Subiectele pentru examenul de admitere la programele de master, ciclul II,

dup cum urmeaz:

1. Administrarea afacerilor
2. Managementul resurselor umane
Subiectele pentu examenul de admitere Management:
I . Subiecte la Managementul general
1. Conceptul de management
Conceptul de management in sensul cel mai larg include ansamblul conceptiilor metodelor si
mijloacelor de solutionare a problemelor cu care se confrunta activitatea practica de conducere.
Frederick W. Taylor definea managementul , in cartea sa Shop Management, publicata in 1903,
astfel: a sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea
cea mai buna si mai ieftina.
Henri Fayol, in cartea sa Administration industrielle et generale, publicata in 1916, mentiona ca
a administra inseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla.
Termenul de management este de origine engleza : to manage = a conduce. Analiza sa , in
literatura de specialitate economica , dar si sociologica , politologica si psihologica (in special in
cadrul psihologiei speciale) , a dus la imbogatirea conceptului de management care desmneaza :
-o stiinta , respectiv un ansamblu organizat si coerent de cunostinte , concepte , principii,
metode si tehnici , prin care sunt examinate fenomenele si procesele existente in conducerea
institutiilor;
-o arta , respectiv un ansamblu de abilitati care reflecta latura pragmatica a activitatii care
probeaza capacitatea conducatorului de a aplica , in mod creator , cunostintele stiintifice in
diferite situatii pentru realizarea sarcinilor propuse cu maximum de eficienta ;
-o stare de spirit specifica , respectiv un ansamblu de atitudini reflectat intr-un comportament
proiectat special in directia realizarii progresului (Corneliu Russu, 1993 , p. 13).
Termenul de management s-a impus la nivelul stiintelor economice in ultimii 50 de ani. Sensul
conceptului poate fi conturat apeland la unele definitii date de specialisti.
2. Evoluia practicii i gndirii manageriale
Scoala clasica
Procesul conturarii si afirmarii stiintei managementului a fost jalonat de o serie de scoli si miscari
carora le corespund abordari specifice, din unghiuri diferite si complementare. Avand in vedere
caracteristicile de baza ale acestor conceptii si pozitiile definitorii fata de principalele elemente ale
managementului, evolutia gandirii si practicii manageriale poate fi incadrata in trei scoli:
clasica;
relatiilor umane;
managementul modern.
A doua jumatate a secolului XIX a marcat o perioada de interactiuni complexe intre noi descoperiri
tehnologice, schimbarea surselor de putere, evolutia relatiilor intre lucratori si management, precum
si necesitatea de a integra toti acesti factori intr-o teorie sistematizata. Reprezentantii de seama ai
scolii clasice au realizat aceasta necesitate incadrandu-si demersurile in trei curente de baza:
managementul stiintific;
managementul administrativ;
managementul birocratic.
Managementul stiintific a fost dezvoltat de cercetatorii Frederik Winslow Taylor, H. L. Gantt, F. B.
Gilbreth si Lillian Moller Gilbreth, H. Emerson, M. Cooke.
Frederik Winslow Taylor, s-a remarcat prin lucrarea Principles of Scientific Management
Conceptia sa poate fi sintetizata in urmatoarele principii:
dezvoltarea unei conceptii stiintifice despre actul si procesul managerial;
selectia stiintifica a personalului;
pregatirea stiintifica a personalului si dezvoltarea sa;
cooperarea stransa dintre conducere si angajati;
diviziunea muncii individuale si fizice;
amplificarea continutului economic al muncii cadrelor tehnice;
analiza procesului de munca prin descompunerea in elemente componente;
evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii;
unificarea si standardizarea uneltelor de munca si proceselor tehnologice;
aplicarea salarizarii in acord pe baza unor indicatori specifici;
F.W. Taylor pune in centru atentiei practicii manageriale un studiu atent al miscarilor executantilor.
Considera ca sarcina esentiala a managerilor este organizarea muncii, a locurilor de munca, asa incat
sa se obtina o productivitate ridicata. Specific taylorismului este faptul ca a descompus procesele de
productie in componente simple (operatii, faze, manuiri) cu scopul de a observa si analiza critic
modul de actiune al oamenilor, cu ajutorul mijloacelor de munca, cu inzestrarea tehnica de care
dispun, pentru transformarea materiilor prime si materialelor in produse.
