1. Cercetarea psihologic stiintifc 2. Conceptul de metod; specifcul metodelor psihologiei scolare; 3. Clasifcarea metodelor; 4. Principalele metode ale psihologiei scolare: a) Oservatia b) !"perimentul c) Convorirea d) #ncheta psihologic e) Metoda iografc f) Metoda anali$ei produselor activittii g) Metodele psihometrice 1. Cercetarea psihologic stiintifcComplexitatea cerintelor sociale fat de scoal impun cadrului didactic, ca profilul su, centrat pe transmiterea de informatii s se completeze cu cel de investigator, cercettor al fenomenelor psiho- educationale, conditie a optimizrii rezultatelor din nvtmnt si a competentei profesionale. Fenomenele psiho-educationale au att o determinare obiectiv (ideal, scop, obiective educationale ct si una subiectiv prin fortele care actioneaz n cadrul lor (cadru didactic, elev, grup, clas, motiv pentru care ptrunderea n universul psihic al elevului trebuie realizat stiintific. Cea mai mare dificultate ntmpinat de profesorul-cercettor provine din necunoasterea metodologiei cercetrii. Orice cercetare stiintifc n psihologie presupune parcurgerea urmtoarelor etape: precizarea scopului cercetrii n functie de care se alege tema; !rincipalele criterii n baza crora se alege tema sunt" dobndirea unei experiente personale care este considerat de ctre cel n cauz c prezint larg interes# dinamica evolutiei unui fenomen, proces, nsusire psihic (ex. spiritul de observatie la scolarul mic, remedierea unor deficiente comportamentale (de ex. corectarea si dezvoltarea limba$ului scris la elevii din nvtmntul primar# informarea bibliografc: tehnica documentrii; %uccesul depinde de calitatea listei bibliografice care trebuie s cuprind lucrri reprezentative pentru domeniul investigat. &ac se realizeaz prin efort propriu, cercettorul poate fi a$utat de catalogul pe materii si catalogul alfabetic care pot fi consultate la bibliotecile universitare, municipale, $udetene.%e recomand ca pe lista bibliografic s fie incluse monografiile, articolele din revistele de specialitate. 'poi se studiaz bibliografia.(ehnica documentrii este complex, n cadrul acesteia dou operatii fiind indispensabile: citirea si consemnarea celor citite n fse, care sunt de mai multe tipuri: analitice (citate, comentariile noastre) si sintetice (contin cte o idee din lucrarea citita). formularea ipotezei (hypo-sub, thetis-asezare, pozitie: supozitie, presupunere)-este un enunt care cuprinde concomitent ntrebarea si raspunsul probabil, cercetarea urmnd sa se pronunte asupra corectitudinii lor si daca se valideaza sa fe transformate n idee generalizatoare. 'vansarea ipotezei este un moment creator care depinde de pregatirea teoretica si de o serie de factori psihologici ai personalitatii cercetatorului (creativitate, spontaneitate, tenacitate.&e exemplu, una din preocuparile scolii contemporane priveste aptitudine profesionale n raport cu orgnizarea sistemului de nvatamnt. %e stie ca unele aptitudini se manifesta la vrste mai timpurii, altele mult mai trziu. )na din ipoteze poate porni de la ntrebarea care este , ct mai reprezentativ vrsta minima sau vrsta medie sau vrsta maxima a aparitiei aptitudinilor. 'ceasta ntrebare, care urmareste aflarea unei vrste specifice pentru o aptitudine sau pentru mai multe declanseaza initierea unei cercetari psihologice sau psihopedagogice. metodica cercetarii cuprinde: metodele pentru recoltarea faptelor, demersul logic ( inductiv, deductiv), esantionul (clasele, numarul de elevi, sexul, vrsta, mediul de provenienta) si n unele cazuri esantionul de control (martor) .