Cursuri 19.12.

2013
Dreptul feudal scris

Prima componenta-pravilele bisericesti
Datorita organizarii sale ierarhice si rolului sau de principal factor ideologic al societatii feudale, biserica
ortodoxa romana a fost in masura sa elaboreze norme de conduita care sa fie aplicate pe intreg teritoriul
tarii prin extinderea autoritatii sale spirituale si cu sprijinul autoritatilor statului feudal.La randul lor
domnii erau interesati in consolidarea statului feudal si centralizarea puterii de stat care urma sa se
realizeze si prin introducerea unor reglementari juridice noi cu caracter uniform spre deosebire de
obiceiul juridic care prezenta semnificative particularitati regionale.
Pravilele bisericesti au avut un carcater oficial deoarece au fost intocmite din ordinul domnului sau al
mitropolitului si pe cheltuiala acestora.Dispozitiile din pravile erau obligatorii atat pentru clerici cat si
pentru laici,atat in domeniul religios propriu-zis cat si in domeniul juridic deoarece potrivit conceptiei
autorilor de pravile dispozitiile de drept civil,penal,procesual tineau tot de domeniul religios.Intrucat
biserica ortodoxa romana se afla sub autoritatea autoritatea spirituala a Patriarhiei de la Constantinopol,
domnii si mitropolitii romani au respectat regula de mult consacrata potrivit careia pravilele bisericii
ortodoxe se intocmesc numai dupa izvoare canonice bizantine.
Procesul de crestinare a geto-dacilor,a populatiei daco-romane si romanesti a insotit etnogeneza
romaneasca si a deputat inca inainte de instaurarea dominatiei romane.Principalele cuvinte ale
limbajului religios sunt de sorginte latina:biserica(basilica),cruce(crux).
Limba romana este singura limba romanica in care termenul de biserica e de origine latina.In toate
celelalte limbi romanice cuvantul biserica e de sorginte greaca (eclesia). Patrunderea masiva a slavilor la
sudul Dunarii a rupt romanitatea nord-dunareara de contactul nemijocit cu bizantul.Din epoca
feudalismului timpuriu influenta bizantina s-a exercitat pe filiera slava.In acest context slavona a devenit
limba oficiala a cancelariei domnesti si limba in care au fost redactate primele pravile si limba cultului
religios ortodox.Aceasta situatie nu a durat mult,pana la jumatatea sec 16 , deorarece populatia nu
cunostea limba slavona,ea fiind cunoscuta doar de cativa calugari si gramatici ai cancelariei domnesti
motiv pentru care pravilele incep sa fie redactate si in limba romana. La inceput pravilele bisericesti au
fost multiplicate sub forma de manuscrise pentru ca apoi sa fie multiplicate prin tiparire dupa ce tiparul a
patruns si in tarile romane. Pravilele tiparite apar de la mijlocul sec 17.




Cele mai importante pravile in limba slavona:
-pravila cea de la Targoviste(1452) elaborta de gramaticul Dragomir din porunca domnului Vladislav al
Tarii Romanesti
-pravila de la Putna care este bilingva, redactata in romana si slavona cu text interliniar (1581)
-pravila de la manastirea Bistrita din Moldova (1618)
-pravila de la manastirea Bistrita din Oltenia (1636).
Izvoarele acestor pravile au fost textele din legislatia imparatilor bizantini,nomocanoanele parintilor
bisericii si o lucrare din 1935 de la Salonic denumita sintagma alafabetica a lui Matei Vlastares.
Pravilele in limba romana:
-pravila sfintilor Apostoli scrisa de diaconul Horesi (1560-1562) la Brasov,denumita si pravila de la Ieud
dupa numele localitatii din Maramures unde a fost descoperit singurul exemplar al acestei pravile
-pravila aleasa scrisa de logofatul Eustache (1632),in Moldova,el a preluat izvoare bizantine continute
intr-o lucrare intitulata nomocanonul lui Mihail Malaxos
-pravila de la Govora sau pravila cea mica tiparita in Tara Romaneasca la 1640 din porunca domnului
Matei Basarab in 2 editii identice: o editie pentru Tara Romaneasca prefata de mitropolitul Theofil al Tarii
Romanesti si una pentru Transilvania prefata de mitropolitul Ghenadie al Transilvaniei.
Continutul pravilelor bisericesti este omgoen ,alaturi de textele cu caracter juridic sunt cuprinse si texte
din diverse alte domenii,extrase din lucrari religioase,date istorice despre sinoadele bisericesti si despre
parintii bisericii autori de pravile,cronici,tabele de calculare a timpului,diferite formulare pentru
intocmirea unor acte.
La randul lor dispozitiile cu carcater juridic nu sunt sistematizate pe ramuri si institutii de drept a.i.
normele de drept laic alterneaza cu normele de drept canonic,cele de drept civil alterneaza cu cele de
drept penal si procesual.Prin continutul lor mistic si prin discriminariile sociale fatise pe care le consacrau
pravilele au contribuit la consolidarea relatilor de tip feudal,in sensul ca, avand in vedere izvoarele
utilizate la elaborarea lor, pravilele marcheaza cea de-a doua etapa a evolutiei dreptului romanesc sub
influenta dreptului roman si anume etapa receptarii ideilor si institutilor juridice romane pe filiera
bizantina,asa cum au fost ele adaptate la realitatile feudale ale bizantului.
In toate cele 3 tari romane pravilele bisericesti au un continut similar,mergand pana la identitate ceea ce
arata unitatea de conceptie a dreptului nostru feudal scris ca o continuare fireasca a unitatii de
reglementare din Legea Tarii(dreptul feudal nescris). Pravilele bisericesti nu au fost doar simple
constructii teoretice ci ele au fost destinate sa aiba si o finalitate practica adica sa se aplice efectiv in
practica instantelor de judecata.
Exista putine documente care sa ateste faptul ca hotararile judecatoresti pronuntate de instante erau
date in baza pravilelor.Acest feneomen se explica prin faptul ca hotararile judecatoresti in materie
penala si a dreptului familiei se dadeau in forma orala iar cele care se dadeau in forma scrisa fie nu ni s-
au pastrat intrucat partile litigante nu au avut interesul sa le pastreze ,fie nu indicau capul de
pravila,adica textul din pravila pe baza caruia s-a pronuntat hotararea respectiva.
In litigiile referitoare la dreptul de proprietate, hotararile erau date intotdeauna in scris si intotdeauna
erau motivate cu texte din pravile.Asemenea hotarari ni s-au pastrat pentru ca partile litigante aveau tot
interesul sa pastreze documente care reprezentau dovada dreptului lor de proprietate.
Una dintre cele mai celebre hotarari care s-a pastrat continuta intr-un hrisov dat in vremea domnului
Alexandru Ilias este hotararea data in procesul dintre Florica si Maria,Florica era fata legitima a lui Mihai
Viteazul iar Maria fata naturala.Procesul a fost solutionat pe baza pravilei ,in hotarare se indica textul din
pravila pe care aceasta se intemeiaza iar sentinta a fost pronuntata in favoarea ficei legitime,Florica.
A doua componenta a dreptului feudal scris-hrisoavele legislative
Hrisoavele domensti au avut caracter individual,adica erau acte de aplicare a dispozitiilor Legii Tarii la
cazuri particulare.Incepand de la sfarsitul sec 16 si pana la inceputul sec 17 apar hrisoavele legislative
care contin norme cu caracter general aplicabile tuturor supusilor.Unul dintre primele hrisoave
legislative si dintre cele mai controversate este asezamanatul dat de Mihai Viteazul in 1595 in care se
mentioneaza cu referire la taranii dependenti care pe unde va fi sa fie ruman in veci.Unii istorici
romani analizand asezamantul au concluzionat ca el contine dispozitii prin care taranii dependenti sunt
legati de glie.Prin asezamantul din 1595 Mihai Viteazul i-a legat de glie pe taranii dependenti. Nu putem
impartasi aceasta concluzie pentru ca ea nu are in vedere contextul istoric in care a fost adoptat
asezamantul. In 1595 cand Mihai Viteazul se afla in plina camapanie,trupele turcesti invadasera Tara
Romaneasca si multi dintre taranii dependenti au fugit din calea invaziei otomane de pe mosiile din
stanga Oltului pe mosiile din dreapta Oltului unde se afla fieful lui Mihai Viteazul si al principalilor sai
sutinatori,adica boierii olteni.Nu Mihai Viteazul a dispus legarea de glie a taranilor ci el a modificat
dispozitiile Legii Tarii care anterior anului 1595 ii legasera de glie pe taranii dependenti in sensul ca
boierii din dreapata Oltului nu mai sunt obligati sa-i remita pe taranii fugiti stapanilor lor.Aceastia raman
legati de glie pe mosiile din dreapta Oltului.
