Imprima povestea!

Balaurul cel cu sapte capete

A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea
plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se
luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele
la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne
aducea povesti;
De cnd se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odata ntr-o tara un balaur mare, nevoie de cap. El avea sapte capete,
traia ntr-o groapa, si se hranea numai cu oameni. Cnd iesea el la mncare, toata
lumea fugea, se nchidea n case si sta ascunsa pna ce-si potolea foamea cu vreun
drumet pe care l tragea ata la moarte. Toti oamenii locului se tnguiau de rautatea
si de frica balaurului. Rugaciuni si cte n luna si n soare se facusera, ca sa scape
Dumnezeu pe biata omenire de acest nesatios balaur, dara n desert.
Fel de fel de fermecatori fusera adusi, nsa ramasera rusinati cu vrajele lor cu
tot.
n cele din urma, daca vazu mparatul ca toate sunt n desert, hot ar ca sa dea
pe fiica lui de sotie si jumatate mparatia sa acelui voinic, care va sc apa tara de
aceasta urgie, si dete n stire la toata lumea hotarrea sa.
Iara dupa ce se duse vestea n tara, mai multi voinici se vorbira sa mearga
mpreuna la pnda si sa mntuiasca tara de un asa balaur nfricosat. Ei se nteleser a
ntre dnsii ca sa faca un foc la marginea cetatii, care era mai apropiata de locul
unde traia balaurul, si n care cetate era si scaunul mparatiei, si acolo sa stea sa
privegheze pe rnd cte unul, unul, pe cnd ceilal ti sa se odihneasca; si ca nu cumva
cela ce ar fi de pnda sa doarma si sa vie balaurul sa-i mannce d-a gata, facur a
legatura ca cela care va lasa sa se stinga focul sa fie omort, drept pedeapsa daca
va dormi cnd ar trebui sa fie destept.
Cu acesti voinici se ntovarasi si un om verde, pui de romn, stii colea, care
auzise de fagaduinta mparatului si venise sa-si ncerce si el norocul.
Pornira, deci, cu totii, si alesera un loc aproape de groapa si se pusera la
pnda.
Pndira o zi, pndira doua, pndira mai multe zile, si nu se ntmpla nimic.
Iara cnd fu ntr-una din zile, cam dupa asfintitul soarelui, pe cnd era de rnd
viteazul nostru sa pndeasca, iesi balaurul din groapa si se ndrepta catre voinicii cari
dormeau pe lnga foc.
Viteazului care priveghea, i se facuse inima ct un purice, dara,
mbarbatnduse, se repezi, si unde se arunca, mare, asupra balaurului cu sabia
goal a n mna, si se lupta cu dnsul, pna i veni bine si hrst! i taie un cap, hrst!
si-i mai taie unul, si asa cte unul, cte unul pna i taie sase capete.
Balaurul se zvrcolea de durere si plesnea din coada, de te lua fiori de spaima,
viteazul nostru nsa se lupta de moarte si obosise, iara tovarasii sai dormeau dusi.
Daca vazu el ca tovarasii sai nu se desteapta, si puse toate puterile, se mai
arunca o data asupra grozavului balaur si-i taie si capul ce-i mai ramasese. Atunci un
snge negru las a din ea, fiara spurcata, si curse, si curse, pna ce stinse si foc si tot.
Acum ce sa faca viteazul nostru, ca sa nu gaseasca focul stins, cnd s-or
destepta tovarasii lui, caci legatura lor era ca sa omoare pe acela care va lasa sa se
stinga focul. S-apuca mai nti si scoase limbile din capetele balaurului, le baga n
Page 1 of 4 Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete
7/12/2003 http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php
sn si iute, cum putu, se sui ntr-un copaci nalt, si se uita n toate partile, ca
de va vedea undeva vro zare de lumina, sa se duca si sa ceara nitel foc, ca sa atte
si el pe al lor ce se stinsese.
Cata ntr-o parte si ntr-alta si nu vazu nicairi lumina. Se mai uita o data cu
