Sunteți pe pagina 1din 11

Metode de investigare a personalittii umane

Metodele psihologiei scolare


1. Cercetarea psihologic stiintifc
2. Conceptul de metod; specifcul metodelor psihologiei
scolare;
3. Clasifcarea metodelor;
4. Principalele metode ale psihologiei scolare:
a) Oservatia
b) !"perimentul
c) Convorirea
d) #ncheta psihologic
e) Metoda iografc
f) Metoda anali$ei produselor activittii
g) Metodele psihometrice
1. Cercetarea psihologic stiintifcComplexitatea cerintelor sociale
fat de scoal impun cadrului didactic, ca profilul su, centrat pe transmiterea de
informatii s se completeze cu cel de investigator, cercettor al fenomenelor psiho-
educationale, conditie a optimizrii rezultatelor din nvtmnt si a competentei
profesionale. Fenomenele psiho-educationale au att o determinare obiectiv
(ideal, scop, obiective educationale ct si una subiectiv prin fortele care
actioneaz n cadrul lor (cadru didactic, elev, grup, clas, motiv pentru care
ptrunderea n universul psihic al elevului trebuie realizat stiintific.
Cea mai mare dificultate ntmpinat de profesorul-cercettor provine din
necunoasterea metodologiei cercetrii.
Orice cercetare stiintifc n psihologie presupune
parcurgerea urmtoarelor etape:
precizarea scopului cercetrii n functie de care se alege
tema; !rincipalele criterii n baza crora se alege tema sunt" dobndirea unei
experiente personale care este considerat de ctre cel n cauz c prezint larg
interes# dinamica evolutiei unui fenomen, proces, nsusire psihic (ex. spiritul de
observatie la scolarul mic, remedierea unor deficiente comportamentale (de ex.
corectarea si dezvoltarea limba$ului scris la elevii din nvtmntul primar#
informarea bibliografc: tehnica documentrii; %uccesul
depinde de calitatea listei bibliografice care trebuie s cuprind lucrri
reprezentative pentru domeniul investigat. &ac se realizeaz prin efort propriu,
cercettorul poate fi a$utat de catalogul pe materii si catalogul alfabetic care pot fi
consultate la bibliotecile universitare, municipale, $udetene.%e recomand ca pe
lista bibliografic s fie incluse monografiile, articolele din revistele de
specialitate. 'poi se studiaz bibliografia.(ehnica documentrii este complex, n
cadrul acesteia dou operatii fiind indispensabile: citirea si consemnarea
celor citite n fse, care sunt de mai multe tipuri: analitice (citate,
comentariile noastre) si sintetice (contin cte o idee din lucrarea
citita).
formularea ipotezei (hypo-sub, thetis-asezare, pozitie:
supozitie, presupunere)-este un enunt care cuprinde concomitent
ntrebarea si raspunsul probabil, cercetarea urmnd sa se
pronunte asupra corectitudinii lor si daca se valideaza sa fe
transformate n idee generalizatoare. 'vansarea ipotezei este un moment
creator care depinde de pregatirea teoretica si de o serie de factori psihologici ai
personalitatii cercetatorului (creativitate, spontaneitate, tenacitate.&e exemplu,
una din preocuparile scolii contemporane priveste aptitudine profesionale n raport
cu orgnizarea sistemului de nvatamnt. %e stie ca unele aptitudini se manifesta la
vrste mai timpurii, altele mult mai trziu. )na din ipoteze poate porni de la
ntrebarea care este , ct mai reprezentativ vrsta minima sau vrsta medie sau
vrsta maxima a aparitiei aptitudinilor. 'ceasta ntrebare, care urmareste aflarea
unei vrste specifice pentru o aptitudine sau pentru mai multe declanseaza initierea
unei cercetari psihologice sau psihopedagogice.
metodica cercetarii cuprinde: metodele pentru recoltarea
faptelor, demersul logic ( inductiv, deductiv), esantionul
(clasele, numarul de elevi, sexul, vrsta, mediul de
provenienta) si n unele cazuri esantionul de control
(martor) .(endinta utilizarii unilaterale a unei singure metode ca si convingerea
ca unele sunt infailibile trebuie evitate. Cu toate ca observarea si experiementul
sunt modalitati fundamentale de investigare a personalitatii, cercetarea ramne
incompleta daca nu se apeleaza si la convorbire, chestionar, studiul produselor
activitatii, al documentlor scolare, anamneza, fiecare furniznd date specifice
asupra unor aspecte ale evenimentului cercetat.
