Metafora terapeutica

Ce este metafora terapeutica?

Metafora terapeutic este un tip de metafora conceptuala prezentata sub forma de poveste sau
alta paralela la o intreaga situatie sau un aspect al ei, relatata de ctre psihoterapeut clientului.
Cei mai cunoscut utilizatori de metafore i lumea modernasunt George Lakoff, unul din cei mai
de seamalingvisi din SUA s Milton Erickson, as-numitul painte al hipnoterapiei moderne.
Conform cu Erickson metafora detne un rol crucial in omunicarea s experient umana
Comunicarea umana ste privita in psihoterapia Ericksoniana ca fiind o metafora, iar metaforele
sunt utilizate in hipnoterapie pentru a comunica simultan la mai multe nivele.
Metafora functioneaza la mai multe nivele. Mintea constienta proceseaza continutul povestii in
timp ce inconstientul receptioneaza mesajul ascuns in metafora. Mesajul metaforei duce la
schimbare, iar mintea constienta se concentreaza pe suprafata povestii. n poveste se creeaza
realitati paralele, asa cum se intampl in vis, astfel incat problemele pot fi rezolvate la nivel
inconstient.
Pe de alta parte, ne spunem noua insine, incontinuu, in minte, versiuni diferite ale propriei
noastre povesti de viata. Versiunile auto- construite ale scriptului vietii proprii nu sunt nimic
altceva decat metafore personale, nu neaparat conforme adevarului realitatii externe.

Tipuri de metafora terapeutica
De cele mai multe ori folosirea sintagmei metafora terapeutica ne duce cu gandul la povesti,
parabole, aforisme, basme, si alte forme de comunicare verbala sau scrisa. Insa metafora
terapeutica se refera la toate tipurile de interventii care implica crearea de paralele cu situatia
de via a clientului in psihoterapie sau accesarea posibilitatii de identificare cu continutul
metaforic prezentat. Astfel, in marea familie a metaforelor terapeutice isi gasesc locul povestile
si basmele, respectiv biblioterapia ca metod terapeutica, filmele si implicit video- sau
cinematerapia, muzica, respectiv meloterapia, teatrul si ca urmare dramaterapia si psihodrama,
jocurile si terapia prin joc, umorul, recadrarea, sculptura familiala, temele de casa si ritualurile
ca tehnici imprumutate din terapia cognitiv- comportamentala.

Metafora terapeutica din perspectiva psihologica
Metafora nu este pur si simplu un fenomen lingvistic. Este un mecanism conceptual prin care
intelegem concepte abstracte si realizam judecati abstracte. Desi o buna parte din sistemul
nostru conceptual este metaforic, o parte semnificativa este non-metaforica. Metafora ne
permite sa intelegem un subiect abstract in termeni mai concreti sau cel putin in forma mai
concisa.
Harta metaforei nu este un algoritm matematic. Ea se bazeaza mai degraba pe corespondenta
experientelor noastre decat pe similitudine. Este o modalitate compacta de reprezentare a unui
subset de trasaturi cognitive si perceptive si permit unui numar mare de informatii sa fie
transferate. Metafora ne permite sa vorbim despre experiente care nu pot fi descrise literal. Prin
imagerie metafora asigura o reprezentare vie si astfel memorabila a experientei percepute.

Pentru ce metafora terapeutica?
Metaforele sunt mai mult decat un mod de a vorbi despre o experienta. Ele sunt chiar
experienta noastra. Ele stabilesc filtrele prin care percepem lumea si ii dau un sens acesteia.
Din acest motiv, metaforele servesc ca parghii puternice capabile sa schimbe perceptia si
experienta si ca urmare iti dau posibilitatea de a schimba comportamentul oamenilor.
Metaforele terapeutice sunt povestiri special construite. Desi sunt simple, ele sunt instrumente
ideale pentru schimbari evidente sau tainice.
Oamenii se recunosc pe ei insisi in povestirea pe care o asculta si devin o parte a acesteia. Asa
ca o metafora terapeutica puternica este o povestire elegant construita care poate declansa o
schimbare personala majora. Metaforele terapeutice, care includ parabolele, povestile,
basmele, analogiile, sunt utile atat in psihoterapia adultului cat si a copilului, ajutand la
recadrarea problemelor si oferind cai noi de observare a fenomenelor si reactia la ele.
Metaforele terapeutice sunt utilizate atat in sedintele de psihoterapie individuala cat si in cele de
cuplu si de grup. In aceasta sectiune gasiti o serie de metafore terapeutice.

A fi
Soricelul din borcanul cu smantana
Alpinistul si franghia lui
Calatorul si filosoful
Printesa si copilul
Nimic nu exista
Nisip si piatra
Copilul maestrului
Rzbunare trzie
Cei doi soimi
Despre curajul de a risca o ncercare
Paharul cu lapte
Fantana si viata
Povara camilei
Invatatura din jungla
Poveste cu barca goala
Regele african
Vinul si chitara
Batranul samurai
Cele doua cetati
Templul dragonului
Puiul de urs
Omul care sedea
O scurta istorie a metaforei psihoterapeutice
Focul
Alegerea
Calugarul tacut
Malul raului
Viata ca un fluture albastru
Realitatea
Tigrul si fragii
Felinarul
Calul deprimat
Cltoria - Povestire de origine tibetan
Povestea ceaiului
Poveste Caligrafiata
O problema de perspectiva
Zidul inimii
Povestea boabelor de cafea
Prietenia
De ce tipa oamenii unii la altii
Un model bun
Cmila perfect
Teoria i practica n cunoaterea oamenilor
Razbunarea omului care spune da
Comparaiile chiopteaz
Mancatorul de curmale
Despre cioara si paun
Cuiburile murdare
Comoara cunoaterii
Cioara i papagalul
Scufita Verde
A 18-a camila
Transformarea
Trandafirul cu spini
Rugaciunea potrivita
O gradina si doua lumi
MATEMATICIANUL
Umbre pe cadranul solar
Rabinul si povestea
Cincizeci de ani de politete
Cheile pierdute
Pe cine sa crezi ?
Visatul
Povestea Regelui Solomon
Hakimul stie totul
Despre curajul de a risca o ncercare
Regele cu patru neveste
Un indian batran
Bambusul
Cele trei porti
O poveste de drum
Povestea unui magar
Dragostea si saracia
Egoismul
Maestrul chinez
Elefantul si puricele
Ghinion, noroc, cine poate sti?
Destinul
Vizitatorii si elefantul
Povestea soricelului
Patul de langa fereastra
Povestea vasului crapat
Vulturul si gainile
Mullahul cel politicos


A fi
(dupa Anthony de Mello)

O femeie era in coma si pe punctul de a muri. Deodata, simti ca ceva o ridica si ca pluteste in
sus, astfel ca la un moment dat se trezi ca se afla in fata Scaunului Judecatii de Apoi. Si auzi o
voce care o intreba:
Cine esti tu?
Sunt sotia primarului, a raspuns repede femeia.
Nu te-am intrebat a cui sotie esti, te-am intrebat cine esti tu
Sunt mama a patru copii.
Nu te-am intrebat a cui mama esti, se auzi din nou vocea, te-am intrebat cine esti tu
Sunt invatatoare
Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu, repeta vocea.
Sunt crestina, spuse femeia.
Nu te-am intrebat ce religie ai, am intrebat cine esti tu
Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si a dat de pomana celor saraci
Nu te-am intrebat ce ai facut, am intrebat cine esti tu.

Tu cine esti? Ai ceva care sa nu fie dat, definit, stampilat, aprobat, sanctionat si enumerat de
ceilalti? Ai ceva al tau?

Soricelul din borcanul cu smantana

Un soricel mic si nu foarte experimentat in ale vietii, sigur pe el si destul de indraznet, a cazut
intr-un borcan cu smantana. Cu greu reusea sa se ridice la suprafata pentru cate o gura de aer.
Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului. L-a si atins de cateva ori.
Soricelul a fost cuprins de o senzatie cumplita de panica, vecina cu disperarea. La un moment
dat nu a mai avut nici macar lumina. Se intunecase. Disperarea bietului soricel era totala: avea
de ales- se ineca in smantana sau dadea din labute toata noaptea, sperand ca dimineata sa il
salveze cineva. A ales a doua varianta.
Dimineata, obosit, epuizat si ravasit de chinul prin care trecuse toata noaptea, soricelul abia
daca mai dadea dintr-o labuta. Trezit la realitate, s-a intrebat insa de ce nu se scufunda. Uluit, a
constatat ca statea pe ceva tare. Smantana se transformase in unt, dupa ce, o noapte intreaga
o batuse cu labutele.

Alpinistul si franghia lui

Un alpinist a vrut s cucereasc cel mai nalt munte. S-a pregtit pentru asta timp ndelungat i
n final a hotrt s se aventureze pentru a primi singur laurii victoriei.
Noaptea czu grea peste nlimile munilor i omul nu a mai vzut nimic.Totul era negru. Pn
i luna i stelele fuseser acoperite de norii negri.
i cum se cra el, la doar civa metri de vrful muntelui a alunecat i a czut n gol. Alpinistul
vzu n acea ngrozitoare cdere episoade din via lui, bune i rele. Se gndi la moartea care
era aproape cnd, deodat, a simit frnghia de siguran c-i frnge mijlocul. Fusese oprit din
cdere i acum atrna n gol legat de acea frnghie.
Urm un moment de tcere absolut atrna n neant i singurul lucru ce-i veni n minte fu:
Ajut-m Doamne!.
Deodat auzi o voce venit din deprtri:
- Ce doreti, fiule?
- Salveaz-m, Doamne! strig alpinistul cuprins de frica morii.
- Chiar crezi c eu te pot salva?
- Da, Doamne, cred n Tine!
- Bine, dac tu crezi n mine i n salvarea mea, taie frnghia de care atrni, spuse Dumnezeu.
Un moment de tcere frnghia era singura care-l inea n via aa c nu tie frnghia i
hotr s renune la orice ajutor.
A doua zi diminea, echipele de salvare au anunat c au gsit un alpinist legat de frnghia de
siguran la doar doi metri de pmnt. Murise ngheat de frig.

Tu ct de ataat eti de frnghia ta?

Calatorul si filosoful

Un calator, care se indrepta spre Atena, a intalnit in calea lui un filosof.
Cat timp imi ia oare ca sa ajung in Atena?
Mergi, ii raspunse filosoful.
Pai bine, dar cu asta nu raspunzi intrebarii mele, zise strainul.
Mergi, ii spuse insa din nou batranul.
Calatorul, crezand ca are de-a face cu un nebun, ridica din umeri si pleca mai departe. Dupa
nici zece pasi insa, batranul il striga:
Vei ajunge la Atena in aproximativ 4 ore
Calatorul, mirat, se opri din drum si il intreba:
Si de ce nu mi-ai spus asta cand te-am intrebat mai devreme?
Dar cum puteam oare sa stiu in cat timp vei ajunge la Atena, inainte de a vedea cat de repede
mergi? raspunse filosoful.

Printesa si copilul

A fost odat un rege care avea o fiic deteapt foc i foarte frumoas. Prinesa suferea ns de
o boal misterioas. Pe msur ce cretea, minile i picioarele-i slbeau, n timp ce auzul i
vzul i se mpuinau. O mulime de doctori ncercaser s o vindece, dar n zadar. ntr-o zi, la
curte sosi un btrn despre care se spunea c ar cunoate secretul vieii. Toi curtenii se
grbir s-l roage s vin n ajutorul prinesei bolnave. Btrnul i ddu copilei un coule de
nuiele cu capac, i-i spuse:
- Ia-l i ai grij de el. Te va vindeca
Nerbdtoare i plin de bucurie, prinesa deschise capacul, dar ceea ce vzu o umplu de
uimire i de tristee. n coule era un copil, dobort de boal, i mai nenorocit i mai suferind
dect ea. Prinesa i ls sufletul cuprins de comptimire i, n ciuda durerilor, lu copilul n
brae i ncepu s-l ngrijeasc. Trecur luni, iar prinesa nu avea ochi dect pentru copil. l
hrnea, l mngia, i surdea, l veghea nopile, i vorbea cu duioie, chiar dac toate acestea i
pricinuiau o mare suferin i oboseal.
La aproape apte ani dup acestea se petrecu ceva de necrezut. ntr-o diminea, copilul
ncepu s zmbeasc i s mearg. Prinesa l lu n brae i ncepu s danseze rznd i
cntnd, uoar i nespus de frumoas cum nu mai fusese de mult vreme. Fr s-i dea
seam se vindecase i ea

Nimic nu exista

Tesshu, un tanar student Zen, a studiat cu diversi maestri. Intr-o zi a ajuns la maestrul Dukon.
Dorind sa arate tot ce stie, tanarul a spus: Mintea, Buddha, si toate fiintele nu exista in cele din
urma. Adevarata natura a tututor fenomenelor este vidul, nimicul. Nu exista realizari, nu exista
iluzii, nu exista mediocritate. Nu este nimic de dat, asa cum nu exista nimic de primit.
Dukon, care fuma in tacere, nu spunea nimic. Dintr-o data insa l-a pocnit pe student cu pipa lui,
iar acesta a inceput sa se infurie.
Daca nu exista nimic, a intrebat Dukon, atunci furia asta de unde vine?

