CUPRINS

Partea I : Filozofie, Istorie i Cercetare

1.1 Filozofia i valorile psihoterapiei integrative
1.2 Fenominologie i teoria cmpului, holismul i dialogul
1.3 Conceptul ce co-creare n rela ia terapeutic
1. !alori

Partea II : Istoria integrarii in psihoterapie
Partea III : Sprijinirea modelului integrativ
Partea I : Integrarea pe !aza modelului relational de dezvoltare
Partea : Procesul psihoterapiei integrative si critica modelului
Partea I : Istoria psihoterapiei" Curente" #efinitii
I" Filozofie" Istorie" Cercetare
1.1 Filozofia i valorile psihoterapiei integrative
"ntentionam ca prin acest capitol sa sta#ilim in mod clar filozofiile pe care se
#azeaza a#ordarea noastra integrativa si valorile ce deriva din ele, impreuna cu o #aza
informala pentru a avea un criticism constructiv.
"n primul rand ne simtim siliti sa ne intre#am, daca intr-adevar, chiar sunt $% de
tipuri diferite de psihoterapie asa cum au fost raportate de catre &aruso' ()r*den si
+orcross, 1,,%, p.1$-. .au ar putea fi numerosi teoreticieni care e/prima aceleasi
principii psihoterapeutice, insa in moduri diferite'
0/ista dovezi care sa sugereze faptul ca terapeutii sunt atrasi de o scoala
particulara de terapie din motive personale decat din motive logice. Fran1 si Fran1
(1,,1- merg pana acolo incat sugereaza ca elementul central in intelegerea si
aplicarea oricarei a#ordari psihoterapeutice este credinta.
"n decursul ultimilor 2% de ani, am asistat la o tendinta spre un spirit mai ecumenic
in randul psihoterapiilor, dar cu toate acestea ele au nevoie de coopearare si dialog in
diferitele lor a#ordari. 0ste foarte clar ca numeroase scoli de psihoterapie e/ista intr-o
relativa izolare unele de altele din punct de vedere al accesului la anumite teorii
rivale. 2roliferarea diferitelor scoli de psihotarepie poate fi asemanata cu
profliferarea cultelor religioase urmand colapsul in monopolul 3isericii 4omano-
Catolice. 5a noi, in fiecare psihoterapie termenul ,, confesiune6 este un element
fundamental care pastreaza relativ neschim#ate invataturile si le pastreaza pentru a fi
universal vala#ile.
"ntr-o conferinta pu#lica, .ophie Freud, si-a criticat #unicul .igmund Freud,
impreuna cu Carl 7ung ca fiind ,,falsi profeti6 deoarece incura8au dependenta si
aderenta lipsita de critica printre ,,ucenicii6 lor (Freud, 2%%2-. 2ledoaria acesteia
sustine faptul ca noi ar tre#ui sa relationam cu liderii psihoterapeuti ca ,,frati si
surori6, mai degra#a decat ,,tati si mame6, asadar psihoterapeutul este pus in lumina
ca fiind un practician refle/iv, nu un discipol. 9cest proces implica o anumita
responsa#ilitate, asadar : ,, in timp ce unele indoieli sunt tolerate de programul de
instruire, provocarile presupunerilor esentiale ale a#ordarii sunt, de o#icei,
descura8ate, respinse sau tratate ca rezistente. Cursantii invata relativ repede ca, e/ista
cai de cunoastere, de comportare si ver#alizare care #eneficiaza de lauda si rasplata
de la mentori, dar si cai care sunt intampinate cu sprancenele ridicate, tacere sau chiar
mustrare . ()o;ing, 2%%%, p.3,-.
2entru a aprecia influentele filozofice contemporane din psihoterapie, este
important sa intelegem conte/tul istoric din care au aparut ideile filozofice actuale.
&uhn (1,<2- introduce ideea de paradigma, ce inseamna modul in care ne privim noi
insine si lumea care da sens si forma vietilor noastre. .e pot distinge trei paradigme
ale lumii : filozofia vestica, religia si stiinta.
0poca Clasica a luat nastere in =recia (2, > 3? i.@r.-, cu notiunea platonica
cum ca toata realitatea era #azata pe idealuri ce transced ratiunea umana. 9sadar,
adevarul a fost intemeiat pe forme universale, cum ar fi: frumuseatea, #unatatea,
dreptatea, etc. "nsa, odata cu traditiile evreiesti si crestine, aceste forme s-au
manifestat in notiunea de )umnezeu ca si Creator, incluzand si fiintele umane care
erau su#ordonate 5ui. 2acatul a distrus aceasta relatie dintre om si )umnezeu, iar
pentru a resta#ili aceasta legatura aveam nevoie de pocainta si credintaA credinta fiind
rezultatul cunosterii revelata (descoperita, aratata-, asadar adevarul este universal,
deoarece este sustinut de un Creator vesnic si e/terior.
"n secolele B!"" > B!""", in 0poca "luminismului, cunoasterea capata o alta
forma si anume : cunoasterea rationala. "n !est, oamenii au inceput sa iasa din
inchisoarea dogmei si teama de pedeapsa divina. Cetodele e/perimentale s-au mutat
din dreptul credintei oar#e catre realitatea o#servata. )escartes (1,D<-1<D%- a
rezumat aceasta trecere de la dogma la ratiune cu faimoasa declaratie : ,,=andesc,
deci e/ist6, care este opusa declaratiei : ,,)umnezeu este, prin urmare, eu sunt6.
9sadar, tonul epocii post-moderne pare a fi unul curios, confuz, pluralist si
fragmentar, pe o perioada nedeterminata de timp, ce duce catre o pierdere a credintei
prin cunoasterea si cercetarea stiintifica. "n epoca post-moderna ,, nu mai este posi#il
pentru psihoterapie sa im#race mantaua stiintei intentionat sau neintentionat, prin
natura aparent stiintifica a lim#a8elor teoretice a metodelor terapeutice, sau locurilor
de desfasurare a practicii6. ()o;ing, 2%%%, p. 23?-.
Eriginile psihanalizei si ale psihoterapiei sunt situate in perioada moderna a
umanismului li#eral al secolului al B"B-lea. 9lternativ, paradigma post-moderna
constructivista este #azata pe ,,o ontologie relativista (multiple realitati-, o
epistemologie su#iectivista (cunoscator si raspunzator de a co-crea sensul- si un set de
metodologii naturaliste (intr-o lume naturala-6 ()enzin si 5incoln, 2%%%-. 9cest
fenomen este rezumat de catre Cushman astfel : ,,!iata este doar o punte, si una
limitata. 0ste su#reda, si atunci cand este o furtuna se leagana inainte si inapoi prea
mult. "n timpuri cu pro#leme ne vom dori ca o punte sa fie mai mult decat o punte,
vom incerca sa pretindem ca este solid fundamentata. .-ar putea chiar, pentru a alina
temerile noastre, sa incercam sa construim o casa permanenta pe ea si nici macar o
teorie nu poate fi o casa permanenta6 (Cushman, 1,,D, p. 33%-.
Fnii au cautat sa sta#ileasca o punte de legatura intre nihilismul
deconstructivismului si naivitatea structuralismului prin intermediul pragmatismului.
9ltii, cum ar fi @olland, considera ca democratia li#erala a devenit impacata cu sine
si nu a reusit sa hraneasca din punct de vedere spiritual si s-a vandut lucrurilor
lumesti, pe cheltuiala oamenilor. 2erls si cola#oratorii sai (2erl set al., 1,D1G,- au
considerat ca aceste doua e/tremitati nu se e/clud una pe cealalta, ci se definesc
reciproc. Cele doua caracteristici opuse nu se e/lud una pe cealalta, dar formeaza
doua fatete ale aceleiasi monede. 2erls sustine ideea ca atunci cand o caracteristica
este in prim-plan, cealalta carateristica ramane in um#ra, fiind posi#il sa se lucreze cu
amandoua, aducandu-le catre constientizare.
2olaritatea este o conditie pentru fundamentalism, pentru ca anumitit indivizi
se pot indetifica cu o polaritate si o pot refuza pe cealalta. E a#ordare dialectica a
polaritatilor a8uta in a vadea viziunea adevarului intr-o forma simpla, nu comple/a.
9cest fapt implica o deschidere si o asumare a vulnera#ilitatii, dar si cura8ul de a
aceepta incertitudinea.
Concluzionand, epistemologia si orice alta a#ordare a psihoterapiei ar tre#ui
sa fie consistenta si e/plicita, prin urmare accesi#ila criticii.
1.2 Fenominologie. Heoria cmpului. @olismul i dialogul
)in punct de vedere al fenominologiei, modul in care se manifesta omul este
determinat de propria sa e/perienta, nu de realitatea o#iectiva e/terna. Cousta1is
scoate in evidenta faptul ca accentul cade pe e/perienta propriu-zisa si pe
anga8ament : ,,I cele mai semnificative intelegeri la care am a8uns, nu le-am o#tinut
din carti sau de la altii, dar initial, cel putin, din perceptiile, o#servatiile si intuitiile
mele directe6 (Cousta1is, 1,,, p. 1-. Cetoda fenomenologic a fost aleas ca
studiu al metodei Ji metodologiei deoarece rezint un proiect filosofic am#iKios care
Ji propune s sta#ileasc esenKa fenomenelor. Lntemeietorul studiului fenomenologic
este considerat @usserl care o defineJte ca o metod JtiinKific de gndire
transcendental ce propune o nKelegere a lumii lipsit de pre8udecKile naturaliste.
)in cauza limitrii lucrrii nu se poate realiza dect o conceptualizare parKial a
cmpului de studiu Ji a metodei fenomenologice. 0ste o metod de studiu necesar
ntr-o a#ordare JtiinKific pentru c reprezint o a#ordare cognitiv a esenKei Ji n
acest sens descrierea fenomenologic devine o modalitate care vizez a8ungerea la
ceea ce este ireducti#il Ji esenKial ntr- un domeniu. Fenomenologia este compati#ila
cu teoria campului.
$eoria campului este o modalitate de a privi o situatie ca un tot unitar, de a
vedea cone/iunile, natura organizata si interconectata a fenomenelor umane. E
situatie este strans legata de camp si nu poate fi inteleasa in afara sa. Constientiazarea
sta la #aza teoriei campului deoarece permite omului sa devina constient in a alege
din optiunile disponi#ile. "n fapt, a fi constient inseamna ca o persoana este capa#ila
sa fie vulnera#ila si deschisa la e/perienta, pentru a intretine contactul cu mediul.
+otiunea de =estalt de figura si fond este de a8utor deoarece in anumite
situatii de-a lungul e/perientei noastre anumite nevoi vor avea prioritate, iar altele nu
vor avea si vor ramane in fundalul e/perientiei noastre. 9cest fapt ne a8uta sa ne
concentram pe ceea ce este cu adevarat important si sa nu ne lasam coplesiti de
lucruri care nu au o semnificatie in momentul respectiv. "n momentul cand ne
concentram pe intreaga noastra e/perienta in orice clipa, teoria campului devine
compati#ila cu holismul.
%olismul sustine faptul ca intregul este mai mare decat suma partilor si
nimic nu este ignorat in mod voit. E#servarea holistica nu este o simpla cautare,
deoarece o#servarea a ceea ce se petrece in lumea e/terna, este pusa in relatie cu
lumea interna a persoanei. 9cest proces cuprinde o#servatii ce tin de intreaga
e/istenta a persoanei, incepand de la fenomenele fizice, vizi#ile pana la cele
psihoemotionale. .e incearca aducerea fiintei umane catre ceea ce este mai important
in relatie cu lumea, prin intermediul anga8amentului. "ntregul proces poate fi definit
ca interfata intre nivelul de e/pereinta ,,dialectic-intra-psihic6 si cel ,,relational-inter-
personal6 (@*cner, 1,,D, p.?- in conte/tul e/perientei totale a unei persoanei.
)in punct de vedere al dialogului, adordarea psihoterapiei integrative sustine
teoria campului, perspectiva fenomenologica si holismul, insa filozoful e/isteantialist
Cartin 3u#er adauga o dimensiune importanta a#ordarii psihoterapiei intregrative, si
anume : dimensiunea intre-umana. 9stfel ca, este incorporta atat 0u-Hu cat si 0u-
E#iect, confirmand faptul ca o perspectiva parado/ala spre polaritati descrie cel mai
#ine natura umana. 0u-E#iect este necesar pentru a trai, a decalrat 3u#er, si, in
acelasi timp, fara 0u-Hu, noi nu traim cu adevaratM (3u#er, 1,,<-.
1.3 Conceptul ce co-creare n rela ia terapeutic
Conceptia lui 3u#er conduce in mod natural catre co-crearea tuturor
relatiilor. 9cest fapt este punctul de plecare prin care noi a#ordam relatia terapeutica
si o infatisam ca fiind un eveniment in care am#ele parti interactioneaza.
9ceasta relatie nu are o singura fata, ci este un proces de co-creare in care atat
terapeutul cat si clientul contri#uie. 9#ordarea noastra este in concordanta cu teoria
inter-su#iectivitatii, care pune accentul pe ,, inflenta comuna reciproca6 (.toloro; si
9t;ood, 1,,2, p.1$-. a#ordarea dialogului contemporan in cadrul =estaltului, cu
accentul pe dialogul vindecator in psihoterapie (@*cner, 1,,3- si psihanaliza
contemporana relationala cu aceasta doctrina : ,,9#ordarea relationala pe care o
promovez, priveste relatia analist-pacient ca un continuum sta#ilit si resta#ilit prin
influenta reciproca progresiva in care am#ii, pacient si analist, afecteaza sistematic, si
sunt afectati reciproc6 (9ron, 1,,,, p. 2$-. .toloro; si 9t;ood (1,,2- isi e/prima
opinia astfel : ,,Iparerea noastra este caItraiectoria e/perientei de sine este
modelata, in fiecare punct de catre sistemul inter-su#iectiv in care cristalizeaza6 (p.
1$-. 0i folosesc termenul de ,,co-determinare6 pentru a descrie procesul reciproc ce se
deruleaza in psihoterapie (op., cit., p.2-. 9ceste trei a#ordari pun accentul pe
reciprocitatea din terapie cu toate tehinicile utilizate si pe maniera in care relatarile
despre acelasi su#iect sunt e/puse intr-un mod variat.
1. !alori
!alorile au ca si fundament filozofiile descrise mai sus si au ca drept scop
directionarea in practica terapeutica.
1. 4esponsa#ilitatea principala a teraputului este aceea de a accepta e/perienta
su#iectiva a clientului si modul cum se raporteaza la el insusi si lume.
2. "n psihoterapia integrativa, ,, acum 6 este prezentul constientizat de client ,
iar ,,acum6 el descopera ce este moral, in conformitate cu propria sa
realitate, fiind momentul in care se o#tine un control direct.
3. Eamenii sunt cei care isi determina propriul comportament, dar cu toate
acestea vedem oameni ancorati doar in propria lor lume, limitand astfel
optiunile deschise ce vin catre ei .
. Coralitatea are la #aza nevoile organice, are o cunoastere relativ e/acta a
ceea ce este si se spri8ina in mod ar#itrat pe ceea ce cred ceilalti. 9cest lucru
se aplica la reglarea relatiilor inter-personale, la reglarile intra-psihice si la
reglarile in cadrul grupurilor sociale.
D. Herapeutul lucreaza pe cresterea gradului de constientizare a clientului pe
trecutul sau, pe reactiile organice si consecintele comportamenului.9dica,
terapeutul nu modifica felul de manifestare al clientului, ci ii e&ploreaza
comportamenul.
<. 0ste important ca prezenta terapeutului sa fie una sincera, autentica si
directa in relatie cu clientul. 0ste nevoie ca terapeutul sa fie constient de
contra-transfer , sa ai#a dezvoltata auto-constientizarea pentru a monitoriza
procesul terapeutic.
?. "n auto-reglementarea naturala, alegerea si invatarea se desfasoara cu o
naturala integrare a laturii fizice, psihice si spirituale, adica cu o integrare
holostica.
$. .chim#area holistica se manifesta atunci cand pacientul este el insusi, fara
sa incerce a fi ceva ce nu este.
,. Herapia nu influenteaza lumea, ci si lumea are un impact asupra terapiei,
asadar schim#area este posi#ila in momentul constientizarii intrapsihice,
inter-personala si socio-politica.
1%. Factorii de mediu sunt o sursa ma8ora de stres, iar psihoterapia intregrativa
sustine dreptul unei persoane de a fi diferita.
11. +otiunea de ,, adevar6 incepe cu doi, adica 0u are sens in relatie cu un altul,
in dialogul 0u-Hu sau 0u-E#iect. )ialogul presupune conversatia dintre tine
si sinele tau, dintre tine si alte persoane. )ialogul este sustinut de crezul
feminist ce urmareste intelegerea dintre noi prin cooperare, dand o mare
importanta aflilierii in dezvoltarea propriei identitati.
12. Caturitatea este un proces continuu de a8ustare creativa a vietii. .anatatea
poate fi descrisa ca o relatie creativa intre individ si mediu. 98ustarea fara
creativitate este in conformitate cu un standard e/tern si se afla in conflict cu
fenomenologia, iar creativitatea fara a8ustare este nihilism si este in conflict
cu dialogul.
13. .inele in izolare si in manipulare poate capata o forma violenta asupra vietii
noastre si a altora. !iolenta este vazuta ca o forma de anihilare a propriului
sine si a altora, fiind opus constientizarii si e/presiei deschise 0u-Hu.
1. .inele si ceilalti pot fi priviti cu compasiune si nu cu un ochi critic.
1D. 2sihoterapia intregrativa urmareste ca in lipsa terapeutului, clientul sa se
dezvolte, ceea ce ii confera motivatie si demnitate personala.