prelucrarea, analiza si interpretarea datelor se poate face
att prin operatii de analiza, sinteza, comparatii, rationamente ct
si prin metode statistice pentru calcularea valorilor centrale
(media aritmetica, mediana), valori care aeprima abateri fata de
tendinta centrala (abaterea centrala, abaterea standard).
redactarea lucrarii -structura si dimendiunea sunt n functie de
subiect. !e regula se porneste de la motivarea alegerii temei,
rezumarea cercetarilor precedente asupra problemei. "rmeaza
partea eperimentala n care se avanseaza ipoteze, se prezinta
metodica cercetarii, interpretarea faptlor, formularea concluziilor.
#e aneeaza materiale ilustrative, listele bibliografce utilizate$
valorifcarea cercetarii -n plan subiectiv cercetatorul este mult
mai edifcat, iar n plan socioprofesional, lucrarea poate ntruni
calitatile unei surse de referinta.
2. Conceptul de metoda; specifcul metodelor psihologiei
scolare !rovenind din grecescul methodos (care nseamna cale, drum catre
ceva, metoda este definita n psihologia romneasca de !.*olu ca reprezentnd
acea mbinare si organizare de concepte, modele ipoteze, strategii, instrumente si
tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. +a este operatorul
care mi$loceste trecerea, ridicarea treptata de la problema de cercetare, enuntata n
plan teoretic la reconstructia ei -observationala, experimentala, actionala n vederea
corectarii, optimizarii, potentarii, restructurarii unui sector sau altul al practicii
sociale.!sihologia scolara utilizeaza un ansamblu de metode de cercetare si
investigare comune si altor discipline psihopedagogice, dar, n cadrul acesteia
distingndu-se prin anumite particularitati specifice si modalitati de aplicare si
utilizare a lor, n scopul cunoasterii personalitatii elevilor. Faptul ca subiectul
cercetat l reprezinta copilul, elevul si nu adultul, ca activitatile studiate sunt cele
de nvatare didactica sau sociala si nu activitati de munca productiva atrage dupa
sine individualizarea metodelor. 'stfel, observatia din psihologia generala devine
observatie psihopedagogica n psihologia scolara. 'laturi de metodele mprumutate
si adaptate necesitatilor specifice, psihologia scolara si elaboreaza nsa si propriile
ei metode cu o fizionomie distincta si aplicabile doar n investigarea si cunoasterea
elevilor.
3. Clasifcarea metodelor
,etodele psihologiei au un caracter instrumental, de interventie, informare,
interpretare si actiune. +le pot fi clasificate dupa mai multe criterii"%.dupa
caracterul lor: obiective si subiective$&.dupa specifcul relatiilor
investigate: calitative si cantitative$'. dupa natura relatiei
cercetator-subiect: directe si indirecte$(. dupa scopul lor: metode
de recoltare a informatiilor, metode de prelucrare si interpretare a
acestora, metode de investigatie intensiva si etensiva, metode
de diagnoza si prognoza, metode de cercetare si metode
aplicative (psihoeducationale, psihoterapeutice)$). dupa
caracterul stiintifc: metode intuitive, empirice si metode
stiintifce.,etodele sunt ghidate de conceptia generala a cercetatorului, de
principiile teoretico-stiintifice de la care acesta porneste, reunite sub denumirea de
metodologia cercetarii.
-. Principalele metode ale psihologiei scolare sunt:
a) Oservatia
b) !"perimentul
c) Convorirea
d) #ncheta psihologica
e) Metoda iografca
f) Metoda anali$ei produselor activitatii
g) Metodele psihometrice
a% Oservatia .bservatia ca metoda de cercetare psihologica, consta n
urmarirea intentionata si nregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari
comportamentale ale individului (sau ale grupului ca si al contextului situational
al comportamentului.!rincipalele probleme pe care le ridica observatia n fata
psihologului sunt"
/. ce observam 0 (continutul observatiei#
1. care sunt formele observatiei0#
2. de ce anume depinde calitatea observatiei0#
(. care sunt conditiile unei bune observatii*$
). cum pot f combatute unele obstacole ce apar n calea
observatiei*$
+. care sunt limitele si avanta,ele observatiei*
1. Continuturile oservatiei sunt reprezentate de
simptomatica stabila, adica trasaturile bio-constitutionale ale
individului (naltimea, greutatea, lungimea membrelor,
circumferinta craniana) ca si trasaturile fzionomice precum si de
simptomatica labila, adica multitudinea comportamentelor si
conduitelor -eibile, mobile ale individului, cum ar f: conduita
verbala, cea motorie, mnezica, inteligenta ca si varietatea
epresiilor afectiv-atitudinale.