(endinta utilizarii unilaterale a unei singure metode ca si convingerea ca unele sunt infailibile trebuie evitate. Cu toate ca observarea si experiementul sunt modalitati fundamentale de investigare a personalitatii, cercetarea ramne incompleta daca nu se apeleaza si la convorbire, chestionar, studiul produselor activitatii, al documentlor scolare, anamneza, fiecare furniznd date specifice asupra unor aspecte ale evenimentului cercetat. prelucrarea, analiza si interpretarea datelor se poate face att prin operatii de analiza, sinteza, comparatii, rationamente ct si prin metode statistice pentru calcularea valorilor centrale (media aritmetica, mediana), valori care aeprima abateri fata de tendinta centrala (abaterea centrala, abaterea standard). redactarea lucrarii -structura si dimendiunea sunt n functie de subiect. !e regula se porneste de la motivarea alegerii temei, rezumarea cercetarilor precedente asupra problemei. "rmeaza partea eperimentala n care se avanseaza ipoteze, se prezinta metodica cercetarii, interpretarea faptlor, formularea concluziilor. #e aneeaza materiale ilustrative, listele bibliografce utilizate$ valorifcarea cercetarii -n plan subiectiv cercetatorul este mult mai edifcat, iar n plan socioprofesional, lucrarea poate ntruni calitatile unei surse de referinta. 2. Conceptul de metoda; specifcul metodelor psihologiei scolare !rovenind din grecescul methodos (care nseamna cale, drum catre ceva, metoda este definita n psihologia romneasca de !.*olu ca reprezentnd acea mbinare si organizare de concepte, modele ipoteze, strategii, instrumente si tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. +a este operatorul care mi$loceste trecerea, ridicarea treptata de la problema de cercetare, enuntata n plan teoretic la reconstructia ei -observationala, experimentala, actionala n vederea corectarii, optimizarii, potentarii, restructurarii unui sector sau altul al practicii sociale.!sihologia scolara utilizeaza un ansamblu de metode de cercetare si investigare comune si altor discipline psihopedagogice, dar, n cadrul acesteia distingndu-se prin anumite particularitati specifice si modalitati de aplicare si utilizare a lor, n scopul cunoasterii personalitatii elevilor. Faptul ca subiectul cercetat l reprezinta copilul, elevul si nu adultul, ca activitatile studiate sunt cele de nvatare didactica sau sociala si nu activitati de munca productiva atrage dupa sine individualizarea metodelor. 'stfel, observatia din psihologia generala devine observatie psihopedagogica n psihologia scolara. 'laturi de metodele mprumutate si adaptate necesitatilor specifice, psihologia scolara si elaboreaza nsa si propriile ei metode cu o fizionomie distincta si aplicabile doar n investigarea si cunoasterea elevilor. 3. Clasifcarea metodelor ,etodele psihologiei au un caracter instrumental, de interventie, informare, interpretare si actiune. +le pot fi clasificate dupa mai multe criterii"%.dupa caracterul lor: obiective si subiective$&.dupa specifcul relatiilor investigate: calitative si cantitative$'. dupa natura relatiei cercetator-subiect: directe si indirecte$(. dupa scopul lor: metode de recoltare a informatiilor, metode de prelucrare si interpretare a acestora, metode de investigatie intensiva si etensiva, metode de diagnoza si prognoza, metode de cercetare si metode aplicative (psihoeducationale, psihoterapeutice)$). dupa caracterul stiintifc: metode intuitive, empirice si metode stiintifce.,etodele sunt ghidate de conceptia generala a cercetatorului, de principiile teoretico-stiintifice de la care acesta porneste, reunite sub denumirea de metodologia cercetarii. -. Principalele metode ale psihologiei scolare sunt: a) Oservatia b) !"perimentul c) Convorirea d) #ncheta psihologica e) Metoda iografca f) Metoda anali$ei produselor activitatii g) Metodele psihometrice a% Oservatia .bservatia ca metoda de cercetare psihologica, consta n urmarirea intentionata si nregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului (sau ale grupului ca si al contextului situational al comportamentului.!rincipalele probleme pe care le ridica observatia n fata psihologului sunt" /. ce observam 0 (continutul observatiei# 1. care sunt formele observatiei0# 2. de ce anume depinde calitatea observatiei0# (. care sunt conditiile unei bune observatii*$ ). cum pot f combatute unele obstacole ce apar n calea observatiei*$ +. care sunt limitele si avanta,ele observatiei* 1. Continuturile oservatiei sunt reprezentate de simptomatica