Sunteți pe pagina 1din 4

CANCERUL DE COLON

In termenul de cancer de colon sunt incluse diferite tumori epiteliale dupa structura
histologica, forma, localizare ( cec, colon ascendent, colon transvers, colon sigmoid, rect si
canalul anal).
Etiologia cancerului de colon:
Se pare ca nu exsta o singura cauza care duce la aparitia cancerului de colon. Cel mai probabil
este vorba de o combinatie de cativa factori nocivi (nefavorabili), mai importanti fiind dieta,
factorii mediului ambiant, bolile cronice ale colonului si ereditatea.
Rolul alimentatiei in patogenia cancerului colorectal se afla in centrul atentiei mai multor
savanti si studii medicale. Cancerul colorectal se intalneste mai des in regiunile unde in
alimentatie predomina carnea si sunt reduse alimentele vegetale. Dieta bogata in carne
duce la cresterea concentratiei de acizi grasi care in procesul digestiei se transforma in agenti
cancerigeni. Rata scazuta a cancerului colorectal in regiunile cu diete traditional vegetale
(India, Africa Centrala) demonstreaza importanta alimentatiei bogate in fibre vegetale in
profilaxia cancerului de colon. Cantitatea crescuta de fibre vegetale mareste volumul maselor
fecale, dilueaza si leaga diferiti agenti cancerigeni, scurteaza timpul tranzitului prin colon,
micsorand astfel timpul de expunere a mucoasei colonului la actiunea metabolitilor
cancerigeni.
Teoria chimica este apropiata teoriei alimentare. Ea explica aparitia tumorilor colorectale ca
rezultat al actiunii mutagene al unor substante chimice endo si exogene (cancerigene) asupra
celulelor epiteliului colonic, din care cele mai periculoase si active sunt nitratii, nitritii,
amidele si aminele aromatice, alfatoxinele, metabolitii triptofanului si tirozinei. Substante
cancerigene (benzpirena) se obtin prin prelucrarea termica irationala a alimentelor, cum ar fi
afumarea carnii si pestelui. Ca rezultat al actiunii substantelor cancerigene asupra
genomului celular se petrec mutatii, translocatii, ce duc la transformarea protooncogenelor
celulare in oncogene active. Ultimele initiaza sinteza oncoproteinelor si celula se transforma
in una canceroasa.
La pacienti cu boli inflamatorii colonice cronice, indeosebi cu rectocolita ulcerohemoragica,
incidenta cancerului de colon este mult mai mare ca la restul populatiei. Gradul de risc este
influentat de durata si de evolutia clinica a bolii, cu cat esta mai veche suferinta cu atat mai
mare este riscul de cancer. In boala Crohn riscul de a dezvolta cancer de colon tot este marit
dar este mai mic ca in RCUH.
Polipii colonici cresc riscul aparitiei tumorilor maligne. Indexul de malignizare al polipilor
colonici solitari este de 2-4%, pentru multipli (mai multi de 2) este de 20%, iar la polipii vilosi
pana la 40%. Polipii colonici se intalnesc relativ rar la persoanele tinere si cu mult mai des la
persoanele mai in varsta. Despre frecventa polipilor colonici se poate vorbi analizand datele
autopsiilor. In tarile dezvoltate, frecventa depistarii polipilor colonici la autopsii, efectuate
persoanelor decedate din cauze non colonice, este de 30-32%.
Nu ultimul rol in patogenia cancerului de colon il joaca ereditatea. Persoanele cu rude de
gradul intai depistate cu tumori maligne de colon au gradul de risc crescut. Boli ereditare
precum polipoza difuza (adenomatoasa) familiala, sindromul Gardner, sindromul Turcot, sunt
insotite de grad inalt de risc pentru dezvoltarea cancerului de colon. Daca nu se inlatura
polipii sau colonul la acesti pacienti aproape toti fac cancer de colon, unii prezentand si
tumori sincrone.
Sindromul canceros familial, cu transmitere autosomal dominanta, se manifesta prin aparitia a
multiplelor tumori (adenocarcinoame) ale colonului. Aproape 1/3 din acesti pacienti in varsta
de peste 50 ani prezinta tumori colorectale.
Dintre particularitatile cancerului de colon este de mentionat dezvoltarea multicentrica cu
aparitia tumorilor in acelasi timp (tumori sincrone) sau una dupa alta la un interval de timp
(tumorile metacrone).
Clinica cancerului de colon:
Cele mai caracteristice simptome in cancerul colorectal sunt sangerarile rectale, dereglarile
tranzitului intestinal, durerile abdominale si tenesmele.
Rectoragiile, materii fecale amestecate cu sange sau depistarea sangerarilor oculte se intalnesc
practic la toti pacientii cu cancer colorectal. Sangerari cu sange rosu aprins sunt caracteristice
pentru tumorile canalului anal si rectului. Sangele inchis la culoare sugereaza tumora pe
jumatatea stanga a colonului. De mentionat ca sangele amestecat cu materii fecale si mucus
este un semn aproape cert de tumora. Tumorile din partea dreapta se caracterizeaza prin
sangerari oculte, asociate cu anemie, paliditatea tegumentelor si slabiciune generala.
Dereglarile de transit sunt caracteristice in formele avansate de caner al jumatatii colice
drepte. Uneori cancerul de colon se manifesta direct prin ocluzie intestinala care impune
tratament chirurgical de urgenta.
In cancerul de rect pacientii acuza o senzatie de defecatie incompleta sau senzatie de scaun
falsa. Des semnele abdominale lipsesc, mai frecvente fiind senzatia de slabiciune, lipsa
apetitului, slabirea. In stadiile tardive se asociaza hepatomegalia si ascita.