II" Istoria integrarii in psihoterapie
2sihanaliza ofera o intelegere a proceselor inconstiente si cum acestea ne
influenteaza e/istenta. 2sihanaliza pune accent pe transfer si pe modul cum relatiile din
trecut pot fi recreate in prezent in afara stari noastre de constienta, avand efecte ce isi pun
amprenta asupra vietii noastre. 2sihanaliza se centreaza pe intre#area ,,)e ce'6 si cauta
introspectie si intelegere.
2sihanaliza a fost pusa in relatie cu psihologia comportamentala ce raspunde la
intre#area ,,Ce'6 si vizeaza ce comportamente au nevoie de schim#are. "n timp ce terapia
comportamentala a fost acuzata ca este centrata pe simptom, fara a cauta in profunzime,
psihanaliza a fost criticata pentru lungimea e/cesiva a tratamentului si lipsa lui de
concentrare pe comportamente specifice, si anume, prin procesul de psihanaliza oamenii
pot aduna multe introspectii in ei insisi, pot descoperi multe, insa repeta vechile
comportamente distructive.
French prezinta similaritatile dintre psihanaliza si psihologia comportamentala si
leaga semnificativ munca lui 2avlov de cea a lui Freud. 0l su#liniaza faptul ca in opera
lui 2avlov, un refel/ conditionat care a fost stins e/perimental, nu este distrus definitiv,
,, doar ca, la fel ca in e/perienta noastra psihanalitica am descoperit ca e/ista diferite
adancimi de represiune6 (French, 1,,3, p. 11<,-. 5ucrarea lui French in care sustine acest
lucru reprezinta un moment istoric si scoate in evidenta faptul ca noi pro#a#il ne uitam la
procese asemanatoare din unghiuri diferite, in incercarea de a gasi un lim#a8 comun si
accesi#il in psihoterapie pentru a im#unatati dialogul asupra orientarilor.
E un alt element important in miscarea intregrativa este cel adus de 4ozen;ig ce
sustine ideea ca indiferent de orientare, personalitatea terapeutului este cea care
influenteaza #una desfasurare a psihoterapiei.
Fn alt element in miscarea integrativa il constituie cartea clasica ,,2ersonalitate si
2sihoterapie6 a lui )ollard si CillerNs (1,D%-, acestia fiind interesati de integrarea
conceptelor teoretice asupra orientarilor, construind punti intre psihanaliza si psihologia
comportamentala. Ciscarea integrativa incepe sa ia amploare in momentul cand 4oth si
Fonagh*, fac urmatoarea declaratie : ,,"n cele din urma, orientarile teoretice vor tre#ui
intregrate, din moment ce acestea sunt metode apro/imative ale aceluiasi fenomen:
mintea in suferinta6(1,,<, p.12-
"ntre#arile de referinta care ne a8uta sa o#servam mai #ine miscarea integrativa pot
fi e/puse astfel:
1. 0/ista intr-adevar atatea metode de tratament direct proportionale cu numarul
oamenilor ce practica meseria de terapeut'
2. Eare, este imposi#il de a gasi modele comune de la terapueti de diferite
origini'
3. .a ne fi a/at mai mult pe ceea ce poate oferi terapeutul, dar nu pe ceea ce
poate face clientul in procesul sau de schim#are'
. Eare, modelul intregrativ este doar un vis'
"n anul 1,,< .tric1er si =old descriu trei tipuri de intregrare a psihoterapiei:
- intregrare teoretica
- eclectism tehnic
- a#ordarea factorilor comuni.
Integrarea teoretica este o incercare indrazneata de creare a unui meta-model de terapie
sau o terapie a terapiilor.
Cu toate acestea, au fost dezvoltate mai multe meta-modele teoretice, care s-au
dovedit a fi un real spri8in pentru clinicieni, oferindu-le o viziune de ansam#lu pe care sa-
si #azeze practica lor integrativa. Cu priviri la diferitele a#ordari ale integrarii in
psihoterapie, Cuhrer(1,$,-, afirma: ,,pentru cei care sunt interesati de psihoterapiile
integrative, poarta de acces cea mai promitatoare, este o teorie semnificativ modificata a
fiintei umane6(p.<$-.
9cest proces poate parea unul am#itios deoarece multi dintre clinicieni intra in
contact cu numeroase informatii si isi pot schim#a constant teoria asupra fiintei umane.
9sadar, apar mai multe meta-modele teoretice de integrare, un e/emplu ar fi cel al lui
Oil#er (1,$%-, care urmareste procesul de dezvoltare psiho-spirituala prin care trec
oameni de-a lungul vietiiA modelul lui Clar1son (1,,%-, care uneste cele trei mari traditii
ale psihoterapiei punand accent pe relatia terapeutica, ca punct centralA acesta impreuna
cu 5ap;orth (1,,2- a prezentat un model de sapte nivele pentru a intelege functionarea
fiintei umane si pentru a facilita alegerile clinice. 9ceste modele au in comun facilitarea
integrarii in psihoterapie si se concentreaza pe punctele comune intre terapii pentru a le
putea integra.
Eclectismul tehnic se refera la formele de integrare empirice, ce se pot adapta la o
anumita pro#lema ce o intampina clientul. 9dordarea eclectica se #azeaza pe
recomandarile cercetarilor emiprice. 5azarus (1,$1- dezvolta o a#ordare multi-modala la
terapie, ce presupune evaluarea atenta a pro#lemei clientului, urmata de alegera unor
tehnici releveante din diferite orientari intr-o maniera cat mai sistematica. "nsa, criticii
eclectismului spun ca e/ista aspecte ce pot duce la un rezultat in favoarea clientului. )e
e/emplu, daca ,, tehnica celor doua-scaune6 este folosita ad-hoc, poate induce o regresie
patologica unui client ce are o vulnera#ilitate in constientizarea sinelui, chiar si asa, in
practica, multi clinicieni importa tehnici in functie de pro#lema cu care se confrunta
clientul.
Abordarea factorilor comuni, reprezinta cautarea elementelor comune in cadrul
psihoterapiilor. =oldfried si 2ada;er prezinta urmatoarele puncte comune intre a#ordari:
1. .peranta cultural- indusa ca terapia este o modalitate de a trece peste suferinta, acest
lucru fiind spus de Palom (1,$D- ca ,,introducerea sperantei6.
2. 4ogers (1,D1- afirma ca pentru a avea o terapie eficienta este nevoie de o relatie
#azata pe acceptare si ingri8ire, fiind o e/perineta cu totul noua in viata unui om.
3. 2rin intermediul feed- #ac1-ului in psihoterapie se o#tine o imagine e/terna asupra
lumii si a sinelui.
. .unt incura8ate e/perientele emotionale corective, asadar noile e/periente formeaza
componente importante in terapie, indiferent daca au loc in sedinte sau intre sedintele
terapeutice.
D. .e poate testa in mod repetat realitatea prin : com#inarea feed-#ac1-ului e/tern cu
practicarea si sustinerea unor noi comportamente.
Critica factorilor comuni de mai sus sustine faptul ca se pierde #ogatia multor teorii cu
mult dezvoltate, deoarece integrarea s-a #azat doar pe elemente comune singulare. "nsa,
noi consideram ca fiecare terapeut dezvolta un anumit stil de individual de lucru pe
masura ce devin mai e/perimentati. 9cest lucru este sustinut si in studiul lui Fiedler, unde
sugereaza ca e/ista o mai mare similitudine intre terapeutii e/perimentati din orientari
diferite pe masura ce acestia castiga e/perienta. 0/ista mult mai multe asemanari intre
clinicienii cu e/perienta din diferite orientari, fata de cei incepatori si avansati din aceeasi
orientare (Fiedler, 1,D%-.
=oldfried (1,,D- a dorit sa creeze un lim#a8 comun in psihoterapie, care sa cuprinda
diferite a#ordari. Fn e/emplu este utilizarea termenului de ,,cicluri vicioase si virtuoase6
care in psihanaliza inseamna ,,compulsie nevrotica repetitiva6, in analiza tranzactionala
ca fiind ,,8ocul6. Clinicienii isi formeaza un lim#a8 propriu in terapie, ceea ce i-ar putea
impiedica sa isi dea seama cand cineva face trimitere la o manifestare similara. 0rs1ine
si Hrutmann (1,,<- traduc conceptele de psihologie a sinelui, marcand terminologii
comune pentru concepte comple/e.
Integrarea asimilativa, este un concept intodus de Cesser in 1,,2 si se refera la
asimilarea treptata de tehnici in orientarea originala a terapeutului. 9dica, se pastreaza
teoria originala, se incorporeaza interventiile empirice ce vor remedia deficientele
a#oradarii e/istente ale terapeutului, dar si acele aspecte teoretice ce prezinta
compati#ilitate, insa lipsesc din a#ordarea teraputica, pentru a a8unge la un rezultat
relevant clinic.
4iscul este acela ca se poate pierde o parte din a#ordarea originala, deci e nevoie sa ne
gadim #ine pentru a asigura constistenta interna a modelului emergent.
Complementaritatea, este #azata pe faptul ca doua sau mai multe a#ordari distincte ar
putea fi com#inate util, pentru a ma/imiza eficienta pentru client. Herapia cognitiv-
comportamentala este un astfel de e/emplu, asadar, pentru a schim#a un comportament se
i-a in considerare felul in care o persoana gandeste si simte despre ea insasi in relatie cu
respectivul comportament. Herapia comportamentala s-a #azat pe conceptul .-4 ( .timul-
4aspuns-, iar mai tarziu acest lucru a fost schim#at in .-E-4 (.timul-Erganism-
4aspuns-, cand s-a realizat faptul ca tot ceea ce gandeste un om ii influenteaza procesul
de schim#are. Herapia cognitiva analitica a lui 9nthon* 4*le (1,,%- este un e/emplu de
complementaritate ce com#ina concepte psihodianmice pentru a e/plora procesul intern
al unei persoane, cu teoria lui &ell* privind constructiile cognitive ale omului.
9ceste modele au aparut datorita terapeutilor ce au analizat dincolo de propriile lor
a#ordari, com#inand a#ordari contrastante in #eneficiul clientului.
Neuro-stiinta, este o alta sursa de integrare in terapii, ce pune accentul pe relatia neuro-
#iologica copil-mamaGaltii. "nteractiunea dintre copil si mama conduce la construirea
unor cone/iuni la nivel celular, fiind o comunicare non-ver#ala, cu o mare incarcatura
emotionala, ce va forma #aza tiparului atasamentelor ulterioare ale persoanei. 0ste un
proces de aliniere si rea-liniere intre parinte si copil, fiind interiorizat de catre copil, fiind
un proces de reglementare afectiva (.iegel, 1,,,-. .hore se #azeaza pe faptul ca ,, o stare
de atentie modificata, dominanta a emisferei drepte6 (.hore, 2%%3- este un posi#il factor
de vindecare in psihoterapie. 0mpatia la acest nivel non-ver#al permite ca dereglarile
pacientului sa fie corectate treptat intr-o atmosfera de reciprocitate.
""". Sprijinirea modelului integrativ
"n 1,3<, 4ozen;eig vor#este pentru prima oara despre ,,factorii comuni in diverse
metode psihoterapeutice6 si anume: o noua viziune asupra lucrurilor, personalitatea
terapeutului, acestea fiind numeroase si diverse, vizand schim#area.
"n anul 1,3<, 4ozen;ig vor#este petru prima oara despre factorii comuni in diverse
metode psihoterapeutice, aratand ca toate au acelasi scop si anume: schim#area.
"n 1,?D, 5u#ors1* incepe un studiu meta-analitic format din numeroase proiecte,
concentrandu-se pe diferentele intre medicament si tratament, dar si pe terapia de grup si
cea individuala. Hoate acestea au fost ela#orate pentru a se a8unge la un consens si pentru
a se ,,indeparta studiile cele mai rele6 (5u#ors1* et al., 1,?D, p. ,,,-. "n acest mod s-a
constatat ca de la meta-analiza lor pana la eficientizarea psihoterapiei, nu a avut loc nicio
diferenta importanta intre tipurilede terapie. 9sadar, s-a a8uns la concluzia ca ,,noi putem
a8unge la verdictul pasarii )odo6- este de o#icei adevarat ca toata lumea a castigat si totii
tre#uie sa ai#a premiiNN (5u#ors1* et al., 1,?D, p.1%%3-.
)eci, numeroasele studii nu au a8uns la un consens, iar cele cercetare au fost
considerate #une in a a8uta clienti, fara ca o teorie sa fie superioara alteia.
2entru a intelege mai #ine factorii comuni in terapie, in anul 1,??, .mith si =lass conduc
o cercetare meta-analitica ce confirma ,,!erdictul pasarii )odo6. 0i au a8uns la ideea ca ,,
"n ciuda volumelor dedicate diferentierilor teoretice intre diferite scoli de psihoterapie,
rezultatele din cercetare demonstreaza diferente negli8a#ile in ceea ce priveste efectele
produse de diferite tipuri de terapie6, (.mith si =lass, 1,,?, p.33-.
2entru a vedea daca terapiile eficiente au mai multe in comun decat s-a presupus
prima data, 3ordin, 0... (1,?,- face referire la relatia client-terapeut, ca fiind ,,cel mai
promitator dintre elementele comune pentru viitoare investigatii6, iar Oolfe si =oldfried
(1,$$- a#ordeaza acest aspect su# forma unei aliante terapeutice ca o ,,chintesenta
integrativa varia#ila, deoarece nu este specifica unei anumite scoli de gandire6(Oolfe si
=oldfriend, op. cit., p.,-.
2roiectele de cercetare prezentate si meta-analiza au fost puternic criticate, dar
totodata procedurile amanuntite si perferctionarea instrumentelor utilizate au dus la
slefuirea mai multor forme de terapie. 5ucrurile nu s-au oprit iar ,,cursa a fost reluata iar
si iar6 pentru a sta#ili diferitele efecte intre terapii (1,,?, p.2%3-.
"n ciuda acestui fapt, anuimte tipuri de tratament au fost puternic dezvoltate, in timp
ce altele au fost lasate in um#ra. 9sadar, efortul de a demonstra diferentele dintre metode
a continuat iar cercetarea Generatiei III compara diferite tratamente pentru anumite
pro#leme clinice, folosind un model utiliazat in cercetarea medicala: ,,Cai mult
reflectand intoarcerea catre modelul medical, metodologia, constituita de cele mai recente
a#ordari ale rezultatelor cercetarilor psihoterapeutice presupune diagnosticele ).C, in
special pe 9/a "NN (=oldfriend si Oolfe, 1,,<, p.1%%,-.
"n urma cercetarilor Oampold si colegii sai a8ung la urmatoarea concluzie: ,,
2reponderenta efectelor era aproape de %, si frecventa unor efecte mai ample corespunde
cu ceea ce ar fi produs la intamplare, date fiind dimensiunile efectului de distri#uire a
pro#elor6 (Oampold,2%%1, p. ,-. "n mod clar s-a a8uns la ideea ca numeroasele metode
de cercetare sofisticare suportau in mod relevant acelasi rezultat:,, "n toate, constatarile
sunt in intregime in concordanta cu presupunerea pasarii )odo6 (Oampold et al., 1,,?,
p.21%-.
Oampold incearca sa e/plice acest fenomen si apeleaza la efectele cercetarii
sistemelor de credinta si aderenta. .istemul de credinta desemneaza credinta terapeutului
conform careia administeaza un tratament, in opinia lui eficient. 9derenta reprezinta
modul in care un terapeut respecta sau se a#ate de la interventiile din manual. 9ceasta
meta-analiza scoate la iveala faptul ca modul in care se raporteaza terapeutul fata de tipul
de terapie este o componenta foarte importanta a terapiei propriu-zise (Oampold,op. cit.,
p. 1<$-. 9sadar, un teraput poate sa ofere doua tipuri de terapie diferite in aceste proiecte
de cercetare, unul fata de care are o atitudine terapeutica in care crede si o alta, cu care el
isi compara propria sa a#ordare.
)in punct de vedere al aderentei Oampold rezuma astfel: ,, 9ceasta descoperire
sugereaza faptul ca aderenta poate sa nu ai#a efectele scontate, deoarece suprima efetul
de competenta. Casurata, competenta devine un prezicator al rezultatului numai in cazul
in care aderenta este eliminate (op. cit., p. 1?<-. )eci, in tot acest proces este importanta
personalitatea terapeutului si capcacitatea sa de a-l apropia pe client de terapie.
Cautarile nu s-au oprit aici si s-a incercat sa se demonstreze ce eficienta au a#ordarile
specifice asupra altora. "ncep sa se emita ipoteze ce sustin efectele comune, chiar daca
unii ceretatori opun rezistenta. 9cest fapt vine, spune 3ohart (2%%%- ,,Idaca nu ar fi fost
atat de amenintatoareI6. 2e #aza unei singure a#ordari s-ar fi construit, fara a se mai
dez#ate continuu (3ohart, 2%%%, p.12,-.
"n urma cercetarii facute de =eneratia """, se face trecerea catre standardizarea
practicii in psihoterapie. 9ceasta se #azeaza pe faptul ca operatiile tehnice ale
terapeutului sunt responsa#ile cu im#unatatirea starii clientului. "n acest mod ,,cauza6
este diagnosticata si este aplicat tratamentul potrivit in ,,doza6 necesara, adica, ,,varia#ila
independenta (tratamentul- este aplicat ,,varia#ilei dependente6 (starii clientului-. .e
considera ca puterea de vindecare vine datorita interventiei, si nu a relatiei terapeutice
pastrata intr-un mod constanta de-a lungul tratamentelor. 9cest fapt este contestat, iar
relatia terapeutica ramane ca fiind cea mai importanta in procesul terapeutic.