stabila, adica trasaturile bio-constitutionale ale individului (naltimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferinta craniana) ca si trasaturile fzionomice precum si de simptomatica labila, adica multitudinea comportamentelor si conduitelor -eibile, mobile ale individului, cum ar f: conduita verbala, cea motorie, mnezica, inteligenta ca si varietatea epresiilor afectiv-atitudinale. &. &ormele oservatiei pot f clasifcate dupa urmatoarele criterii: a) orientarea actului observational: observatia si autoobservatia$ b) prezenta sau absenta intentiei de a observa: observatia ocazionala, observatia sistematica$ c) prezenta sau absenta observatorului: observatia directa, observatia indirecta sau mediata, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns$ d) implicarea sau nonimplicarea observatorului: observatia pasiva, observatia participativa$ e) durata observarii: continua sau discontinua$ f) obiectivele urmarite: integrala sau selectiva. 2. Calitatea observatiei depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale observatorului" capacitea de a-si concentra atentia, de a sesiza esentialul, de gradul sau de sugestionabilitate precum si de anumite caracteristici ale perceptiei umane" selectivitatea ei, categorizarea spontana si structuranta a cmpului de observatie sau pur si simplu factorii sociali ai perceptiei care o modeleaza si o deformeaza. (. Conditiile unei une oservatii sunt:a) stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit$ b) selectarea formelor celor mai potrivite care vor f utilizate, a conditiilor si mi,loacelor necesare$ c) elaborarea unui plan riguros de observatie, d) consemnarea imediata a celor observate ntr-un protocol de observatie$ e) efectuarea unui numar optim de observatii$ f) utilizarea grilelor de observatie. '. Comaterea ostacolelor aparute (n calea oservatiei vizeaza observarea unuia si aceluiasi fapt de catre mai multi observatori si apoi analiza comparativa a protocoalelor de observatie elaborate, realizarea ct mai multor observatii de catre unul si acelasi observator pe baza unor grile de observatie. 3. )nul dintre avantajele observatiei este ca permite surprinderea menifestarilor comportamentale ale individului n conditiile lui obisnuite de viata si activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ. 4n schimb, un dezavantaj al ei l constituie faptul ca observatorul trebuie sa astepte intrarea n functiune a fenomenului studiat. 2. !"perimentul &upa *reen5ood, /6-7, experimentul consta n testarea ipotezelor cauzale prin integrarea unor situatii contrastante controlate.8eon Festinger arata ca experimentul consta n masurarea efectelor manipularii unei variabile independente asupra variabilei dependente ntr-o situatie n care actiunea altor factori este redusa la minimum. )ariailele dependente sunt cele care fac obiectul observatiei, cele carora cercetatorul le va studia variatia n cursul eperimentului. !e eemplu numarul de cuvinte reamintite dupa citirea unei liste de cuvinte, timpul n care se parcurge un test, numarul de erori ntr-o proba reprezinta variabile dependente. )ariailele independente nu depind de nici o alta variabila, ele find legate de decizia eperiemntatorului, care n mod deliberat le-a introdus n eperiment.Cele mai raspndite tipuri de experimente sunt"a) .perimentul de laboratorb) .perimentul naturalc) .perimentul psiho-pedagogic a%!"perimentul de laorator presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obisnuita de viata si activitate si introducerea ntr-o ambianta artifciala anume creata (camere special amena,ate, aparatura de laborator, conditii si programe de desfasurare a eperiementelor bine determinate, deseori obligatorii. % !"perimentul natural presupune aplicarea probei sau a sarcinii declansatoare ntr-un cadru obisnuit, familiar de eistenta si activitate a individului. c% !"perimentul psiho*pedagogic poate f de doua feluri: %) constatativ (urmareste fotograferea, consemnarea situatiei eistente la un anumit moment dat) si &) formativ (tinteste spre introducerea n grupul cercetat a unor factori de progres, n vederea schimbarii comportamentului, schimbare constatata prin compararea situatiei initiale cu cea fnala. &aca intentionam sa verficam superioritatea unui procedea didactic, predam la o clasa folosind noul procedea si la o alta modelul traditional. Comparnd performantele elevilor nainte de introducerea noului procedeu cu cele obtinute dupa folosirea lui si mai ales cu cele de la o alta clasa la care s-a procedat dupa procedeele traditionale, vom sti daca noul procedeu este eficient sau nu. c Convorbirea Convorbirea este o discutie anga$ata ntre cercetator si subiectul investigat care presupune" relatia directa de tipul fata n fata ntre cercetator si subiect (elev, sinceritatea partenerilor implicati, abilitatea cercetatorului pentru a obtine anga$area autentica a subiectilor n convorbire# empatia cercetatorului.%pre deosebire de observatie si experiment prin intermediul carora investigam conduitele, reactiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai directa a vietii interioare a acestuia, a intentiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiratiilor, conflictelor, pre$udecatilor si mentalitatilor, sentimentelor si valorilor subiectului. !ormele convorbirii sunt: %.convorbirea standardizata, diri,ata, structurata (bazata pe formularea acelorasi ntrebari, n aceeasi forma si ordine, tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile lor individuale)$ &.convorbirea semistandardizata sau semidiri,ata (cu adresarea unor ntrebari suplimentare, cu reformularea altora, cu schimbarea succesiunii lor)$ '.convorbirea libera, spontana, asociata (n functie de particularitatile situatiei n care se desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de particularitatile momentului cnd se face). 'ceasta metoda se particularizeaza n psihologia copilului si psihologia scolara dupa cum urmeaza" la vrstele mici este recomandabila folosirea ei nu ca metoda de sine statatoare, ci integrata altor metode (ndeosebi observatiei sau subordonata unei activitati pe care subiectul o are de ndeplinit (n timp ce el solutioneaza o problema, sau face, executa ceva i se pot pune tot felul de ntrebari. 9.!iaget care a folosit mult aceasta metoda n cercetarile sale, insista asupra necesitatii neutralitatii cercetatorului, acesta netribuind sa diri$eze sau sa corecteze n vreun fel mersul gndirii copilului, sa-l distreze sau sa-l amuze. Convorbirea trebuie sa se desfasoare n conditii absolut normale pentru ca numai asa vor putea fi surprinse mecanismele psihice n desfasurarea lor fireasca. 8a vrstele mai mari (pubertate, adolescenta att modalitatea de desfasurare a convorbirii ct si tematica ei se diversifica mult putnd fi folosite toate formele enumerate anterior. d) #ncheta psihologica 'ncheta, ca metoda de cercetare psihologica presupune recoltarea sistematica a unor informatii despre viata psihica a unui individ sau a unui grup social, ca si interpretarea acestora n vederea desprinderii semnificatiei lor psihocomportamentale. 4n cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme ale acestei metode pe care le prezentam n continuare. #ncheta pe a$a de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei, folosirea ei stiintifca implicnd parcurgerea mai multor etape: %. stabilirea obiectului anchetei$ &. documentarea$ '. formularea ipotezei, (. determinarea populatiei (a universului anchetei)$ ). esantionarea$ +. alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului$ /. pretestul (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elaborat)$ 0. redactarea defnitiva a chestionarului$ 1. alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special destinate acestei operatii sau prin autoadministrare)$ %2. defalcarea (despuierea) rezultatelor$ %%. analiza rezultatelor obtinute n raport cu obiectivele formulate$ %&. redactarea raportului fnal de ancheta. &intre toate acestea etapele 3 si : au o mare importanta.Cercetatorul trebuie sa stabileasca"-continutul