H. L. Gantt s-a orientat spre sugestivitatea reprezentarilor grafice.
Propune organizarea lucrului pe baza de grafic. Acest instrument este si astazi folosit in activitatea de
programare si urmarire a productiei. Metoda grafica a contribuit la obtinerea unor mai bune
performante. Gantt si-a extins cercetarile incluzand date despre balanta productiei zilnice, controlul
costului, cantitatea de munca pe masina, cantitatea de munca efectiv realizata de un lucrator
comparata cu cantitatea de munca programata. Obiceiurile ce ar trebui insusite de angajat sunt acelea
de a executa cu promptitudine si cat mai bine posibil munca ce ii este incredintata. Stresul trebuie
inlocuit cu mandria ce rezulta din calitatea si cantitatea muncii sale. Gantt considera ca sistemul de
sarcini si bonusuri creeaza conditiile cele mai adecvate pentru toti lucratorii. In acest context, observa
ca munca lucratorilor este puternic influentata de atmosfera propice creata de management, de
cooperarea si increderea dintre angajati.
F. B. Gilbreth si Lillian Moller Gilbreth considera managementul un domeniu in care nimeni nu
putea spera la succes daca nu mostenise priceperea. Cu managementul stiintific, accesul s-a largit
prin studierea acestei discipline in universitati. Managementul de succes se bazeaza pe om, nu pe
munca, apreciaza sotii Gilbreth. Aici trebuie sa observam dorinta de a pune accentul pe calitatea
elementului uman. F. B. Gilbreth si Lillian Gilbreth identifica trei stiluri istorice de management:
traditional, de tranzitie si stiintific. Demarcatia intre management traditional si management stiintific
este evidenta. Managementul traditional se baza pe recompensa si pedeapsa, pe
cand cel stiintific urmarea cooperarea cu lucratorii.
H. Emerson sustine unele din opiniile lui F. W. Taylor, si aduce dezvoltari proprii. De exemplu, este
de acord ca personalul de specialitate era necesar, insa rolul lor in cadrul organizatiilor trebuia sa
fie altul. Fara sustinerea specialistilor, structura ierahica avea deficiente serioase. Emerson
urmarea ca fiecare persoana, aflata pe un anumit nivel ierarhic, sa poata beneficia de cunostintele si
asistenta personalului de specialitate. Sarcina personalului de specialitate (staff) nu este de a realiza
munca ce concura la realizarea obiectului de activitate al intreprinderii ci de a stabili standarde si
idealuri astfel incat, executantii de pe liniile ierarhice (line) sa munceasca mai
eficient. Emerson separa supervizarea si autoritatea, specifice liniilor
ierarhice, de planificare si consultanta specifica staffului. Apare ideea de
utilitate a structurarii functionale a unei intreprinderi. Emerson considera ca la
baza muncii eficiente trebuie sa se afle urmatoarele principii:
definirea clara a idealurilor;
bunul simt;
consiliere competenta;
disciplina;
corectitudine in relatia cu angajatii;
inregistrari rapide, de calitate;
planificarea muncii;
standarde si termene;
conditii standardizate;
operatii standardizate;
indicatii practice standardizate si exprimate in scris;
remunerare bazata pe merite.
Principiile erau instrumentele pentru a atinge aceste tinte, iar la baza tuturor
principiilor era structura organizatorica ierarhic-functionala.
M. Cooke a adus principiile managementului stiintific in institutiile de
invatamant si organizatiile publice. Aceste principii au fost formulate in
lucrarea Eficienta academica si industriala. In studiul sau, Cooke a remarcat
o serie de deficiente in organizarea si functionarea sistemului educational
superior:
angajarea pe scara larga a propriilor absolventi;
numeroase cazuri de lipsa de coordonare a procesului educational,
datorita autonomiei foarte largi a departamentelor;
managementul universitatilor era de o calitate inferioara managementului
unitatilor industriale.
Cooke a recomandat profesorilor sa se ocupe de predare si cercetare si
sa lase problemele administrative pe seama specialistilor. Cooke a promovat
idei noi in legatura cu dezvoltarea armonioasa a relatiilor manageri-lucratori
si a cautat sa obtina o mai buna implicare a lucratorului in organizare, control
si abordarea deciziilor. Cooke apreciaza ca increderea oamenilor in sistemul
de management este cea care determina eficienta si nu sistemul de
management.
Managementul administrativ a fost promovat de Henry Fayol acesta
fiind considerat creatorul curentului. A elaborat doctrina gestiunii intreprinderii
si a pus in valoare functiunea administrativa. In cercetarile sale sunt abordate
problemele managementului din punctul de vedere al intreprinderii, in
ansamblul ei. Principala sa lucrare Administration. Industrielle et Generale
(Administrare industriala si generala) a ramas una din cartile de referinta in
teoria managementului. Principiile managementului stiintific, formulate de H.