Nisip si piatra

Doi prieteni mergeau mpreun prin deert.
La un moment dat s-au certat, i unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt i l-a lovit.
Acesta din urm, ndurerat, fr cuvinte, a scris pe nisip:
Astzi, cel mai bun prieten m-a jignit i m-a lovit.
Au continuat s mearg i au ajuns la o oaz, n lacul creia au decis s se rcoreasc
Cel care fusese plmuit a fost ct pe ce s se nece, dar prietenul su l-a scos la mal.
Dup ce i-a revenit, cel salvat a scris pe o piatr:
Astzi, prietenul meu cel mai bun a fost lng mine cnd am avut nevoie de el.
Cellalt l-a ntrebat:
- Cnd te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatr. De ce?
Acesta i-a rspuns:
- Cnd sunt rnit scriu pe nisip pentru c vnturile s tearg amintirea suferinei. Dar cnd
cineva mi face un bine sap aceast amintire n piatr, pentru c ea s dinuie, netears...

Copilul maestrului

Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vieii sale. Alturi locuia o fat frumoas,
fiica unor negustori de alimente. ntr-o zi, ca un trsnet picat din senin, prinii descoperir c
fiica lor era nsrcinat. Dei fata nu voia s spun cine-i tatl, pn la urm mrturisi c era
Hakuin. Atunci, prinii furioi, se duser la maestru. Aaa, da? a fost singurul lui rspuns.
Cnd s-a nscut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a ngrijit, fr s-i pese c-i pierduse
reputaia. Dup un an, tnra mam nu mai rezist i spuse adevrul. Tatl copilului era un
tnr care lucra n trgul de pete Dup ce prinii se mpcaser cu ginerele, tinerii prini se
duser la Hakuin s-i cear iertare i s-i ia copilul napoi. Hakuin nu le repro nimic, ci
spuse doar att: Aaa, da?

Rzbunare trzie

Un om fu pedepsit de ctre consatenii si, fiind aruncat ntr-un bazin uscat. Cetenii pe care el
i tratase nedrept luaser acum justiia n mini. Stnd pe marginea anului, ddur drumul
unei ploi de scuipturi asupra lui. Alii aruncar cu noroi de pe drum. Deodat, omul fu lovit de o
piatr. Uluit, se uit sus i l ntreb pe cel care aruncase piatra: i cunosc pe toi ceilali
oameni. Cine eti tu, care crezi c poi arunca cu pietre n mine?
Omul de pe marginea anului rspunse: Sunt cel fa de care te-ai purtat ru acum douzeci
de ani.
Pctosul ntreb atunci: Unde ai fost n tot acest timp ? n tot acest timp, rspunse omul, am
purtat piatra n inima mea. Acum, c te-am gsit ntr-o stare nenorocit, am luat piatra n mn.

(dupa Nossrat Pesechkian)

Cei doi soimi

Un imparat a primit doi soimi.
Unul a fost antrenat, dar, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe
care statea.
Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat
supusii sa-l ajute.
Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul
zburand de colo-colo.
Cum ai facut? si-a intrebat supusul
A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.

Despre curajul de a risca o ncercare

Un rege ii puse curtea la ncercare pentru un post important. Numeroi oameni puternici i
nelepi se aflau in jurul lui.
"Intelepilor, spuse regele, am o problem i vreau s vd care dintre voi este n stare s o
rezolve."
i conduse pe oameni la o u enorm, mai mare dect vzuse cineva vreodat. Regele le
explic:
"Aici vedei cea mai mare i cea mai grea u din regatul meu. Care dintre voi poate s o
deschid?"
Unii dintre curteni doar scuturar din cap. Alii, care se numarau printre cei intelepi, se uitar la
ua mai de aproape, dar recunoscur c nu pot s o fac. Cnd intelepii spuser asta, restul
curii consimi c aceasta problem era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la u. O
examin cu ochii i cu degetele, ncerc mai multe modaliti de a o deschide i n cele din
urm o trase cu o smucitur puternic. i ua se deschise. Fusese lasat intredeschis numai,
nu inchis complet, i nimic altceva nu fusese necesar, dect bunvoina de a realiza ceva si
curajul de a aciona cu indrazneal.
Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru c tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau
auzi; tu ii pui propriile puteri n joc i riti o ncercare.
(dupa Nossrat Pesechkian)
Paharul cu lapte

ntr-o zi un tnr srac care vindea diferite mrfuri, din poart n poart ca s-i plteasca
studiile la universitate, gsi n buzunar doar o moned de 10 ceni i-i era foame.
Decise s cear ceva de mncare la urmtoarea cas. Dar nervii lui l-au trdat cnd i deschise
ua o femeie superb.
n loc s cear ceva de mncare, ceru un pahar cu ap.
Ea se gndi c tnrul prea nfometat, aa c i aduse un pahar mare cu lapte. El l bu ncet
i dup aceea ntreb:
Ct v datorez?
Nu-mi datorezi nimic, rspunsese ea, mama mea ne-a nvat c trebuie s fim mereu mai
buni cu cei care au nevoie de noi....
i el rspunsese:
V mulumesc din suflet....!
Cnd tanarul plec de la casa aceea, nu numai c se simi mai uurat, dar i ncrederea n
Dumnezeu i n oameni deveni mai puternic. Fusese pe punctul de a abandona studiile din
cauza srciei.
Dup civa ani femeia se mbolnvi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorai. Dup puin timp
au trimis-o n ora. l cutar pe un doctor renumit pentru o consultaie.
Doctorul o consulta si ea fu operat pe cord deschis i se recuper foarte ncet.. Dup o lung
lupt ea nvinse boala... Era n sfrit sntoas. Dat fiind c pacienta era n afara oricrui
pericol, doctorul ceru biroului administrativ s-i trimit factura cu totalul cheltuielilor ca s-o
aprobe. O recontrol i o semn. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii i o trimise n
camera pacientei.
Factura a ajuns n camera pacientei, dar ei i era team s o deschid pentru c tia c ar fi
lucrat pentru tot restul zilelor sale ca s plteasca costul unei intervenii att de complicate... n
sfrit o deschise i ceva i-a atras imediat atenia: pe marginea facturii citi aceste cuvinte:
Pltit integral acum muli ani cu un pahar de lapte.

Fantana si viata

Un om a plecat sa mediteze in pustiu, intr-o singuratate absoluta. Cand s-a intors in lumea
oamenilor, aureolat de o faima fara pereche (aflase, in singuratate, toate misterele naturii, ale
oamenilor si ale sufletului omenesc), toti s-au inghesuit sa-l intalneasca.
Un tanar care a fost primit in preajma lui l-a intrebat:
Ce este viata?
Dupa o lunga chibzuinta, a primit raspunsul:
E o fantana.
O fantana? Esti sigur?
Ma rog, daca nu vrei, nu-i o fantana.

Povara camilei

Un beduin, care calatorea calare pe o camila incarcata cu doi desagi, a intalnit un om care i s-a
alaturat si l-a intrebat:
Ce duce camila ta?
O desaga cu grau si una cu nisip, a raspuns beduinul.
Dar de ce anume?
Ca sa nu se aplece intr-o parte.
Mai bine ai fi impartit graul in doi desagi, a spus omul. Camila ta ar fi avut de dus astfel o
povara mai usoara.
Beduinul a fost izbit de intelepciunea acestui sfat.
Ai dreptate, a strigat el. De o mie de ori ai dreptate! Ai o minte ascutita si patrunzatoare!
Haide, urca pe camila mea!
Dupa ce omul a urcat in spinarea camilei, beduinul a zis:
Cine esti? Un om destept ca tine trebuie sa fie sultan ori macar vizir!
Nu, nu sunt nimic.
Esti cel putin bogat?
Nu, uita-te la vestmintele mele.
Ce fel de negot faci? Unde locuiesti? Unde ti-e pravalia?
N-am nici pravalie, nici casa.
Dar camilele? Dar vitele?
N-am nici una, nici alta
Dar ce ai, in afara de minte?
Nimic, ti-am spus doar, n-am nici macar un codru de paine sa-mi potolesc foamea. Iar hainele
mele sunt numai zdrente.
Da-te jos de pe camila mea! a strigat beduinul. Piei din ochii mei! Du-te cu tot cu mintea ta
primejdioasa, pentru ca prostia mea este sfanta!
Cei doi s-au despartit pentru totdeauna, iar beduinul si-a vazut de drum, calare pe camila care
ducea o desaga cu grau si alta cu nisip.

Invatatura din jungla

Un maestru a plecat cu ucenicul sau n jungl. Chiar dac era n vrst, i fcea drum cu
agilitate, n timp ce discipolul tot aluneca i cdea de multe ori. Tnrul se ridica i mormia
mnios de fiecare dat dar continua s-i urmeze maestrul. Dup o bun bucat de drum, au
ajuns ntr-un loc sacru. Fr s se opreasc o clip, maestrul s-a ntors pe drumul pe care
veniser.
Nu m-ai nvat nimic astzi, spuse novicele, dup ce czuse a mia oar.
Te-am nvat un lucru, dar nu ai reuit s-l nelegi, spuse vraciul. ncerc s te nv cum s
nfruni greelile n via.
i cum ar trebui s le nfrunt?
n acelai fel n care ar fi trebuit s nfruni fiecare cztur, rspunde vraciul. n loc s
blestemi locul unde ai czut, trebuia s ncerci s nelegi ce te-a fcut s aluneci nainte.

Poveste cu barca goala

Se spune ca era o data un student care se infuria foarte repede pe tot ce i se intamplanu ca
nu ar fi fost usor, cand toate ii mergeau mai mult decat pe dos. Maestrul lui din planul terestru s-
a hotarat sa il conduca spre intelegerea unui adevar simplu care sa il faca sa treaca mai
impacat prin viata lui si prin viata celorlalti. Asa ca l-a luat deoparte si i-a spus:
Dragul meu, sa presupunem ca esti intr-o barca pe un fir de apa destul de ingust, si din sens
opus vine o alta barca, iar acea barca este condusa de un om care de voie sau de nevoie intra
in barca pe care o conduci tu, ce faci atunci?
Pai ce sa fac, ma supar, ce, nu m-a vazut ca vin? Nu putea sa faca in asa fel incat sa nu se
ajunga la ciocnirea barcilor, asa ceva nu se poate.
Incetisor dragul meu! Am inteles, dar daca ti-as spune ca in barca cealalta nu era nimenica
era o barca goala care s-a ciocnit de barca ta pur si simpluIn acest caz ce ai face?
In cazul asta mi-as vedea de drumasa a fost sa fie!
Intocmai dragul meu! Asa a fost sa fie! Fii o barca goala! si considera ca te ciocnesti doar de
barci goale atunci cand navighezi pe raul vietii. Astfel vei putea sa iti concentrezi energia si
lumina in lucrurile care merita cu adevarat! Pe o barca goala nu se supara nimenio barca
goala nu te poate suparaE atat de simplu!
Studentul a plecat inseninat si ori de cate ori se intampla pur si simplu ca barca lui sa se
ciocneasca de barcile celorlaltiel arunca repede din barca mania, frustrarea, judecata celuilalt
si trecea zambind mai departe in barca lui golita de tot raul din el.

Regele african

Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest
prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa
reactioneze la fel: E foarte bine!Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul
incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat
regelui buricul degetului mare.
Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: E foarte bine!
La asta regele a replicat: Nu, nu e bine deloc! si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in
inchisoare.
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus
in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l prepare. Unul dintre canibali care
vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau
ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg.
In concluzie l-au eliberat pe rege.
La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse
degetul si cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui.
Ai avut drepate i-a spus prietenului proaspat eliberat. A fost foarte
bine ca mi-ai retezat buricul degetului. Si a inceput sa-i povesteasca
patania cu canibalii. Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare
atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru.
Nu , a replicat prietenul , Este foarte bine!
Ce vrei sa spui cu asta, Este foarte bine?!? Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie
un an?
Daca n-as fi fost in inchisoare, as fi fost cu tine.

Vinul si chitara

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un
pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru
pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
Foarte putin, a raspuns mexicanul.
De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in
fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule,
am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa
pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea
ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de
pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il
poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a
pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa
te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce
afacerea tot mai infloritoare.
Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
Si apoi?
Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat. Ai lua
cateva milioane de dolari.
Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta?
Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli
tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat,
bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.

Batranul samurai

Intr-o societate de demult si de prin alte parti, mai spre rasarit, traia la un moment dat un batran
samurai care nu mai ridicase sabia din cui de cel putin treizeci de ani. La prima vedere asa ceva
ar parea de neiertat, pana la urma diferenta dintre un samurai si-un taran oarecare e tocmai
sabia, nu degeaba i se zice clasa martiala. Dar batranelul nostru, mai pricajit si mai uscatel din
fire, era ca din intamplare cel mai reputat, si cel mai competent maestru in ceremonia ceaiului.
Atat de competent incat cei ce-l vazusera servind spuneau ca Suijin insusi vine sa se intretina
cu el in timpul ceremoniei, si Imparatul considera o mare onoare sa-l aiba la masa pe batranelul
cu barba colilie.
Intr-o buna zi, mergand la piata sa targuiasca cele trebuincioase, batranul samurai se lovi din
intamplare de un tanar, mandru samurai, inalt cam cat un brad, aproximativ vorbind, si lat cam
cat usa. Batranul isi ceru scuze cu efuziune, dar tanarul nu se lasa calcat in picioare, si pentru
grava atingere ce-i fusese atinsa insista sa fixeze duel in toata regula.
Batranul samurai nu putea bineinteles refuza sa participe, chiar daca era mai degraba evident
pentru el ca are cam aceleasi sanse pe care le are si lemnul in joagar. Asa ca intr-o dupa-masa,
in pre-ziua festivitatilor de transare, sedea el oarecum abatut pe covorasul lui si se gandea la
multe alte, ca orice om care-a vazut multe, si mai are de vazut putine.
Un prieten de-al lui veni in vizita, si vazandu-l extrase de la el povestea intamplarii. Se oferi de
nenumarate ori sa lupte el in loc, dar maestrul refuza. Unde s-a mai auzit samurai sa lupte prin
reprezentanti, ca femeile?! Pana cand i se servi ceaiul, prietenul sezu si el abatut, dar in
momentul in care batranul incepu sa serveasca, il strafulgera un gand. Isi intrerupse prietenul,
atingandu-l pe umar, si-i spuse: Maine, cand va veti infrunta pentru duel, sa-ti scoti sabia din
teaca cu aceleasi miscari sigure si precise cu care tocmai ai turnat ceaiul, si de altceva sa nu-ti
fie grija.
A doua zi, de dimineata, cei doi se inclinara scurt, fata in fata. Batranul scoase katana dintr-o
miscare, tanarul il privi o clipa, inclina capul, isi ceru scuze si pleca in drumul lui.

