , trebuie desprinse din sufletul omenesc stari,
straluciri de o puritate intr-atat de absoluta incat, bine cantate si puse in lumina, sa poata constitui
giuvaerurile omului : aici, aici este simbolul.