5am#ert si 9rnold (1,$?- prezinta intr-un grafic schim#area teraputica si anume : 1D Q
din aceste schim#ari sunt influentate de factori specifici iar 3% Q de factorii comuni din
terapii (empatia, caldura su acceptarea-A % Q din cauza factorilor e/tra-terapeutici
(schim#arile ce nu au legatura cu viata clientului- si 1D Q in efectele place#o. "n 2%%1,
Oampold pune efectele specifice la un procenta8 foarte 8os: $ Q, iar efectele generale la
un procenta8 de ?% Q, cu o variatie ine/plica#ila de 22 Q (nu sunt efecte specifice-.
"n 2%%%. @u##le et al. spune ca ,,dovada empirica cu privire la impactul factorilor de
relatie in psihoterapie este su#stantiala. 9cesti factori 8oaca un rol semnificativ in
schim#area si rezultatul psihoterapeutic6 (op. cit., p. 3?-.
2entru a inlocui modelul medical, Oampold considera ca terapia tre#uie sa fie in acord
cu valorile sale si sugereaza li#ertatea clientului de a alege un teraput competent
cerintelor sale. Oampols sustine faptul ca terapeutii au nevoie sa cerceteze in functie de
conte/tul dat: ,,modelul terapeutului conte/tual intelege importanta conte/tului
vindecator si a intelesului pe care clinetul il da e/perientei6 (Oampold, 2%%1, p. 21%-.
3ovasoo et al. (1,,,- realizeaza un studio pentru a vedea eficacitatea terapiei pe
termen lung intr-un serviciu de sanatate mentala din 3altimore pe o perioada de
cincisprezece ani. 0santionul a fost ales aleatoriu, compus dintr-un grup de personae cu
pro#leme psihice, tratati in comunitate. .-a a8uns la concluzia ca terapia de grup
marginalizeaza, fiind eficienta terapia propriu-zisa. ,,4ezultatele de aici sugereaza ca
psihoterapia produce modificari de magnitudini mai mari decat au fost in preala#il lucrate
in terapie, care ar putea dura o lunga perioada de timp pentru a se manifesta6. (op. cit., p.
D3?-. 3ohart sustine ideea ca ,,forta de vindecare in terapie vine prima data din partea
varia#ilei dependente a ecuatiei- clientul6 (3ohart, 2%%%, p.132-. "n acest mod clientul
intra in prim-plan fata de terapeutul si teoriile acestuia. 9cesti scriitori su#linieaza
contri#utia ce o aduce clientul in terapie si o rezuma printr-un prover# african, astfel:
,,2ana vor a8unge leii sa ai#a istoricii lor, povestile despre vanatoare vor slavi intotdeauna
vanatorulM6.
@u##le el. al. (2%%%- este de parare ca ,,verdictul pasarii )odo apare deoarece
a#ilitatile clientului de a folosi orice ii este oferit intrece orice diferenta care poate e/ista
in a#ordari sau tehnici6 (@u##le et al., 2%%%, p.,D-.
)e aceasta data clientul este vazut ca fiind plin de resurse, fapt ce duce la un respect
central pentru intregul proces de schim#are al clientului, pentru credintele, valorile si
convingerile sale in credi#ilitatea procesului terapeutic specific. .e intampla ca un client
sa priveasca cu suspiciune un anumit tratament, insa ceea ce este important este faptul ca
pacientul sa ramana deschis la ceea ce i se propune.

I" IN$'(R)R') P' *)+) ,-#'.U.UI R)$I-N). #' #'+-.$)R'
)ezvoltarea sinelui este punctul de plecare pentru a a#orda integrarea pe #aza
modelului rational de dezvoltare. +e dorim sa evidentiam anumite aspecte unice ale
e/perientei proprii si anume:
- din punct de vedere #iologic: relatia sinelui cu corpulA
- din punct de vedere intr-psihic: relatia sinelui cu sineleA
- din punct de vedere inter-cultural: relatia cu rasaA
- din punct de vedere inter-personal : relatia sinelui cu altiiA
- din punct de vedere transcendental: relatia sinelui cu transcendentaA
- din punct de vedere ecologic: relatia sinelui cu natura.
Punctul de vedere !iologic :relatia sinelui cu corpul
Hermenul de ,,sinele corpului6 este folosit pentru prima oara de catre &rueger (1,$,-
si desemneaza e/perienta unei personae in ceea ce priveste forma sa corporala, incluzand
toate e/perientele fizice e/terioare si interioare ale omului. Er#ach (2%%3- mentioneaza
de importanta relatiei mama-copil in dezvoltarea simturilor copilului despre propriul
corp. Fn alt rol important il 8oaca conte/tual cultural, deorece e/ista diferente fine intre
culturi, iar copilul va interioriza aceste informatii. Clemmens si 3urszt*n (2%%3- atrag
atentia ca terapeuti fiind, e nevoie sa fim constienti de orice ,,presupunere a miscarii
fizice, e/presie si structura6 (p. 1$- pe care sa o asociem corpului sau culturii din care
face parte persoana respectiva.
)ezvoltarea sinelui, asa cum am spus mai sus, este in stransa legatura cu relatia dintre
mama si copil, in centrul careia se acordeaza e/perienta de sine a copilului cu un corp ce
se reflecta in rezonanta raspunsului primit. 2rin atingerea mamei, aceasta ii emite
copilului la nivel sensorial un simt despre corpul si limitele acestuia. ,,.inele nostrum e in
primul rand e/primat ca un corp ce este tinut si manuit de altcineva, cu alte cuvinte,
sinele nostru este in primul rand un corp in relatie cu sinele6 (9ron si 9nderson,1,,$,
p.2%-. Cercetatorii .tern (1,$D-, 3ee#e si 5achmann (1,,$- sunt cercetatorii care se
documenteaza foarte mult in ceea ce priveste relatia inter-su#iectiva a acestei legaturi.
9sadar, in urma initierii si calitatii acesteia, parintele influenteaza intr-o maniera pozitiva
sau negativa atitudinea copilului fata de propriul corp.
Fnul din autori relateaza cum un client de-al sau isi tragea pielea de pe #rat intr-un
mod agresiv, iar la un moment dat acesta isi aminteste de mama sa cand ii facea #aie la o
varsta foarte mica si tragea de el, ridicandu-l cu duritate, fara sa-l fi mangaiat sau
im#ratisat vreodata. 9sadar, retinem modul in care sunt tinuti si felul in care ni se
raspunde, informand sinele si imaginea propriului corp. 2rimele e/periente de acordare
sau dezacordare al dezvoltarii, apar la stadiul non-ver#al si sunt stocate ca amintiri ale
corpului fara un acces ver#al la acea constiinta. 9ceasta sfera se afla in afara memoriei
auto#iografice ver#ale si pot lua forma unor scurte flash-#ac1-uri de natura olfactiva,
1inestezica sau vizuala. ,,4ezonanta mamei cu e/perienta copilului ii ofera acestuia o
oglinda care reintareste si afirma simtul copilului de e/istenta6 (&rueger, 1,$,, p.<-.
9 se intelege faptul ca noi primim informatii prin toate simturile noastre , nu doar
prin atingerea fizica. .tern (1,$D- discuta despre cercetarile facute pe tinerea in #rate a
copiilor si scoate in evidenta infleunta cruciala a mamei, asadar, daca o mama deprimata
isi tine copilul, atingerea sa este lipsita de afectivitate. 9cest lucru duce la ,,o pasa
deprimata pentru copil6. 0l vor#este despre ,,afectele vitalitatii, ca fiind raspunsurile
senzoriale ale mamei, cum ar fi tonul, atingera, mangaierea acesteia, rezultand acordarea
dintre ea si copil. Codurile in care vitalitatea afecteaza pot fi directionate spre ,,modul in
care mama isi ridica copilul, impatureste scutecul, isi aran8eaza parul sau aran8eaza parul
copilului, tine sticla cu lapte, isi desface nasturii de la #luza6 (.tern, 1,$D, p.D-. Copilul
va simti aceasta energie iar mai tarziu putem descrie ,,imaginea corporala6 avand ca
punct de plecare acest nivel non-ver#al dintre parinti si copii.
&rueger (1,$,-, sustine ca acolo unde mama insasi este rusinata de propriile
procese fizice, aceasta va transmite informatia copilului prin comportamentul ei fata de
acesta: ,,Idaca e/ista supra sau su#stimluare, incep distorsionari ale corpului si mai
tarziu pot da nastere tul#urarlor narcisice (&rueger., p. <-. 4usinea este in mod particular
relevanta in cazuri de a#uz fizicGse/ual sau cand copilul este diferit din punct de vedere
fizic. "n momentul cand rusinea este asociata cu un process fizic natural, afecteaza
imaginea de sine si impiedica integrarea efectiva a corpului cu emotiile persoanei.
Punctul de vedere intra/psihic : relationarea sinelui cu sinele
.inele se refera la 0u-l care o#serva, organizeaza si interpreteaza e/perienta mea.
"l constuieste pe 0u printr-o reprezentare mentala si imi ofera informatii despre modul
cum functionez ca si o#iect printre alte o#iecte. )iferenta dintre ,,eu6 si ,,sine6 conform
lui 9ron consta in faptul ca ,,sinele6 se refera la ,,conceptul de sine al persoanei, ca la tot
ceea ce o persoana poate stii despre sine prin propriile sale o#servatii si prin parerile
altora..aspectul mai o#iectiv al sinelui6, in timp ,,0u-l6 se refera la ,,sine6 ca si
cunoscator, o#iect al sinelui, sinele ca agent6(9ron, 1,,$, p.D-.
"n literatura psihologica s-a pus mai mult accent pe modul in care o persoana isi
percepe valorile in comparatie cu ceilalti, felul in care arata si se comporta, dezvoltarea
lui fiind centrata pe o#iect al sinelui. 9 fost acordata mai putina atentie sinelui ca si
cunoscator. 9ron si Fonaghi vor#esc de functia reflectiva a sinelui, care sta la #aza
sinelui. Fonaghi o#serva cum copilul isi dezvolta o ,,teorie mentala6 si un simt de a fi
,,0u6 in raport cu ,,0u-l6 celorlalti (Fonaghi, 2%%, p.2-. &ohut o#serva si el ca simtul de
sine e/ista inca de la nasterea unei persoane si are nevoie de raspunsuri de la ceilalti din
mediu, pentru a se dezvolta. 9ron defineste refle/ia sinelui ca fiind ,,capacitatea de a
e/perimenta, o#serva si de a reflecta asupra sinelui atat ca su#iect, cat si ca o#iect6
(9ron, 1,,$, pp. 3--. +oi, ca si terapeuti avem nevoie sa fim foarte atenti la conte/tul in
care este delimitata e/perienta unei persoane. Hot 9ron sustine faptul ca, o persoana poate
dialoga in mod eficient intre cei doi poli ai .inelui, atat ca o#iect, cat si ca su#iectA
dezvoltand astfel, ,,capacitatea mentala de a trece de la una la alta, sa mentina tensiunea
intre vederea sinelui ca su#iect si ca o#iect6(9ron , op. cit. p.D-.
)in punct de vedere al patologiei o supra-accentuare a ,,0u-lui6 in favoarea ,,propriei
persoane6 poate inseamna ca persoana respectiva este cu precadere su#iectiva, fara a avea
capacitatea de a se vedea un o#iect printre celelalte o#iecte, ignorand nevoile celorlalti.
E centrate asupra ,,propriei persoane6 poate face o persoana sa se simta ca fiind in deriva
in lumea altora. )e e/emplu, depresivii, pot sa devina fi/ati in e/trema ,,propriei
persoane6 si pot pierde capacitatea de a se vedea pe sine ca su#iect, vazandu-se doar ca
un o#iect printre alte o#iecte. 2atologia intervina in momentul cand persoana nu are
capacitatea de a pendula intre aceste polaritati ale sinelui, iar #una functionare il a8uta pe
om sa se perceapa pe sine si de a se afla printre altii.
)in perspectiva lui Oright, la inceput, copilul este dependent e mama deoarece ea ii
reflecta tot ceea ce vede. 9ceasta e/perienta este pozitiva si poate afirma simtul sinelui,
dar poate fi si respingatoare, formand intr-un mod deformat imgainea copilului despre
sine. Ceea ce este introdus de catre tata sau o alta persoana importanta in viata copilului
este o alta perspectiva, denumita de acesta: ,,perspectiva tertei personale6. 9ceasta terta
reprezinta o alta vedere a ,,sinelui copilului6 in relatia sa cu ceilalti. )e aceasta data,
e/perienta copilului face parte dintr-un camp mai mare, in care el nu mai e in centrul
atentiei, ci devine parte a unei lumi inter-dependente, mult mai mari, plina cu oameni si
o#iecte ce se afecteaza reciproc, unde, luand perspectiva tertei persoane, este posi#il
pentru prima data aprecierea pozitiei unui su#iect in cadrul unui sistem interactiv de
comportament (Oright, 1,,1, p.23-.
Felul in care ne putem vedea atat ca su#iect, cat si ca o#iect, se leaga de conceptul lui
3u#er despre incluziune, care desemneaza capacitatea noastra de a fi in legatura cu noi si
cu ceilalti, adica de a dezvolta o teorie ce cuprinde o vedere a relationarii su#iectului cu
su#iectul. "n completarea acestei dez#ateri, Egden e/plica importanta crearii metaforei
de catre ,,eu6 in descrierea ,,sine-lui6 din e/perienta mea proprie. 9ceste metafore au
rolul de a-l scoate pe ,,.ine6 in asa fel incat ,,eu sa ma pot vedea6. )e e/emplu, cand
spun : ,,.unt doar o um#ra pe marea scena a vietii6, inseamna perspectiva asupra sinelui
din punct de vedere al ,,0u-lui6. "n lim#a8 psihologic, atunci cand ,,copilul interior6
vor#este despre o parte a sa din punct de vedere al 0u-lui sau, el se raporteaza la sine-ca-
su#iect.
#imensiunea inter/culturala : relatia sinelui cu rasa
"n vizunea lui 0leftheriadou (1,,-, cultura este ,,o cale de a crea viziuni comune in
functionarea modalitatii de comunicare eficienta6, incluzand ,,evenimente comune,
practice, roluri, valori, mituri, credinte, o#iceiuri, sim#oluri, iluzii si realitatii6. E alta
definitie a culturii cuprinde varsta, religie, se/, afiliere politica, diza#ilitate, pregatind
astfel terapeutii sa faca fata diferentelor dintre culturi. Cai multe voci s-au contrazis
asupra faptului ca teoriile psihoterapeutice nu aveau constientizarea pro#lemelor
multiculturale, iar &rause sustine urmatoarea idee: ,,Cultura nu poate fi accesata suficient
prin relatiile inguste intre psihoterapeut si clientul ca individIsi mai ales daca fundalul
cultural al terapeutului si cel al clientului sunt e/treme de diferite6 (1,,$, p. 9-. )e fapt,
psihoterapia integrativa are nevoie sa-si chestioneze presupunerile legate de procesul
terapeutic si relevanta modelelor de psihoterapie ce le integreaza in cadru pentru a
raspunde in mod util clientilor ce provin din diferite culturi.
Consideram, ca ignoranta este pricipalul factor, deoarece profesia de psihoterapeut
ocupa un loc important si opereaza cu concepte ce par a fi nechestionate. )upa
0lefthriadou, terapeutul ,,tre#uie sa aspire spre egalitate si atunci cand e/ploreaza
sentimental clientilor fata de oameni de culturi si rase diferite, dar si sa include a#ilitatea
de a accepta de la clienti de diverse minoritati entice neincrederea si furia fata de cultura
ma8oritara (0lefthriadou, 1,,, p. 3-.
)in punctul nostru de vedere sustinem notiunea consensului, asadar fiintele umane
creeaza, de comun acord, constructii ale realitatii. +otiunea consensului este inaintata de
!arela et al. si porneste de la ideea ca fiecare om isi creeaza propria lume moment cu
moment , dar are nevoie de e/istenta altuia pentru a face aceasta, o creatie co-dependenta.
)e fapt, imaginea lui !arela este aceea a unei ,,carari create prin mers6 ( !arela et al.,
1,,3-. 0leftheriadou face o diferenta clara intre a#ordarea ,,multi-culturala6 si cea ,,trans-
culturala6 cu care suntem de acord. 9#ordarea multi-culturala implica folosirea propriilor
puncte de referinta pentru a intelege alta persoana, iar cea trans- culturala su#liniaza
nevoia de a ,,trece peste diferentele culturale6 (0leftheriadou, 1,,, p. 31-.
2sihoterapia integrativa refuza sa fie constransa de o singura orientare
psihoteraputica si se indreapta spre ceea ce 4idle* numeste ,,perspective ideografica6
care este trans-teoretica. (4idle*, 1,,D, p. $2-$3-.
)e fapt, aceasta a#ordare 0u-Hu, tre#uie e/tinsa spre lumea naturala in care traim.
Relatia inter/personala dintre sine si altii

4elatia este un schim# constant de e/periente, fiind un process continuu de
,,influenta reciproca6 (.toloro; si 9t;ood, 1,,2, p.1$-. "nca de mici ne formam un
anumit tip de atasament. )e fapt, toate relatiile de contact au doi poli opusi, de
e/emplu, ,,confluenta-izolare6, iar fiecare persoana gaseste un loc conforta#il pe
parcursul fiecarui continuum (Cac1e;n, 1,,?, p. 2$-. 2entru unii acest fapt inseamna
ramanerea la una dintre e/treme, adica la confluenta, iar altii vor avea o tendinta de a sta
izolati sau distanti fata de ceilalti. 2entru a avea o varietate in aceste polaritati e nevoie de
fle/i#ilitate. Hoate functiile noastre de contact vor fi informate de felul in care ne atasam,
creandu-se propriul stil de personalitate.
Functia refle/iva sau a#ilitatea unui om de al intelege pe celalalt, are o importanta
ma8ora in devoltarea relatiilor cu ceilalti. Copiii sunt capa#ili

" Procesul psihoterapiei integrative si critica modelului
+oi punem accent pe co-creatia relatiei terapeutice si consideram ca este un
eveniment interactional in care participa atat terapeutul cat si clientul. 9stfel,
vindecarea are loc prin intermediul acestei relatii, ce evolueaza de-a lungul timpului.