Cele doua cetati

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul
Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand
cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o
adreseaza doua persoane?
Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima.

Templul dragonului

In timpuri indepartate, intr-un tinut oarecare al Chinei, o manastire veche a luat foc pana la
temelii, in locul ei ramand cativa calugari speriati si un staret care a multumit providentei pentru
sansa de a o lua de la capat. Asa ca in urmatoarele luni calugarii construira o manastire de o
mie de ori mai frumoasa decat cea de dinainte, incepand sa inteleaga ca daca cea veche nu ar
fi ars, manastirea cea noua nu ar fi incantat sufletele celor care ii treceau pragul.
Dupa ce au terminat lucrul si toate zidurile au fost ridicate, staretul isi dadu seama ca manastirii
lor ii lipsea sufletul. Asa ca se gandi sa cheme un mare pictor care sa inchipuie un dragon urias
pe cel mai mare perete. Zis si facut. Dadu sfoara in tara pentru a afla cine este cel mai bun
pictor si dupa ce il gasi il invita la manastire.
Pictorul veni cu multe unelte, pensule diferite, cerneluri, vopsele, asa cum ii statea bine unuia
care era cel mai mare pictor al vremii sale. Spre mirarea calugarului, pictorul desi foarte tinar,
parea foarte sigur pe el si pe renumele lui.
Staretul il invita in sala unde se afla peretele:
Iata, aici este peretele, am vrea daca se poate sa iti folosesti o mica parte din maiestria
dumitale pentru a zugravi un dragon rosu, este tot ce mai lipseste manastirii noastre pentru a fi
intradevar desavarsita.
De buna seama, zise pictorul, sunt onorat sa imi las mana sa picteze cel mai frumos dragon
ce a fost pictat vreodata.
Iti suntem recunoscatori, zise staretul, nu gasesti oricand un om asa priceput care sa picteze
dragonul asa cum este el in realitate!
Cum in realitate? zise pictorul putin incurcat. Credeam ca dragonii sunt animale fantastice.
Dragul meu, zise calugarul, tu vroiai sa pictezi un animal pe care nu l-ai vazut niciodata, pai
cum asa? Norocul tau este ca in padurile din jurul acestei manastiri chiar traiesc dragoni, asa ca
maine dimineata vei merge in padure si dupa ce vei vedea unul te vei intoarce sa il pictezi.
Pictorul incuviinta, gandindu-se ca daca va si vedea un dragon, picturile lui cu aceste anumale
vor fi si mai bune avand si mai mare cautare. Asa ca a doua zi dis-de-dimineata pleca impreuna
cu staretul in padurile din preajma manastirii. Au mers ei cam vreo jumatate de zi, cand staretul
se opri si zise:
Eu pana aici te-am adus, dar am putina treaba la manastire, nu-ti fie teama ca nu suntem
departe, pare doar departe pentru ca am mers pe unde credeam ca o sa gasim dragoni. Am sa
te las aici si vin si sa te iau pe seara. Uite niste apa si mancare daca ti se face foame. Stai pe
loc pentru ca de obicei pe aici trec in fiecare zi dragonii.
Si zicand acestea il lasa pe pictor putin nedumierit . Pana sa aiba el timp sa mai spuna ceva,
calugarul se topi ca si cum nu ar fi fost niciodata. Nu-i ramase altceva de facut decat sa astepte.
Trecu o ora si apoi dupa ea inca un sirag, seara veni si ea parca mai repede ca de obicei, nici
urma de dragoni sau de staret. Pictorul se pregati pentru noapte cum putu el mai bine, urcandu-
se intr-un copac si gandindu-se ca dimineata va vedea macar un dragon, sau ca va veni cineva
sa il ia, doar nu se poate sa il fi lasat asa de izbeliste pe el, cel mai mare pictor.
Dimineata veni, linistita padurea se trezi la viata, dar nu ii scoase in cale nici un dragon. Pictorul
incepu sa se infurie, nu ii mai era nici foame, nici sete, nu mai vroia nici sa vada dragoni, era
satul de bataia de joc la care fusese supus. Nu-si isi mai dorea decat sa puna mana pe staret si
sa ii traga o mama de bataie.
Dupa o saptamana, pictorul arata ca un cersetor, nu mai mancase decat radacini si fructe,
dormise prin copaci, furia il ineca cu totulAvea pumnii insangerati de cati copaci lovise
incercand sa isi mai potoleasca vartejul de furie. Nu vazuse nici un dragon si simtea ca nu mai
poate.
Staretul se ivi si el spre searatrecusera 7 zile, dar el venea de ca si cum si-ar fi respectat
promisiunea
Nenorocitule, il intampina pictorul. Ti-ai batut joc de mine, ai fi putut sa ma gasesti mort. Nu ti-
a pasat. Uiti ca eu sunt cel mai mare pictor al Chinei, zise el, apropiindu-se amenintator de
calugar cu gandul de a-l bate. Doar ca nu putupentru ca vocea blanda a acestuia ii dadu
cheia pentru a intelege tot ceea ce se intamplase cu el in acea saptamana.
Fiul meu, furia ta imi spune ca te-ai intalnit cu dragonul. Acum ca l-ai vazut, ne putem intoarce
sa il pictezi.
Pictorul intelese darul staretului si se intoarse la manastire sa picteze dragonul cu care traise
alaturi timp de o sapatamana.

Puiul de urs

A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti. Intr-un tinut foarte indepartat la poalele
muntelui, intr-o padure frumoasa traia o ursoaica cu puiul ei, impreuna cu celelalte animale din
padure. Si cat era ziua de lunga ursoaica nu-si vedea capul de treburi; pe langa treburile pe
care le facea in mod obisnuit, era atenta ca puiul ei sa nu faca ceva care sa ii pericliteze
siguranta.
Nu isi lasa puiul sa culeaga mure de frica sa nu se intepe in tufele de mure, nici sa manance
miere din stupul de albine pentru ca se temea sa nu il intepe albinele, nici sa mearga singur la
rau sau impreuna cu ceilalti pui de animale pentru ca nu credea ca se va descurca fara ea.
Puiul de urs nu avea voie sa se joace cu ceilalti pui de animale, ceea ce il facea sa se simta
destul de trist. Si asa decurgeau zilele petru puiul de urs si mama lui, pana intr-o zi, cand ceva
neasteptat s-a intamplat. In timp ce mergea prin padure ca sa culeaga mure, ursoaica si-a prins
laba intr-o capcana. A incercat sa se elibereze dar, oricat a incercat, nu a reusit sa se elibereze.
In tot acest timp, nu se gandea decat la puiul ei care era singur si la posibilitatea ca nu o sa-l
mai vada niciodata. Si atunci si-a dat seama ca nu l-a invatat cum sa-si procure hrana, cum sa
faca fata dificultatilor care apar in padure. Si a luat atunci o hotarare: ca daca va scapa din
aceasta situatie, isi va invata puiul sa se descurce sigur si sa faca fata cu succes situatiilor care
apar in viata, invatandu-l si lasandu-l sa experimenteze. Si cum statea si se gandea la toate
aceste lucruri, a vazut o solutie prin care sa iasa din aceea capcana, lucru pe care nu-l vazuse
inainte fiind asa de preocupata sa scape cu orice pret. Dupa ce s-a eliberat, s-a dus fericita la
puiul ei, l-a luat in brate si i-a spus ca de acum inainte lucrurile se vor schimba. Si a inteles ca
din prea multa dragoste, nu il lasase sa fie si sa devina ceea ce poate el sa devina.

Omul care sedea

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea
serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe
taranul nostru si se gandi:
Omu asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe
pragul casei
La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:
Omu asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si
necajeste
In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:
Omu asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de
odihna binemeritata

Omul care sedea

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea
serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe
taranul nostru si se gandi:
Omu asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe
pragul casei
La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:
Omu asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si
necajeste
In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:
Omu asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de
odihna binemeritata
O scurta istorie a metaforei psihoterapeutice

Pentru a supravieui, orice fiin are nevoie s poat recunoate tipare, i respectiv s poat
face comparaii, pentru ca, ntr-o situaie nou, s tie ce lucruri sunt comestibile, care situaii
sunt periculoase, etc. Pentru organismele simple, aceste categorisiri se refer la capacitatea de
a rpunde la stimuli simpli chimici sau fizici, dar pentru organismele mai complexe aceste
categorii devin mult mai detepte.
Cu siguran nc de la apariia cuvntului scris a aprut i metafora, care apare de exemplu n
cultura aborigen. Exist traduceri din Egiptul antic cu vechime de peste 4000 de ani care
suprind metafore:

Moartea este naintea mea azi
Ca cerul cnd se nsenineaz,
Ca dorina omului de a-i vedea casa dup nenumrai ani de captivitate.
n povestea Babilionan a lui Ghilgame, cea mai mai veche poveste de pe pmnt, apar de
asemenea metafore.
Cele mai vechi opere de art cunoscute sunt picturile rupeste din petera Chauvet Pont- Darc
din Frana, care dateaz de acum 30.000. de ani i care au semnificaie mitic i simbolic. Iar
dovezile arheologice ale existenei pacticilor magice i religioase, care sunt metafore sau
simboluri, sunt mai vechi de att.
n Anglia Elisabetan, n anii 1500 i 1600, metafora era o parte esenial a limbii literare, i
scritorii acelor timpuri, n mod special Shakespeare, foloseasu metafora n mod foarte sofisticat.
Totui gnditorii serioi, ncepnd cu Platon acum 2500 de ani, au avut tendina de a da la o
parte metafora, prefernd limbajul simplu. Cu toate acestea, chiar i atunci cnd i exprimau
dezacordul fa de folosirea metaforei, aceti filosofi foloseau ei nii metafore pentru a se
exprima.
ns Sigmund Freud arta nc din 1900 c incontientul, care folosete gndirea primar este
de natur metaforic, ca i visele. Mai trziu Milton Erickson a folosit o metod terapeutic,
astzi cunoscut sub numele de psihoterapie ericksonian, care este o mbinare de metafore,
povestiri i hipnoz, cu efect extraordinar comparativ cu alte terapii. Influena lui Erickson se
resimte pn n zilele noastre.

Focul

ntr-o sear maestrul se adun cu discipolii i le ceru s fac un foc ca s stea de vorb
mpreun.
Cltoria spiritual e ca un foc care arde n faa noastr, spuse. Un om care vrea s aprind
focul trebuie s suporte fumul care-i ngreuneaz respiraia i-l face s lcrimeze. Aa e
redescoperit credina lui.
Oricum, odat ce focul a fost aprins din nou, fumul dispare, iar flcrile lumineaz toate lucrurile
din jurul lor, dndu-le cldur i linite.
Dar dac altcineva aprinde focul pentru el? ntreb unul din discipoli. i dac cineva ne ajut
s evitm fumul?
Dac cineva face asta, este un fals maestru.

Alegerea

Un om care se simtea vesnic mpovarat de greutatile vietii i se plnse unui maestru spiritual
vestit.
Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mna de cenusa si o lasa sa cada ntr-un pahar plin cu apa curata, buna de baut,
pe care-l avea pe masa, spunnd:
Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mna de cenusa la fel cu
cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca n mare.
Cenusa se mprastie ntr-o clipa, iar marea ramase la fel ca nainte.
-Vezi?, l lamuri nteleptul. n fiecare zi trebuie sa alegi ntre a fi un pahar de apa sau marea.

Calugarul tacut
A fost odata o manastire zen, in care calugarii traiau intro tacere desavarsita. Exista o singura
exceptie de la aceasta regula: fiecarui calugar i se permitea sa spuna doua cuvinte la fiecare
cinci ani. Dupa ce unul dintre ei a tacut timp de cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele doua
cuvinte pe care le doreste.
"Camera rece", a spus calugarul.
Cinci ani mai tarziu, calugarului i s-a permis sa vorbeasca din nou.
"Mancare proasta", a spus el.
Dupa alti cinci ani, staretul i-a cerut din nou sa spuna cele doua cuvinte la care avea dreptul.
"Parasesc manastirea", a spus calugarul.
"Nu ma mira, i-a raspuns staretul. Nu faci altceva decat sa te plangi tot timpul".

Malul raului
Un calugar se plimba in sus si in jos pe malul unui rau linistit, incercand sa se decida pe unde
sa-l treaca.
La un moment dat el a observat pe malul celalalt al raului un mare maestru Zen. Convins ca
problemele sale s-au rezolvat, el i-a strigat marelui maestru:
Invatatorule, cum pot sa trec pe malul celalat al raului?
Maestrul i-a raspuns:
Te afli deja pe malul celalalt al raului!