Prin acest asezamanat Mihai Viteazul creeaza o noua categorie,rumanii de legatura, adica taranii liberi
fugiti pe mosiile din dreapta Oltului.
Asezaminte similare au fost date in Moldova de Stefan Tomsa si Miron Barnovski. Ulterior,pe masura
centralizarii puterii domnesti interventiile domnilor in materie legislativa exprimate in forma hrisoavelor
legislative s-au inmultit semificativ.



A treia componenta-pravilele laice
Au fost adoptate la jumatatea sec 17 aproape simultan si cu un continut similar in Tara Romaneasca si
Moldova ca o necesitate pentru puterea de stat centralizata de a interveni rapid cu reglementari in cele
mai diverse domenii ale vietii sociale.Pentru boieri, pravilele laice au reprezentat instrumente de limitare
a puterii domnesti intrucat, asa cum spune cornicarul Grigore Ureche, acolo unde nu-s pravile din voia
domnilor multe strambatati se fac. In Molodva ,in 1646,Eustrache a elaborat la porunca domnului Vasile
Lupu Cartea romaneasca de invatatura, prima codificare legislativa cu carcacter laic din istoria dreptului
romanesc. Ea a fost tiparita la tipografia manastirii Trei Ierarhi din Iasi.Titlul este seminficativ,carte
romaneasca de invatatura,lucrarea avand un caracter original iar izvoarele avute in vedere la elaborarea
sa au fost sintetizate si codificate intr-o viziune proprie si nu intr-o maniera compilatoare.Termenul de
invatatura nu are un sens didactic ci are un sens juridic,acela de porunca domneasca de dispozitie
obligatorie care atrage sanctionarea acelora care nu asculta de astfel de invataturi.Ivoarele acestei
pravile sunt:
-Nomos ghiorghicos(legiuirea agrara bizantina)
- O lucrare denumita,,Pracsis et teoriae criminalis a unui renumit penalist italian Prospero Falinaci ,
latinizat Falinacius.
In Tara Romaneasca in 1652 un calugar erudit pe numele sau Daniil Panoneanul, care ulterior a ajuns
mitropolit al Transilvaniei a elaborat din porunca domnului Matei Basarab Indreptarea legii sau pravila
cea mare tiparita la Targoviste si care contine o predoslovie(prefata)scrisa de mitropoilitul Stefan al Tarii
Romanesti .Si titlul acesteia este semnificativ sugerand influentarea comportamentului uman prin
dispozitii legale noi.Cuprinsul pravilei muntene este mai dezvoltat decat al pravilei din Molodva si
reproduce in linii generale cuprinsul pravilei moldovene insa contine totodata si nomocanonul lui Mihail
Malaxus iar in partea finala contine unele chestiuni de interes general din diverse domenii cum ar fi
medicina,gramatica,filozofie.Continutul juridic al celor 2 pravile este asemanator si se refera la
regelmentarea relatiilor sociale din agricultura si la sanctionarea faptelor penale,dispozitiile de drept
civil si procesual fiind mai reduse numeric. Asistam la o sistematizare a dispozitiilor cuprinse in pravile in
pricini,glave si zaciale.
Pricini=sectiunui
Glave=capitole
Zaciale=articole
Cele 2 pravile au o structura bipartida.