E astfel de a#ordare este in acord cu psihoterapia relationala contemporana, fapt ce
reiese din afirmatia lui .taloro; si a lui 9t;ood, cum ca :,,termenul de co-
determinare este folosit pentru a descrie procesul reciproc atat in dezvoltare cat si in
psihoterapie6 (1,,2, p. 2-.
"n al doilea rand, suntem in acord cu a#ordarile contemporane din terapia gestalt care
su#liniaza importanta spatiului dintre client si terapeut ca arie in care vindecarea are
loc. 9sadar, conceptul de mi8loc poate fi considerat ca fiind o realitate mai mare decat
suma e/perientelor, atat ale terapeutului cat si ale clientului, si impreuna formeaza un
conte/t pentru e/perientele individuale ale fiecaruia.
"n al treilea rand, ,,9#ordarea relationala pe care eu o avansez, vede relatia analist-
pacient ca fiind sta#ilita si resta#ilita printr-o contiuna influenta mutuala in care atat
pacientul cat si analistul, im mod sistematic, afecteaza si sunt afectati de celalalt6
(9ron, 1,,,, p. 2$-.
)eci, cele trei a#ordari prezentate mai sus scot in evidenta reciprocitatea procesului
de co-constructie intre terapeut si client.
)in punct de vedere al unicitatii si influentelor conte&tuale, terapeutul nu mai este
vazut ca o prezenta neutra ci ca o persoana cu drepturi depline,iar fiecare dintre noi
venim cu o anumita poveste de viata in fata terapeutului. 9tat terapeutul cat si clientul
aduc relatiei propriile ,,principii de organizare6 conturate pe parcursul timpului de
fiecare si care vor contura perceptia unor evenimente in cadrul sedintelor terapeutice
(.toloro; si 9t;ood, 1,,2, p.2D-. 9ron este de parere ca pacientii se acomodeaza cu
realitatea interpersonala a terapeutului, insa ,,...totalitatea e/perientei celui analizat si
a analistului este un amestec inter-su#iectiv. 9stfel, e/perientele analistului sunt
generate, prin definitie, de catre o mi/tura de psihic continuta de catre doua minti6
(Citchel si 9ron, 1,,,, p. <%-.
Inconstientul relational: persoana terta analitica
2ersoana terta analitica provine din interactiunea dintre su#iectivitate si inter-
su#iectivitatea ce genereaza o a treia prezenta in cadrul unei terapii. 2ot avea legatura
cu terta analitica ceea ce de o#icei ,,punem in paranteza6 sau ne mustreaza pentru ca
ne distrage si poate contine comunicari inconstiente, valoroase despre calitatea
relatiei terapeutice.
=erson vor#este despre ,,inconstienul relational6 care il descrie ca fiind un ,,pod
nevazut6 intre su#iectivitatea si inconstinetul individual (=erson, 2%%, p.?2-?3-.
)e fapt, este sugerat faptul ca noi ne creem reciproc relatiile, atat la nivel constient,
cat si la nivel inconstient, insa, teraputii vor fi atenti la aceste distrageri, furnizand pe
cat posi#il, insight-uri in momentele din terapie ce par a fi ,,impotmolite6.
Puterea contra/transferului ca parte a tehnicii terapeutice
9tat 4ogers cat si &ohut, su#liniaza cat este de importanta a#ilitatea terapeutului de a
intra in lumea su#iectiva a clientului intr-un mod gri8uliu si empatic, astfel incat
clientul sa ai#a sentimentul ca este inteles de terapeut.
2e lanag aceasta, foarte important este contra-transferul ca si sursa terapeutica, asadar,
terapeutul este se aduce pe sine in complet in camera si se ocupa in mod direct de
impulsurile care intre el si client.
I" Istoria psihoterapiei" Curente si definitii
2sihanaliza s-a constituit progresiv, n timpul unei maturizri lente. 0a este acum
centenar Ji s-a nscut din inteligenKa unui singur om > .igmund Freud. 2rin urmare,
pentru a reconstitui istoria psihanalizei, tre#uie refcut istoria descoperirilor freudiene.
Freud Ji-a #azat teoria pe dou asumpKii aparent contradictorii (2erron, 1,,?-:
funcKionarea psihic este n esenK inconJtient, nu prin ignoranK momentan, ci
pentru c este n natura nsJi a spiritului ca forKe foarte puternice s mpiedice n
permanenK s-Ji cunoasc propriile mecanismeA
intenKia lui Freud de a RcunoaJte acest necunoscut6, pariu att de Jocant pentru #unul
simK nct unii, dup ce au demonstrat ct se poate de raKional c psihanaliza nu poate
s e/iste, au concluzionat, mpotriva dovezilor, c ea e/ist... 2e o perioad care se
ntinde pe mai #ine de % de ani, Freud a studiat meticulos dimensiunile naturii
umane. Ca fondator al psihanalizei, a dezvoltat metode unice de nKelegere a
indivizilor Ji a propus prima metod comprehensiv de studiere Ji tratare a
nevrozelor.
2sihanaliza a devenit ns un cuvnt polisemantic. )e la sensul iniKial de metod
terapeutic (utilizat din martie 1$,<-, a a8uns s nsemne procedeu de investigaKie, teorie,
doctrin de interpretare a psihicului uman, JtiinK al crei o#iect este psihicul inconJtient
(Marele Dicionar al Psihologiei, 2%%<-.
Structura personalit01ii
Ln concepKia iniKial a lui Freud, personalitatea era divizat n trei niveluri:
conJtientul, preconJtientul Ji inconJtientul (Slate, 1,,<-. ConJtientul includea senzaKiile Ji
e/perienKele pe care le putem accesa, simKi n orice moment. 0ra considerat o parte mai
ngust a personalitKii, deoarece numai un procent redus al senzaKiilor Ji amintirilor noastre
pot s coe/iste n conJtient la un moment dat. FuncKia lui se nscrie pe linie negativ, avnd
rolul de a suprima, de a trimite napoi n inconJtient pulsiunile care ncearc Rs scoat
capul la vedere6.
"nconJtientul este partea esenKial, nevzut, aflat n centrul teoriei psihanalitice.
0l conKine instinctele, dorinKele care ne determin comportamentulA este depozitul forKelor
pe care nu putem s le vedem sau s le controlm.
Lntre cele dou niveluri se afl preconJtientul, depozitul amintirilor, al gndurilor
de care nu suntem conJtienKi, dar care pot fi aduse cu uJurinK n cmpul conJtiinKei. )in
punct de vedere funcKional, rolul lui este ns insignifiant.
9cest model iniKial, cunoscut su# numele de model topografic, nu a fost suficient
pentru a e/plica de ce pacienKii lui Freud utilizau represia fr a fi conJtienKi c o fac,
forKndu-l s concluzioneze c tot ceea ce este reprimat este inconJtient, dar c nu tot
ceea ce este inconJtient este reprimat (0;an, 2%%3-.
2entru a trece peste aceste o#stacole, Freud Ji-a revizuit teoria, propunnd un model
structural, care descria personalitatea prin intermediul a trei noKiuni de #az: id (das s-, ego
(das Ich- Ji superego (das !"er#Ich-. "d-ul corespunde oarecum vechiului termen de
inconJtient (deJi e/ist aspecte inconJtiente Ji n ego Ji superego- Ji este rezervorul tuturor
instinctelor, furniznd prin urmare energia pentru celelalte dou structuri. Freud l denumea
metaforic n 1,23 Rhaos, cazan plin de e/citaKii care fier#6 (apud 0;an, 2%%3-. "d-ul conKine
moJtenirea genetic Ji refle/ele, fiind singura component a personalitKii prezent la naJtere.
0ste direct orientat spre satisfacerea tre#uinKelor corporale, spre eliminarea tensiunii cauzat
de apariKia unei nevoi. "d-ul opereaz conform principiului plcerii (evitarea durerii Ji
creJterea plcerii-, neadmiKnd nici o ntrziere sau amnare, indiferent de natura nevoilor,
fiind aJadar total ilogic Ji amoral (Freud, 1,2%G2%%-, asemenea unui copil rsfKat care vrea
s i se fac mereu pe plac, iar dac este frustrat cere imediat un su#stitut pentru dorinKa sa
nendeplinit. Cnd energia psihic se acumuleaz, se a8unge la un nivel inconforta#il de
tensiune, care tre#uie eli#erat, iar id-ul cere eli#erarea ei indiferent de condiKiile prezentului
(locaKie, moment al zilei, prezenKa altor persoane.
0go-ul se dezvolt din id ncepnd cu vrsta de <-$ luni, formarea sa fiind influenKat
de e/perienKele care l a8ut pe copil s diferenKieze ntre sine Ji non-sine, mai ales n ceea ce
priveJte propriul corp. Copilul face o descoperire important n aceast perioad, anume c
mediul conKine o#iecte care pot s satisfac cerinKele id-ului. 4eprezentrile mentale ale
acestor o#iecte sunt ncorporate n ego, iar dezvoltarea acestuia creJte capacitatea copilului
de a face faK realitKii. 9Jadar, ego-ul posed conJtiinKa realitKii, este capa#il s perceap Ji
s manipuleze mediul, opernd conform principiului realitKii. .copul ego-ului nu este de a
stopa impulsurile id-ului, ci de a-l a8uta s reduc tensiunea, deciznd cnd Ji cum vor fi
satisfcute instinctele, alegnd momente Ji locaKii acceptate social. "mpulsurile sunt amnate
sau redirecKionate n concordanK cu cerinKele realitKii, prin urmare ego-ul mediaz
conflictele dintre id Ji realitate (Freud, 1,2%G2%%-.
2otrivit teoriei psihanalitice, copii mici nu au conJtiinKa #inelui Ji a rului > doar id-ul
este prezent la naJtere. 9ceast funcKie tre#uie aJadar ndeplinit de prinKi, de care copilul
nea8utorat va depinde o perioad lung de timp. 0i vor recompensa anumite comportamente,
ca o garanKie a afectivitKii lor, dar vor pedepsi altele, semn c dragostea lor este pierdut
pentru copil Ji c el se afl la mila unui mediu periculos. 2entru a se prote8a de astfel de
dezastre Ji parKial pentru c se identific cu prinKii atotputernici, ego-ul va ncepe s
internalizeze standardele acestora, ceea ce va duce la formarea superego-ului. 9cesta are att
componente conJtiente, ct Ji inconJtiente, procesul de interiorizare continund cu profesorii,
idolii dn adolescenK sau alte figuri autoritare, astfel nct copilul Ji mai trziu adultul se va
simKi vinovat cnd realizeaz acKiuni (sau gndeJte- contrar codului su moral. .uperego-ul
este permanent n cutarea perfecKiunii morale, iar cerinKele lui pot fi uneori la fel de
iraKionale Ji intense ca ale id-ului. .copul lui nu este de a amna impulsurile id-ului, ci de a le
inhi#a (Freud considera c impulsurile se/uale Ji cele agresive sunt mai ales o#iectul
inhi#rii-. .u#sistemele acestei instanKe psihice sunt conJtiinKa (include capacitatea de
autoevaluare, critic Ji reproJ, pedepsind gndurile Ji acKiunile considerate nepotrivite- Ji eul
ideal (o imagine de sine ideal, care recompenseaz comportamentele apro#ate Ji
recompensate- (=rotstein, 2%%-. )e e/emplu, o persoan care munceJte cinstit chiar dac
nimeni nu o supravegheaz rspunde cerinKelor superego-ului, iar pentru c adopt un astfel
de comportament superego-ul orecompenseaz cu sentimente de mndrie.
!iaKa psihic este ns rareori att de liniar. "d-ul ncearc satisfacerea
impulsurilor, ego-ul caut amnarea acestora, iar superego-ul pune mai presus de toate
perfecKiunea moral, neadmiKnd compromisuri, la fel ca id-ul. .uperego-ul condamn
impulsurile nepotrivite ale id-ului, dar nu poate influenKa dect ego-ul. +evroza ar fi
rezultatul conflictelor dintre ego Ji id, persoana aflndu-se n rz#oi cu sine nsJiA
psihoza presupune o lupt similar ntre ego Ji realitate (.heth Ji cola#., 2%%D-.
0go-ul tre#uie s ncerce s fac faK cerinKelor superego-ului Ji id-ului, 3annister
afirmnd n 1,<< c personalitatea uman este cmpul unui conflict continuu, Ro pivniK
ntunecat n care o fat #trn #ine educat (superego-ul- Ji o maimuK nne#unit de
se/ (id-ul- sunt anga8ate pentru totdeauna ntr-o lupt pe viaK Ji pe moarte, lupta fiind
ar#itrat de un funcKionar de #anc puKin cam agitat (ego-ul-6 (apud .chultz, 1,$<, p. D-.
4ezultatul inevita#il al fricKiunilor dintre id, ego Ji superego este dezvoltarea
an$ietiiA prototipul acesteia este trauma naJterii, cnd copilul trece de la un mediu sigur
la un mediu ostil, #om#ardat cu stimulare senzorial. 2e #aza traumei naJterii se va
dezvolta configuraKia de reacKii Ji sentimente care apar ori de cte ori individul va fi
e/pus pericolului n viitor.
Freud descrie trei tipuri de an/ietate, n funcKie de stimulii care o produc:
an$ietatea o"iectiv implic teama faK de pericole tangi#ile ale lumii reale Ji ne ghideaz
comportamentul n faKa unor astfel de pericole. E astfel de team poate atinge cote
ma/ime Ji n acest caz devine duntoare (de e/emplu o persoan nu mai iese din cas de
team s nu fie lovit de o maJin-A an$ietatea nevrotic Ji are originea n copilrie, n
conflictul dintre satisfacerea instinctelor Ji realitate, copilul fiind adesea pedepsit pentru
c ncearc s satisfac impulsurile id-ului, mai ales cele de natur se/ual Ji agresivA
an$ietatea moral este rezultatul conflictului dintre id Ji superego, reprezentnd de fapt
frica de propria conJtiinK, comportamentul care contravine propriului cod moral ducnd
la apariKia sentimentelor de ruJine sau vin, indicator al modului de funcKionare a
superego-ului.
Stadiile dezvolt0rii psihose&uale a personalit01ii
Care parte a personalitKii se formeaz pe #aza configuraKiei unice de relaKii pe
care fiecare dintre noi le sta#ileJte n copilrie cu o mare varietate de persoane Ji o#iecte.
4olul e/perienKelor din copilrie este considerat att de important de Freud nct el
considera c personalitatea adultului se cristalizeaz n 8urul vrstei de cinci ani. Freud a
simKit e/istenKa unor conflicte puternice de natur se/ual la copil, conflicte care preau
s ai# n centru anumite zone ale corpului. 2e #aza acestor prezumKii a formulat Freud
teoria dezvoltrii psihose/uale, conform creia copilul trece printr-o serie de stadii,
fiecare definit de o anumit zon erogen a corpului. Ln fiecare stadiu tre#uie rezolvate
anumite conflicte, nainte ca individul s treac la stadiul urmtor (Freud, 1,%DG2%%1-.
Freud a Jocat lumea JtiinKei cnd a afirmat c #e#eluJii sunt motivaKi de instincte se/uale.
0l a acordat ns un nKeles mai larg acestui concept, vor#ind despre o#Kinerea unei forme
difuze de plcere corporal, avnd originea n gur, anus sau zona genital.
Cteodat ns individul nu este capa#il s treac de la un stadiu la altul,
conflictul specific acelei etape nefiind satisfcut sau individul pur Ji simplu nedorind s
treac mai departe. !or#im n aceste cazuri despre fi$aie, cnd o parte a energiei psihice
(li#idoului- este investit n acel stadiu de dezvoltare, rmnnd puKin energie pentru
stadiile urmtoare.
a. %tadiul oral dureaz de la na&tere p'n (n )urul v'rstei de optsprezece luni. Sona
erogen este gura, plcerea fiind o#Kinut prin supt, muJcat Ji nghiKit. Freud atrgea atenKia
c deJi satisfacerea oral serveJte supravieKuirii prin hrnire, nu tre#uie confundat
fiziologia cu psihologia. "maginea copilului stul dup a fost alptat, dormind rumen n
o#ra8i Ji cu un zm#et mulKumit pe faK este considerat n trei eseuri asupra se$ualitii un
prototip al e/presiei satisfacKiei se/uale mai trziu n viaK. )ependenKa copilului de mam
o face principalul o#iect n care este investit li#idoulA copilul nvaK, ntr-o manier foarte
primitiv, s-Ji iu#easc mama, iar modul n care ea rspunde determin copilul s
perceap lumea ca #un sau rea, sigur sau periculoas (Freud, 1,%DG2%%1-.
Fi/aKia oral datorit privrii sau supragratificrii duce la apariKia trsturilor
dihotomice ale personalitKii orale, descrise de 9#raham n 1,2: pesimismGoptimism,
suspiciuneGcredulitate, autodevalorizare G grandomanie, pasivitateGtendinKa spre a
manipula, invidieGadmiraKie (apud 7ordan, 2%%$-. 0/ist dou moduri de acKiune la
aceast vrst: oral ncorporativ Ji oral agresiv. Modul oral (ncorporativ apare primul Ji
implic stimularea plcut a gurii de ctre alte persoane sau de mncare.. Cei crora li s-
au satisfcut toate dorinKele n copilrie vor fi predispuJi spre optimism Ji dependenK,
#azndu-se pe ceilalKi pentru a le fi ndeplinite tre#uinKele. Modul oral agresiv apare
odat cu apariKia dinKilor, proces dureros Ji frustrant. Ca rezultat, copilul Ji vede pentru
prima dat mama cu un amestec de iu#ire Ji ur. 2ersoanele fi/ate n aceast faz a
stadiului oral sunt e/cesiv de pesimiste, ostile Ji agresive. )e o#icei sunt sarcastice Ji
manifest tendinKe sadice, ncercnd permanent s i manipuleze Ji controleze pe ceilalKi.