Viata ca un fluture albastru

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale
sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari la
unele stia sa le raspunda, la altele nu Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de
aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia
intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre
ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
Ce vei face? o intreba sora ei.
O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice
ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si
il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
Depinde de tine fiindca e in mainile tale!

Realitatea
Un filozof intalni intr-o zi un maestru zen si dorind sa-l puna in dificultate il intreba:
Fara cuvinte si in tacere imi poti spune ce este realitatea?
Maestrul ii dadu un pumn in fata...

Tigrul si fragii

A fost odat ca niciodat un brbat care vna atunci cnd i-a dat seama c undeva aproape
de el se afla un tigru. Intrnd n panic, a nceput s fug ct de tare putea. Dei nu putea
vedea tigrul, i putea simi respiraia cald n ceaf, ceea ce l determina s fug din ce n ce
mai repede. Fugea mai repede dect o fcuse vreodat i ntr-un final a ajuns la marginea unei
prpstii, mpiedicndu-se. Avnd noroc, a reuit s apuce cu mna un mic tufi i se balansa
periculos deasupra hului. Uitndu-se n sus a vzut tigrul, care avea o privire fioroas, privind
n jos spre el; i cum se uita n jos, a vzut un alt tigru care l privea, cu flcile larg deschise,
ateptnd ca omul s cad. Dar asta nu era tot. Doi oareci micui rodeau tulpina tufiului de
care era agat i care l salva. Atunci omul a observat o tulpin de fragi lng el. S-a ntins i a
cules cteva fructe roii, le-a bgat n gur i a savurat gustul dulce, apoi a excalamat: Ah, ce
gust delicios au fragii!

Felinarul

Un maestru zen mergea mpreun cu discipolul su pe drum, n toiul noptii.
nteleptul tinea n mn un felinar.
"Maestre", a ntrebat discipolul, "este adevrat c tu vezi pe ntuneric?"
"Da, este adevrat." ii raspunse maestrul.
" Si atunci de ce ai luat felinarul?"
"Ca s nu dea altii peste mine!"

Calul deprimat

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se mai ridice.
Stapnul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta, sosit
imediat, examineaza animalul si zice: E foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i
le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.
Porcul a auzit totul si fuge la cal: Ridica-te, ridica-te, altfel se sfarseste rau!!! Dar calul nu
reactioneaza si da incapatanat din cap.
A doua zi , veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor: Nu reactioneaza, mai asteptam o
zi, dar cred ca nu sunt sperante !.
Porcul auzind, fuge din nou la cal: Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri ! Dar calul,
nimic.
A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului: Du-te dupa carabina, a
venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!.
Porcul fuge disperat la cal: Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te
omoare !!! Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare
cteva obstacole.
Stapnul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului: Multumesc mult, esti
un medic minunat, ai facut un miracol !!! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul ! Haideti
iute sa taiem porcul si sa facem o masa mare !!!

Cltoria - Povestire de origine tibetan
Doi clugri plecaser n cltorie. De trei zile nu ntlniser dect o femeie btrn n pragul
colibei sale. Ea le-a oferit puin orez prjit, amestecat cu ceai si unt rnced. Aceasta mancare
modesta le fusese oferit cu o zi nainte. Acum le era foame i frig. Deodat, a nceput s
plou. Cel mai tnr dintre clugri se proteja cum putea mai bine cu o parte a vemntului su
lung. Cel mai n vrst mergea mai departe n tcere. La cderea nopii, la orizont nu se vedea
nici un adpost, nici templu, nici sihstrie, nici cea mai umil colib. Poteca pe care mergeau se
pierdea departe n muni. Tnrul novice nu mai rezist. El nu cunotea inta acelei cltorii
interminabile. Templul zen nu poate s fie departe, i zicea el. Mi se pare c ne apropiem de
Kamakura. Dar oare aceasta este destinaia noastr? nclcnd cerina strict de a pstra
tcerea, a ndrznit s-l ntrebe pe clugrul n vrst, care mergea cu un pas egal: Maestre,
unde mergem? Am ajuns, a rspuns maestrul. Vrei s spui c popasul e aproape? a insistat
tnrul clugr. Aici, acum. Am ajuns.
Novicele, nspimntat, s-a uitat la poteca plin de pietre care se pierdea n cea. n deprtare,
piscurile munilor dispreau deja n noapte. i era fric, frig i foame. i, brusc, ntr-o
strfulgerare, a neles. i-a amintit de cuvintele care i fuseser repetate deseori la mnstire:
Zenul este un drum care duce n fiecare pas fcut pe acest drum se afl eternitatea. n
prezent se cuibresc viaa, oaza, infinitul.
Triesc prezentul, trecutul a zburat, viitorul este un vis; doar prezentul este.

Povestea ceaiului
Imaginai-v o potec ndeprtat care duce la locuina unui nelept. Iat pavilionul ceaiului.
Arhitectura sa este simpl, este construit din lemn si din bambus. Nu este vorba de un lucru
care s se mpotriveasc timpului, s-l sfideze printr-o eternitate derizorie de piatr. ncperea
n care intrm are o suprafa modest: aproximatv nou metri ptrai (dou rogojini i
jumtate); trei-patru prieteni pot sta aici n voie. O pictur zen i un buchet de flori de cmp
nveselesc atmosfera. n vatr ard crbuni de lemn, ceainicul rotund e din metal i poart patina
timpului; i mai poi vedea recipientul de ap, lingura din bambus, o pnz alb imaculat, cutiile
de ceai i bolurile tradiionale obinuite. Maestrul ceaiului execut gesturile rituale cu eficacitate,
lentoare, atenie i dragoste. Conversaia curge domoal; se vorbete despre poezie, despre
istorie sau despre arhictectur. ncetior, zgomotul uor al vocilor se stinge. Contemplm n
tcere bolurile familiare, o floare de cmp... n deprtare se aude trilul unei psri. Timpul s-a
oprit. Armonie, senintate.
De-a lungul secolelor, ritualul s-a complicat, au fost fixate sute de reguli referitoare la aranjarea
florilor, modul de a turna ceaiul, etc., dar Rikyu, cel mai celebru dintre maetrii ceaiului, amintea:
Ceaiul este doar att:
Fierbi apa.
Infuzezi ceaiul,
i l bei
Asta este tot ce trebuie s tii.

Poveste Caligrafiata
In Japonia era un obicei, ca ori de cate ori intalneai un calugar Zen sa il opresti si sa il rogi sa iti
caligrafieze cateva cuvinte pe care apoi le pastrai ca pe un talisman aducator de noroc si
fericire, tie si familiei tale.
Intr-o zi calduroasa de vara, trecea un mare nobil dus de 4 slujitori intr-o lectica. Era tare grea
lectica aceea, pentru ca nobilul nu traia de loc rau, desi daca l-ai fi intrebat pe el, ti-ar fi spus ca
e tare stramtorat si necajit Lectica trecu pe la amiaza pe langa un calugar Zen, care mergea
linistit, privind in zare fara sa para deranjat de praful de pe drum sau de fierbintelala aerului.
Slujitorii, in graba lor de a ajunge la destinatie, mai ca il lovira pe calugar, si astfel il cam
leganara pe pasagerul sus-pus. Acesta scoase capul din adapostul de matase si incepu sa ii
certe pe bietii carausi, doar ca ii cam ramasera cuvintele in gat, cand isi dadu seama ca tocmai
trecuse pe langa un calugar Zen.
Opriti, netrebnicilor tipa el cu o voce gatuita de furie. Opriti si intoarceti-va! Slujitorii
intoarsera lectica dupa porunca ajungandu-l repede din urma pe calugar.
Hei, tu, zise marele nobil, te rog sa imi scrii si mie cateva cuvinte aducatoare de noroc pentru
mine si familia mea!
Calugarul se opri si fara vreun cuvant scoase de la brau ustensilele trebuitoare scrisului si se
aseza in praful drumului, caligrafiind cu mare grija cateva cuvinte. Termina in cateva minute,
care i se parura o vesnicie nobilului. Presara cenusa pe hartia de orez proaspat scrisa, o
intinse nobilului cu o plecaciune, se scutura de praf si pleca. Nobilul lua comoara cu degete
nerabdatoare si le porunci slujitorilor sa porneasca, lasandu-l in urma pe calugar. Dupa o vreme
nerabdarea nu ii mai dadu ragaz nobilului, asa ca desfacu cu grija hartia cea fina de orez spre a
citi cuvintele magice care aveau sa ii aduca si lui si familiei lui fericire vesnica.
INTAI MOARE TATAL, PE URMA MOARE FIUL SI PE URMA MOARE NEPOTUL! citi cu
mare mirare nobilul!
Furia il gatui si il facu sa strige pitigaiat: Intoarceti lectica acum, va poruncesc sa alergati sa il
prindem pe netrebnicul care si-a batut joc de mine si de familia mea. Bietii slujitori alergara cat
putura de repede, manati de ploaia de injurii care ieseau fara incetare din gura nobila a
greutatii pe care o aveau de dus. Ajunsera in cele din urma pe calugar din urma. Nobilul se
dadu jos si se repezi la calugar, insfacandu-l de marginile chimonoului.
Nenorocitule, cum ai indraznit sa scrii asa ceva?! Cum adica INTAI MOARE TATAL, PE URMA
MOARE FIUL SI PE URMA MOARE NEPOTUL? Imi doresti moartea mie si a lor mei? Pentru
asta vei plati cu viata ta netrebnica, si zicand acestea dadu sa isi scoata sabia sa ii taie gatul
calugarului. Acesta cu voce blanda si luminoasa il intreba senin pe nobil: Ai fi preferat sa iti
moara mai intai nepotul sau sa iti moara fiul? Daca se va intampla asa cum am scris eu, viata ta
va fi una fericitavei trai sa te bucuri de ai tai, daca se va intampla altfel . Nobilul isi dadu
seama de gresala sa, si se pleca de trei ori in fata calugarului, strangand la piept bucata de
hartie pe care se afla scrisa cea mai de pret urare! Cele mai simple bucurii ale vietii si mai ales
cursul firesc al curgerii sale sunt si cel mai usor de trecut cu vederea

O problema de perspectiva

Sherlock Holmes i dr. Watson au plecat mpreun cu cortul. Au petrecut o zi minunat n
natur, plimbndu-se pe dealuri. Cnd s-a lsat seara au instalat cortul i, dup ce au gtit i au
mncat copios, au adormit amndoi, obosii.
Trziu n noapte, Holmes se trezi, mormi ceva i-i trezi asistentul nghiontindu-l uor n
coaste.
- Watson! spuse el. Deschide repede ochii i uit-te la cer! Ce vezi?
Watson deschise ochii, buimac.
- Vd stele, Holmes, rspunse el. Multe stele.
- i ce-i spune asta, Watson? ntreb Holmes.
Watson se gndi un moment.
- Pi, ce s-mi spun, Holmes? mi spune c acolo, deprtate, sunt nenumrate stele i galaxii
i probabil mii de planete. De aceea presupun c exist o grmad de argumente mpotriva
teoriei c suntem singuri n Univers. M uit la cer i m simt umil n faa acestor deprtri
nesfrite. Ce-i spune ie asta?
- Watson, eti un mare prost! strig Holmes. Mie-mi spune c a venit cineva i ne-a furat cortul!

Zidul inimii

Intr-un deert aspru i stncos triau doi pustnici. Gsiser dou grote situate foarte aproape
una de cealalt. Dup ani i ani de rugciune i slbatice renunri, unul dintre cei doi ascei era
convins c ajunsese la desvrire. Cellalt era i el pios, dar totodat bun i nelegtor. El se
oprea ntotdeauna s discute cu puinii pelerini care veneau acolo, adpostindu-i pe aceia care
se rtceau sau pe cei care doreau s se ascund.
Acesta este timp pierdut pentru meditaie i rugciune, gndea cel dinti sihastru, cruia nu-i
plceau desele absene chiar dac nu ndelungate ale celui de-al doilea.Pentru a-l face s
neleag n mod concret ct este de departe nc de sfinenie, se hotr s pun cte o piatr la
gura propriei grote ori de cte ori cellalt avea s comit vreo greal. Dup cteva luni, n faa
grotei sale se nla un zid de pietre, cenuiu i sufocant. i el era nchis nuntru.
<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->
Uneori construim ziduri de jur-mprejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de
zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tcerilor, problemelor nerezolvate, suprrilor. Datoria
noastr cea mai de seam este aceea de a mpiedica formarea unor astfel de ziduri n jurul
inimilor noastre. i mai cu seam, aceea de a ncerca s nu devenim o piatr n plus n zidurile
altora.