Partea 1 contine normele care reglementeaza relatiile sociale din agricultura,consacrand:
- legarea de glie a taranilor dependenti
-dreptul stapanilor feudali de a-i urmari pe taranii fugiti si a-i readuce pe mosii
-obligatia stapanilor feudali de a-i remite pe taranii refugiati pe mosiile lor catre stapanii acestora
-obligatiile de plata a rentei feudale catre stapanii feudali precum si dreptul stapanilor feudali de a-i
pedepsi pe taranii care nu-si indeplineau aceste obligatii
-norme privind paza hotarelor,a recoltelor si alte bunuri agricole
-norme referitoare la cresterea vitelor,impartirea recoltelor si schimbul de terenuri.
Partea 2 contine institutiile de drept civil,penal si procesual.
In materia persoanelor,persoanele fizice denumite obraze se clasifica in slobozi si robi.Majoratul este
fixat la 25 de ani, insa raspunderea pentru faptele proprii intervine de la 18 ani. Casatoria,familia si
rudenia sunt regelmentate pe baza acelorasi principii ca cele continute in pravilele bisericesti,casatoria
este precedata de logonda-institutie preluata din dreptul bizantin,ea confera sotului puterea maritala
asupra sotiei si un drept de corectie care merge pana la pedepsirea fizica a sotiei si inchiderea ei.
In materia bunurilor este protejata proprietatea imibiliara,uzucapiunea nu era recunoscuta si actiunea in
revendicare putea fi intentata oricand.
In materia succesiunilor,mostenirea putea fi deferita prin testament,intocmit in forma scrisa-denumit
zapis sau in forma orala adica cu limba de moarte, sau putea fi deferita potrivit legii si se numea
mostenire ab intestat (fara testament).
Este introdusa ca o sactiune nedemnitatea succesorala pentru asasin si fii acestuia la mostenirea celui
asasinat.Deasemenea sunt prevazute ca si categorii de mostenitori legali desendentii pana la infinit
precum si colateralii pana la gradul 4.
In ceea ce priveste materia obligatiilor ea era reglementata avandu-se la baza principiul raspunderii
individuale iar principalele izvoare de obligatii erau tocmelile sau contractele si delictele.
Materia dreptului penal-foarte amplu regementata.Infractiunile erau denumite vini/greseli clasificate
dupa gradul lor de periculozitate sociala in vini mari si vini mici. Infactiunea flagranta era denumita vina
de fata si aratata.Pentru prima data la calificarea unei infractiuni se aveau in vedere pozitia subiectiva a
infractorului (gandul faptasului) apoi momentul si locul savarsirii faptei. Sunt introduse institutii noi in
materie penala: tentativa,concursul de infractiuni,complicitatea si recidiva.Sunt reglementate cauzele
care inlatura raspunderea penala cum ar fi nebunia,legitima aprare,ordinul superiorului,varsta sub 7 ani
sau cauze care atenueaza raspunderea penala-circumstante atenuante: batranetea,varsta sub 10
ani,mania,betia sau cauze care agraveaza raspunderea penala-circumstante agravante: calitatea de boier
la infractiunea de hiclenie.
In ceea ce priveste sistemul sanctionator el este in linii generale acelasi si se introduc pe langa pedepsele
principale si pedeapsa complementara a confiscarii averii in cazul infractiunilor grave cum este
hiclenia.Pravilele prevad ca judecatorul are o larga posibilitate de apreciere-voia judetului este foarte
larga in sensul ca judecatorul poate sa schimbe pedeapsa aplicata sau poate sa dispuna iertarea de
pedeapsa. Sistemul sanctionator are si un vadit caracter discrimintoriu in sensul ca pravilele recomanda
ca pedepsele fizice sa nu se aplice boierilor si clericilor si chiar daca li se aplica aceste pedespe fizice ele
sa fie inlocuite cu pedepse privative de libertate si pedepse pecuniare. Dimpotriva pravilele precizeaza ca
pedepsele fizice urmau sa se aplice memebrilor categoriilor sociale inferioare.
Pe plan procesual exista 2 categorii de instante: laice si ecleziastice(bisericesti) insa nu functiona
principiul specializarii instantelor a.i. acestea aveau o competenta generala atat in materie civila cat si
penala.