9cest tip de personalitate se mai numeJte sadic oral.
". %tadiul anal este cuprins (ntre optsprezece luni &i patru ani. )ac pn n 8urul vrstei
de doi ani prinKii au fost n general su#ordonaKi nevoilor copilului, la aceast vrst intervine din
partea prinKilor o cerinK considerat de Freud foarte important: folosirea toaletei. E#iJnuirea
copilului cu toaleta a fost considerat de Freud crucial n dezvoltarea personalitKii. 0liminarea
fecalelor produce plcere, dar aceast acKiune nu se mai poate produce la ntmplare, ca nainte, ci
este controlat temporal Ji spaKial de ctre prinKi. Copilul nvaK ns c are o arm controla#il
la dispoziKie, pe care o poate folosi mpotriva prinKilor. Ln cazul n care o#iJnuirea cu toaleta nu
decurge aJa cum ar tre#ui (dac prinKii sunt prea duri Ji solicitanKi, sau copilul are dificultKi de
nvKare-, copilul poate s reacKioneze n dou moduri posi#ile: unul dintre moduri este de a
defeca unde Ji cnd este interzis de ctre prinKi, sfidnd ncercarea prinKilor de a regla acest
proces. Ln cazul n care copilul gseJte aceast tehnic satisfctoare pentru reducerea tensiunii Ji
o utilizeaz frecvent, va dezvolta ceea ce Freud numea personalitatea anal agresiv, care se va
manifesta la vrstele mature prin comportamente ostile, cruzime Ji tendinKa de a considera
oamenii ca o#iecte care pot fi posedateA un al doilea mod prin care copilul poate s reacKioneze
este prin reKinerea fecalelor, care de asemenea produce plcere Ji poate fi o tehnic util de
manipulare a prinKilor. 9cest comportament constituie #aza dezvoltrii personalitii anal
retensiv, descris ca fiind ncpKnat, rigid, foarte conJtiincioas Ji cu o#sesii privind
curKenia (.chultz, 1,$<-.
c. %tadiul falic dureaz p'n (n )urul v'rstei de &ase ani, originea plcerii fiind comutat de
la anus la zona genital, copiii de aceast vrst par s petreac timp destul de mult e/plornd Ji
manipulnd zona genital > a lor sau a altora > Ji devin curioJi n legtur cu procesul naJterii sau
diferenKele de se/, deJi din punct de vedere intelectual nu sunt pregtiKi s nKeleag astfel de
procese. 0i pot s cread de e/emplu c o femeie nsrcinat a mncat copilul Ji c acesta se va
naJte prin gur sau prin anusA preludiul se/ual este vzut adesea ca un act agresiv al tatlui
mpotriva mamei (0ngler, 1,,,-. Conflictele falice sunt cele mai comple/e Ji ca teorii sunt greu de
acceptat n cultura occidental pentru c implic noKiunea de incest. Conflictul central al stadiului
falic se afl n dorinKa incestuoas a copilului pentru printele de se/ opus, nsoKit de dorinKa de a
nlocui sau de a distruge printele de acelaJi se/. Ln 1,%, Freud afirma c #iatul devine iu#itul
mamei sale, pe care ncearc s o posede aJa cum intuieJte el viaKa se/ual, ncercnd s o seduc
prin e/punerea mndr a organului genital. Lntr-un cuvnt, masculinitatea sa a#ia trezit ncearc s
ia locul tatlui, care devine un rival care st n calea sa Ji de care tre#uie s scape (apud 0;an,
2%%3-.
2e #aza acestui conflict apare unul dintre cele mai cunoscute concepte propuse de Freud:
comple/ul Eedip, denumit dup eroul grec descris n *edip rege, de .ofocleA Eedip Ji ucidea
tatl Ji se cstorea apoi cu mama sa, neJtiind cine sunt aceJtia de fapt. Comple/ul Eedip
funcKioneaz diferit pentru cele dou se/e: mama devine o#iectul iu#irii pentru #iat, care prin
fantezii Ji comportament Ji e/prim dorinKa se/ual pentru eaA #iatul vede un o#stacol n cale,
tatl, care este perceput ca adversar Ji ameninKare, deoarece are cu mama o relaKie pe care el nu o
poate avea. Lmpreun cu dorinKa de a lua locul tatlui apare ns Ji frica de acestaA copilul se teme c
tatl i va tia organul genital, sursa plcerilor Ji a dorinKei se/uale. Fn alt comple/ descris de Freud
este cel al castrrii (an$ietatea de castrare- care 8oac un rol att de mare nct #iatul este nevoit
s reprime dorinKa se/ual pentru mam, ceea ce reprezint de fapt rezolvarea comple/ului Eedip.
9ceasta implic o puternic identificare cu tatl, de la care va prelua atitudini Ji comportamente. Ln
planul structurilor de personalitate, rezolvarea conflictului duce la dezvoltarea superego-ului.
.entimentele oedipale sunt aJadar e/trem de puternice, incluznd toate aspectele unei legturi
romantice: pasiune, gelozie, disperare.
!ersiunea feminin a comple/ului Eedip a fost mai puKin ela#orat (n mitologia greac,
0lectra Ji-a amgit fratele s Ji ucid mama Ji pe iu#itul acesteia, care i uciseser anterior tatl-.
Tcomple/ul este numit de unii autori lectra, dar Freud a respins termenul n repetate rnduriU.
E#iectul iniKial al iu#irii fetei este mama, pentru c ea este vzuta ca surs a hranei Ji siguranKei.A n
timpul stadiului falic o#iectul iu#irii devine ns tatl, Freud punnd aceast transformare pe #aza
faptului c fata descoper c #ieKii au un organ se/ual e/tern, iar ea nu. !inovat pentru Rcastrarea6
fetei este considerat mama, care este iu#it din ce n ce mai puKin, iu#irea fiind transferat spre tat,
pentru c el posed organul preKuit. Cu toate c Ji iu#eJte tatl, n acelaJi timp l Ji invidiaz,
dezvoltndu-se invidia de penis. Freud nu a fost foarte clar care este rezolvarea conflictului 0lectra,
accentund doar c fata a8unge s se identifice cu mama Ji s reprime iu#irea faK de tat. HotuJi,
conflictul nu poate fi niciodat rezolvat cu adevrat, ceea ce ar duce la o dezvoltare mai redus a
superego-ului feminin Ji la un risc mai crescut pentru dezvoltarea nevrozelor (7ordan, 2%%?-.
Cu toate c nu a reuJit s rspund la ntre#area RCe gndesc femeile'6, Freud a fost
convins de importanKa teoriei oedipale, avntndu-se la a declara c dac unica realizare a
psihanalizei ar fi doar descoperirea acestui comple/, chiar Ji att ar fi suficient pentru a o include
n marile achiziKii ale omenirii (0;an, 2%%3-. Comple/ul Eedip Ji modul n care este rezolvat
acesta determin relaKiile adulte cu persoanele de se/ opus. 2ro#lema critic este aceea a modului
n care prinKii rspund dorinKelor genitale ale copiilor. 9tt indulgenKa e/agerat, ct Ji
respingerea #rutal pot produce fi/aKii n aceast faz, rezultnd n formarea urmtoarelor
trsturi dihotomice: vanitateGur faK de sine, mndrieGumilinK, e/travaganKGsimplitate,
socia#ilitateGizolare, o#rznicieGtimiditate. 2ersonalitatea fi/at n acest stadiu este numit falic
(Candsager Ji 3eaumont, 2%%?-.
d. Perioada de laten este cuprins (ntre &ase &i doisprezece ani. 5a nceputul acestei
perioade structurile ma8ore ale personalitKii, id-ul, ego-ul si superego-ul, sunt n mare formate.
9cest interval reprezint o perioad de liniJte, instinctul se/ual este su#limat n activitKi Jcolare,
sport Ji alte ho##*-uri. Freud a fost criticat pentru lipsa de interes acordat acestei perioade, alKi
teoreticieni considernd c etapa este una cu pro#leme Ji conflicte proprii, implicnd integrarea n
grupul de prieteni Ji adaptarea la mediul lrgit (0ngler, 1,,,-.
e. %tadiul genital se caracterizeaz prin maturizarea neurofiziologic Ji dac individul nu
a do#ndit vreo fi/aKie ma8or ntr-unul dintre stadiile anterioare acum se poate anga8a ntr-o
relaKie heterose/ual normal. Chiar Ji la aceast vrst ns societatea impune norme privind
e/primarea se/ual, pe care adolescentul tre#uie s le respecte, dar conflictul este minimizat prin
utilizarea su#limrii. 0nergia se/ual a vrstei poate fi parKial satisfcut prin urmrirea unor
scopuri acceptate social, iar satisfacerea complet se realizeaz prin cldirea unei relaKii normale
cu o persoan de se/ opus. Lntr-o dezvoltare normal, tipul genital tre#uie s Ji gseasc
satisfacKia n dragoste Ji munc.
$ehnicile psihanalizei
H0@+"C"50 2."@9+95"S0"
Cetoda asociatiilor li#ere
Hehnici utilizate in psihoterapia freudiana
)namneza
E prima etapa in terapia psihanalitica este aflarea impre)urarilor in care s#a instalat
"oala, adica momentul aparitiei primelor simptome, precum si schitarea personalitatii
psihopatologice. 5a inceput Freud a utilizat hipnoza pentru a dezvalui evenimentele
traumatizante pe care pacientii nu si le puteau aminti, apoi a renuntat la hipnoza si a
adoptat in e/clusivitate metoda asociatiilor li!ere.
Erice amintire si simptom din #iografia pacientului, oricat de #anale, pot fi de a8utor
pentru psihanalist, deoarece pot contri#ui la refacerea conte/tului nevrotic. 9cest lucru
insa depinde de capacitatea psihoterapeutului de a identifica prezenta inconstientului in
fapte aparent #anale.
,etoda asociatiilor li!ere
9sociatiile li#ere produse de pacient reprezinta esenta psihoterapiei freudiene.
Conditiile realizarii acestei metode este instalarea unei stari de rela/are pentru pacient -
acesta sta intins pe o canapea (in decu#itus dorsal-, cu spatele la psihoterapeut si vor#este
li#er despre orice ii trece prin minte, fara a avea un su#iect anume si fara a alege sau
omite ceva. +ema discursului este lasata in intregime la latitudinea pacientului. 0ste
important ca e/primarea gandurilor, amintirilor si emotiilor sa ai#a un flu/ li#er,
neintrerupt de ratiunea critica - acest lucru nu este simplu, deoarece suntem o#isnuiti ca
in e/primarea ver#ala sa ne cenzuram gandurile, din ratiuni morale, culturale, sau motive
care de imaginea pozitiva pe care ne-o dorim.
Cetoda asociatiilor li#ere este o cale de acces al psihoterapeutului catre trairile si
conflictele psihice ale pacientului, cu conditia ca acesta din urma sa dispuna de o
atitudine de cooperare nelimitata, iar medicul sa nu intervina decat prin intre#ari
punctuale, ce pot declansa noi asociatii.
Fn aspect asumat al acestei metode este faptul ca o persoana nu poate spune tot timpul
a#solut tot ce-i trece prin minte. 9ici intervin rezistentele la analiza. 2sihanalistul tre#uie
sa identifice aceste rezistente, sa le analizeze si sa le aduca la cunostinta pacientului,
pentru ca acesta sa poata depasi o#stacolele in calea asocierii li#ere. Herapia este un
proces progresiv, in care pacientul afla sau isi reaminteste treptat lucruri care erau
reprimate in inconstientul sau. "nterventiile terapeutului se rezuma la procesul analitic in
sine - clarificari si interpretari.
)naliza rezistentelor
Erice lucru care pertur#a desfasurarea normala a psihoterapiei semnalizeaza pentru
terapeut e/istenta continuturilor refulate. 2acientul fie schim#a su#iectul, tace, sau decide
sa intrerupa terapia. Constiente sau inconstiente, rezistentele intervin pentru a prote8a eul
de dezvaluiri dureroase, VingropateV in inconstient. 2e masura ce terapia progreseaza,
pacientul devine mai rezistent la suferinta si invata sa invinga aceste rezistente - cu
a8utorul psihoterapeutului.
)naliza transferului
Hransferul poate fi considerat drept cel mai important mecanism inconstient de
rezistenta la analiza. 9cest fenomen se manifesta in conditiile in care terapeutul ramane
in totalitate neutruA din acest motiv medicul isi limiteaza interventiile strict la clarificarile
si interpretarile legate de procesul de analiza. Cecanismul de transfer presupune
proiectarea asupra terapeutului si repetarea unor sentimente si relatii din trecut. 9ceste
relatii se refera de o#icei la persoane importante - parinti, frati, partener de viata.
Fn e$emplu de transfer este cel al unei doamne care iz#ucneste in plans atunci cand este
rugata sa astepte cateva minute pentru a intra in ca#inetul psihoterapeutului. 4eactia se
datoreaza faptului ca femeia isi imagineaza ca terapeutul prefera sa prelungeasca sedinta
cu o pacienta preferata. 9ceasta reactie este evident e/agerata pentru situatia respectiva.
)e fapt pacienta a retrait relatia din copilarie cu tatal sau, cand in fiecare seara era
nevoita sa astepte sa fie sarutata de noapte #una, deoarece tatal o saruta intai pe surioara
mai mica. Fn alt e$emplu este cel al unei tinere femei care se simte atrasa si cucerita de
un #ar#at in varsta, imediat dupa moartea tatalui sau.
Hransferul se instaleaza in cadrul sedintelor de psihanaliza, dar nu numai. Hransferul
poate fi intalnit si in viata de zi cu zi, motiv pentru apar relatiile interpersonale
disfunctionale. 9cest fenomen ne poate impiedica sa privim lucrurile in mod o#iectiv,
datorita faptului ca investim persoana cu care avem o relatie in prezent cu calitati sau
defecte ce apartin de fapt persoanei care a avut un rol important in trecut.
Freud a introdus si notiunea de contratransfer, ce desemneaza reactia inconstienta
emotionala a terapeutului in fata mecanismului de transfer realizat de pacient. 2rivitor la
acest aspect, terapeutul psihanalist este instruit sa deose#easca sentimentele proprii de
afectele provocate de reactia pacientului si sa nu le lase pe acestea din urma sa intervina
in procesul de psihoterapie. E provocare pentru terapeut este ca, in timp ce afiseaza o
atitudine neutra, sa pastreze empatia si receptivitatea fata de pacient.
E regula a psihanalizei sta#ileste faptul ca transferul nu tre#uie interpretat inainte ca el sa
se fi sta#ilit. 2sihanalistul tre#uie sa-i e/plice pacientului ca retraieste sentimente din
trecut si sa-l a8ute sa-si dea seama cum acest fenomen ii afecteaza relatiile din prezent.
Edata ce sunt constientizate sursele reale ale comportamentului, se produc schim#ari la
nivelul personalitatii.
Interpretarea actelor ratate
9ctele ratate - Freudian slip - sunt erorile in vor!ire, scris sau citit, lapsusurile,
ticurile, etc. 2ornind de la principiul determinismului, Freud a fost primul care si-a dat
seama ca aceste acte involuntare au insemnatate si de multe ori dezvaluie lucruri pe care
autorii le ascund - ganduri, credinte, dorinte, etc. 2e langa aceste erori, Freud a mai
analizat si actele simptomatice, cum ar fi 8oaca cu verigheta pe deget, acestea putand
dezvalui intentii inconstiente. Fn e$emplu de eroare de vor#ire cu care suntem familiari
este greseala lui +. !acaroiu in cadrul discursului de investitura din 1,,2: V!reau sa va
spun ca echipa guvernamentala pe care ati apro#at-o azi are o sarcina foarte grea, dar nici
un efort nu este prea mic pentru 4omania.V .au campania electorala, cand presedintele ".
"liescu i s-a adresat candidatului 0. Constantinescu spunandu-i: V)omnule CeausescuV.
.apsusurile reprezinta uitarea unui cuvant sau unui nume, iar Freud credea ca numele
sau cuvantul uitat este asociat cu un continut refulat in inconstient si pe care dorim sa-l
pastram uitat. Fn e$emplu este ce pe care Freud il da despre el insusi: in timpul unei
discutiicu un prieten italian, Freud nu-si poate aminti numele unui pictor - .ignorelli. "n
timpul aceleiasi discutii, medicul comenteaza despre stilul de viata al turcilor din 3osnia,
care puneau mare pret pe placerea se/uala. 9cestia o#isnuiau sa-i spuna lui Freud:
)omnule (signor in lim#a italiana-, odata ce viata se/uala nu mai merge, viata nu mai are
valoare.V 0/plicatia uitarii numelui pictorului (.ignorelli- este urmatoarea: in timpul unei
perioade de #oala Freud a trecut prin episoade de impotenta, iar numele .ignorelli -
asemanator cu segnor - ii aducea aminte de acele episoade nefaste, pe care le dorea date
uitarii sau nestiute de nimeni.
Freud a clasificat actele ratate in trei categorii, in functie de diferite criterii:
W "n functie de raportul dintre tendinta pertur"ata (modul corect in care tre#uia sa se
incheie situatia- si tendinta pertur"atoare (eroarea in sine-, acesta se poate inclina in
favoarea tendintei pertur#atoare, care inlocuieste complet tendinta pertur#ata, sau poate fi
un raport de echili#ru.
W "n functie de activitatea pertur"ata, actele ratate constau in rostire gresita, scriere
gresita, lectura gresita, uitarea unui nume, uitarea unei intentii, sau pierderea unui o#iect.