Povestea boabelor de cafea

O fat se plngea tatlui ei c nimic nu-i mergea bine.
Obosise s lupte fr a obine vreun rezultat. Nu tia cum s fac s mearg mai departe n
via i se simea epuizat. Citeste mai departe...
Avea impresia c de cte ori rezolva o problem, aprea alta.
Tatl ei era buctar. A luat-o de mn i a dus-o la el la serviciu. A luat trei oale i le-a pus cu
ap la fiert. Cnd au nceput s fiarb a pus ntr-una morcovi, ntr-una ou i n a treia cafea.
Le-a lsat s fiarb fr s spun nici un cuvnt. Doar i surdea fetei lui.
Fata atepta cu nerbdare, ntrebndu-se ce voia s fac tatl ei. Dup 20 de minute acesta
stinse focul, puse oule ntr-un castron, morcovii ntr-o farfurie i turn cafeaua ntr-o ceasca.
Apoi a ntrebat-o: Draga mea, ce vezi aici? Ou, morcovi i cafea, a rspuns ea.
Atunci o ndemn s ating morcovii. Ea i atinse i observ c erau moi.
Apoi i ceru s curee un ou de coaj i ea observ astfel c oul era foarte tare.
Apoi i spuse s guste din cafea. Rznd, ea sorbi din lichidul parfumat.
Apoi ntreb: Ce nseamn toate astea, tat?
Atunci el i explicat c toate cele trei elemente avuseser de nfruntat aceeai adversitate: apa
fiart.
Doar c au reacionat complet diferit.
Morcovii s-au nmuiat i au devenit uor de sfrmat. Oule au devenit foarte tari. n schimb
cafeaua a schimbat apa.
Cu care dintre acestea trei crezi c te asemeni tu? i ntreb el fata.
Cnd adversitatea bate la ua ta, cum rspunzi? Eti un morcov aparent tare, dar cnd durerea
te atinge te nmoi i-i pierzi duritatea?
Eti asemenea oului, care ncepe cu o inim maleabil i un spirit fluid, dar dup un eveniment
nefericit devine dur i inflexibil? Pe dinafar rmi la fel, dar pe dinuntru ai inima amar?
Sau eti un grunte de cafea? Cafeaua schimb apa fiart, elementul care i cauzeaz durerea.
Cnd apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua las cea mai bun arom i savoare

Prietenia

Un cal si un cine au legat o prietenie pe cinste. De aceea cautau diverse cai de a-si arata unul
altuia pretuirea. Cinele i aducea calului cele mai bune oase pe care le afla, cta vreme calul i
lasa cinelui portia sa de fn.
Asa de mult tineau unul la altul nct au murit amndoi de foame.

De ce tipa oamenii unii la altii
Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane
se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa
strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa
strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc.
Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este
foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc,
murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca,
ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte
care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care
sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile
voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.

Un model bun

Un mullah vru s-i protejeze fiica de pericolele vieii. Cnd veni vremea i ea se fcu o
adevrat floare a frumuseii, el o lu deoparte i i vorbi despre josnicia i rutatea lumii.
Draga mea fiic, zise el, ine minte ce-i spun. Toi brbaii vor un singur lucru. Brbaii sunt
vicleni. Ei pun capcane oriunde pot. Nu-i dai seama cum te afunzi tot mai adnc n mlatina
dorinelor lor. Vreau s-i art calea nefericirii. Mai nti, brbatul se d n vnt dup cele mai
bune trsturi ale tale i te admir. Apoi, te invit s iei cu el. Apoi, amndoi trecei pe lng
casa lui, iar el menioneaz c vrea doar s-i ia haina. Te ntreab dac nu i-ar plcea s intri
n cas cu el. Sus, te invit s iei loc i-i ofer un ceai. Amndoi ascultai muzic i, la
momentul potrivit, se arunc dintr-o dat asupra ta. Astfel, tu eti violat, i noi suntem violai,
mama ta i cu mine. Familia noastr este violat i buna noastr reputaie este pierdut.
Fetei i merser cuvintele tatlui drept la inim. Ceva timp dup aceea, urc sus la tatl ei i
zmbi mndr: Tat, l ntreb ea, eti oare profet? De unde ai tiut cum se ntmpl totul ? A
fost exact aa cum mi-ai descris. Mai nti mi-a admirat frumuseea. Apoi, m-a invitat n ora.
Ca prin coinciden, am trecut pe lng casa lui. Apoi bietul biat a observat c-i uitase haina.
i, ca s nu fiu singur, m-a invitat s intru n apartamentul su. Cum cer bunele maniere, mi-a
oferit ceai i a luminat ziua cu o muzic frumoas. n acel moment, m-am gndit la cuvintele tale
i am tiut exact ce se va ntmpla. Dar vezi, sunt vrednic s-i fiu fiic. Cnd am simit c se
apropie momentul, m-am aruncat asupra lui i l-am violat, pe el, pe priii lui, familia, buna
reputaie i stima lui!

Cmila perfect

In urm cu ani de zile, patru invaai cltoreau prin deertul Kawir cu o caravan. Seara
stteau mpreaun n jurul focului i vorbeau despre experienelor lor. Toi erau plini de
admiraie pentru cmile. Erau uimii de mulumirea lor, le admirau puterea i gseau c
rbdarea lor umil este aproape de neneles.
"Suntem maetrii penelului, spuse unul. Haidei s scriem despre acest animal sau s desenm
ceva care s laude i s onoreze cmila."
Spunnd aceste cuvinte, lu un sul de pergament i intr ntr-un cort luminat de o lamp cu
ulei. Dup cteva minute, iei i ii art opera celor trei prieteni ai si. Desenase o camil care
tocmai se ridica din poziia de odihnin. Cmila era att de bine desenat, c cineva aproape ar
fi putut crede c era vie. Urmtorul brbat intr apoi n cort i iei curnd . Aducea o scurt
descriere factual a avantajelor pe care cmilele le aduc caravanei. Al treilea scrise un poem
ncnttor. Apoi al patrulea intr n cele din urm n cort i le interzise celorlai s l deranjeze.
Cteva ore mai trziu, focul se stinsese i ceilali dormeau deja. Dar din cortul slab luminat, mai
venea nc sunetul penelului scrijelind, al cntecului monoton. A doua zi, cei trei l ateptar pe
colegul lor la fel de inutil ca n ziua a treia i a patra. Aidoma stncilor ce se nchiseser n urma
lui Aladin, cortul ascundea pe cel de-al patrulea nvat. n sfrit, n ziua a cincea, intrarea
cortului se deschise i cel mai silitor dintre silitori pi afar, mort de oboseal, cu ochii
ncercanai i obrajii slbii. Brbia i era ncadrat de o barb aspr. Cu pai ostenii i o
expresie pe faa lui de parc-ar ar fi mncat lmi verzi, s-a apropiat de ceilali oameni. Pe
exteriorul primului sul scrisese cu litere mari :
"Cmila perfect sau cum ar trebui s fie o camil..."

Teoria i practica n cunoaterea oamenilor


Un tnr inteligent, nsetat de cunoatere i nelepciune, studiase fizionomia- tiina deducerii
temperamentului din nfiarea exterioar. Studiile sale, care duraser ase ani, au avut loc n
Egipt i l-au costat multe sacrificii, departe de cas. Dar, n cele din urm, i termin
examenele cu rezultate excelente. Plin de mndrie i de bucurie cltori napoi acas. Se uita la
toat lumea ntlnit pe drum cu ochii tiinei sale i, pentru a-i lrgi cunoaterea, citea
expresiile de pe faa tuturor oamenilor pe care i ntlnea.
ntr-o zi ntlni un om a crui fa era marcat de ase caliti: invidie, gelozie, lcomie, pizm,
zgrcenie i lips de consideraie. Dumnezeule, ce expresie monstruoas! N-am mai vzut i
n-am mai auzit niciodat aa ceva! Mi-a putea verifica teoria aici.
n timp ce se gndea la asta, strinul se apropie cu o nfiare prietenoas, binevoitoare i
modest, spunnd : O, eicule. E deja foarte trziu i satul urmtor e departe. Coliba mea e
mic i ntunecoas. Dar te voi purta pe braele mele. Ce onoare ar fi pentru mine dac te-a
putea considera oaspetele meu pentru aceast sear. i ce fericit a fi n prezena ta!
Uimit de aceasta, cltorul se gndi n sine : Ce uluitor! Ce diferen ntre vorbirea strinului i
ngrozitoarea expresie de pe chipul su! Acest revelaie l nspimnt foarte mult. ncepu s
se ndoiasc de lucrurile pe care le nvase n ultimii ase ani. Ca s fie mai sigur, accept
invitaia strinului. Omul l servi pe nvat cu ceai, cafea, suc de fructe, pastram i pip. i
coplei oaspetele cu blndee, atenie, buntate i politee. Timp de trei zile i trei nopi, gazda
reui s l in pe cltorul nostru acolo. n cele din urm, nvatul fu capabil s opun
rezisten politeii gazdei sale. Decise cu fermitate s i continue cltoria. Cnd veni vremea
s plece, gazda i nmn un plic i spuse: O, stpne. Iat nota ta de plat
Ce not de plat? ntreb surprins nvatul.
La fel de repede cum i poate scoate cineva sabia din teac, gazda i art dintr-o dat
adevrata sa fa. i ncrei sprncenele cu asprime i strig cu o voce mnioas: Ce
nesimire! Dar ce gndeai, cnd ai mncat de toate aici? Ai crezut c este totul gratis? Auzind
aceste cuvinte, nvatul i veni, brusc, n simiri. Fr s spun un cuvnt, deschise
scrisoarea. Acolo vzu c tot ce mncase i nu mncase i se taxa de o sut de ori mai mult. Nu
avea nici mcar jumtate din banii ce i se cereau. Forat de mprejurri, cobor de pe calul su
i i-l ddu gazdei. Apoi i scoase hainele de cltorie i porni pe jos. Ca n extaz, se nclin la
fiecare pas. De departe, putea fi auzit spunnd : Mulumescu-i ie, Doamne, mulumescu-i ie,
Doamne. Cei ase ani de studiu n-au fost n van!

(Dupa AbduI-Baha)

Razbunarea omului care spune da

In gradina unui intelept, traia odat un paun splendid. Creatura ii facea o deosebita placere
gradinarului, care avea grija de el cu devotiune. Plin de lacomie, un vecin obisnuia sa se uite
peste gard si nu putea sa suporte faptul ca cineva avea un paun mai frumos decat el. In invidia
lui, arunca cu pietre in paun. Gradinarul se intampla sa vada asta si l infurie. Dar gandul la
paun nu-i dadea pace vecinului. Dupa o vreme, incepu sa il maguleasca pe gradinar,
intrebandu-l daca nu putea avea macar paunita-pui. Gradinarul refuza categoric. Citeste mai
departe...
In cele din urma, vecinul merse plin de respect la stapanul intelept al casei si il intreba daca nu
putea primi macar un ou de paun. Voia sa-l puna sub o gaina si sa o lase sa il cloceasc.
Inteleptul ii porunci gradinarului sa ii dea vecinului un ou din cuibul paunului. Gradinarul facu
aaa cum i se spusese. Dupa un timp, vecinul veni si se planse inteleptului: Ceva nu e in regula
cu oul. Puicutele mele au stat pe el saptamani intregi. Dar nici un paun nu vrea sa iese din el.
Apoi se intoarse manios acasa. Inteleptul isi chema gradinarul: I-ai dat vecinului un ou. De ce
nu iese paunul din el? Gradinarul raspunse : Am fiert oul mai intai. Inteleptul se uita la el cu
uluire. Apoi gradinarul spuse cu un ton de aparare : Mi-ai spus sa ii dau un ou de paun. Dar n-
ai spus daca trebuie sa-l gatesc sau nu...

Comparaiile chiopteaz

O dat, la doctor veni un cizmar care suferea de dureri puternice i prea pe moarte. Doctorul l
examin atent, dar nu putu gsi o reet care s l ajute. Pacientul ntreb nelinitit : Nu exist
nimic altceva care s m pot salva ?
Medicul i rspunse cizmarului, spunndu-i : Din nefericire, nu am cunotin de alte mijloace.
Auzind acestea, cizmarul rspunse: Dac nu mai e nimic de fcut, mai am o ultim dorin. Mi-
ar plcea o oal cu dou kilograme de fasole i un litru de oet.
Doctorul ridic din umeri cu resmnare i spuse :Nu prea am ncredere n idee, dar dac tu crezi
c va avea efect, d-i drumul i ncearc. Toat noaptea, doctorul atept veti despre
moartea omului. Dar, a doua zi dimineaa, spre surprinderea doctorului, cizmarul era viu i
nevtmat. Doctorul scrise n jurnalul su : Astzi a venit la mine un cizmar pentru care nu se
mai putea face nimic. Dar l-au ajutat dou kilograme de fasole i un litru de oet.
La puin timp dup aceea, doctorul fu chemat s l ajute pe croitor, care era bolnav de moarte.
n acest caz, doctorul se afl din nou n impas. Fiind un om sincer, a recunoscut asta fa de
croitor. Suferindul l implor : Dar nu cunoti nici un alt tratament posibil?
Doctorul se gndi un minut i spuse: Nu, dar recent a venit la mine un cizmar cu probleme
similare. L-au ajutat dou kilograme de fasole i un litru de oet
Pi, dac nu mai exist vreun alt remediu, l voi ncerca pe acesta, rspunse croitorul. El
mnc fasolea cu oet i n ziua urmtoare muri. Atunci, doctorul scrise n jurnalul su: Ieri a
venit la mine un croitor. Nu s-a putut face nimic pentru el. A mncat dou kilograme de fasole i
un litru de oet i apoi a murit. Ceea ce face bine cizmarilor nu face bine croitorilor.

