Cum iti poate schimba Marcel Proust viata

- See more at: http://www.dela0.ro/alain-de-botton-cum-iti-poate-schimba-marcel-proust-

viata#sthash.aMeEgv!.dpu"
Lucrurile cele mai simple sunt si cele mai greu de simtit. Fericirea nu face
exceptie. Prinsa si descrisa in atatea feluri, in toate epocile de pana acum, ceva
se intampla, totusi, cu fericirea: ne scapa zilnic. Putine sunt lucrurile carora
oamenii le sunt dedicati. Printre acestea, un loc de cinste il ocupa nefericirea.
Cam asa ar suna traducerea aproximativa a frazei cu care scriitorul elvetian
Alain de Botton isi incepe cartea How Proust can change your life (volumul
nu este inca tradus in limba romana, n.r.).
In acest volum, scriitorul exploreaza o posibila reteta a fericirii. La modul
serios. Si o face intertextual, cautand ingredientele in mostenirea scrisa a
unuia dintre marii clasici ai literaturii Marcel Proust.
Daca vreti, cartea asta a lui Alain de Botton e ca o carte de bucate. Contine
urmatoarele retete: Cum sa iubesti viata azi, Cum sa citesti doar pentru
tine, Cum sa castigi timp, Cum sa suferi fecund, Cum sa iti exprimi
emotiile, Cum sa fi un prieten bun, Cum sa ai spirit de observatie, Cum
sa fi fericit in dragoste si, la fnal, Cum sa stii ce sa iei in serios din
carti. Sa incercam cateva dintre retete.
Cum sa iubesti viata azi
In 1922, Proust trimitea o replica unui ziar al vremii care, si atunci intocmai ca
acum, avertiza citand un savant american ca vine sfarsitul lumii cat de curand.
Din cele cateva paragrafe scrise de autorul deja celebru in cercurile literare, se
desprinde primul ingredient din reteta fericirii pe care o alcatuieste astazi de
Botton. Cred ca viata ne-ar parea deodata minunata daca ne-am confrunta cu
amenintarea mortii. Ganditi-va doar cate proiecte, calatorii, amoruri o viata
intreaga amanam continuu, le spunea francezul contemporanilor sai.
Peste 75 de ani, elvetianul de Botton duce ideea mai departe. Problema
contemporanilor sai, scrie el, nu este ca au pierdut gustul pentru viata, ci ca
au ramas blocati intr-un stadiu in care consuma aceeasi versiune a vietii lor,
grevata, mai ales, pe fondul insatisfactiilor si a nereusitelor.
Cititorilor interbelici, Proust le da trei sfaturi pentru a condimenta cotidianul
rutinat: sa viziteze Luvrul, sa iubeasca si sa calatoreasca in India, lucruri pe
care el insusi nu a reusit sa le faca cu exceptia vizitarii Luvrului find mai
tot timpul terorizat de ideea de a parasi casa, pe fondul unei ipohondrii
avansate.
Asa ca punand lucrurile in context, de Botton crede ca din volumul proustian
este de extras esenta regandirii prioritatilor. Poate nu vreti sa vedeti India,
continua el, dar sigur sunt lucruri pe care vi le doriti si pe care le puteti trai
chiar maine. Asa ca ce mai asteptati?
Cum sa fi un prieten bun
Cercetand atent biografa lui Proust, de Botton afa ca prietenii il descriau
drept o persoana generoasa, un bun conviv, dar si un om inconstant si
rezervat, curios, modest, o gazda buna si un retor pe masura. In ciuda acestei