In ceea ce priveste materia penala,actiunea putea fi promovata de victima faptei penale dar si de alte
persoane carora legea le acorda legitimare procesuala activa: parintele putea introduce act penal pentru
copil,stapanul pentru sluga,sotul pentru sotie,egumenul pentru monah,dascalul pentru ucenic,etc.
In ceea ce priveste mijloacele de proba acestea sunt proba cu martori/testimoniara,juramantul,
inscrisurile si prezumtiile denumite presupusri,semne sau intelesuri.
In materie penala in absenta altor dovezi privind savarsirea faptei era admisa tortura ca instrument
procedural pentru a smulge marturisirea invinuitului. In ceea ce priveste proba testimoniara forta sa
probanta era diferita in functie de pozitia sociala a martorului: boierii atunci cand erau audiati trebuiau
crezuti mai mult.Nu erau cunoscute caile de atac, insa cel nemultumit de hotararea pronuntata de o
instanta putea sa se adreseze instantei superioare. Nu exista principiul autoritatii de lucru judecat insa
erau recunoscute anumite termene de presciptie a dreptului material la actiune.

Situatia Transilvaniei sub stapanirea austriaca sau habsurgica
Aceasta etapa debuteaza in 1683 odata cu infrangerea armatei otomane la asediul Vienei si dureaza
pana la 1867 cand se instaureaza dualismul austro-ungar. In 1688 armatele austriece patrund in
Transilvania si aceasta devine un stat vasal Austriei, situatie acceptata de dieta de la Fagaras care
statueaza ca alegerea principelui Transilvaniei urma sa se faca potrivit vechilor reguli .Prin Diploma
Leopoldina din 1691, imparatul Leopold al Austriei recunoaste autonomia Transilvaniei si se obliga sa o
respecte. Noul statut juridic este recunoscut si pe plan international prin taratatul de pace de la
Karlowitz .In 1699 ultimul principe al Transilvaniei, Mihai Appafy al II-lea renunta la drepturile sale
princiare in favoarea imparatului Austriei creandu-se o uniUne personala intre Transilvania si Austria in
sensul ca imparatul Austriei este si principe al Transilvaniei. Aceasta situatie este consacrata de Iure prin
documentul imperial denumit pragmatica sanctiune potrivit caruia alegerea principelui Transilvaniei se
facea potrivit acelorasi reguli care guvernau succesiunea la tronul Austriei.

Organizarea de stat a Transilvaniei ca principat autonom dependent de Austria
Transilvania era condusa de un guvernator denumit presedinte al deputatiei tarii care coordona
administratia civila a principatului si de un general comandant al armatei austriece din Transilvania care
coordona administratia militara a principatului. Uneori cele 2 functii se reuneau asupra aceleiasi
persoane care purta titulatura de Presedinte al Guvernului. Tot la nivel central functiona
Guvernul provincial( guberniul) a carui activitate era controlata de Cancelaria aulica de la Viena in
cadrul careia functiona Camera aulica transilvana creata in 1695. Alte institutii care functionau la nivel
central erau Comisariatul tarii care controla aprovizionarea armatei din Transilvania si Tezauratul care
administra finantele Transilvaniei.
In epoca principatului dependent de Austria se produce pe plan religios o miscare care a avut consecinte
extrem de importante pentru sustinerea documentara si ideologica a luptei populatiei romanesti
autohtone si majoritare pentru afirmarea nationala,crearea bisericii unite. Astfel sinodul de la Alba-Iulia
din 1697 convocat de episcopul Theofil a hotarat in principiu unirea bisericii ortodoxe din Transilvania cu
biserica catolica. Aceasta hotarare a fost luata ca urmare a promisiunilor imparatului Austriei in sensul ca
preotii uniti vor fi scutiti de obligatii iobagesti,obligatii care revenea preotilor ortodocsi.Acelasi imparat,
printr-o diploma data in 1701, extinde scutirile si asupra taranilor uniti insa aceasta Diploma Leopoldina
nu a fost acceptata de Dieta Transilvaniei si ca atare nu s-a aplicat aici. In 1744, printr-un rescript
imperial dat de imparateasa Maria Tereza, natiunea romana a fost recunoscuta ca a patra natiune a
Transilvaniei, insa nici acest rescript nu s-a aplicat in Transilvania deoarece Dieta l-a interpretat in sensul
ca el se aplica doar nobililor si clericilor si ca acestia nu formeaza o a patraa natiune, ci sunt lipituri la cele
3 natiuni privilegiate.