mare bagare de seama si zari ntr-o departare nespus a o schinteie ce abia licarea.
Atunci se dete jos si o porni ntr-acolo.
Se duse, se duse, pna ce dete de o padure, n care ntlni pe Murgil a, si pe
care l opri pe loc, ca sa mai ntrzie noaptea. Merse dupa aceea mai departe si dete
peste Miazanoapte, si trebui sa o lege si pe dnsa ca sa nu dea peste Murgila. Ce sa
faca, cum sa dreaga ca sa izbuteasca? O ruga sa-i ajute a lua un copaci n spinare,
care, zicea el, l taiase de la radacina; o nvata el sa se puie cu spatele sa mpinga,
pe cnd el tot cu spatele la copaci de ceealalta parte va trage cu minile, ca sa-i pice
n spinare si sa-l ia sa se duca la treaba lui.
Miazanoapte, de mil a si de rugaciunea ce-i facu, se puse cu spatele la copaciul
care i-l arata viteazul si, pe cnd mpingea, el o lega de copaci cobza, si porni
nainte, ca n-avea vreme de pierdut.
Nu facu multa cale si ntlni pe Zorila, dara lui Zorila nu prea i da mesii a sta
mult de vorba, caci, zicea el, se duce dupa Miazanoapte, pe care o luase n goana.
Facu ce facu si-l puse si pe dnsul la buna rnduiala, ca si pe ceilal ti doi, dar cu mai
mare bataie de cap. Apoi pleca nainte si se duse pna ce ajunse la o pestera mare,
n care zarise focul.
Aci dete peste alte nevoi. n pestera acolo traiau ni ste oameni uriasi carii
aveau numai cte un ochi n frunte. Ceru foc de la dnsii, dar ei, n loc de foc, pusera
mna pe dnsul si-l legara. Dupa aceea asezara si un cazan pe foc cu apa si se
gateau sa-l fiarba ca sa-l mannce.
Dara tocmai cnd era sa-l arunce n caldare, un zgomot se auzi nu departe de
pestera aceea, toti iesira, si lasara pe un batrn de ai lor ca sa faca asta treaba.
Cum se vazu viteazul nostru singur numai cu unchiasul, i puse gnd rau.
Unchiasul l dezlega ca sa-l bage n cazan, dara voinicul ndata puse mna pe un
taciune si -l azvrli drept n ochiul batr nului, l orbi, si apoi f ara sa-i dea ragaz a zice
nici crc! i puse o piedica si-i facu vnt n cazan.
Lua focul dupa care venise, o apuca la sanatoasa, si scapa cu fata curata.
Ajungnd la Zoril a, i dete drumul. Dupa aceea o tuli la fuga si fugi pna ce
ajunse la Miazanoapte, o dezlega si pe dnsa, si apoi se duse si la Murgil a pe care l
trimise sa-si vaza de treaba.
Cnd ajunse la tovarasii sai, ei tot mai dormeau. Nu ncepuse, vezi, nca a se
arata albul zilei, att de lunga fu noaptea, fiindca voinicul i oprise cursul, si asa avu
timp destul sa colinde dupa focul care i trebuia.
N-apuca sa atte focul bine si tovarasii sai, desteptndu-se, ziser a:
- Dara lunga noapte fu asta, mai vere.
- Lunga da, vericule, raspunse viteazul.
Si se umfla din foale ca sa aprinza focul.
Ei se sculara, apoi ncepura a se-ntinde si a casca, dara se cutremurara cnd
vazur a namila de lighioana lnga dnsii si un lac de snge ct pe colo. Zgira ochii si
cu mare mirare bagara de seama ca capetele balaurului lipsesc, iara viteazul nu le
spuse nimic din cele ce patise, de teama sa nu intre ura ntre dnsii, si se ntoarsera
cu totii n oras.
Cnd ajunsera n cetate, toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea
balaurului, da lauda sfntului ca trecuse noaptea aia lunga, mai ajunsera o data iar a
la ziua si ridica pn n naltul cerului pe mntuitorul lor.
Page 2 of 4 Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete
7/12/2003 http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php
Viteazul nostru, care vazuse si el lipsa capetelor, nu se framnta deloc cu firea,
fiindca se stia curat la inima, si porni catre curtea mparateasca, ca sa vaza ce s-o
alege cu capetele fara limbi, caci el ntelesese ca aici trebuie sa se joace vreo dracie.