schite, Marcel Proust avea o viziune mai intunecata asupra prieteniei: desi erou
al conversatiilor spumoase, el credea ca poate la fel de bine sa fe prieten cu o
canapea, suspectandu-si prietenii de falsitate si ipocrizie.
Pentru Proust dialogurile erau activitati futile, la fel cum prietenia era un efort
superfcial si o minciuna care ne stimuleaza iluzia ca nu am f singuri pe
lume. Insa, francezul nu era nici pe departe mizantrop, explica de Botton, pur
si simplu contesta natura prieteniei.
Adesea credem ca prietenii nostri ne dau ocazia sa ne aratam cele mai intime
versiuni ale sinelui in conversatii care functioneaza pe principiul privilegiului,
scrie elvetianul. Practic, credem ca numai in compania prietenilor nostri putem
f cu adevarat noi, fara nicio masca. Cel mai adesea, insa, ne raportam la
prieteni prin prisma unor imagini false pe care le construim si intretinem. De
unde si dezamagirile dese, conchide de Botton.
Marcel Proust si James Joyce, doi dintre marii scriitori ai perioadei interbelice, s-
au intalnit o singura data, la o cina in Paris, in 1922. A doua zi, Joyce relata
scena unui prieten: Discutia noastra a constat intr-un singur cuvant: nu. Proust
m-a intrebat daca il cunosc pe ducele Nu Stiu Cum. Am spus: nu. Pe urma, gazda
l-a intrebat pe Proust daca a citit Ulise. El a spus: nu. Intre cei doi n-a existat
chimie si nici nu s-a nascut o frumoasa prietenie, cum poate ne-ar placea astazi
sa afam de prin carti, scrie de Botton. Poate daca ei ar f banuit la vremea
respectiva ca vor ramane in memoria literara ca doi mari condeieri ai vremii,
altfel ar f stat lucrurile, argumenteaza mai departe elvetianul. Practic, un obiectiv
comun ar f fost o premisa buna pentru inceperea unei prietenii.
Cum sa fi fericit in dragoste
Proust ii scria amicului sau Andre Gide ca, desi este incapabil sa iubeasca si sa
fe fericit in dragoste, are o empatie peste medie, ceea ce il ajuta sa ii
reconcilieze pe altii. Asa cum li se intampla si personajelor din vastul sau
roman, scriitorul se confrunta cu drama lipsei de apreciere din partea
celorlalti. Tot lui Gide ii scria ca o femeie il poate aprecia cel mult un sfert de
ora, dupa care sigur apare vreun conte mai flfzon care ii atrage atentia. Mai
mult, pentru el, fericirea in dragoste era difcila din cauza inconstantei si
superfcialitatii femeiesti. Nici despre barbati nu avea ganduri mai apreciative,
scriind ca tot ce ii conduce in viata este impulsul sexual si ca rari sunt cei care
fac exceptie de la asta.
Totusi, desi profund nefericit in amor, Proust mediteaza intens asupra temei si
ajunge la concluzia ca secretul unei relatii longevive si bune este amenintarea
constanta a infdelitatii unuia dintre parteneri, care il pune pe celalalt in garda
si il face mai atent. Chestiunea e privita si cu o unda de umor, un anumit
personaj episodic al romanului In cautarea timpului pierdut, doamna de
Leroi, intrebata despre opiniile ei vizavi de dragoste, replicand scurt: Ah,
dragostea! O practic adesea, dar nu vorbesc niciodata despre ea.
Un retetar pentru raspunsuri la marile intrebari