&. &ormele oservatiei pot f clasifcate dupa urmatoarele
criterii:
a) orientarea actului observational: observatia si autoobservatia$
b) prezenta sau absenta intentiei de a observa: observatia
ocazionala, observatia sistematica$
c) prezenta sau absenta observatorului: observatia directa,
observatia indirecta sau mediata, cu observator uitat, ignorat, cu
observator ascuns$
d) implicarea sau nonimplicarea observatorului: observatia
pasiva, observatia participativa$
e) durata observarii: continua sau discontinua$
f) obiectivele urmarite: integrala sau selectiva.
2. Calitatea observatiei depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale
observatorului" capacitea de a-si concentra atentia, de a sesiza esentialul, de gradul
sau de sugestionabilitate precum si de anumite caracteristici ale perceptiei umane"
selectivitatea ei, categorizarea spontana si structuranta a cmpului de observatie
sau pur si simplu factorii sociali ai perceptiei care o modeleaza si o deformeaza.
(. Conditiile unei une oservatii sunt:a) stabilirea clara,
precisa a scopului,
a obiectivului urmarit$
b) selectarea formelor celor mai potrivite care vor f utilizate, a
conditiilor si mi,loacelor necesare$
c) elaborarea unui plan riguros de observatie,
d) consemnarea imediata a celor observate ntr-un protocol de
observatie$
e) efectuarea unui numar optim de observatii$
f) utilizarea grilelor de observatie.
'. Comaterea ostacolelor aparute (n calea oservatiei
vizeaza observarea unuia si aceluiasi fapt de catre mai multi
observatori si apoi analiza comparativa a protocoalelor de
observatie elaborate, realizarea ct mai multor observatii de catre
unul si acelasi observator pe baza unor grile de observatie.
3. )nul dintre avantajele observatiei este ca permite surprinderea menifestarilor
comportamentale ale individului n conditiile lui obisnuite de viata si activitate,
oferind mai ales date de ordin calitativ. 4n schimb, un dezavantaj al ei l constituie
faptul ca observatorul trebuie sa astepte intrarea n functiune a fenomenului
studiat.
2. !"perimentul
&upa *reen5ood, /6-7, experimentul consta n testarea ipotezelor cauzale prin
integrarea unor situatii contrastante controlate.8eon Festinger arata ca
experimentul consta n masurarea efectelor manipularii unei variabile independente
asupra variabilei dependente ntr-o situatie n care actiunea altor factori este redusa
la minimum.
)ariailele dependente sunt cele care fac obiectul observatiei,
cele carora cercetatorul le va studia variatia n cursul
eperimentului. !e eemplu numarul de cuvinte reamintite dupa
citirea unei liste de cuvinte, timpul n care se parcurge un test,
numarul de erori ntr-o proba reprezinta variabile dependente.
)ariailele independente nu depind de nici o alta variabila, ele
find legate de decizia eperiemntatorului, care n mod deliberat
le-a introdus n eperiment.Cele mai raspndite tipuri de experimente
sunt"a) .perimentul de laboratorb) .perimentul naturalc)
.perimentul psiho-pedagogic
a%!"perimentul de laorator presupune scoaterea subiectului
din atmosfera lui obisnuita de viata si activitate si introducerea
ntr-o ambianta artifciala anume creata (camere special
amena,ate, aparatura de laborator, conditii si programe de
desfasurare a eperiementelor bine determinate, deseori
obligatorii.