Fayol sunt:
12
diviziunea muncii;
autoritatea;
disciplina;
unitatea de comanda;
subordonarea intereselor individuale fata de cele ale intreprinderii;
remunerarea, cinstita si corecta;
centralizarea ca solutie optima pentru fiecare caz in parte;
ierarhia;
comenzile (reprezentand materialele si oamnenii) sa se afle in locurile
si la timpul potrivit;
echitatea (managerii trebuie sa fie corecti si amabili cu subordonatii);
stabilitatea personalului;
initiativa sa fie libera, chiar cu riscul unor greseli;
spiritul de echipa.
In timp ce F. W. Taylor si-a orientat cercetarile asupra unor procese sau
parti de procese de productie, H. Fayol s-a ocupat mai mult de latura care
priveste conducerea unei intreprinderi, unitati, organizatii etc., intelegand prin
aceasta activitati cu caracter de administratie. Aportul major al lui H. Fayol
consta in faptul ca a evidentiat pentru prima data functiunile intreprinderii
(tehnica, comerciala, financiara, de securitate, contabila si administrativa),
aratand ca intre ele exista o stransa interdependenta. De asemenea, identifica
cinci atribute ale functiunii administrative: prevederea, organizarea, comanda,
coordonarea si controlul.
Managementul birocratic are ca principlali reprezentanti pe Max Weber
si Michel Crozier
Max Weber, este creatorul curentului managementului birocratic si
promotorul unei sociologii comprehensive bazata pe tipurile ideale
argumentate in cartea Economy and society (Economie si societate), In
aceasta lucrare sunt identificate trei tipuri de organizatii care se diferentiaza in
functie de modul cum este legitimata puterea. Weber identifica autoritatea
carismatica, autoritatea traditionala si autoritatea relational-legala
(autoritate de forma birocratica). Modelul de management birocratic, se
bazeaza pe ideea ca birocratia este forma ideala (pura) de organizare.
Elementele principale ale organizarii birocratice se regasesc in lucrarea The Theory of Social and
Economic Organizations (Teoria organizatiilor economice si sociale), si sunt urmatoarele:
ierarhie clar definita;
inalta diviziune a muncii;
promovarea pe baza de abilitate si de cunostinte de specialitate, prin examinare, in concordanta cu
pregatirea si experienta;
sistem centralizat de documente scrise;
reguli precise privind sarcinile si drepturile angajatilor.
Michel Crozier, un sociolog francez, enunta patru difunctii inerente birocratiei:
regulile distrug relatia dintre superior si subordonat;
regulile blocheaza initiativele indivizilor;
functionarea birocratiei genereaza forte de presiune care, cu timpul, altereaza comunicarea
organizationala;
regulile sunt zone de incertitudine iar controlul acestor zone devine un joc al puterii.
3. Legi i legiti n management
4. Principiile n sistemul de management
5. Funciile managementului
6. Organizarea structural i structuri manageriale
7. Metode administrative n management
8. Metode economice n management
9. Metode social-psihologice n management
10. Tehnici generale n management
11. Tehnici specifice de management
12. Tehnici de stimulare a creativitii personalului
13. Deciziile n management
14. Asigurarea informaional a managementului
15. Eficacitatea i eficiena managementului

I I . Subiecte la Managementul afacerilor
1. Bazele antreprenoriatului
2. Cadrul legislativ al activitatii de antreprenoriat
3. Firma - ca verig principal dintre business i economia de pia
4. ntreprinderile mici i mijlocii forma organizatorico-juridic de derulare a afacerilor
5. Planificarea afacerii. Strategii de afaceri
6. Elaborarea planului de afaceri
7. Amplasarea i amenajarea firmei (business-ului)
8. Achiziii de materiale i produse, analiza furnizorilor de materiale, materie prim,
produse i servicii.
9. Managementul prevenirii i asigurrii mpotriva riscurilor din afaceri
10. Managementul ncheierii contractelor n activitatea de afaceri
11. Modaliti de dezvoltare a business-ului i marketingul micilor afaceri
12. Eficacitatea i eficiena activitii de antreprenoriat.

I I I . Subiecte la Managementul resurselor umane
1. Abordarea contemporan a managementului personalului
2. Planificarea personalului organizaiei
3. Recrutarea, selecia i integrarea angajailor
4. Funciile Departamentului resurselor umane i evaluarea eficienei activitii acestuia
5. Politica i strategiile n domeniul resurselor umane
6. Descrierea i analiza postului de munc
7. Formarea i perfecionarea angajailor
8. Evaluarea performanelor resurselor umane
9. Organizarea remunerrii muncii n cadrul ntreprinderi
10. Evaluarea indicatorilor de eficien a activitii resurselor umane