Pasamite, bucatarul mparatului, un tigan negru si buzat, se dusese d-a
minune sa vaza ce mai ala, bala, pe la fl acaii ce stau la pnda. Si daca dete peste
dnsii dormind si peste dihania spurcata fara rasuflare, el se arunca cu satrul de la
bucatarie si-i taie capetele. Apoi merse la mparatul cu capetele si i le arata, falindu-
se ca el a facut izbnda.
Iara mparatul daca vazu ca se nfatiseaza bucatarul curtii cu izbnda, facu o
masa mare, ca sa-l logodeasca cu fie-sa, si pusese n gnd sa faca o nunta, unde sa
cheme pe toti mparatii.
Tiganul arata la toata lumea hainele sale pe care le umpluse de snge, ca sa
fie crezut.
Cnd ajunse viteazul nostru la palat, mparatul cu voie buna sedea la masa,
iara cioropina sta n capul mesei pe sapte perne.
Cum ajunse la mparat, i zise voinicul:
- Preanaltate mparate, am auzit ca oarecine s -ar fi laudat catre maria-ta ca el
ar fi ucis pe balaur. Nu e adevarat, maria-ta, eu sunt acela care l-am omort.
- Minti, mojicule, striga tiganul ngmfat, si poruncea slujitorilor sa-l dea afara.
mparatul, care nu prea credea sa fi facut tiganul asta voinicie, zise:
- Cu ce poti dovedi zisele tale, voinicule?
- Zisele mele, raspunse viteazul, se pot dovedi prea bine, porunciti numai ca
mai nti sa se caute daca capetele balaurului, care stau colea la iveal a, au si limbile
lor.
- Sa caute, sa caute, zise bahnita.
El nsa o cam bagase pe mnica, dara se prefacea ca nu-i pasa.
Atunci cautara si la nici unul din capete nu gasira limba, iara mesenii
nmarmurira, caci nu stiau ce va sa zica asta.
Tiganul, care o sfeclise de tot, si care se caia de ce n-a cautat capetele n gura,
mai nainte de a le aduce la mparatul, striga:
- Dati-l afara ca e un smintit si nu stie ce vorbeste.
mparatul nsa zise:
- Tu, voinicule, va sa zica ne dai sa ntelegem ca acela a omort pe balaur care
va arata limbile.
- Fugi d-acolo, mparate, zise tiganul care tremura ca varga si se-ngalbenise ca
ceara, nu vezi ca calicul asta este un desuchiat, care a venit aici sa ne amageasca?
- Cine amageste, raspunse voinicul linistit, sa-si ia pedeapsa.
El ncepu apoi a scoate limbile din sn si a le arata la toata adunarea, si de
cte ori arata o limba de attea ori cadea si cte o perna de sub tigan, pna ce, n
cele din urma, cazu si el de pe scaun, att de tare se speriase dihania.
Dupa aceea voinicul nostru spuse toate cte a patit, si cum a facut de a tinut
noaptea att de mult timp.
Nu-i trebui mparatului sa se gndeasca mult si sa vaza ca voinicul care vorbea
avea dreptate, si cum era de suparat pe tigan, pentru mi selia si minciuna lui cea
nerusinata, porunci si numaidec t se aduse doi cai nenvatati si doi saci de nuci, lega
pe tigan de coadele cailor si sacii de nuci si le dete drumul.
Ei o luara la fuga prin smrcuri, si unde cadea nuca, c adea si bucatica, pna ce
s-a prapadit si tigan si tot.
n urma pregatindu-se lucrurile, dupa cteva zile facu nunta mare, si lua
romnasul nostru pe fata mparatului de sotie, si tinu veselie mare si nemaipomenita
Page 3 of 4 Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete
7/12/2003 http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php
mai multe saptamni, puindu-l si n scaunul mparatiei, iara fata lacrama si
multumi lui Dumnezeu c a a scapat-o de slutenia pamntului, de harapina spurcata.
Eram si eu p-acolo si dedeam ajutor la nunta, unde caram apa cu ciurul, iara la
sfrsitul nuntei adusera un cos de prune uscate s a arunce n ale guri cascate.
Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.

nchide fereastra

Page 4 of 4 Versiune imprimabila: Balaurul cel cu sapte capete

7/12/2003 http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=003.php