Unirea cu Roma a unei parti a bisericii din Transilvania a avut o importanta in sensul ca a permis accesul
fruntasilor bisericii unite la arhivele de la Roma precum si la arhivele imperiale de la Viena,acestia
realizand o intensa munca de documentare in spirjinul argumentarii drepturilor natiunii romane in
Transilvania.Activitatea depusa de ei a contribuit la formarea fundamentului ideologic al miscarii de
elibarare nationala a romanilor din Transilvania.

Dreptul in Transivania in epoca principatului dependent de Austria
Prin articolul 1 al Diplomei Leopoldine din 1691 s-a mentinut aplicarea in Transilvania a vechilor legiuri
feudale si anume: Union Trium Natiorum, Tripartidul lui Verboczi si aprobate et compilate
constitutiones.
In 1693 printr-o rezolutie alvitiana s-a organizat in cadrul cancelariei aulice de la Viena o camera aulica
transilvaneana care cenzura activitatea guvernului Transilvaniei. Un alt document elaborat in aceasta
perioada este pragmatica sanctiune prin care s-a consfintit de Iure uniunea personala dintre Austria si
Transilvania.
Dieta Transilvaniei a adoptat si in aceasta perioada a principatului dependent de Austria o serie de
hotarari care au inasprit exploatarea sociala de tip feudal. Astfel Dieta din 1714 a fixat numarul zilelor de
claca la 4 zile pe saptamana pentru iobagi si 3 zile pentru jeleri(tarani liberi fara pamant). Aceasta
hotarare a fost amendata de imparateasa Maria Tereza printr-un rescript imeprial dat in 1747 prin care a
diminuat numarul zilelor de claca pe saptamana la 4 zile pentru taranii care nu aveau vite si 3 zile pentru
taranii care aveau vite.Printr-un alt rescprit imperial punctele regulative 1769, imparateasa Maria
Tereza ii invita pe nobilii Transilvaniei apartinand celor 3 natiuni privilegiate sa inceteze abuzurile asupra
taranilor iobagi,majoritatea de origine romana.Niciuna dintre hotarari nu s-au aplicat in Transilvania
pentru ca au fost respinse de Dieta.

Organizarea de stat si drepturile in epoca regimului turco-fanariot
Reegimul a fost instaurat dupa bazilirea domnilor Dimitrie Cantemir al Moldovei si Constantin
Bracoveanu al Tari Romanesti si a durat pana la revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821. In cadrul
regimului turco-fanariot intalnim 2 etape:
1.prima etapa care a debutat cu instaurarea regimului si s-a sfarsit in 1774 cu pacea si tratatul de la
Kuciuk-Kainardji. Aceasta este etapa de apogeu a dominatiei otomane asupra tarilor romane.Domnii sunt
numiti direct de poarta ,ei sunt asimilati pasilor si integrati in sistemul administrativ otoman si se
comporta ca niste arendasi,ca niste simplii guvernatori fiind preocupati cu precadere de indeplinirea
obligatilor fiscale si de capatuirea clientelei personale. Domnii fanarioti erau recrutati din randul unor
elemente arogene provenite din cartierul Fanar al Instanbulului. Tronurile celor 2 tari erau scoase la
mezat si acordate celui care oferea cea mai mare suma iar durata domniei era de 2-2ani si jumatate.
Exista si practica mutarii domnului dintr-o tara in alta care avea si consecinte pozitive: unificarea
legislativa a celor 2 tari.
In prima perioada se instituie monopolul otoman asupra comertului exterior al tarilor romane, sens in
care acestea erau obligate sa exporte pe piata otomana toate produsele la pret inferior valorii de piata a
produselor exoprtate.
2.In cea de-a doua etapa asistam la slabirea domnatiei otomane in contextul declinului imperiului
otoman si cresterea considerabila a influentei Rusiei asupra celor 2 tari romane.Rusia si Turcia isi impart
sfera de influenta, in sensul ca Turcia ramane puterea suzerana dar Rusia devenie puterea protectoare.