W 2otrivit comple$itatii actelor ratate, acestea pot fi simple (o singura eroare- sau
comple/e (mai multe erori succesive, ce au aceeasi motivatie-.
Interpretarea viselor
"n acelasi mod ca asociatiile li#ere, visele pot fi privite ca o reactie la e/perientele
cotidiene si continuturile inconstientului - prea dureroase sau culpa#ilizatoare pentru a fi
acceptate in mod constient. )e fapt, Freud punea atata importanta pe analiza viselor, incat
ii considera adevarati psihanalisti doar pe psihoterapeutii care utilizau interpretarea
viselor in analiza pacientilor. 2otrivit lui Freud, visul incorporeaza factorii e/citanti din
e/terior - senzatii corporale sau zgomote de mica intensitate, ceea ce inseamna ca rolul de
evitare a pertur#arii starii de somn - ,gardianul somnului, cum l-a numit Freud. 2e de
alta parte, s-a facut diferenta intre continutul manifest sau vizi#il al visului - ceea ce ne
amintim la trezire - si continutul latent, adica afectele, dorintele si instinctele
inconstiente care sunt e/primate prin continutul manifest. 9cest proces de transformare
(incifrare- a continutului inconstient in imaginile din vis (transformarea ideilor in
imagini- utilizeaza sim#oluri si este numit travaliu oniric.
-isele tul"uratoare si cosmarurile dovedesc un travaliu oniric incomplet sau nereusit,
prin care o parte a continutului inconstient apare eului - mai mult sau mai putin - in forma
sa adevarata. 2otrivit lui Freud, starile de an/ietate si trezirea #rusca asociate cu
cosmarurile au rolul de a anunta pericolul patrunderii continuturilor refulate in constient,
respectiv de a intrerupe acest proces periculos.
Heoria lui Freud mai include mecanismele onirice din cadrul travaliului oniric.
Hransformarea dorintelor, gandurilor si pulsiunilor in imagini implica o condensare a
continuturilor inconstiente - adica o imagine sim#olizeaza mai multe continuturi latente,
precum si inversarea importantei - adica detaliile visului sunt cele mai importante in
analiza visului, acestea fiind cele mai revelatoare pentru semnificatia visului.
Interpretarea sim!olurilor - "n psihoterapia freudiana, analiza viselor consta in
relatarea pacientului a continutului manifest, apoi asocierea li#era pe marginea visului.
9stfel psihoterapeutul incearca sa a8unga la continuturile inconstiente. Foarte important
in acest scop este cunoasterea personalitatii si patologiei pacientului, precum si
constientizarea faptului ca sim#olurile din vise nu sunt universale, ci au o interpretare
unica pentru fiecare pacient.
isul ca dorinta - Freud spune ca visul reprezinta de fapt satisfacerea unei dorinte ale
se/ului (numit si sine sau id-. 9ceste dorinte pot fi de mai multe tipuri: dorinte care din
anumite motive n-au putut fi satisfacute in timpul zilei, dorinte fiziologice activate in
somn (sete, foame, apetit se/ual-, dorintele de pe parcursul zilei care nu sunt accepta#ile
din punct de vedere social si moral, dorinte inconstiente - acele impulsuri si necesitati
refulate in inconstient. !isele negative, contrare celor in care se satisface o dorinta, vin
din partea supraeului si reprezinta dorinta acestuia de pedepsire a dorintelor neacceptate
din punctul de vedere al valorilor morale superioare.
)upa opiniile lui F r e u d, su#iectul pe marginea caruia pacientul va asocia li#er este lasat integral la
latitudinea sa, fara sa i se ceara sau sa se ncura8eze coerenta si pastrarea unui fir director al asociatiilor. G
Hehnica asociatiei li#ere consta n a lasa mintea sa vaga#ondeze astfel nct pacientul sa spuna a#solut tot
ce-i trece prin cap, indiferent de convenienta, 8ena si fara a pune n actiune dorinta de a face o impresie
#una.
32
2rodusele asociatiilor pot fi amintiri, imagini, reverii diurne, gnduri acuzatoare, sentimente, reprosuri etc.
9desea flu/ul asociatiilor li#ere este #locat de punerea n functiune a rezistentelor su#iectului. 4atiunea
pentru care se utilizeaza asociatiile li#ere este aceea ca inconstientul va revela prin aceasta metoda
continuturile sale reprimate, eli#ernd individul de efectele lor, n felul acesta scopul psihanalizei fiind
atins. 0ste eronata opinia dupa care psihanalistul nu utilizeaza niciodata ntre#arile directe. )impotriva,
acesta le foloseste ca stimuli pentru declansarea unor noi asociatii (ntre#arile sunt de tipul: Vla ce te duce
cu gndul aceasta'V, sau Vcti ani aveai cnd s-a ntmplat aceasta'V-. Fn principiu director al tehnicii
asociatiilor li#ere consta n aceea ca atta timp ct pacientul aso 1$21$h?1Ds ciaza li#er pe tema
transferului asupra terapeutului, aceste asociatii ramn neatinse. )oar atunci cnd transferul este utilizat de
pacient ca un mecanism de rezistenta, a sosit momentul ca analiza sa se ndrepte asupra acestui su#iect.
9naliza viselor
5ipsa de coerenta, caracterul dezordonat si aparent ilogic al asociatiilor li#ere este caracteristic si viselor.
Ca si asociatiile li#ere si visele pot fi privite n mod determinist ca reprezentnd reactiile celui care viseaza
la propriile sale e/periente de natura inconstienta. )e fapt, pacientii se refera de cele mai multe ori, n mod
spontan n cursul asociatiilor li#ere la visele pe care le-au avut. F r e u d a caracterizat visele ca fiind Vcalea
regala spre inconstientV. Continutul manifest, povestit de cel care a avut visul, este un fel de ecran de tip
caleidoscopic care nu face dect sa ascunda continutul latent
33
- semnificatia reala a visului. 9cest continut latent reprezinta sentimente si dorinte adnc reprimate, la care
pacientul este att de profund implicat nct nu le poate aduce n constiinta prin efort personal.Fiecare vis
reprezinta o lupta a pacientului de a-si rezolva conflictele de natura inconstienta. "ncapa#ila de a face fata
conflictelor inconstiente, asa cum apar ele n semnificatia lor deplina, personalitatea umana se anga8eaza la
o lupta cu ele si prin mecanisme de natura dinamica cum ar fi, de pilda, conden-sarea si deplasarea care
su#stituie si mascheaza continutul real al visului care apare n forma continutului manifest. Cetoda analizei
viselor, asa cum este ea utilizata n psihanaliza, cere pacientului sa asocieze nu asupra visului n ntregime,
ci asupra detaliilor care i apar semnificative pacientului sau psihanalistului. 9stfel, apar la iveala teme
specifice care conduc la aducerea n constiinta a continutului latent de natura inconstienta.
9nalistul, atunci cnd 11 a8uta pe pacient sa-si interpreteze visele, tre#uie sa cunoasca foarte #ine
personalitatea si pro#lematica pacientului si n acelasi timp sa fie constient de faptul ca nu e/ista un
sim#olism universal al viselor, care se poate aplica n orice situatie (O a t s o n, 1,<3-.
fnca F r e u d arata ca modul cel mai eficient de a completa analiza unui vis este s-o amnam pna ce
materialul respectiv va fi continuat si amplificat n cursul unor noi vise. "nteresant de su#liniat este si faptul
ca primele vise sunt mai usor de analizat si de interpretat de catre pacient, datorita lipsei lor de sofisticare.
Cu ct analiza progreseaza mai mult, cu att se patrunde n zone din ce n ce mai o#scure ale psihismului.
3
9naliza actiunilor pacientului
% alta sursa pentru o#tinerea materialului ce tre#uie analizat o reprezinta interpretarea actiunilor
pacientului. Comportamentul non-ver#al ct si cel ver#al (neintentional- includ o serie de elemente
importante pentru analiza, ct si aspecte neesentiale. 9ceste aspecte se pot manifesta att n cursul sedintei
de psihanaliza ct si n afara ei.
9stfel de comportamente manifestate n timpul sedintei pot fi, de pilda, gri8a e/cesiva a pacientului de a nu-
si sifona pantalonii, privirile an/ioase pe care acesta le arunca peste umar, n directia terapeutului,
comportamentul de flirt, erorile de pronuntare a unor cuvinte etc. fn afara sedintei pot sa apara modificari
ale comportamentului pacientului n familie, la serviciu, aparitii sau disparitii de simptome, reactia la o
anumita situatie cu mai multa sau, dimpotriva, mai putina an/ietate, modificari n modul n care pacientul
si tolereaza prietenii sau rudele.
Hransferul si rezistentele F r e u d considera transferul si rezistentele ca fiind puncte centrale ale
psihanalizei, considernd ca acestea sunt mi8loacele prin intermediul carora psihanaliza poate fi deose#ita
de o alta a#ordare psihoterapeutica non-psihanalitica.
Hransferul se refera la relatia pacient-terapeut, relatie care are un caracter irational, proiectiv si am#ivalent.
fn psihanaliza aceasta relatie este utilizata terapeutic, e/plicnd-se pacientului modul de actiune al acestei
relatii ct si radacinile sale n istoria vietii acestuia. 9tta timp ct psihanalistul si mentine neutralitatea,
ma8oritatea reactiilor emotionale ale pacientului nu sunt rezultatul situatiei prezente, ci izvorasc din
propriile tendinte si
3D
dorinta ascunse. 9naliza acestor reactii datorate transferului conduce la descoperirea unor e/periente
timpurii din copilaria pacientului, e/periente care au generat aceste tendinte.
Hransferul l conduce pe pacient sa-si puna pro#leme asupra originii comportamentelor sale, care a ramas
macar partial n afara constiintei sale.
E data cu VinsightulV (descoperire intuitiva si #rusca- asupra acestor pro#leme, valul irational care
mascheaza adevaratele origini ale actiunilor pacientului se da la o parte si astfel pot sa apara schim#ari n
sfera personalitatii acestuia.
Hhompson (1,<- ilustreaza acest fenomen prin intermediul urmatorului e/emplu: Fn pacient ncearca
permanent sa faca pe plac terapeutului, fata de care manifesta doar apreciere si admiratie si nu se supara
nici atunci cnd acesta ii pune n fata cu situatii neplacute pentru el. Cnd terapeutul i atrage atentia asupra
acestui lucru, la nceput pacientul este surprins ca cineva poate considera acest fenomen ca fiind
neo#isnuit.Hreptat, pacientul ncepe sa identifice acelasi model comportamental si n relatia sa cu alte
persoane, devenind treptat constient de originile ascunse ale acestui gen de comportament - teama de
dezapro#are care l copleseste. ncepnd sa se ntre#e de ce este att de ngri8orat ca va fi dezapro#at, i
revin n minte amintiri din copilarie care pun n evidenta incidente care au declansat aceasta teama.
fntr-o mare masura, psihoterapia analitica consta dintr-o serie de astfel de descoperiri pe care le face
pacientul. Consecutiv acestor iluminari (insight-uri- se produc modificari favora#ile n sfera personalitatii
su#iectului.
3<
$ransferul nu este altceva dect o repetitie a unor e/periente trecute ale pacientului, e/periente pe care le
transfera asupra terapeutului.
2acientul traieste aceasta e/perienta nu att prin reamintirea unor evenimente trecute ct prin retrairea unor
stari afective care au prezentat importanta pentru el n trecut. 9stfel, el nu spune ct de critic a fost la adresa
parintilor sai, ci devine critic fata de analistul sauA el nu-si reaminteste 8enele sale privind practicile se/uale,
n schim# este rusinat si secretos a-tunci cnd este analizat, fn stadiile initiale ale psihanalizei, datorita re-
latiei transferentiale pot sa dispara simptomele pacientului si sa apara iluzia ca s-a instalat de8a sanatatea
psihica. 9ceasta se ntmpla din cauza eli#erarii an/ietatii, eli#erare ce se produce datorita ncrederii
pacientului n analist. 9ceasta etapa este denumita n general Vcura de transferV si este tranzitorie deoarece
procesele inconstiente nu au fost nca prelucrate. 4epetarea modelelor nevrotice de comportament fh relatie
cu psihoterapeutul poarta numele de Vnevroza de transferV. 4elatia se fi/eaza la un nivel irational,
emotional si regresiv. 9nalistul este privit de catre pacient ca o zeitate omnipotenta, acesta dorind sa fie
iu#it de catre psihoterapeut, inclusiv n plan se/ual. .entimentele sale fiind frustrate, n constiinta
pacientului deceptionat apare an/ietatea si furia. )aca predomina an/ietatea, pacientul va manifesta o
atitudine supusa ncercnd sa o#tina favoruri de la terapeut. )aca predomina furia, pacientul devine agresiv,
revendicativ, asertiv si plin de resentimente. .arcina terapiei este sa corecteze aceste atitudini pentru ca
pacientul nu poate fi realist
3?
cu restul lumii pna cnd nu e realist n cadrul relatiei sale cu psihoterapeutul. n cadrul situatiei
transferentiale pacientul are o minunata ocazie sa se confrunte la scara mai redusa cu aceleasi dificultati pe
care nu a fost capa#il sa le stapneasca n trecut, cum ar fi, de pilda, amestecul de invidie, cu admiratie si
recunostinta fata de tatal sau, fratele mai mare sau alti rivali, sentimentele de an/ietate consecutive trairii
invidiei si ostilitatii, atitudinea dependenta pe care o are fata de mama sa, n acelasi timp cu toata frustrarea
si resentimentele ce apar atunci cnd cerintele sale de a o#tine o dragoste nu sunt ndeplinite, sau cu revolta
fata de hiperprotectia materna. 2ersoanele incapa#ile sa se identifice emotional cu o alta persoana, si deci
nu pot trai e/perienta transferului, sunt contraindicate pentru psihanaliza, fn aceasta categorie sunt inclusi
su#iectii cu tul#urari de personalitate, cum ar fi, de pilda, unii psihopati sau psihotici schizofreni.
2entru psihanalisti relatia transferentiala este importanta pentru doua motive principale: 1. 0a arunca o
lumina asupra modelelor de identificare din copilarie, ct si asupra unor particularitati ale relatiilor
pacientului cu cei din 8ur. 9stfel, psihanalistul afla elemente fundamentale n legatura cu personalitatea
pacientului prin intermediul reeditarii, n cadrul relatiei psihoterapeutice, a relatiilor din copilaria timpurie,
si ceea ce este poate si mai important, este ca aceste lucruri le afla n cele din urma si pacientul nsusi.
2.Herapeutul se foloseste de aceasta puternica relatie afectiva pentru a ricura8a pacientul sa depaseasca
rezistentele. )eoarece dorinta dominanta a pacientului este sa-i faca pe plac terapeutului si deoarece el se
simte prote8at si
3$
sustinut de catre terapeut, relatia transferentiala contri#uie la evidentierea anumitor aspecte psihologice care
n alt conte/t ar fi prea greu de tolerat pentru pacient fiind prea an/iogene. n cele din urma relatia
transferentiala tre#uie dezvoltata astfel nct pacientul sa a8unga s-o priveasca asa cum este ea de fapt si
anume o reeditare a relatiei sale cu o figura parentala din copilarie. 9stfel, pacientul tre#uie sa renunte la
copilarie si sa fie capa#il sa sta#ileasca relatii de tip matur cu persoanele importante din antura8ul sau.
Fn alt concept utilizat de psihanaliza este cel de rezistenta, fn sens larg orice interfera cu desfasurarea
fireasca a cursului terapiei poate fi considerat ca fiind rezistenta, ca de pilda, interpretarile oferite de analist
pacientului, interpretari ce sunt primite de el cu dezapro#are, ncercarile sale de a lupta mpotriva
respectivelor interpretari, de a-i demonstra analistului ca nu are dreptate, cautnd sa se mpotriveasca n
mod inconstient progresului analizei.
fn sens restrns rezistentele se manifesta prin ncalcarea regulii fundamentale a analizei -nempartasirea
tuturor gndurilor terapeutului. 0/ista o mare varietate de forme pe care le pot m#raca rezistentele, n afara
dezacordului direct cu interpretarile analistului: asociatii multiple si superficiale, pauze prelungite n flu/ul
asociatiilor, ntrzieri si a#sente de la terapie, aparitia de noi simptome, posi#ilitatea de a adormi n timpul
sedintei de psihoterapie etc. +u este de fel greu de nteles de ce se manifesta rezistentele. 2acientul a iz#utit
sa a8unga la un anumit gen de adaptare, dea face fata propriilor pro#leme de viata. 0l va lupta mpotriva
asociatiilor li#ere pentru ca simte ca se intra ntr-un teritoriu nesigur unde este amenintata
3,
lumea pe care si-a faurit-o pacientul. Cai mult, unele din dorintele si tendintele inconstiente ale pacientului
sunt de asa natura nct odata a8unse n constiinta nu pot fi acceptate de el, cel putin la nceput, pentru ca
sunt prea terifiante. 2acientul este speriat de propriile sale tendinte si dorinte pe care nu le poate admite. +u
ignoranta, necunoasterea propriilor sale pro#leme, ci rezistentele l mpiedica pe pacient sa-si nteleaga
dificultatile. .arcina terapiei este sa analizeze rezistentele pentru a demonstra pacientului n ce masura
acestea ii mpiedica sa afle cauza a ceea ce l provoaca disconfortul prezent.
Fltimul tip de rezistenta se manifesta atunci cnd pacientul renunta la psihoterapie. 2entru a depasi aceasta
situatie este nevoie de un transfer puternic asupra terapeutului..pre sfrsitul terapiei relatia transferentiala
sla#este si pacientul nvata treptat sa faca fata singur situatiilor, sa se #azeze pe sine nsusi. )in timp n
timp se reactiveaza vechile tendinte care se vor manifesta n reaparitia sentimentelor de frustrare, traire ce
se soldeaza cu noi ncercari ale pacientului de a sta pe propriile sale picioare. 0goul pacientului devine
treptat tot mai puternic pna n momentul cnd este capa#il sa renunte la dependenta sa fata de terapeut.