% !"perimentul natural presupune aplicarea probei sau a
sarcinii declansatoare ntr-un cadru obisnuit, familiar de eistenta
si activitate a individului.
c% !"perimentul psiho*pedagogic poate f de doua feluri:
%) constatativ (urmareste fotograferea, consemnarea situatiei
eistente la un anumit moment dat) si
&) formativ (tinteste spre introducerea n grupul cercetat a unor
factori de progres, n vederea schimbarii comportamentului,
schimbare constatata prin compararea situatiei initiale cu cea
fnala. &aca intentionam sa verficam superioritatea unui procedea didactic,
predam la o clasa folosind noul procedea si la o alta modelul traditional.
Comparnd performantele elevilor nainte de introducerea noului procedeu cu cele
obtinute dupa folosirea lui si mai ales cu cele de la o alta clasa la care s-a procedat
dupa procedeele traditionale, vom sti daca noul procedeu este eficient sau nu.
c Convorbirea
Convorbirea este o discutie anga$ata ntre cercetator si subiectul investigat care
presupune" relatia directa de tipul fata n fata ntre cercetator si subiect (elev,
sinceritatea partenerilor implicati, abilitatea cercetatorului pentru a obtine
anga$area autentica a subiectilor n convorbire# empatia cercetatorului.%pre
deosebire de observatie si experiment prin intermediul carora investigam
conduitele, reactiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai
directa a vietii interioare a acestuia, a intentiilor ce stau la baza comportamentului,
a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiratiilor, conflictelor,
pre$udecatilor si mentalitatilor, sentimentelor si valorilor subiectului.
!ormele convorbirii sunt:
%.convorbirea standardizata, diri,ata, structurata (bazata pe
formularea acelorasi ntrebari, n aceeasi forma si ordine, tuturor
subiectilor, indiferent de particularitatile lor individuale)$
&.convorbirea semistandardizata sau semidiri,ata (cu adresarea
unor ntrebari suplimentare, cu reformularea altora, cu
schimbarea succesiunii lor)$
'.convorbirea libera, spontana, asociata (n functie de
particularitatile situatiei n care se desfasoara, de cele
psihoindividuale ale subiectului, chiar si de particularitatile
momentului cnd se face).
'ceasta metoda se particularizeaza n psihologia copilului si psihologia scolara
dupa cum urmeaza" la vrstele mici este recomandabila folosirea ei nu ca metoda
de sine statatoare, ci integrata altor metode (ndeosebi observatiei sau subordonata
unei activitati pe care subiectul o are de ndeplinit (n timp ce el solutioneaza o
problema, sau face, executa ceva i se pot pune tot felul de ntrebari. 9.!iaget care a
folosit mult aceasta metoda n cercetarile sale, insista asupra necesitatii neutralitatii
cercetatorului, acesta netribuind sa diri$eze sau sa corecteze n vreun fel mersul
gndirii copilului, sa-l distreze sau sa-l amuze. Convorbirea trebuie sa se
desfasoare n conditii absolut normale pentru ca numai asa vor putea fi surprinse
mecanismele psihice n desfasurarea lor fireasca. 8a vrstele mai mari (pubertate,
adolescenta att modalitatea de desfasurare a convorbirii ct si tematica ei se
diversifica mult putnd fi folosite toate formele enumerate anterior.
d) #ncheta psihologica
'ncheta, ca metoda de cercetare psihologica presupune recoltarea sistematica a
unor informatii despre viata psihica a unui individ sau a unui grup social, ca si
interpretarea acestora n vederea desprinderii semnificatiei lor
psihocomportamentale. 4n cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme ale
acestei metode pe care le prezentam n continuare.
#ncheta pe a$a de chestionar este una dintre cele mai
laborioase metode ale psihologiei, folosirea ei stiintifca implicnd
parcurgerea mai multor etape:
%. stabilirea obiectului anchetei$
&. documentarea$
'. formularea ipotezei,
(. determinarea populatiei (a universului anchetei)$
). esantionarea$
+. alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului$
/. pretestul (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine
elaborat)$
0. redactarea defnitiva a chestionarului$
1. alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin
persoane special destinate acestei operatii sau prin
autoadministrare)$
%2. defalcarea (despuierea) rezultatelor$
%%. analiza rezultatelor obtinute n raport cu obiectivele
formulate$
%&. redactarea raportului fnal de ancheta.