Diagnostic cancer de colon:
In prezent exista posibilitatea de a diagnostica cancerul de colon in orice stadiu de evolutie al
bolii. Trebue doar de respectat doua conditii:
algoritmul de investigatii;
folosirea la maximum a tuturor mijloacelor moderne de investigatie
Algoritmul de diagnostic al cancerului de colon include:
1. anliza acuzelor si anamneza (de retinut ca la persoanele cu varsta peste 50 de ani
creste considerabil riscul de aparite al cancerului de colon);
2. consultul clinic;
3. tuseul rectal;
4. anuscopia;
5. rectocolonoscopia;
6. analiza sangelui;
7. analiza materiilor fecale la sange ocult;
8. colonoscopia;
9. biopsia tumorilor depistate sau a polipilor;
10. irigoscopia (cand examenul colonoscopic nu este concludent sau lipseste);
11. ultrasonografia abdominala si pelvina;
12. ultrasonografie transrectala;
Pentru bolile colonului simptomatologia este intr-un fel monotona. Majoritatea se manifesta
sau prin dereglari de tranzit, sau prin prezenta sangelui cu mucus in materiile fecale, ori prin
dureri sau discomfort abdominal si rectal. Adesea simptome ca acestea se combina intre ele.
Nu exista nici un semn specific pentru cancerul colorectalasa incat orice simptomatologie
intestinala trebue sa fie analizata ca posibila manifestare de cancer colorectal, mai ales la
persoane peste 50 de ani. Majoritatea tumorilor (pana la 70%) sunt localizate in partea distala
al colonului (rect si sigmoid. De exemplu, pentru a depista o tumora al partii distale al
ampulei rectale e suficient un tuseu rectal. Pentru a beneficia din plin de toate posibilitatile de
diagnostic este necesara o pregatire adecvata al colonului. In caz contrar se pot comite erori
grave de diagnostic prin omisiune.
O metoda importanta de diagmostic este ultrasonografia care poate arata nu numai prezenta
metastazelor indepartate (in special hepatice) dar si gradul de invazie loacala al tumorii si
prezenta inflamatiei perifocale. In cazuri avansate cu invazie in organele si tesuturile vecine
se recomanda tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara.
Complicatiile cancerului de colon:
Cele mai des intalnite complicatii ale cancerului de colon sunt dereglarile de tranzit intestinal
pana la ocluzia intestinala, sangerari intestinale, inflamatii perifocale si perforatiile intestinale
sau la nivelul tumorii, sau asa zise perforatii dilatative in cazul ocluziilor intestinale. In
cazurile tumorilor partii drepte a colonului se intalnesc anemii severe din cauza sangerarilor
oculte de durata.
Toate complicatiile necesita tratament adecvat, uneori chiar interventii chirurgicale de urgenta
pentru salvarea vietii bolnavului, cum ar fi in cazul sangerarilor importante, ocluziilor sau
perforatiilor. In stadiile avansate al cancerului colorectal complicatiile pot sa se combine,
crescand riscurile si agravand prognosticul interventiei chirurgicale. Profilaxia complicatilor
consta in diagnosticul precoce al cancerului colorectal.
Tratamentul cancerului de colon:
Interventia chirurgicala ramane metoda principala in tratamentul cancerului colorectal.
Principiile generale al tratamentului chirurgical sunt radicalitatea interventiei chirurgicale,
ablatia, asepsia si pastrarea tranzitului intestinal fara obstacole, daca e posibil pe cale naturala.
Interventia chirurgicala este asociata cu trarament adjuvant si neoadjuvant. Radioterapia
preoperatorie are efect de citoreductie adica este menita sa reduca din volumul tumorii si sa
asigure o radicalitate maxima interventiei chirurgicale in combinatie cu limfadenectomia
locoregionala. Chimioterapia postoperatorie are ca scop distrugerea celulelor canceroase si
prevenirea aparitiei recedivei locale sau al metastazelor.
Prezenta metastazelor indepartate, hepatice sau in alte organe, impune pe langa ablatia tumorii
si rezectia lor cu scop de citoreductie si chimioterapie postoperatorie. Schemele de radio- si
chmio-trerapie sunt bine definite in functie de tipul tumorii depistate.
Prognosticul cancerului de colon:
Prognosticul in cazul cancerului de colon depinde de stadiul bolii. In stadiile incipiente (T,
N0, M0) supravetuirea la 5 ani, dupa interventii, poate ajunge si la 90% . Dar, odata cu
cresterea stadiului rezultatele scad. La pacientii cu implicare ganglionara, supravietuirea la 5
ani nu depaseste 50%, dar in cazurile cu localizare pe partea dreapta al colonului nu mai
mult de 20%. Rezultatele de supravietuire la distanta al pacientilor cu cancer de rect sunt mai
proaste. In medie supravietirea la 5 ani, la pacienti dupa interventii radicale pentru cancer de
rect, este de 50%, si depinde de stadiul procesului.
Este obligatoriu controlul periodic al pacientilor operati pentru cancer colorectal pentru
depistarea precoce al recidivelor locale sau metastazelor care pot aparea. Este indicat la 3 luni
tuseul rectal, colonoscopia sau irigografia colonului ramas dupa rezectie, o data la 6 luni
ecografia abdominala, hepatica si a pelvisului, RX pulmonar. Din analize este recomandat
titrarea antigenului carcino-embrionar. In caz de suspiciune de recidiva este necesara
tomografia computerizata sau rezonanta magnetica.
85% din recidivile locale apar pe parcursul primilor 2 ani dupa operatie, dar termenul mediu
este de 13 luni. Aproximativ la 1/3 din pacienti cu recediva depistata precoce e posibil de
efectuat o rerezectie. Restul, cu regret, se limiteaza la terapia paleativa (radio- si
chmioterapie) care usor amelioreaza starea pacientilor.