Considerat de unii critici drept un scriitor frivol, de Botton nu se sinchiseste de
o atare eticheta, ci cauta, in fecare carte, raspunsuri la dilemele omului
contemporan. De data aceasta, gaseste intr-un clasic al literaturii rezervorul de
invataturi despre viata.

Dela0.ro: Cand ati citit prima data Proust?
Alain de Botton: Eram student. Imi aduc aminte ca m-a uimit combinatia de
rigoare intelectuala si caldura, onestitate emotionala. Vedeam practic un mare
intelectual al perioadei interbelice, care nu se sfa sa admita ca are o dependenta
din copilarie fata de mamica sa. Mi s-a parut total neobisnuit, dar si foarte intim.

Desi un clasic al literaturii, Proust n-a fost niciodata un scriitor foarte
citit. De ce?
Nu oricine poate citi Proust, e vorba de un gust educat. Iti ia o vreme pana te
obisnuiesti cu stilul lui de scriitura, cu frazele lungi si ornamentale. De-abia pe
urma incepe sa iti placa. Totusi, eu cred ca mereu va avea cititori. Uimitor, chiar
si azi, in epoca Twitter, Proust ne deseneaza o harta a sufetelor si a unei
posibile fericiri.

Cartea aceasta cuprinde, deci, o reteta a fericirii?
Cartea asta este o reteta, dar nu una simplista. Pana acum cititorii au reactionat
foarte bine la ea, mai ales ca s-a vandut in peste 2 milioane de exemplare. Am
vrut sa ma indepartez de lumea academica in traditia careia am fost crescut. Mi-
am propus sa vorbesc unui public numeros despre marile intrebari ale vietii.
Premisa de la care porniti in alcatuirea retetei este ca oamenii
contemporani par sa aiba mai degraba vocatia nefericirii. Totusi, poate o
carte sa ofere un modus vivendi aplicabil la scara larga, fara sa cada in
clisee?
Eu am considerat mereu ca marea literatura nu trebuie sa fe doar un obiect de
studiu sau o activitate serioasa, ci mai ales o unealta care sa ne ajute in viata
cotidiana. Acesta este si motivul pentru care am ales un titlu cu iz polemic (Cum
iti poate schimba Proust viata, n.r.). Vreau sa ii provoc pe cei care o citesc sa se
salveze de la rutina vietii.

Ati aplicat reteta asta a fericirii conturata in carte si in viata
dumneavoastra?
Ah, o aplic mereu. Urmaresc mai ales sfaturile lui Proust despre obiceiuri si
rutina. Ma intereseaza profund cum ne formam obiceiurile si ajungem sa ne
obisnuim cu lucrurile si cu oamenii din jurul nostru. Asta mi se pare cea mai
periculoasa coordonata a unei relatii cu cineva. De exemplu, intr-o relatie de
dragoste nu ne mai apreciem partenerii pentru ca ne-am obisnuit cu ei, sunt
mereu in jurul nostru.

Filosoful fericirii

Alain de Botton (43 de ani) este romancier, eseist si jurnalist elvetian. Traieste
la Londra, unde devoaleaza cele mai fne mecanisme ale naturii umane,
cautand raspunsuri simple la marile intrebari despre viata, moarte, fericire si
dragoste. Cartile sale, dintre care cateva au fost traduse si in Romania, au fost
bestseller-uri in 30 de tari.

S-a nascut la Zurich intr-o familie foarte instarita si a primit o educatie
seculara in sensul strict al cuvantului, invatand franceza, germana si marii
clasici. La 13 ani a fost trimis la Oxford unde a urmat liceul si facultatea. Are
diplome in flosofe de la Universitatea Kings College si de la Harvard.

Profund interesat de ceea ce el numeste arhitectura fericrii si de dinamica
relatiilor de zi cu zi, in 2008, a pornit un proiect inedit, numit Scoala Vietii.
Prin acesta isi propune sa ofere cursuri despre cum sa traiesti o viata
implinita. Am vrut sa provoc universitatile traditionale si, de ce nu, sa
reorganizez cunoasterea si felul in care ea ne dicteaza viata, a declarat intr-un
interviu.

Un al doilea proiect din care face parte, in aceeasi masura apreciat si contestat,
este Arhitectura de Trait. In mai 2009, de Botton a fost numit in grupul de
arhitecti care pune pe roate un proiect revolutionar, prin care arhitectura este
supusa logicii fericirii domestice. Responsabil cu inspiratia in respectiva
echipa, elvetianul descrie astfel demersul lor: Frumusetea este promisiunea
fericrii, scria Stendhal. Aplic acest motto spatiilor in care traim zi de zi. Cred ca
cladirile in care locuim ne infuenteaza starea de spirit, asa ca vrem sa construim
spatii in care sa ne crestem sansele de a f fericiti.
- See more at: http://www.dela0.ro/alain-de-botton-cum-iti-poate-schimba-
marcel-proust-viata#sthash.aMeEg7vy.dpuf