Contratransferul
2sihanaliza reprezinta n mare masura o e/perienta emotionala pentru pacient, dar si pentru psihanalist, la
care se poate manifesta su# forma contratransferului n cursul caruia acesta raspunde emotional la
solicitarile afective ale pacientului.
9naliza didactica pe care tre#uie s-o faca orice viitor psihanalist tre#uie sa mpiedice aparitia
contratransferului. Cu toate acestea analiza nu
%
este a#soluta si mai e/ista uneori zone nee/plorate la nivelul personalitatii terapeutului. Controlul
sentimentelor fata de pacient, fara nsa a deveni nereceptiv si lipsit de ntelegere umana, este pro#lema
fiecarui terapeut. 9cesta tre#uie sa ai#a ntelegere fata de pacient, sa fie receptiv la pro#lemele acestuia, dar
n aceiasi timp sa-si controleze propriile sentimente si atitudini. 9naliza 0goului
9naliza functiilor 0go-ului reprezinta, de asemenea, un proces important n cadrul psihanalizei.
)upa cum afirma French (1,?-, e/ista n psihanaliza si o practica standard de a nu trece la interpretarile
"d-ului pna cnd nu se realizeaza analiza fortei si naturii specifice a atitudinilor constiente si
comportamentului su#iectului care pot influenta punerea n actiune a rezistentelor la diverse interpretari.
9ceasta este Vanaliza ego-uluiV.
9ceasta nseamna ca analistul tinde sa nteleaga nu numai care sunt radacinile trecute ale pro#lemelor
actuale, ci si ce aspecte curente ale vietii pacientului sunt active la un moment dat. )eci terapeutul lucreaza
nti prezentulA el nu poate analiza de fapt trecutul, ci doar l reconstruieste.
.u#liniind rolul ntaririi functiilor integrative ale ego-ului, French (1,D- arata ca analistul nu tre#uie sa se
a/eze doar pe impulsurile reprimate si pe mecanismele de aparare ale ego-ului ci si asupra pro#lemelor
actuale pentru care ego-ul cauta sa gaseasca o solutie. "nterpretarile
2e masura ce sedintele se desfasoara apar semnificatii si cone/iuni legate de pro#lemele de #aza ale
pacientului. 3inenteles, analistul este primul care ncepe sa dezvaluie continuturi
1
semnificative n aparenta dezordine a informatiilor ce rezulta din materialul produs de pacient.
)ecizia cnd anume tre#uie sa se faca o interpretare unui pacient este luata n functie de aprecierea
terapeutului n ce masura pacientul poate face fata respectivei interpretari. 9ceasta apreciere depinde, la
rndul sau, de e/istenta transferului si de ntelegerea mecanismelor de aparare a ego-ului.
"nterpretarile facute prea timpuriu de catre un analist amator pot arunca un pre-psihotic n criza sau un
an/ios ntr-o stare de panica. "nterpretarea nu este un sfat, o sugestie, o ncercare de influentare a
pacientului sau o proiectare a opiniilor si atitudinilor analistului, fn acelasi timp, interpretarile date de
analist nu sunt irefuta#ile, validitatea lor depinde de verificarea lor de catre pacient n sedintele viitoare,
prin mecanismul asociatiilor li#ere si cel al analizei viselor.
"nterpretarea analitica consta deci n aceea ca terapeutul ordoneaza materialul discontinuu produs de
pacient n cursul asociatiilor li#ere si analizei viselor, conferindu-i o e/plicatie cu sens prin prisma
conceptelor psihanalitice. 9ceste interpretari realizate de psihoterapeut ii a8uta pe pacient sa o#tina insight-
ul cu privire la continuturi inconstiente, surse ale unor comportamente dezadaptative. 9rta interpretarilor
are drept scop principal, dupa F r e u d, identificarea rezistentelor pe masura ce ele apar si determinarea
pacientului sa devina constient de ele. Cnd rezistentele sunt eliminate pacientul poate proceda, prin
intermediul asociatiilor li#ere, la a#ordarea materialului reprimat, aducnd n constiinta continutul
inconstient.
2
2relucrarile asupra materialului produs de pacient
2relucrarea este un proces descris ca reprezentnd continuarea demersului analitic su# forma unor
interpretari specifice ulterioare n ciuda esecului pacientului de a accepta sau asimila emotional
interpretarile sau construc-tele initiale oferite de terapeut si care se refera la anumite aspecte ale
personalitatii pacientului. 9cest procedeu este foarte costisitor su# aspectul timpului, el VmncndV multe
ore de psihanaliza. 2acientul tinde mereu sa se ntoarca spre comportamentele sale infantile, iar terapeutul
nu face altceva dect sa ai#a ra#dare si sa astepte relund materialul propus mereu, din diferite unghiuri de
vedere asa cum sugereaza F r e u d, sau, devenind mai activ, asa cum este de parere F e r e n c z i (1,2<-.
2utem spune, asadar, ca demersurile psihanalizei sunt (& a r a s u, 1,$%-:
. clarificarea, care nseamna a pune un anumit eveniment su# lumina reflectorului atentiei, separnd
aspectele esentiale de cele neesentialeA
. interpretarea care cauta ceea ce se ascunde n spatele materialului furnizat de pacient, su#liniind cauzele
si sensul unui material sau procesA
. prelucrarea asupra materialului asociativ, care reprezinta o e/plorare progresiva, repetitiva a
interpretarilor si rezistentelor care apar n cursul interpretarilor, pna ce semnificatiile psihologice ascunse
sunt pe deplin integrate si ntelese de pacient. Herminarea curei analitice
Cu privire la aceasta pro#lema nu e/ista un raspuns standard. nca F r e u d era de parere
3
ca din punct de vedere teoretic e/ista si analize care se prelungesc un timp nedefinit. .copul psihanalizei nu
consta doar din a-l a8uta pe pacient sa rezolve o anumita pro#lema specifica, ci mai degra#a sa-si puna n
actiune resursele psihice pe #aza carora va putea face fata oricarei pro#leme de natura emotionala.
Edata ce s-a o#tinut VinsightV-ul pacientul tre#uie sa devina capa#il sa faca fata unor pro#leme diferite de
viata. 9cesta este procesul psihoterapeutic de reeducare. 2sihanalistii considera ca acest proces este posi#il
dupa ce pacientii si-au e/aminat, constientizat si nteles propriile pro#leme si reactii.
9tta timp ct psihanaliza este considerata o terapie de reconstructie a personalitatii si nu una centrata pe
simptom, este necersar ca o cura sa ai#a ca efect schim#ari n sfera personalitatii.
E # e n d o r f (cit. O a t s o n, 1,<3-, pe #aza unor chestionare, a demonstrat ca rezultatele terapiei
analitice sunt pertinente pentru ca:
- pacientul do#ndeste capacitatea de a-si accepta se/ualitateaA
- o#tine o mai #una adaptare socialaA
- do#ndeste ntelegerea mecanismelor care stau la #aza dificultatilor sale actuale.
)upa 5 o r a n d (cit. O a t s o n, 1,<3- alte criterii ar mai fi:
- reducerea tendintei de a deveni an/ios, de a avea comportamente regresive, de a evita realitateaA
-dezvoltarea unor atitudini pozitive de toleranta si acceptare a celorlalti. )isparitia amneziei infantile este
considerata de unii autori un indicator important al succesului curei psihanalitice. )aca su#iectul mai pas-

treaza amnezie referitoare la perioada primilor cinci ani de viata, atunci analiza nu este considerata
completa.9supra acestui criteriu e/ista astazi discutii.
0ste importanta, de asemenea, dizolvarea relatiei transferului care s-a dovedit operativ pe
parcursul desfasurarii analizei. 9tta timp ct su#iectul mai are relatii de tip infantil cu un
parinte sau cu o figura parentala reprezentata de psihanalist - cel analizat ramne n con-
tinuare infantil su# aspect emotional, fn concluzie, putem spune ca n psihanaliza
procesul psihoterapeutic functioneaza, n principal, pe #aza a trei aspecte:
- a#reactia sau descarcarea emotionala (catharsisul-A
- insight-ul sau ntelegerea imediata a pro#lemelorA
- aparitia constientizarii unor continuturi de natura inconstienta (a amintirilor refulate,
amintiri ce apartin mai ales copilariei-.
Psihodrama clasica
#efinitie:
2sihodrama este o metoda terapeutica si de consiliere de sine statatoare. 0a
a#ordeaza personalitatea din punctul de vedere al specificitatii individuale, cat si al
integrarii acesteia in structurile sociale. 3azele teoretice ale psihodramei servesc la
e/plicarea dezvoltarii indivizilor, a grupurilor si a sistemelor sociale, precum si a
tul#urarilor acestora.
Fondatrul psihodramei este 7. 5. Coreno (1$$,-1,?-. 0l fundamenteaza aceasta
a#ordare pornind de la e/traordinara intuitie a valentelor terapeutice ale teatrului.
2sihodrama este un model de consiliereGpsihoterapie de grup in care cu a8utorul 8ocului
de rol, sunt e/plorate atat continuturile vietii psihice cat si comportamentului persoanei in
diferite situatii pro#lematice.
0/ista doua concepte ceie ale psihodramei care o idividualizeaza pe aceasta de
celalalte a#ordari de grup : spontaneitatea si intalnirea
Spontaneitatea reprezinta adaptarea prompta atata la nevoile interioare cat si la
cerintele realitatii. 0a poate fi indusa prin crearea unui cadru optim, de incredere in sine
si in altii. .pontaeitatea este strans legata de creativitate , in sensul ca energia eli#erata de
persoana prin intermediul spontaneitatii poate devenii fundamental actului de creatie.
Creativtatea este legata de genotip, ea nu poate fi influentata. 9stfel, doua personae in
aceasi stare de spontaneitate pot snu fie la fel de creative.
Intalnirea X "ntr-o intalnire cele doua personae sunt prezente in spatiu cu toate
fortele, sla#iciunile si defectele lor, doi actori umani care se vor infier#anta de
spontaneitate, doar ca in parte constienti de scopurile lor reciproce6 ( =, 3oria, 1,,<,
p.31- 0senta intalnirii moreniene consta in autenticitatea relatie dintre personae.
2sihodrama se #azeaza pe X8ocul scenic6 prin care individual interpreteaza diverse
roluri sociale, reale sau imaginare, ceea ce permite e/primarea li#era si spontana a
cauzelor care au dus la dereglarea lui psihica si sociala.6 ( 2. =olu, 1,? =, 3oria, 1,,<,
p.31- 0senta intalnirii moreniene consta in autenticitatea relatie dintre personae.
2sihodrama se #azeaza pe X8ocul scenic6 prin care individual interpreteaza ,
diverse roluri sociale, reale sau imaginare, ceea ce permite e/primarea li#era si spontana
a cauzelor care au dus la dereglarea lui psihica si sociala.6 ( 2. =olu, 1,?, p.3<< -. 2entru
Coreno 8ocul de rol nu are numai functie diagnostica, ci si una ameliorativa, terapeutica,
crescand capacitatea de adaptare optima a persoanei la solicitarile mediului din care face
parte.
Sedinta de psihodrama moreniana are trei momente :
- incalzireaA
- reprezentarea scenicaA
- discutia finalaA
"ncalzirea se realizeaza prin e/ercitii si discutii si se creeaza o am#ianta de
spontaneitate. "n reprezentarea scenica protagonistul ( o persoana din grup - cu a8utorul
0ului au/iliar* si al auditorului, pune in scena o intamplare din viata lui sau una
imaginata de el. 5a discutia finala fiecare dintre cei prezenti comunica protagonistului ce
emotii a traiti si cu ce imagini au fost associate acestea. 5a discutia finala participa intreg
auditoriul.
Rolurile din psihodrama sunt #ine delimitate. 9stfel avem :
- protagonistulA
- 0ul au/iliarA
- Conducatorul grupuluiA
- 9uditoriul.
Protagonistul . este acela care, cu a)utorul urilor au$iliare, al conducatorului si
auditorului si prin intermediul )ocului de rol isi e$ploreaza interioritatea psihica.
Eul auxiliar este ales de protagonist pentru a )uca un rol in reprezentarea scenica.
Conducatorul . consilierul/terapeutul, el este 0regizorul reprezentatiei si analistul
materialului ce apare pe parcurs.
Auditoriul . ceilalti mem"ri ai grupului care nu sunt implicate direct in
reprezentatie.
"n psihodrama sunt utilizate o de tehnici psihodramatice, care ulterior au fost
preluate si adaptate si de alte orientari de consliereGpsihoterapie :
1- "nversiunea de rol > o persoana 8oaca rolul alteia cu care , deo#icei,
interactioneaza in viata de zi cu zi.
2- )u#lul > o persoana care se indentifica cu protagonistu si e/prima ceea ce acesta
nu reusesteA
3- Eglinda > protagonistul priveste o scena in care el este X 8ucat X de un 9lter 0goA
privindu-se in Xoglinda6, el poate descoperi aspecte necunoscute despre sine.
2sihodrama reprezinta o modalitate de e/primare a conflictelor interpersonale, o
modalitate de cunoastere a vietii psihice, precum si Xmi8loace de perfectionare
persoanala6. 0a se poate utilize in com#inatie cu alte metode de consiliereG psihoterapie
sau ca sistem de consiliereGpsihoterapie de sine stator.
Procesul de consiliere2psihoterapie !azat pe jocul dramatic
7ocul dramatic se poate utilize atat in consliereGpsihoterapia individuala, cat si in
cea de grup. 2oate fi folosita ca o modalitate centrala de a#ordare a pro#lemelor
clientului (si aici avem de aface cu psihodrama- sau ca ad8uvant al altora, intr-o a#ordare
electica.
3ocul de rol il implica pe individ ca un tot : cognitiv, afectiv si comportamental.
7ucand un anumit rol, persoana poate afla mai multe despre sine si, in acelasi timp, ea
poate invata modalitati de relationare adecvata si eficienta.
7ocul de rol poate produce modificari in sfera personalitatii. Cum se e/plica
aceasta ' Comportamentul unei personae reflecta si imaginea de sine a ei. Codificand
imaginea de sine apar schim#ari in sfera comportamentala. )e asemenea, insusirea unor
schim#ari comportamentale produce a8ustarea imaginii de sine in conformitatea cu noua
situatie.
XComportamentul care nu corespunde cu modul de a fi, cu ceea ce crede despre
sine persoana, va fi e/plicat, incorporate, devenind un nou element al conceptiei fata de
sine, care la randul sau va afecta comportamentul6 ( "rina @oldevici, 1,,<, p.1<? -
"n concluzie, consiliereaGpsihoterapia prin 8oc dramatic nu tre#uie considerate
numai o modalitate de a achizitiona noi deprinderi de comportamente. 0a are efecte mai
profunde asupra personalitatii, astfel ca modelul comportamental asimilat antreneaza
modificari emotionale intelectuale.
"n psihodrama rolul este definit ca Xforma actuala si tangi#ila pe care o ia .inele
individual6 sau ca Xforma de functionare pe care si-o asuma o persoana intr-un moment
specific, cand reactioneaza la o situatie specifica in care sunt implicare alte persoane si
o#iecte.
Hoti sunt mem#rii grupului therapeutic, inclusive psihoterapeutul, isi asuma
diferite roluri, fiind totodata si o#servatori reciproci. Hocmai de aceea fiecare rol
constituie o fuziune de elemente individuale si collective.
Hermenul de psihodrama provine din ps*che si din drama (in greaca veche:
actiune-A el inseamna asadar ps*che- pusa in actiune, sau dupa cum spune Coreno,
realizarea ps*che-ei prin intermediul actiunii. "n psihodrama terapeutica, pacientul nu
vor#este doar despre dificultatiile lui psihice, el le si interpreteaza , le reprezinta in
actiune, le retraieste si poate astfel sa e/perimenteze o cale spre schim#are.
2sihodrama in sens larg cunoaste o utilizare mai intinsa decat psihoterapia si
dezvoltarea persoana. 0a este utilizata ca )oc de rol in invatarea lim#ilor straine, a istorie,
etc si in formarea profesionala : politisti, vanzatori, psihologi clinicieni, manageri si
personal din lumea politica. 2sihodrame este folosita si ca sociodrama in e/plorarea si
tratarea pro#lemelor intergrupale : al#i-negri, #ar#ate-femei, sar#i-al#anezi.
2sihodrama este mai intai de toate o terapie de grump dar poate fi utilizata si in
terapia individuala: vor#im atunci de psihodrama individuala sau de monodrama.
4" 3ocul dramatic 56 spontaneitatea este un raspuns adaptat unei noi situatii sau
un raspuns original la o situatie mai veche6( Coreno , 1,<D, p. D-. 0l leaga doua
contrarii : sponte sua , care tasneste, e inventiva, incostienta, etc si adaptarea la lumea
e/terioara. +umeste Xspontaneitate patologica6 spontaneitatea neadaptata. "ntr-o anumita
masura, spontaneitatea este printul fermecator care trezeste creativitatea mereu pe cale a
se naste si a actiona pretutindeni in lume.
3ocul tine de registrul lui Xca si cum6, iar psihodrama se 8oaca, spune Coreno,
intre Char*#da imaginarului si .c*lla realului, care reprezinta una dintre marile ei puteri.
0a este deopotriva realmente traita si perceputa ca fictiva.
2. (rupul
2sihoterapia este o terapie relationala. 2articipantii la ea vin la grup cu atomul lor
social. Cu reteaua de inter-relatii in centrul carora se situeaza, de pe urma carora sufera
si pe care doresc sa le reconstruiasca. Corenu numeste t1l1 > relatiile de spimatie si
antipatie reciproce dintre su#iecti. 0/ista t1l1#uri in grupurile de psihoterapie, la fel ca si
in viata curenta. 0le reprezinta cimentul care ii tine pe indivizi impreuna.