Un element foarte important este inlaturarea monopolului otoman asupra comertului exterior al tarii
romane, acestea fiind atrase in circuitul european si devenind principalul exportator de produse agicole.
In prima faza nu s-au cunoscut aspecte notabile deoarece asistam la apogeul dominatiei otomane asupra
Tarii Romanesti. Prima faza a regimului a fost domiata din perspectiva elaborarii dreptului de
personalitatea lui Constantin Mavrocordat. El s-a remarcat ca o figura aparte in galeria domnilor fanarioti
si a dominat prin eruditia sa si prin activitatea sa aceasta prima faza. Constantin Mavrocordat a avut 10
domnii( 6 in Tara Romaneasca si 4 in Moldova) in total 22 de ani de domnie, un record ramas neegalat
pentru epoca respectiva. Fiind o persoana extrem de erudita a incercat sa guverneze tarile romane in
spiritul absolutismului iluminat asemenea imparatilor Austriei. El a reazlizat o serie de reforme care au
dus la modernizarea statului si inlaturarea institutilor feudale. Aceste reforme se impuneau cu necesitate
deoarce relatiile de productie de tip feudal se aflau in plina descompunere,noile relatii de tip capitalist
apar si se dezvolta,vechile monopoluri feudale sunt inlaturate si suprastructura institutionala a tarilor
romane trebuia pusa in acord cu baza economica. Constantin Mavrocordat a realizat o serie de reforme
care au fost consacrate prin asezamantul din 1740 si publicate in revista Mercure de France.
Asezamantul din 1740 cuprinde urmatoarele reforme:
In articolele 1-4 se realizeaza o reforma in domeniul organizarii cultului religios in sensul ca preotii si
manastirile sunt scutite de dari dar drepturile de judecata alea acestora sunt limitate si se introduc
episcopiile manastiresti ca instrumente de control cu privire la modul in care erau administrate bunurile
bisericii.
In articolul 5 se realizeaza un nou statut juridic al boierilor,calitatea de boier fiind legata de slujba
indeplinita in cadrul aparatului de stat si nu de stapanirea unei mosii. Sub acest aspect boierii se impart
in 2 categorii: boierii veliti si umrasii lor care purtau denumirea generica de neamuri adica cei care
detineau dregatorii in cadrul Divanului Domnesc(organul de stat care a inlocuit Sfatul Domnesc). Acestia
erau scutiti de dari.
A doua categorie,boierii mazili care indeplineau dregatorii mai mici si nu erau membrii ai Divanului,ei
erau scutiti doar de o parte din dari.
In articolele 7-8 se prevede ca la conducerea judetelor din Tara Romaneasca si a tinuturilor din Molodva
sunt asezati 2 ispravnici: unul cu atributiuni administrative si celalalt cu atributini judecatoresti, ceea ce a
reprezentat un prim pas in consacrarea principiului separatiei puterilor in stat. S-a prevazut acordarea de
lefuri pentru toti dregatorii,sens in care a fost creata o asa-numita casa a rasurilor,un fond alimentat de
anumite impozite si care era destinat pentru plata lefurilor slujbasilor romanesti.
Constantin Mavrocordat a realizat o reforma fiscala in articolele 9,10,12,13 prin care a suprimat unele
dari si a unificat toate celelalte dari intr-una singura denumita sama obsteasca platibila in 4
sferturi.Ulterior cuantumul a crecut, ajungandu-se la 12 sferturi. Aceasta reforma a pus capat haosului
fiscal care domina tarile romane.