Mancatorul de curmale


O femeie veni cu baietelul ei la inteleptul Ali si spuse:
"Fiul meu sufera de o problem serioasa. Mananca curmale de dimineata pana seara. Daca nu-
i dau curmale, tipa de-si scuip plamanii.Ce m fac ?Te rog ajuta-ma".
Inteleptul Ali se uita binevoitor la copil si spuse : "Buna mea femeie, du-te acasa si intoarce-te
maine la aceeasi ora."
A doua zi, femeia i fiul ei erau din nou n faa lui Ali. Marele invatator il lua pe baiat in poala sa,
ii vorbi prietenos si, in cele din urma, ii lua curmalele din mana si ii zise : "Fiule gandeste-te
totdeauna la cumpatare. Sunt si alte lucruri care au gust bun."
Cu aceste cuvinte, ii lasa pe mam si pe copil sa plece. Femeia, care era oarecum nedumerita,
intreb :"Mare invatator, de ce nu ai spus asta ieri? De ce a trebuit sa facem o a doua cale
lunga spre tine?"
"Buna mea femeie, raspunse Ali, ieri nu i-as fi putut spune convingator fiului tau ceea ce i-am
spus azi pentru ca ieri eu insumi am savurat dulceata curmalelor."

Despre cioara si paun

In parcul palatului, o cioara neagra se catarase pe ramurile unui portocal. Jos, pe gazonul bine
ingrijit, un paun defila mandru. Cioara carai : Cum puteti permite unei pasari atat de ciudate sa
intre in acest parc? Umbla atat de arogant, de parca ar fi insusi sultanul. Si cu picioarele alea
de-a dreptul urate! Iar penele lui, cu o asemenea nuanta oribila de albastru! N-as purta
niciodata o asemenea culoare. Isi trage coada dupa el ca o vulpe. Cioara se opri si astepta in
tacere un raspuns. Paunul nu spuse nimic o vreme, dar apoi incepu sa vorbeasca, surazand
melancolic : Nu cred ca afirmatiile tale corespund realitatii. Lucrurile rele pe care le spui despre
mine se bazeaza pe neintelegeri. Spui ca sunt arogant, fiindca imi tin capul sus, astfel incat
penele mele de pe umeri ies in afara si o barbie dubla imi desfigureaza gatul. In realitate, sunt
oricum, numai arogant nu. Imi cunosc trasaturile urate si stiu ca picioarele mele sunt incretite ca
pielea. De fapt, asta ma deranjeaza atat de mult incat imi tin capul ridicat, astfel incat sa nu imi
vad picioarele urate. Tu vezi numai partile mele proaste. Inchizi ochii la calitatile si la
frumusetea mea. N-ai observat asta? Ceea ce tu numesti urat este exact ce admira oamenii la
mine.
(Dupa P. Etessami)

Cuiburile murdare



O porumbita isi schimba mereu cuibul. Mirosul puternic pe care il faceau cuiburile in timp era
insuportabil pentru ea. Se planse de asta cu amaraciune, in timp ce vorbea cu o porumbita plina
de experienta, batrana si inteleapta. Aceasta din urma dadu de cateva ori din cap si zise:
Mirosul care te deranjeaza nu vine de la cuiburi, ci de la tine

Comoara cunoaterii



Tractorul unui fermier nu mai mergea. Toate incercrile fermierului i ale prietenilor si de a-l
repara dduser gres. n cele din urm, fermierul ajunse s cheme un specialist. Omul examin
tractorul, activ demaroul, deschise capota si se uit atent la tot. Pn la urm, lu un ciocan.
Cu o singur lovitur ntr-o anume parte a motorului, l fcu s mearg din nou. Motorul zumzi
ca i cum n-ar fi fost niciodat defect. Dar, cnd fermierul vzu nota de plat a expertului, se
nfurie foarte tare. "Cum, vrei cincizeci de tumani, cnd tot ce ai fcut a fost o lovitur cu
ciocanul ?" "Drag prietene, rspunse omul,pentru lovitura cu ciocanul am calculat numai un
tuman. Dar trebuie s cer patruzeci i nou de tumani pentru tiina mea unde s lovesc."

Cioara i papagalul



Un papagal sttea ntr-o colivie cu o cioar.Ah, cum suferea bietul papagal din pricina prezenei
monstrului cu pene negre !"Ce negru urt , ce figur groaznic ce expresie comun a feei!
Dac cineva ar trebui s se uite la aa ceva la rsrit, toat ziua i-ar fi distrus. Nu exist un
tovara mai dezgusttor dect tine nicieri!"
Cu toate c pare ciudat, i cioara suferea din cauza prezenei papagalului. Trista i deprimata,
cioar reproa loviturii sorii, ce o adusese lng acel tovara multicolor i neplcut: "De ce
trebuie s m loveasc ghinionul sta? De ce ma prsit steaua mea norocoas ? De ce zilele
mele fericite s-au sfrit in aa zile de ntuneric ? Ar fi fost mult mai plcut s stau pe zidul unei
grdini cu o alt cioar, s m bucur de lucrurile pe care le aveam n comun i s fiu fericit!"
(Dup Saad)


Scufita Verde



A fost odata ca niciodata o fetita pe nume Crystal, care purta o scufita exact ca aceea a Scufitei
Rosii, cu exceptia faptului ca scufita lui Crystal era verde. Intr-o zi de vara, Crystal a hotarat sa
mearga acasa la bunica ei ca sa-I duca niste prajituri pe care le facuse.
Bunica locuia singura intr-o casa cu ferestre mari. Fiindca Crystal nu o sunase ca sa-i spuna ca
vine in vizita, Bunica era plecata la cumparaturi in piata. In timp ce Bunica era plecata, un lup a
intrat in casa. Voia sa fure tot ce gasea pe acolo, dar a auzit-o pe Crystal la usa, si a avut o
idee. A decis sa pretinda ca era Bunica. S-a imbracat cu camasa de noapte a Bunicii si s-a
bagat in pat. Lupul auzise si el povestea Scufitei Rosii. Observand ca si Crystal avea o scufita
verde, credea ca ea va spune O, ce urechi mari ai, Bunico, atunci cand va intra in camera si-l
va vedea.
Numai ca Crystal nu era ca Scufita Rosie. A intrat in dormitor, s-a uitat la tipul din pat si a
intrebat Unde de Bunica? Eu sunt Bunica, a soptit Lupul, incercand sa-si schimbe vocea.
Nu m-am simtit bine in dimineata asta, asa ca am ramas in pat. Nuuu, nu esti Bunica, a spus
ferm Crystal. Esti un lup.
De unde ai stiut ca nu sunt Bunica? a intrebat Lupul. Acest costum a pacalit o fetita de varsta
ta care era imbracata in rosu.
Probabil crezi ca sunt proasta: dar sigur pot face diferenta intre bunica mea si un lup!, a tipat
Crystal, intorcandu-se repede pentru a fugi de Lup, care ar fi putut-o rani.
Scufita Verde a gasit-o pe Bunica in piata. Stiai ca este un Lup in casa ta?, a intrebat-o Crystal
pe Bunica, luand-o de mana ca sa-I capteze atentia. Era in patul tau, cu camasa ta de noapte,
si a incercat sa ma faca sa cred ca esti tu, a adaugat ea.
Faci glume cu mine?, a spus Bunica incruntata. Hai sa chemam politia.
Asa ca Crystal si Bunica au sunat la 911 si curand echipajul politiei a descins la casa Bunicii.
Lupul era inca inauntru, impachetand intr-o fata de perna lucrurile pe care voia sa le fure.
Politia l-a arestat, si l-a acuzat de incalcarea proprietatii, spargere, jaf si incercarea de a se da
drept Bunica.
Crystal a primit un premiu de la politie pentru ca a ajutat la capturarea Lupului, si politia a
angajat-o sa predea lectii femeilor care nu pot face diferenta intre un lup si o persoana care te
iubeste.
A 18-a camila

Povestirea are un nceput tragic: Un beduin, pe cale s moar, i cheam la cptiul su pe cei
trei fii i le spune:
Toat averea mea sunt 17 cmile. i cnd voi muri aceste cmile v vor rmne vou. ie,
care eti cel mai mare dintre fiii mei, i las motenire jumtate din cmile. ie, cel de-al doilea
fiu al meu, i las motenire o treime din cmilele mele, iar ie, cel mai mic, a noua parte din
cmile.
Dup ce beduinul moare i fiii l plng cu respectul cuvenit, ajung la momentul n care trebuie
s-i mpart cmilele. Dar fiind cu totul 17 cmile, nu se nelegeau deloc asupra mprelii i
nici o mpreal nu prea a fi echitabil. i n timp ce se certau, se ntmpl c trecea pe acolo
un btrn clare pe o cmil, care i ntreb care era problema, i aflnd despre ce era vorba ,
i oferi ajutorul. i iat cum proced:
Eu sunt dispus s adaug cmila mea la ale voastre, ca s le putem mpri coect. Deci, acum
avem 18 cmile. Tu cel, mai mare dintre fii, ai motenit o jumtate din cmile, deci 9 cmile sunt
ale tale. Tu, cel mijlociu, ai dreptul la o treime din cmile, deci 6 cmile sunt ale tale. i tu, cel
mai mic, ai a noua parte din cmile, adic 2 cmile sunt ale tale.
Cei trei fii erau fericii c mpriser cmilele n mod corect,aa c i mulumir btrnului.
Acesta se urc pe cmila lui i plec mai departe.
( 9+6+2= 17 cmile)

Transformarea



Traiau odata, pe fundul unei mlastini, cateva larve care erau foarte nedumerite in legatura cu
ceea ce se intampla cu suratele lor dupa ce acestea se urcau la suprafata, deoarece nici una
dintre ele nu mai revenea in locul de unde plecase. Curioase si chiar usor speriate, ele s-au
sfatuit si s-au hotarat ca prima dintre ele, care va pleca, sa se intoarca si sa le povesteasca cum
este acolo sus.
Foarte curand una dintre ele a simtit un imbold irezistibil de a pleca si a inceput sa urce usor pe
tulpina unei flori. Ajungand pe petalele florii, ea s-a odihnit putin, si, incet, incet, a inceput a se
schimba, pana s-a transformat intr-o superba libelula. Si-a luat zborul, dar n-a uitat de
promisiune si a incercat fara success sa atraga atentia larvelor ramase in mlastina. Si-a dat
seama intr-un tarziu ca, desi surorile ei, pe care le vedea acolo jos, ar fi putut s-o vada, nici una
n-ar fi reusit sa recunoasca in frumoasa libelula larva care fusese odata.

( Ion Dafinoiu- Elemente de psihoterapie intergrativa, ed. Polirom, 2000 )

Trandafirul cu spini


Intr-o primavara, gradinarul unui imparat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care il
cultivase cu multa grija. Imparatul l-a luat in mana, incantat de frumusetea lui, dar, intepandu-se
in spinii lui, l-a scapat din mana. Furios, l-a certat pe gradinar: Degeaba ai lucrat cu atata
sarguinta, floarea ta nu este perfecta. Vezi de lucreaza mai bine, altoieste-l, incearca sa obtii un
trandafir fara spini, si vei fi bine rasplatit.
Gradinarul s-a intors in gradina lui, si dupa mai multe incercari, a reusit sa obtina ceea ce i se
ceruse Repede a dus trandafirul imparatului. Acesta l-a luat in mana si s-a bucurat cand a vazut
cat de neteda ii era tulpina, dar, cand l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a
constatat cu surprindere ca nu avea nici un miros. Ce ai facut cu trandafirul?, l-a intrebat
imparatul, din nou furios, pe gradinar. Nu mai are parfumul minunat pe care i-l stiam.
Imparate, a spus gradinarul, orice lucru se schimba daca vrei sa-l altoiesti. Si nimic pe lumea
asta nu este fara cusur, arbori, flori, oameni. Astfel si acest trandafir, ori inteapa si are miros, ori
nu-nteapa, dar ramane fara nici un parfum.
( Ion Dafinoiu- Elemente de psihoterapie integrativa, ed. Polirom, 2000)


Rugaciunea potrivita


Doi tineri casatoriti si-au cumparat o casa si s-au gandit s-o sfinteasca pentru a avea noroc cat
timp vor locui acolo. L-au chemat pe preotul satului si au pregatit o masa imbelsugata cu care
sa incheie ceremonia. Gazda avea cele mai bune intentii si dorea sa-si dovedeasca maiestria
culinara. Cand a adus insa mancarea, femeia si-a cerut scuze pentru ca bucatele pregatite de
ea erau cam arse. In timp ce gatise, ea citise diferite rugaciuni, in speranta ca masa va avea
success. Preotul i-a zambit prietenos si i-a spus: Este bine sa te rogi, dar data viitoare cand
intri in bucatarie, roaga-te dintr-o carte de bucate.

( Ion Dafinoiu- Elemente de psihoterapie integrativa, ed. Polirom, 2000)

O gradina si doua lumi

Intr-o noapte de vara foarte calduroasa, membrii unei familii au dormit afara, in gradina din
spatele casei lor. Mama a observat, cu destula neplacere, ca fiul sau si sotia acestuia (pe care
nu o suporta deloc) dormeau cuibariti unul in bratele celuilalt. Neputand sa suporte acest lucru,
ea i-a trezit si le-a spus: Cum puteti dormi atat de apropiati unul de celalat pe caldura aceasta?
Este nesanatos si periculos.
In alt colt al gradinii dormeau fiica sa si ginerele sau, pe care il adora. Acestia dormeau insa
departe unul de altul. Mama i-a trezit usor spunand: Dragii mei, cum puteti dormi atat de
departe unul de altul, cand este un frig ca acesta? De ce nu va incalziti unul pe altul?.
Nora sa, care a auzit aceste vorbe, s-a ridicat in capul oaselor, si, cu voce tare, a spus
urmatoarele cuvinte, ca pe o rugaciune: Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singura gradina
si o vreme asa de schimbatoare!