&intre toate acestea etapele 3 si : au o mare importanta.Cercetatorul trebuie sa
stabileasca"-continutul ntrebarilor -de regula acestea putnd fi"-factuale sau de
identificare-cer date obiective despre subiect cum ar fi vrsta, sexul, studiile#-de
cunostinte#-de opinii si atitudini#-de motivatie#-tipul ntrebarilor" cu raspunsuri
dihotomice, nchise, da-nu, cu raspunsuri libere, lasate la initiativa subiectului# cu
raspunsuri n evantai-mai multe raspunsuri din care subiectul alege /,1 care ; se
potrivesc modului de a fi sau de a gndi sau pe care le ierarhizeaza n functie de
valoarea ce le-o acorda.
&e asemenea, cercetatorul trebuie sa evite o serie de greseli n formularea
ntrebarilor, ca de pilda ntrebari prea generale, limba$ greoi, artificializat,
tehnicist, stiintific, cuvinte ambigui, cu dublu nteles, cuvinte vagi (cam asa, de
regula# ntrebari tendentioase care sugereaza raspunsul, ntrebari prezumtive care
presupun cunosterea dinainte a ceva despre cel investigat, ntrebari ipotetice care
atrag dupa ele un anumit tip de raspuns, de obicei afirmativ.
Ancheta pe baza de interviu presupune raporturi verbale ntre participantii aflati
fata n fata, centrarea asupra temei cercetate, directia unilaterala de actiune, fiecare
participant pastrndu-si locul de emitator sau receptor (prin acesta se deosebeste de
convorbire. +xista interviuri individuale si de grup, clinice, (centrate pe persoana
si focalizate (centrate pe tema investigata.
4n practica psihologica, la copiii mici se foloseste mai mult interviul, iar la elevi
ancheta pe baza de chestionar, chiar prin autoadministrare. !rin intermediul ei sunt
sondate de obicei opiniile, atitudinile, dorintele, aspiratiile, interesele vocationale
ale elevilor n vederea realizarii orientarii lor scolare si profesionale. ;mportant este
ca paleta ntrebarilor dintr-un chestionar sa fie ct mai diversificata pentru a da
posibilitatea realizarii unor investigatii, att extensive ct si intensive. 4ntrebarile
trebuie sa surprinda mai multe modalitati de raportare la realitatea sondata"-
perceptiv" <ce impresie si-a facut profesorul de limba romna0=-proiectiv-
prezumtiv" <intentionezi sa-ti schimbi optiunea profesionala facuta0=-apreciativ-
evaluativ" <consideri ca anga$area ta n activitatea scoalara este satisfacatoare0=-
motivator-explicativ" <care crezi ca sunt motivele care uneori te fac sa nu nveti0=
<&e ce te pasioneaza electronica0=
!e baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real si aspirational al
unui elev, gradul de constientizare a unor probleme, capacitatea sa de ntelegere.
&e asemenea creste posibilitatea realizarii unor cercetari de tip comparativ.
e% Metoda iografca
'ceasta metoda vizeaza strngerea ct mai multor informatii despre principalele
evenimente parcurse de individ n existenta sa, despre relatiile prezente ntre ele ca
si despre semnificatia lor n vederea cunoasterii istoriei personale a fiecarui
individ, att de necesara n stabilirea profilului personalitatii sale. +ste prin
excelenta evenimentiala, concentrndu-se asupra succesiunii diferitelor evenimente
din viata individului, a relatiilor dintre evenimentele cauza si evenimentele efect,
dintre evenimentele scop si evenimentele mi$loc. >ariantele mai noi ale metodei
biografice-cunoscute sub denumirea de cauzometrie si cauzograma si propun
tocmai surprinderea relatiilor dintre aceste tipuri de evenimente.,etoda biografica
este mai putin folosita de psihologia scolara datorita faptului ca cei investigati-
elevii nu au nca o biografie ampla care ar putea furniza cercetatorului date
semnificative. ;mportanta ei creste n investigarea adolescentilor si tinerilor,
deoarece ei au o biografie mai ampla. 9ustificarea teoretico-stiintifica a metodei
este data de teza potrivit careia personalitatea copilului, constiinta si
comportamentul sau se formeaza ca urmare a factorilor si evenimentelor care
actioneaza asupra sa. &iferite evenimente neasteptate, ncarcate emotional,
frustrante sau stresante (divortul parintilor, moartea unuia dintre parinti, boli,
accidente, schimbari de domiciliu, mpre$urarea de a fi copil unic sau de a trai ntr-
o familie cu mai multi copii, ncadrarea ntr-o casa de copii, etc., lasa urme asupra
personalitatii copilului.Cel mai adeseori biografia ia fie forma $urnalelor de
nsemnari fie forma anamnezei-o discutie ampla purtata de psiholog cu copilul sau
cu parintii acestuia focalizata pe depistarea unor situatii sau factori patogeni
(somatici sau psihici.