Prin asezamantul din 1740, Constantin Mavrocordat a realizat si o reforma sociala,dar in sens negativ- a
interzis stramutarea taranilor dependenti de pe mosii si i-a obligat pe acestia sa lucreze un anumit numar
de zile pentru boieri ,fara a preciza insa numarul de zile,ceea ce a generat numeroase abuzuri din partea
boierilor. Pe acest fond,intre 1741-1746 asistam la un masiv fenomen de bejenie( fuga de pe mosie)
acestia refugindu-se la sud,unde statul lor juridic era mai bland. Asistam la o diminuare considerabila a
bazei de venituri a statului, ceea ce l-a determinat pe Mavrocordat sa realizeze cea mai importanta
reforma a sa,refoma sociala. Astfel,printr-un asezamant dat la 1 martie 1746, in Tara Romaneasca
Mavrocordat a stabilit ca cei care se intorceau in tara urmau a fi iertati de rumanie pe baza unor
certificate de iertare de rumanie emise de Divanul domnesc. Taranii fugiti care se introceau se puteau
stabili pe orice mosie iar fostii lor stapani nu-i mai puteau urmari. Acestia aveau obligatia de a munci un
anumit numar de zile si de a plati o dijma la produsele obtinute de pe terenurile pe care le cultivau. Acest
asezamant continea un viciu juridic -nu preciza data pana la care cei fugiti trebuiau sa se intoarca pentru
a beneficia de prevederile asezamantului astfel incat asezamantul din 1 martie 1746 in loc sa stopeze
fenomenul bejeniei l-a amplificat. Si mai multi tarani au fugit pentru a se putea intorace si beneficia de
prevederile asezamantului. Mavrocordat a dat la 5 august 1476 un nou ordin prin care a dispus
eliberarea tuturor romanilor din starea de dependenta de tip feudal,stapanii lor fiind invitati sa-i
elibereze fara plata iar daca refuzau erau obligati sa-i elibereze cu plata unei sume de 10 talere. La 1
iunie 1749,pe cand era domn al Moldovei, Mavrocordat a dat un asezamant asemanantor pentru
Moldova pentru ca el prevedea eliberarea gratuita si neconditionata a vecinilor.
Aceasta reforma a avut urmatoarele consecinte: inceteaza starea de dependenta de tip feudal,
raporturile dintre boieri si tarani nu mai au o baza legala ci au o baza contractuala in sensul ca se incheie
anumite invoieli intre boieri si tarani prin care taranii primesc in folosinta o parte din mosii si in schimbul
acestei folosinte sunt obligati sa presteze un numar de zile de claca pentru boieri si sa plateasca dijma la
produsele obtinute de pe terenurile primite in folosinta.
Raporturile dintre boieri si taranii deveniti clacasi sunt raporturi contractuale. Aceasta inseamana ca
dpdv formal juridic situatia taranilor s-a imbunatit. In fapt insa, aceast lucru nu s-a intamplat deoarece
aceste invoieli aveau caracterul unor contracte de adeziune- taranii nu le eputea incheia decat in
conditiile impuse de boieri,ei trebuiau sa adere la un contract ale carui clauze nu le puteau negocia
datorita discrepantei majore de statut dintre parti.Astfel, au intervenit o serie de abuzuri de la
boieri,care in special in faza a doua erau interesati de cresterea productiei agricole datorita faptului ca
odata inlaturat monopoul otoman asupra comertului exterior al trailor romane ei devenisera principalul
exportator de produse agricole pe piata europeana.Cresterea productiei agricole la epoca respectiva se
facea prin metode extensive adica prin cresterea numarului zilelor de munca.
Domnii fanarioti au dat o serie de urbarii(hotarari domnesti) prin care s-au fixat anumite limite pentru
numarul zilelor de claca si totodata s-a stabilit si narcul, adica cantitatea de munca care trebuia prestat
intr-o zi de claca. Tot prin aceste urbarii se prevedea si faptul ca taranul este legat de sat pe care nu-l
poate parasi pana nu-si indeplineste obligatia de a presta numarul respectiv de zile de claca, in caz
contrar el putand fi readus cu forta inapoi.
Prin reforma lui Mavrocordat nu a fost inlaturata cu totul starea de dependenta de tip feudal in sensul ca
au mai ramas anumite categorii sociale aflate in stare de dependenta de tip feudal si anume scutelnicii si
poslusnicii. Scutelnicii sunt cei care indeplineau anumite activitati care necesitau o oarecare calificare in
cadrul curtilor boieresti iar poslusnicii sunt cei care indeplineau activitati necalificate. Si unii si altii aveau
obligatii fiscale numai fata de boieri si nu aveau fata de stat.