ntrebarilor -de regula acestea putnd fi"-factuale sau de identificare-cer date obiective despre subiect cum ar fi vrsta, sexul, studiile#-de cunostinte#-de opinii si atitudini#-de motivatie#-tipul ntrebarilor" cu raspunsuri dihotomice, nchise, da-nu, cu raspunsuri libere, lasate la initiativa subiectului# cu raspunsuri n evantai-mai multe raspunsuri din care subiectul alege /,1 care ; se potrivesc modului de a fi sau de a gndi sau pe care le ierarhizeaza n functie de valoarea ce le-o acorda. &e asemenea, cercetatorul trebuie sa evite o serie de greseli n formularea ntrebarilor, ca de pilda ntrebari prea generale, limba$ greoi, artificializat, tehnicist, stiintific, cuvinte ambigui, cu dublu nteles, cuvinte vagi (cam asa, de regula# ntrebari tendentioase care sugereaza raspunsul, ntrebari prezumtive care presupun cunosterea dinainte a ceva despre cel investigat, ntrebari ipotetice care atrag dupa ele un anumit tip de raspuns, de obicei afirmativ. Ancheta pe baza de interviu presupune raporturi verbale ntre participantii aflati fata n fata, centrarea asupra temei cercetate, directia unilaterala de actiune, fiecare participant pastrndu-si locul de emitator sau receptor (prin acesta se deosebeste de convorbire. +xista interviuri individuale si de grup, clinice, (centrate pe persoana si focalizate (centrate pe tema investigata. 4n practica psihologica, la copiii mici se foloseste mai mult interviul, iar la elevi ancheta pe baza de chestionar, chiar prin autoadministrare. !rin intermediul ei sunt sondate de obicei opiniile, atitudinile, dorintele, aspiratiile, interesele vocationale ale elevilor n vederea realizarii orientarii lor scolare si profesionale. ;mportant este ca paleta ntrebarilor dintr-un chestionar sa fie ct mai diversificata pentru a da posibilitatea realizarii unor investigatii, att extensive ct si intensive. 4ntrebarile trebuie sa surprinda mai multe modalitati de raportare la realitatea sondata"- perceptiv" <ce impresie si-a facut profesorul de limba romna0=-proiectiv- prezumtiv" <intentionezi sa-ti schimbi optiunea profesionala facuta0=-apreciativ- evaluativ" <consideri ca anga$area ta n activitatea scoalara este satisfacatoare0=- motivator-explicativ" <care crezi ca sunt motivele care uneori te fac sa nu nveti0= <&e ce te pasioneaza electronica0= !e baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real si aspirational al unui elev, gradul de constientizare a unor probleme, capacitatea sa de ntelegere. &e asemenea creste posibilitatea realizarii unor cercetari de tip comparativ. e% Metoda iografca 'ceasta metoda vizeaza strngerea ct mai multor informatii despre principalele evenimente parcurse de individ n existenta sa, despre relatiile prezente ntre ele ca si despre semnificatia lor n vederea cunoasterii istoriei personale a fiecarui individ, att de necesara n stabilirea profilului personalitatii sale. +ste prin excelenta evenimentiala, concentrndu-se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viata individului, a relatiilor dintre evenimentele cauza si evenimentele efect, dintre evenimentele scop si evenimentele mi$loc. >ariantele mai noi ale metodei biografice-cunoscute sub denumirea de cauzometrie si cauzograma si propun tocmai surprinderea relatiilor dintre aceste tipuri de evenimente.,etoda biografica este mai putin folosita de psihologia scolara datorita faptului ca cei investigati- elevii nu au nca o biografie ampla care ar putea furniza cercetatorului date semnificative. ;mportanta ei creste n investigarea adolescentilor si tinerilor, deoarece ei au o biografie mai ampla. 