MATEMATICIANUL

( Patrick Esmond- nvtnd de la pacient)




Un matematician merge la terapeut i spune c a avut un vis matematic care arat aa:
2 2 4 4
i era ceva nainte i ceva dup aceste cifre.
T: tiu.. nainte era 11 i dup era 88, exact aa cum n toate lcururile pe care le dublezi n via
acest vis i arat cum funcionezi: 11 X 2 fac 22, etc
( Vede c clientul nu este prea convins)
T: Ce nu-i place?
C: Da, dar dac de fapt nainte avem 0 i apoi avem 66, atunci putem spune c 0+22 fac 22,
22+22 fac 44, 44+ 22 fac 66. Eu cred c poate fi i aa.
T: Nu contest. Dar ascult-m i pe mine. Asta este o rezisten din partea ta. Tu dublezi
lucrurile. Du-te acas. Ne vedem data viitoare.
C vine pesteo sptmn i spune:
C: Pi dup 8 vd aa: 1 22 44 66 8
i linia de la 8 parc nu se vede foarte bine, nu se nchide, n-are nici o noim. Parc e un
91224466896..
T: Vezi, ct de eficient poate fi rezistena. Printr-o mic liniu lips nu poi vedea un lucru logic
i matematic. Aa funcionez incontientul.
C: Dar nu vd un 1, ci este un 6. Nu se poate: 612244896
T: Asta nici nu seamn cu un 1.
C: Acum tiu: 6,12,24,48,96.

Umbre pe cadranul solar


Odata, in Orient, un rege a vrut sa faca o bucurie supusilor sai . Deoarece ei nu stiau ce este
acela un ceas, s-a intors dintr-o calatorie cu un cadran solar. Darul lui a schimbat vietile
oamenilor din imparatie. Ei au inceput sa faca distinctie intre partile zilei si sa-si imparta timpul.
Devenind mai punctuali, ordonati, de incredere si muncitori, au dobindit mari bogatii si un nivel
ridicat de viata. Cind regale muri, supusii lui s-au intrebat cum ar putea aduce un omagiu
realizarilor sale. Deoarece cadranul solar simboliza generozitatea regelui si ii datorau succesele
lor, s-au decis sa construiasca in jurul cadranului un templu splendid, cu o cupola de aur. Dar,
cand templul a fost terminat si cupola inaltata deasupra discului, razelele soarelui nu au putut
ajunge la discul solar. Umbra, care le indicase cetatenilor ora disparuse; punctul comun de
orientare, cadranul solar, era acoperit. Ca urmare, unii oameni nu au mai fost punctuali, altii -de
incredere, iar altii-harnici. Fiecare a facut ce l-a taiat capul si imparatia s-a prabusit.

Rabinul si povestea




Intr-o zi un rabin a fost ntrebat cum trebuie spusa o poveste. O poveste trebuie spusa in asa
fel incat sa poarte propria-i magie in ea insasi. A continuat, povestind urmatoarele: Bunicul
meu era schiop; intr-o zi a fost invitat de catre stapinul sau, pentru a-i spune o poveste. Bunicul
meu povestea ca stapinul sau avea obiceiul sa topaie si sa danseze in acest timp. Prins de
poveste, bunicul meu s-a ridicat si a inceput sa sara si sa danseze, asa cum facea stapinul sau.
Din acel moment, a fost vindecat de infirmitatea sa. Iata cum trebuie spusa o poveste!"



Cincizeci de ani de politete



Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau
micul dejun impreuna, femeia se gandi:
De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din
chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami.
A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta jumatate. In ciuda
asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus:
Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani n-
am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca
tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.

Cheile pierdute

Un barbat s-a dus intr-o seara la bar si a parcat masina langa trotuar. A intrat in bar si a baut
cateva pahare, iar dupa cateva ore a plecat. S-a indreptat spre masina si s-a cautat in haina si
in buzunarele pantalonilor dupa chei, dar nu le putea gasi, asa ca a inceput sa se uite in jurul
masinii si pe trotuar. Un politist l-a observat, s-a dus spre el si l-a intrebat ce face, la care
barbatul i-a raspuns ca isi cauta cheile pe care le pierduse. Fiind un politist foarte prietenos,
acesta s-a oferit sa il ajute si cei doi au continuat sa caute cheile pierdute. Nu dupa mult
vreme, fara sa vada vreo urma de chei, politistul l-a intrebat pe barbat daca era sigur ca isi
pierduse cheile n acel loc. Barbatul a raspuns ca nu isi pierduse cheile langa masina, ci in
tufisuri, care erau la ceva distanta de acolo. Politistul a fost mai degraba surprins si un pic furios
sa auda asa ceva deoarece pierduse ceva timp cautand cheile. Atunci de ce le cautam aici? a
intrebat politistul, la care barbatul a raspuns: Pentru ca aici e mai multa lumina!

Pe cine sa crezi ?


Poti sa-mi imprumuti magarul in dupa- amiaza asta ? il intreba un fermier pe mullah.
Draga prietene, raspunse mullahul, stii ca sunt oricind gata sa-ti dau ajutor cind ai nevoie de el.
Inima mea vrea sa-ti imprumut magarul, drept-credinciosule. Imi bucura ochii sa te vad
aducindu-ti acasa recolta cimpului cu magarul meu. Dar ce pot sa spun, draga prietene? Pe
moment, magarul meu e la altcineva.
Miscat de sinceritatea mullahului, fermierul ii multumi mult, spunindu-i : Pai, chiar daca nu m-ai
putut ajuta , cuvintele tale binevoitoare m-au ajutat foarte mult. Dumnezeu sa fie cu tine, o
nobile, bunule si inteleptule mullah! Dar, in timp ce fermierul era inca intepenit intr-o plecaciune
adinca, un raget infiorator veni dinspre staul. Fermierul tresari, se uita in sus, socat, si, in cele
din urma, intreba neincrezator: Ce-mi aud urechile? De fapt, magarul tau este aici! I-am auzit
vocea de magar!
Mullahul se facu rosu de manie si striga : Nerecunoscatorule! Ti-am spus ca magarul nu este
aici! Pe cine crezi mai mult: pe mullah sau tipetele stupide ale unui si mai stupid magar.

Visatul



Un mare maestru Zen a visat ca este un fluture care zboara. In vis nu era constient de
individualitatea sa ca persoana. Era doar un fluture.
S-a trezit brusc si s-a regasit pe sine ca persoana.
Apoi insa s-a gandit Sunt un om care a visat ca este fluture sau un fluture care viseaza ca este
om?


Povestea Regelui Solomon

Erau odata 2 femei...care locuiau in aceasi casa....mancau impreuna, dormeau
impreuna...imparteau totul. Cand una dintre ele a ramas gravida se facu ca si cealalta sa
ramana...si astfel isi traiau ele viata linistite. In momentul in care una dintre ele a nascuta la
cateva ore dupa nascu si cealalta! Intr-o zi una din femei, din neatentie, se aseza pe copilul ei si
il strivi. De ciuda lua copilul viu al celeilalte femei si puse in locul lui pe cel mort.
Seara cand veni cealalta femeie aceasta din urma isi dadu seama de fapta primeia si o intreba:
"Asta nu este copilul meu...de ce ai schimbat copiii?". Femeia se apra si spunea ca nu este
adevarat.
Si au continuat asa femeile pana cand s-au decis sa-si caute dreptate la regele de pe atunci,
marele rege Solomon!
Ajunse in fata regelui acesta le ceru sa vorbeasca pe rand: "femeia aceasta si-a omorat copilul
si l-a schimbat cu al meu, facandu-ma sa cred ca este al meu!". Cealalta femeie ca sa se apere
spuse " nu este adevarat...nu am schimbat nimic...acesta este copilul meu...al ei a murit!".
Ascultandu-le regele Solom ceru sa i se aduca copilul si o sabie. Lua copilul si ridica sabia
spunand: "vom imparti copilul in doua ca sa facem pace!". La auzul acestor cuvinte - mama
copilui cazu in genunchi si spuse regelui: "Nu omori copilul...mai bine da-l acestei femei...dar nu
il omori!". Cealalta femeie - care il schimbase - spune: "Imparte-l in doua!".
Atunci regele Solomon poruncise: "Da-ti copilul primei femei - ea este mama naturala a
copilului! Pentru ca o mama nu accepta niciodata sa-si sacrifice copilul"!
(Pesechkian)

Hakimul stie totul

Un brbat a fost lovit de o boal serioas i se pare c moartea sa era aproape. Din team,
soia sa a chemat un hakim, doctorul de la ora. Hakimul l-a consultat mai mult de patru ore, i-a
verificat pulsul, i-a pus capul pe pieptul brbatului, l-a ntors pe burt i apoi pe partea cealalt,
l-a ridicat n picioare i apoi l-a aezat n ezut, i-a deschis ochii, s-a uitat n gura sa i apoi a
spus cu convingere:
Drag femeie, din pcate am veti triste pentru tine; soul tu este mort de dou zile.
n acest moment, brbatul bolnav s-a ridicat n capul oaselor i a scncit speriat:
Nu, draga mea, sunt nc viu.
Soia l-a plesnit peste cap i a replicat furioas:
Linite! Hakimul este un expert. El trebuie s tie.
(Poveste persan)

Despre curajul de a risca o ncercare


Un rege ii puse curtea la ncercare pentru un post important. Numeroi oameni puternici
i nelepi se aflau in jurul lui. "Intelepilor -spuse regele -, am o problem, i vreau s vd care
dintre voi este n stare s o rezolve." i conduse pe oameni la o u enorm, mai mare dect
vzuse cineva vreodat. Regele le explic :"Aici vedei cea mai mare i cea mai grea u din
regatul meu. Care dintre voi poate s o deschid ?" Unii dintre curteni doar scuturar din cap.
Alii, care se numarau printre cei intelepi, se uitar la ua mai de aproape, dar recunoscur c
nu pot s o fac. Cnd intelepii spuser asta, restul curii consimi c aceasta problem era
prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la u. O examin cu ochii i cu degetele,
ncerc mai multe modaliti de a o deschide i, n cele din urm, o trase cu o smucitur
puternic.i ua se deschise. Fusese lasat intredeschis numai, nu inchis complet, i nimic
altceva nu fusese necesar, dect bunvoina de a realiza ceva si curajul de a aciona cu
indrazneal. Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru c tu nu te bizui doar pe ceea
ce vezi sau auzi; tu ii pui propriile puteri n joc i riti o ncercare.
(Peseschkian )

Regele cu patru neveste

Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il
va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta,
intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in
ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el
de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.
O intreba pe cea de-a patra nevasta: Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu
mine si sa-mi tii companie?
Nici vorba! replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?
Nu! veni raspunsul celei de-a treia sotii. Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si
mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?
Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta! replica cea de-a doua sotie. Te pot doar
inmormanta si veni la mormantul tau.
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: Eu te voi urma oriunde vei merge! Regele se uita imprejur si vazu ca cea
care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza
foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut
ocazia!

Un indian batran


Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:
"In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila o lupta intre doi lupi.
Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia,
resentimentele.
Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul,
blandetea si mila."
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui: "Si care dintre ei va invinge?".
Batranul il priveste in ochi:
"Cel pe care il vei hrani!"

Bambusul



"Un imparat al Chinei, din dinastia Han, care dorea sa se initieze in tainele chan-ului, a pus sa
fie chemat la curtea sa un maestru recunoscut pentru marea sa intelepciune si l-a intrebat
imediat:
- Cat timp va fi necesar ca sa ma inveti Calea si sa faci din mine un mare intelept ?
- Stapane, a spus cu prudenta maestrul chan, intelepciunea este asemanatoare cu o planta,
are nevoie de timp ca sa creasca.
Imparatul a meditat la acest raspuns o zi intreaga.
A doua zi, a dat ordin sa se prezinte in fata lui cei mai mari savanti ai Chinei.
- Care este planta care creste cel mai repede ? i-a intrebat el.
- Bambusul, stapane !
Imparatul a poruncit sa fie dus intr-o plantatie de bambus din fundul parcului sau. A plantat o
mladita de bambus in pamantul reavan si, instalat confortabil in lectica, s-a pregatit sa vada
mladita de bambus crescand.
Orele treceau... Imparatul, care se plictisea, a adormit in caldura din timpul zilei.
Spre seara, o musca asezandu-se cu insolenta pe nasul sau, l-a trezit. Imparatu a pus sa fie
masurat bambusul. Nu crescuse nici macar cu un centimetru.
Atunci imparatul a renuntat la intelepciune, caci aceasta creste prea lent in inima oamenilor.

Cele trei porti

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la
un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva
sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi
condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:
SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta
lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte
cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri,
dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de
mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa
printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:
SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de
durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le
patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din
nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau
infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina
toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa
vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau
frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE
INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el
si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa
schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si
rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe
care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina
niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul
parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:
ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in
celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a
respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el
insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu
niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai
departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria
ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit
si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre
surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il
deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma
mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe
spatele ei: ACCEPTA LUMEA.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o
schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi
batranul, care-l intreba:
- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea.
Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu
este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile
pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea
linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

O poveste de drum

"Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara
sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros
cu apa ii era atarnat in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in
stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase.
Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul
tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau.
Suspinand si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de
oboseala care il chinuia. Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei.
Fermierul il intreba: "O, calatorule obosit, de ce te incarci cu bolovanul acesta?"
"Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte". Cu aceasta, arunca
piatra la o parte si se simti mult mai usor.
Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spune-mi,
calatorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele
mari greutati de fier, legate in lanturi in urma ta?"
Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi
faceam mie insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului.
Inca o data se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din
nou.
Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac cu
nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar
burduful tau mare cu apa - ca si cum ai planui sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat
curge pe langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp."
Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o
groapa cu nisipul din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele
raze isi trimiteau lumina spre el. Se uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul
sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea inca sa mearga atat de incovoiat. O
dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile sale, calatori mai departe
prin racoarea serii, sa-si gaseasca adapost."

("Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie" Nossrat Peseschkian)

Povestea unui magar


Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore
intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul
era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel
a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o
lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se
pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de
pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant
si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns
pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi.

Dragostea si saracia


In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a
hotarat sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi
paine oricarui copil si asta fara nici un ban. A doua zi, inca din zori, multi prichindei se
stransesera in fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste
cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa
apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o paine, o lua la goana,
bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie
Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti
copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a
uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era
gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici
un copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre
casa.
Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la
bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a
asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii
deja se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit,
fetita noastra, care asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a aes tot cu painea cea mai
mica, singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa,
unde mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi ?!
Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat.
- Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea
adusa de tine ? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat
inapoi!
S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in
painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:
- Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum
te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de
cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare
dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata
bunatate. S-a dus in fuga la mama ei si i-a dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a
povatuit-o si de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul.
Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul
celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de
mult ca si ea.

Egoismul



Primul ministru dinastiei Tang a fost un erou national pentru succesul sau ca om de stat si
conducator militar. Dar in ciuda faimei sale, a puterii si bogatiei se considera pe sine insusi un
budhist umil si devotat. Adesea il vizita pe maestrul sau Zen preferat pentru a studia cu el si cei
doi pareau sa se inteleaga foarte bine. De fapt parea ca primul ministru nu afecta cu nimic
relatia lor, care parea una dintre un maestru respectat si un student plin de respect.
Intr-o zi, in timpul vizitei sale uzuale, primul ministru l-a intrebat pe maestru Maestre, ce este
egoismul conform budhismului? Fata maestrului a devenit rosie, si cu o voce foarte
condescendenta si insultatoare a tipat Ce intrebare stupida mai e si asta?
Raspunsul neasteptat l-a socat pe primul ministru, care s-a infuriat. Maestrul Zen a zambit si a
spus Acesta, Excelenta, este egoismul.

Maestrul chinez

Un tinar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma
incercarilor vieii si a rzboaielor la care a participat. Era suparat tot timpul. Cind se afla in public
avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-
l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viaa si
moarte il bintuiau. intr-una din acele zile negre din viaa lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga
la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau
raspunde. Razboinicul a plecat.
Cind a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batrinel uscativ si cu privirea
blinda. Tinarul i-a spus pe un ton aspru:

Batrine ! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este
diferena dintre iad si rai.
Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:

Ti-ai petrecut toata viata luptind. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua.
Iute la minie, razboinicul a scos sabia si invirtind-o prin aer s-a repezit catre batrinul care statea
nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gitul maestrului Apoi s-a retras. Batrinul a
ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:

Asta este iadul !
Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce
inseamna iadul??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit

Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.

Elefantul si puricele



Un maestru a fost de acord sa predea Zen unui grup de psihanalisti. Dupa ce a fost prezentat
grupului de catre directorul institutului de psihanaliza, maestrul s-a asezat pe o perna plasata pe
podea. Un student a intrat, s-a prosternat inaintea maestrului si apoi s-a asezat pe o alta perna
plasata pe podea, la cativa pasi distanta, fata in fata cu profesorul sau. Ce este Zen? a
intrebat studentul. Maestrul a scos o banana, a cojit-o si a inceput sa manance. Asta e tot? Nu-
mi poti arata nimic altceva? a spus studentul. Vino mai aproape, te rog a replicat maestrul.
Studentul s-a mutat mai aproape si maestrul a fluturat in fata studentului ceea ce mai ramasese
din banana. Studentul s-a prosternat si a plecat.
Un al doilea student s-a ridicat pentru a se adresa publicului. Ati inteles? Nu a raspuns nimeni,
asa ca studentul a adaugat Ati urmarit o demonstratie Zen de prima mana. Sunt intrebari?
Dupa o lunga tacere cineva a vorbit. Maestre, nu sunt satisfacut de demonstratia dvs. Ne-ati
aratat ceva ce nu sunt sigur ca inteleg. Trebuie sa fie posibil sa ne puteti SPUNE ce este Zen.
Daca trebuie sa insistam asupra cuvintelor, a replicat maestrul, atunci Zen este un elefant
care se imperecheaza cu un purice
Ghinion, noroc, cine poate sti?


(Dale Carnegie)
A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l
cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza.
- Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul. Toti satenii au zis:
- Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion teribil.
- Ghinion sau noroc? a spus batranul. Cine poate spune?
Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai
salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
- Ce noroc! au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau
si-a rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic.
- Ghinion, i-au spus prietenii. Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de
capul tau!
- Ghinion, noroc, cine poate spune? a replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati.
Toti in afara de unul fiul batranului, care avea piciorul rupt.
- Cat de norocos poti sa fiii, au urlat satenii. Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti
pastrezi fiul acasa. Fii nostri probabil vor fi ucisi
Batranul a replicat:
- Ghinion, noroc, cine poate sti?
Destinul


In timpul unei batalii memorabile, un general japonez a decis sa atace desi armata sa era mult
depasita ca numar de adversari. Avea incredere ca va castiga, dar oamenii sai erau plini de
indoieli. Pe drum spre batalie, generalul s-a oprit la un altar. Dupa ce s-a rugat impreuna cu
oamenii sai, generalul s-a uitat la o moneda si a spus Acum voi da cu banul. Daca iasa capul
vom castiga. Daca iasa stema, vom pierde. Destinul ni se va arata.
A dat cu banul si a urmarit moneda in timp ce cadea. A cazut capul. Soldatii ai fost atat de
bucurosi si plini de incredere incat au atacat viguros inamicul si au iesit victoriosi. Dupa batalie
un locotenent a spus generalului Nimeni nu poate schimba destinul.
Asa este, a spus generalul, aratand locotenentului moneda care era identica pe ambele parti.

Vizitatorii si elefantul


Un elefant fusese adus intr-o camera intunecata, noaptea, pentru expozitie. Oamenii
veneau gramada. Fiindca era intuneric, vizitatorii nu puteau vedea elefantul ; asa ca incercara
sa-si faca o idee despre corpul lui, prin a-l atinge. Pentru ca era mare, fiecare vizitator a putut
atinge numai o parte din animal si descrie potrivit cu ceea ce simtise. Unul dintre vizitztori, care
prinse piciorul, a explicat ca elefantul era ca o coloana puternica; un al doilea, care atinsese un
colt, a descris elefantul ca pe un obiect ascutit; al treilea, care prinsese urechea creaturii, a
pretins ca nu era diferit de un evantai; al patrulea, care isi trecuse mina pe spatele elefantului, a
afirmat ca era plat ca un divan.
(Dupa Mowlana)

Povestea soricelului

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
Oare ce se afla acolo? se intreba soricelul.
A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata,
dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie.
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: Este o capcana pentru soricei in casa!
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate
doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare .
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: Este o capcana pentru soricei in casa!
Vaca i-a raspuns: Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste
pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel.
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul
singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana.
Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut
ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse
si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera
sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de
multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete

Patul de langa fereastra



Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi
camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a
facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din
camera.
Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o
oferea unica fereastra.
Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile
lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele.
In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce
vedea afara.
Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se
descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata
substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat
lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau
lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate
culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc. Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se
profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.
Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii
dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele.
Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin
parc.
Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice,
caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.
Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt.
Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit
sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in
cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.
Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in
somn.
Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit.
Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi
mutat in locul pe care si-l dorise atat.
Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare
greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima
privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!
Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna
infirmiera si o intreba: Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un
lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand,
de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?.
Sora ii raspunse surprinsa: Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea
nici macar zidul daramite altceva. Apoi adauga trista: Poate voia doar sa te incurajeze.

Povestea vasului crapat


O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale
unui bat, si le cara pe dup gat. Un vas era crapat, pe cnd celalalt era perfect si tot timpul
aducea intreaga cantitate de apa.

La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe
jumatate. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de
ap. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de
rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca
pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dup cum credea el, i-a vorbit ntr-o zi femeii langa izvor: "M
simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana
acasa!"

Batrana a zambit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta
pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fi ecare
zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi."

"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista
aceste frumuseti care mprospateaza casa."
Vulturul si gainile
(Anthony de Mello )

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-
si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul
lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu
alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a
gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea,
iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva
decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand
maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste. Vulturul a inteles dintr-o data care este
adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in
afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar
liber.
<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->
Continuarea povestii- Comentarii (forum.consiliereonline.ro)
Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut
asupra celorlalti locuitori ai curtii. Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte
si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista
lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi. Incepura sa circule, la inceput aproape
clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea
inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul
unor credinte limitante", substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al
vostru". Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de
zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul
din tine" samd.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica)
si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa
recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in raport), cum sa percepi senzatia vantului in
aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale
potrivite). Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care depista 9 feluri
de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici,
cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se
intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele",
si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre
conditia de vultur). O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de
multi level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand
cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda
cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un numar suficient de
cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe
drumul dezvoltarii. Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate
concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat
acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limitante si blocat
de gandul negativ. Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care
dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."

Mullahul cel politicos



Un seic pretuit dadu o petrecere mare. Toti demnitarii orasului fura invitati, dar nu si mullahul.
Cu toate acestea fu vazut printre oaspeti, simtindu-se ca acasa, ca un peste in apa. Oarecum
socat, un prieten il lu deoparte si spuse: Ce faci aici? Nu esti invitat! Plin de ingaduinta,
mullahul raspunse: Daca gazda nu-si cunoaste datoria si nu ma invita, de ce sa-mi neglijez eu
datoria de a fi un oaspete politicos?

Psihologia Gestalt

Psihologia gestalt sau teoria gestalt este teoria mintii si creierului care propune principiul
operational al creierului ca holistic, paralel si analog, cu tendinte de auto-organizare, sau ca
intregul este mai mare decat suma partilor sale. Exemplul gestalt clasic este al bulei de sapun a
carui forma sferica nu este definita de o temperatura rigida sau o formula matematica, ci mai
degraba de actiunea paralela a tensiunii de suprafata care actioneaza simultan in toate punctele
suprafetei sale.
Aceasta este in contrast cu principiul atomist al operatiunilor computerului digital, in care
calculul este descompus intr-o secventa de pasi simpli, calculati independent de problema ca
intreg.
Efectul gestalt se refera la capacitatea simturilor noastre de integrare a formei, in special in ce
priveste recunoasterea spatiala a formelor care constituie intregul in locul unei simple colectii de
linii si curbe.
Teoria gestalt este mai degraba descriptiva decat explicativa.
Conceptul gestalt a fost introdus in psihologie de catre Christian von Ehrenfels, iar radacinile
ideii de gestalt le gasim in scrierile lui Goethe, Kant si Mach. Contributia de importanta unica a
lui Wertheimer a fost aceea de a defini gestalt-ul ca primar din punct de vedere perceptual,
definind partile intregului din care este compus, mai degraba decat elementul aditional, asa cum
fusese in teoria lui Ehrenfels.
Principiile teoretice ale psihologiei gestalt sunt:
- principiul totalitatii- experienta constienta trebuie luata in considerare in mod global,
fiecare lement fiind parte a unui sistem bazat pe relatii dinamice
- principiul izomorfismului psihofizic, respectiv existenta unei corelatii intre experienta
constienta si activitatea cerebrala.
Bazate pe principiile teoretice sunt principiile metodologice ale psihologiei gestalt:
- analiza experimentala fenomenologica
- experimentul biotic
Principiile cheie in gestalt sunt aparitia, reiterarea, multistabilitatea si invarianta.
Conceptul fundamental al perceptiei gestalt este pragnanz (cuvantul german pentru conciziune),
care spune ca tindem sa ne ordonam experientele in maniera regulata, ordonata, simetrica si
simpla.
Aici sunt incluse legile gestalt:
- legea apropierii: mintea poate experientia elemente care nu sunt percepute prin senzatie,
pentru a completa o forma regulata
- legea similitudinii: mintea grupeaza elemente similare in entitati colective sau totalitati.
Similaritatea depinde de relatia cu forma, culoarea, marimea sau luminozitatea
- legea proximitatii: apropierea spatiala sau temporala de elemente poate face ca mintea
sa perceapa o totalitate sau colectivitate
- legea simetriei: imaginile simetrice sunt percepute colectiv
- legea continuitatii: mintea continua tiparele vizuale, auditive si kinetice
- legea destinului comun: elementele cu aceeasi directie d emiscare sunt percepute unitar.
Psihologii gestaltisti spun ca este important s aprivim problema ca intreg. Gandirea este din
punctul lor de vedere productiva, directionata spre rezolvarea problemelor, sau reproductiva,
respectiv rezolvarea de probleme pe baza experientei anterioare si a ceea ce este deja
cunoscut.
Alti psihologi de aceeasi orientare sustin ca insight-ul are de-a face cu trei procese:
- saltul inconstient in gandire
- marea viteza in procesarea mentala
- scurtcircuitarea care apare in cazul rationamentului normal.