+% Metoda anali$ei produselor activitatii
+ste una dintre cele mai folosite metode n psihologia copilului si psihologia
scolara. .rice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigatie
psihologica. !rin aplicarea acestei metode obtinem date cu privire la" capacitatile
psihice de care dispun copiii (coerenta planului mental, forta imaginatiei,
amploarea intereselor, calitatea cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si
aptitudinilor, etc, stilul realizarii (personal sau comun, obisnuit, nivelul dotarii
(nalt, mediu, slab, progresele realizate n nvatare (prin realizarea repetata a unor
produse ale activitatii. !entru cercetatori o mare importanta o are fixarea unor
criterii dupa care sa evalueze produsele activitatii. !rintre acestea mai
semnificative sunt" corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea,
complexitatea-simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate.
g% Metodele psihometrice
'ceasta grupa de metode vizeaza, cum reiese si din denumirea lor, masurarea
capacitatilor psihice ale individului n vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare.
Cea mai cunoscuta si raspndita este metoda testelor psihologice. (estul psihologic
este o proba relativ scurta care premite cercetatorului stngerea unor informatii
obiective despre subiect, pe baza carora sa poata diagnostica nivelul dezvoltarii
capacitatilor masurate si formula un prognostic asupra evolutiei lor ulterioare.
!entru a satisface aceste deziderate, testul trebuie sa ndeplineasca anumite
conditii"
-validitatea (sa masoare exact ceea ce si propune#
-fidelitatea (sa permita obtinerea unor performante relativ asemanatoare la o noua
aplicare#
-standardizarea (sa creeze aceleasi conditii pentru toti subiectii supusi testarii, fara
a-i favoriza pe unii si defavoriza pe altii. &e regula, se standardizeaza" continutul
probei (acelasi test cu acelasi continut distribuit tuturor subiectilor# modul de
conduita a cercetatorului fata de subiect (se recomanda utilizarea aceluiasi
instructa$ verbal, a acelorasi conduite fata de toti subiectii, pentru ca daca un
subiect este primit ntr-o maniera afectuoasa, iar altul ntr-una brutala vor fi induse
stari afective diferite ce-si vor spune cuvntul asupra rezultatelor testului, timpul
de aplicare al probei (care trebuie sa fie acelasi pentru toti subiectii-aceasta n cazul
testelor cu timp determinat#-etalonarea (stabilirea unui etalon, a unei unitati de
masura a rezultatelor obtinute pentru a se cunoaste valoarea lor.(estele
psihologice se clasifica dupa mai multe criterii"
%.dupa modul de aplicare (individuale, colective)$
&.dupa materialul folosit (verbale, neverbale)$
'.dupa durata lor (cu timp strict determinat, cu timp la alegerea
subiectului)$
(.dupa continutul masurat$).dupa scopul urmarit (teste de
performanta, teste de personalitate, teste de comportament).
!entru a spori utilitatea si eficienta testelor este necesara respectarea urmatoarelor
recomandari"
-crearea unor teste n concordanta cu specificul sociocultural al populatiei pe care
urmeaza a fi aplicate, sau cel putin, adaptarea celor elaborate pe specificul altor
culturi#
-utilizarea nu doar a unui singur test n masurarea unei nsusiri psihice, ci a unor
baterii de teste#
-corelarea rezultelor obtinute prin aplicarea testelor cu rezultatele obtinute prin
aplicarea altor metode#
-corelarea rezultelor de la teste cu rezultatele obtinute n activitatea practica.

?;?8;.*@'F;+
%. 3lasceanu, 4., Metodologia cercetarii sociologice.
Orientari si proleme, 5ucuresti, .d. #tiintifca si .nciclopedica,
%10&$
1. Alate, ,., Introducere n psihologie, ?ucuresti, Casa de editura si presa- %ansa,
%.@.8., /663.

S-ar putea să vă placă și