9ustificarea teoretico-stiintifica a metodei este data de teza potrivit careia personalitatea copilului, constiinta si comportamentul sau se formeaza ca urmare a factorilor si evenimentelor care actioneaza asupra sa. &iferite evenimente neasteptate, ncarcate emotional, frustrante sau stresante (divortul parintilor, moartea unuia dintre parinti, boli, accidente, schimbari de domiciliu, mpre$urarea de a fi copil unic sau de a trai ntr- o familie cu mai multi copii, ncadrarea ntr-o casa de copii, etc., lasa urme asupra personalitatii copilului.Cel mai adeseori biografia ia fie forma $urnalelor de nsemnari fie forma anamnezei-o discutie ampla purtata de psiholog cu copilul sau cu parintii acestuia focalizata pe depistarea unor situatii sau factori patogeni (somatici sau psihici. +% Metoda anali$ei produselor activitatii +ste una dintre cele mai folosite metode n psihologia copilului si psihologia scolara. .rice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigatie psihologica. !rin aplicarea acestei metode obtinem date cu privire la" capacitatile psihice de care dispun copiii (coerenta planului mental, forta imaginatiei, amploarea intereselor, calitatea cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si aptitudinilor, etc, stilul realizarii (personal sau comun, obisnuit, nivelul dotarii (nalt, mediu, slab, progresele realizate n nvatare (prin realizarea repetata a unor produse ale activitatii. !entru cercetatori o mare importanta o are fixarea unor criterii dupa care sa evalueze produsele activitatii. !rintre acestea mai semnificative sunt" corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea, complexitatea-simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate. g% Metodele psihometrice 'ceasta grupa de metode vizeaza, cum reiese si din denumirea lor, masurarea capacitatilor psihice ale individului n vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. Cea mai cunoscuta si raspndita este metoda testelor psihologice. (estul psihologic este o proba relativ scurta care premite cercetatorului stngerea unor informatii obiective despre subiect, pe baza carora sa poata diagnostica nivelul dezvoltarii capacitatilor masurate si formula un prognostic asupra evolutiei lor ulterioare. !entru a satisface aceste deziderate, testul trebuie sa ndeplineasca anumite conditii" -validitatea (sa masoare exact ceea ce si propune# -fidelitatea (sa permita obtinerea unor performante relativ asemanatoare la o noua aplicare# -standardizarea (sa creeze aceleasi conditii pentru toti subiectii supusi testarii, fara a-i favoriza pe unii si defavoriza pe altii. &e regula, se standardizeaza" continutul probei (acelasi test cu acelasi continut distribuit tuturor subiectilor# modul de conduita a cercetatorului fata de subiect (se recomanda utilizarea aceluiasi instructa$ verbal, a acelorasi conduite fata de toti subiectii, pentru ca daca un subiect este primit ntr-o maniera afectuoasa, iar altul ntr-una brutala vor fi induse stari afective diferite ce-si vor spune cuvntul asupra rezultatelor testului, timpul de aplicare al probei (care trebuie sa fie acelasi pentru toti subiectii-aceasta n cazul testelor cu timp determinat#-etalonarea (stabilirea unui etalon, a unei unitati de masura a rezultatelor obtinute pentru a se cunoaste valoarea lor.(estele psihologice se clasifica dupa mai multe criterii" %.dupa modul de aplicare (individuale, colective)$ &.dupa materialul folosit (verbale, neverbale)$ '.dupa durata lor (cu timp strict determinat, cu timp la alegerea subiectului)$ (.dupa continutul masurat$).dupa scopul urmarit (teste de performanta, teste de personalitate, teste de comportament). !entru a spori utilitatea si eficienta testelor este necesara respectarea urmatoarelor recomandari" -crearea unor teste n concordanta cu specificul sociocultural al populatiei pe care urmeaza a fi aplicate, sau cel putin, adaptarea celor elaborate pe specificul altor culturi# -utilizarea nu doar a unui singur test n masurarea unei nsusiri psihice, ci a unor baterii de teste# -corelarea rezultelor obtinute prin aplicarea testelor cu rezultatele obtinute prin aplicarea altor metode# -corelarea rezultelor de la teste cu rezultatele obtinute n activitatea practica.
?;?8;.*@'F;+ %. 3lasceanu, 4., Metodologia cercetarii sociologice. Orientari si proleme, 5ucuresti, .d. #tiintifca si .nciclopedica, %10&$ 1. Alate, ,., Introducere n psihologie, ?ucuresti, Casa de editura si presa- %ansa, %.@.8., /663.