2olul este importanat in teoria psihodramei. 0l este legat de grup, dar si de 8oc. "n
psihosociologie, rolul este considerat de =. @. Cead drept ceva care ia nastere din
interactiunea cu societatea, dar care manifesta tendinta sa fie fi/at si asumat de indivizi.
Coreno s-a interesat de rol, caci vedea in acesta puntea dintre social si individual, care
pentru el reprezenta o punte creatoare si pesonala.
Instrumentele psihodramei
Scena - este spatiul in care se desfasoara psihodrama. 0a este in general un loc
o#isnuit, sufficient de mare si de li#er. .e poate 8uca fie in centrul grupului, fie in fata
grupului asezat in forma de potcoava. Fnii psihodramatisit, despart net spatiul de 8oc de
spatiul discutiei de grup. +u e/ista accesorri, doar niste scaune, o masuta si niste perne,
restul este integral imaginat.
2entru a putea 8uca, regulile )ocului sunt necesare si ofera un spatiu Xcontinator6.
2rimele doua reguli se refera la individ, ultimele doua se refera la grup.
- li"ertatea de a fi noi insine. .untem li#eri sa ne e/primama ideile si sentimentele
sau sa le reprezentam, procedand Xca si cum6. 9nimatorul este li#er sa propuna
actiunea, o formulare, iar mem#rul grupului e li#er sa accepte sau nu.
- %ecretul. "n terapia de grup, mem#rii sunt coterapeutii unii altora si o#ligate la un
secret professional privind elementele personale dezvaluite in sedinta.
- Participarea. Fiecare mem#ru al grupului se anga8eaza in slu8#a unui scop
comun: travaliul therapeutic. 0ste vor#a despre anga8amentul de a participa
integral la toate sedintele grupului, caci mem#rii conteaza unul pe celalalt.
.edintele a#sente se platesc. )aca un mem#ru doreste sa paraseasca grupul, el are
o#ligatia sa-" previna pe ceilalti, dar sedinta urmatoare se cuvine sa revina. 9stfel,
aceasta despartire poate fi ela#orate intre sedinte si discutata in cadrul grupului
(preaviz in sedinta-.
- 2estituirea. 0 necesar sa fie readus in grup despre ceea ce se spune si se traieste in
afara si care are legatura cu dinamica acestuia si cu transferurile laterale si
verticale.
Protagonistul este acel mem#ru al grupului care interpreteaza situatii din propria
viata in cursul sedintei de psihodrama. "ntr-o conceptie centrata asupra grupului, el se
ridica si iese, dupa cum indica si termenul, dn cor sau din grup, propunand o pro#lema de
interes general uman, care ii este proprie, dar pe care toti o resimt si o recunosc intr-o
anumita masura, putand devein cu totii ecoul ei.
Psihodramatismul, animator sau conducatorul 8ocului, este responsa#il de sedinta, si
laolalta cu protagonistul, organizeaza intregul 8oc. 0l asigura diferitele roluri sau functii
care se com#ina :
- analist care incearca sa inteleaga sis a interpreteze ceea ce se petrece in ps3che si
intre persoanaA
- psihoterapeut principal, prin alegerea de 8ocuri terapeutice si prin persoana saA
- regizor, care traduce in actiune anumite trairiA
- animator al vietii grupului.
Coanimatorul: se prefera sa se lucreze in doi, in cuplu #ar#at-femeie ( cuplu adevarat
sau fals - in general ei alterneaza responsa#ilitatea animatiei: cand unul se ocupa de
animatie, celalalt isi asuma rolul de au/iliar sau de o#servator.
$erapeutii au&iliari( sau egoau/iliari- sunt fie participanti, fie coanimatori. 0i
interpreteaza diferite roluri :
- ego-ul au$iliar antagonist este interlocutorul protagonistului, cel care ii da
acestuia replica. "nterlocutorul poate fi insa unul multiplu, format din mem#rii
grupului ce intepreteaza roluri de personae semnificative, de parti ale sinelui, de
o#iecte sau de sim#oluri. 5a inceput, interlocutorii 8oaca roluri sta#ilite in functie
de trairea su#iectiva a protagonistului. "n psihodrama individuala, asemnea rol e
interpretat de terapeuti au/iliar profesionisti, iar uneori locul acestora e tinut de un
scaun sim#olic du#lat de catre animator.
- Du"lul este un gen de alter ego, o persoana care incearca sa-l inteleaga pe
protagonist, care sta langa el si in spatele lui, care ii preia atitudinea corporala si
cauta sa e/prime ceea ce simte celalalt, dar uneori nu a8unge sa comunice,
verificand totodata daca acest mesa8 corespunde correct trairii protagonistuluiA
- *"servatorul noteaza si, la finalul sedintei, restituie grupului o sinteza a
continutului si a trairilor consummate in cadrul sedintei.
Faele psihodramei
.edintele psihodramei se deruleaza in trei timpi :
- pregatireaA
- actiunea dramatica sau 8oculA
- ecoul in randul grupului.
9ceste faze presupun durate destul de egale, dar psihodramatistii tre#uie sa tina
seama de natura grupului. 2entru cei care sunt centrati asupra protagonistului, pregatirea
este scurta, iar 8ocul dureaza relativ mult. )urata unei sedinte se situeaza undeva la D de
minute si 3 sau ore. .edinta de psihodrama individuala analitica franceza este mult mai
scurta, 2% si 3% de minute.
Pregatirea
Erice actiune, in viata cotidiana, cere o pregatire si se insoteste de ritualuri. "n
psihodrama, avem de-a face cu pregatirea echipei de animatie , cu cea a grupului si cu cea
a protagonistului.
chipa de animatie poate sa se intalneasca mai devreme putin, inainte de sedinta,
sa vor#easca, sa revada notele sedintei precedente, sa formuleze intre#ari, sa faca
ipostaze si sa se pregateasca pentru sedinta prezenta.
2regatirea grupului va fi mai tehnica, mai diri8ata, sau va porni de la o discutie
spontana.
4legerea protagonistului este efectuata de catre spihodramatist si grup.
9nimatorul se lasa ghidat, pe de o parte, de nevoile individuale ale participantilor si de
dorinta lor de a lucra asupra unei chestiuni, iar pe de alta parte, de nevoile grupului in
ansam#lu, de tipul de pro#leme care il preocupa si de inlantuirea temelor de la o sedinta
la alta.
2regatirea protagonistului se mai poate realiza , daca mai e cazul, printr-un
interviu, mergand prin spatiul de 8oc.
)ctiunea dramatica sau jocul
Punerea in scena
"nainte de a putea 8uca, o punere in scena devine necesara, una care sa creeze
locul, timpul, am#ianta, interlocutorii. .cena se construieste fara accesorii.
!ocul ca atare
Cand scena si actorii sunt sta#ilite si protagonistul Rsi-a intrat in rol6, 8ocul incepe
sa se deruleze si ingaduie protagonistului sa lucreze pe scena. 7ocul ia forma spontan
datorita interactiunii. .cenele se inlantuie si dureaza cam intre D si 1D minute. E scena,
care in realitate a durat 1% secunde, se poate 8uca in 1% minute. )eo#icei e/ista mai multe
scene (3 sau -. .cena unica de cateva minute, poate sa ai#e un efect, dar ma/ima
practica afirma ca e nevoie de minimum trei scene ca sa avem o psihodrama.
'coul grupului
9tunci cand 8ocul protagonistului se opreste, urmeaza feed#"ac5#ul, intoarcerea
progresiva la grup.
- prima parte e reprezentata de ecoul rolului
- se poate dovedi si momentul unui derola8, al iesirii din rolul interpretat, printr-un
cuvant precum : R+u mai sunt Carc, tatal lui 2ierre, ci am redevenit 7ean6 sau
printr-un gest, precum cel de a se scutura sau de a da de pamant sapca ( acest
derola8 este important atunci cand avem de interpretat un rol dificil de suportat-A
- cea de a doua parte se deschide cu un ecou personal al mem#rilor grupului.
Intre sedinte
E #una parte a travaliului se realizeaza intre sedinte, atunci cand mem#rii
grupului se intorc acasa la ei, indepartandu-se totodata de trairea din sedinta si luand din
nou contact cu realitatea lor cotidiana. Fnii terapeuti nu conduc sedinta de psihodrama
panala capat, ci o suspenda si o reiau la sedinta urmatoare tocmai pentru a valorifica si
integra travaliul de ela#orare din timpul scurs intre cele doua intalniri.
$ehnica de !aza
Conversatia intre patru ochi sau solilocviul se produce atunci cand protagonistul,
la cererea animatorului sau in mod spontan, spune cu glas tare ceea ce gandeste, dar nu
a8unsese inca sa comunice, insa o face cu capul intors. )aca protagonistul si animatorul
doresc sa mearga spre sentimente mai profunde ei pot folosi aceasta tehnica.
Du"lul. "n tehnica du#lului, un mem#ru al grupului sau un coanimator intalneste
pe protagonist, incearca sa se puna mintal in locul lui, sa-i inteleaga trairea si sa e/price
ceea ce poate trai acesta. 0l se retrage langa protagonist, ii preia postura si gesturile, ii
urmeaza discursul si incearc sa-i e/prime progresiv, ipotetic, gandurile si sentimentele
nee/primate. 5e e/prima in locul protagonistului spunand R 0u...6 dar intr-o modalitate
ipotetica, intre#andu-l totodata pe acesta R 2oate sa fie asta ' R. 0ste randul
protagonistului sa confirme, sa infirme sau sa reia formula cu propriile cuvinte. 5ucrurile
se petrec ca in cazul unui dialog interior, care se sta#ileste intre cei doi. 2ot e/ista mai
multe du#luri care se succed sau care, concomitend, e/prima specte diferite ale
protagonistului : sentimente am#ivalente, roluri traite ca fiind opuse. )u#lul reprezinta un
suport empatic al protagonistuluiA el il poate sustine prin simpla sa prezenta. Contri#uie la
sta#ilirea si consolidarea relatiei cu grupul. 9nimatorul vegheaza la echili#rul intre
interventiile protagonistului, du#luri (provenind din grup- si antagonistii acestuia.
Inversarea sau schim"area rolului. "n schim#area de rol protagonistul prea locul
si rolul antagonistului sau si viceversa. .e disting doua forme ale inversarii : inversarea
informativa si inversarea empatica.
- prima, informativa, survine la inceputul 8ocului, inca de la punerea in scena.
9ceasta schim#are ingaduie protagonistului sa (re-prezinte pentru un moment
persoana al carei rol el doreste sa fie interpretat de antagonist, iar acesta din urma
poate sa o vizualizeze actionand astfel incat sa-i surprinda natura rolului
- a doua inversare, empatica, intervine mai tarziu in 8oc si permite protagonistului
sa-l 8oace si sa-l traiasca pe Rcelalalt6. 0l incearca sa se puna in locul acestuia si
sa vada lucrurile prin ochii sai, sa resimta relatie cu protagonistul. .copul e de a
incerca intelegerea celuilalt, de a putea astfel sta#ili o mai #una intalnire cu el, de
a intelege relatia si de a o#tine o alta constiinta a situatiei.
*glinda. 2rotagonistul se retrage deoparte si este inlocuit de un au/iliar care ii va
8uca rolul, asa cum este vazut in grup, acesta avand astfel sansa sa vada cum anume apare
el socialmente in e/presia fizica si interactiunile sale. 0go au/iliari, oglinda poate sa fie
aleasa de protagonist ca sa interpreteze acest rol intr-o scena pe care doreste sa o tina la
distanta. Eglinda ingaduie luarea unei distante, o#iectivarea, care confrunta sau asigura.
+eleviziunea. 9cest nou mi8loc regizoral folosit in 8ocul psihodramatic este de natura
sa lase in um#ra Rtehnica oglinzii6. "ntr-adevar, a-ti o#servat propria conduita (la
televizor- este o e/perienta diferita de aceea prin care un mem#ru al grupului cauta sa
e/prime prin comportarea ta prin tehnica oglinzii. 9ctiunea interpersonala poate fi
e/aminta in detaliu mai ales cand se folosesc metode de pla* #ac1 pe #anda video,
situatie in care mem#rii frupului pot face o#servatii atente asupra comportamentului
celorlalti.
Strategii si factori curativi
2utem cauta, constient sau inconstient, diferite efecte terapeutice intr-o sedinta de
psihodrama. Coreno privilegiaza catharsis#ul drept factor terapeutic in psihodrama.
Catharsis-ul insusi inseamna a#recatia emotiilor care nu pot sau nu au putut fi e/primate.
Coreno leaga efectul catharsis-ului de integrarea sa : este vor#a de a integra sentimentele
e/teriorizate prin a#recatie printre celalalte sentimente, uneori contradictorii, ale
persoanei.
2utem integra si aspecte imaginare si reale ale acestui tip de 8oc. 9cesta se
numeste surplus realit3, un surplus de realitate : e vor#a de lucruri care sunt imposi#ile in
viata reala, dar care se petrec intr-o maniera oarecare in cadrul psihodramei. .a vezi cu
proprii ochi tatal, sa-ti retraiesti altfel trecutul, sa dialoghezi cu mama decedata sunt
e/periente care nu fac parte, evident, din realitate, dar se pot situa intr-o realitate
fenomenologic adevarata si care pot produce o schim#are. 2e de alta parte, psihodrama,
e/plorare-e/perimentare a relatiilor interpersonale : ea poate sa treaca drept un la#orator
al relatiilor sociale. 9colo relatia poate fi simulata si deci incercata, traita de am#ele parti
gratie inversarii de roluri, stearsa si reluata de la inceput.
2sihodrama se practica in grup si prile8uieste Rintalnirea6 intre mem#rii acestuia
prin intermediul empatiei si al confruntarii. 9m afirmat ca mem#rii grupului sunt
coterapeuti, dar ei sunt totodata si co#eneficiari ai acestui travaliu in comun.
2rotagonistul iese din corul care, de fapt, se afla in launtrul lui si care ii raspunde prin
ecou.
Caracteristicile psihodramei
!ocul . "n psihodrama intervin diferite aspecte legate de 8oc.
- psihodrama nu este numai un discurs, caci corpul este mo#ilizat in cursul terapiei.
9cesta participa la e/presie si ofera o imagine, o viziune de ansam#lu pro#lemei
8ucate.
- Inversarea de rol reprezinta un element tipic al 8ocului practicat de copil care
interpreteaza rolul mamei, al lupului, al doctorului, etc. "n psihodrama, inversarea
rolului ingaduie intalnirea cu celalaltA ea mai permite si sa privim prin ochii
celuilalt si sa reluam o relatie de la inceput.
- 7ocul se situeaza la limita imaginarului si a realului. "maginatia ne va favoriza
creativitatea atunci cand ea va fi confruntata cu o realitate, cu intersu#iectivitatea
pe care o ofera grupul terapeutic si cu inversarea de rol privind persoanele
importante ale vietii noastreA
- 7ocul stapaneste timpul. 2sihodrama permite sa lucram asupra trecutului,
prezentului si viitorului, ca si cum ne-am afla in aceste secvente chiar acum,
precum si sa le integram in viata noastra.
- Grupul si relationalul. Eamenii sunt prinsi in relatii. .ociodrama ofera
tratamentul relatiilor dintre grupurile ce compun o colectivitateA psihodrama,
tratamentul relatiilor din grup sau prin grup al individului aflat in dificultate
relationala. =rupul are deopotriva o functiede empatie si de confruntare cu
realitate, in #eneficiul protagonistuli.
"n psihoterapie tehnica 8ocului dramatic are urmatoarele functii :
- psihodiagnoza in scopul unei mai profunde intelegeri a structurii pshice a
individului prin o#servarea modului in care acesta 8oaca in mod spontan o situatie
cu caracter aproape veridicA
- demonstrarea pentru o persoana sau grup a modului in care acesta sau acestia ar
tre#ui sa 8oace un anumit rolA
- facilitarea trairii de catre un individ a unei e/periente veridice solicitandu-l sa se
8oace pe sine in diverse situatii cu caracter dramatic.
('S$).$ $'R)PI)
=estalt terapia, este o terapie prin e/celenK a contactului uman, focalizat mereu
pe irepeta#ilul ontologic numit Vaici Ji acumV. =estalt terapia Ji are rdcinile n munca
lui 2. =oodman, &. 5e;in, F. 2erls, &. =oldstein ns marele merit pentru ceea ce a
devenit astzi gestalt terapia l are Jcoala de la Cleveland.
=estalt terapia face parte din grupul psihoterapiilor e/perientiale, de tip umanist.
9cestea au la #aza filozofia e/istentialista preocupata de trairea si devenirea fiintei
umane. )emersul e/periential reprezinta o valorificare a disponi#ilitatilor fiintei umane,o
realizeaza a universalitatii sale si are drept o#iectiv contracararea alienarii.
.copul pshioterapiei il reprezinta constientizarea ma/imala a propriului eu sau
atingerea unui nivel superior de constiinta,prin care omul sa devina constient de
semnificatia lumii sale interne si e/terne si in acelasi timp-capa#il sa o construiasca.
=estalt-teoria sau psihologia formei a fost ela#orata in =ermania, in secolul al
B"B-lea, su# impulsul lui Oertheimer, al lui &ohler si al lui &off1a. "n realitate X=estalt-
ul6 este mult mai comple/ decat teoria formei, ceva ce nici un cuvant nu-l traduce e/act
in nici o lim#a. "n lim#a germana ver#ul gestalten inseamna Xa pune in forma, a da o
structura cu sens6. 4ezultatul numit =estalt este o forma structurala, completa, care
pentru noi capata sens.
=estalt>teoria are la #aza legile perceptiei: astfel o totalitate(e/.figura umana-nu
poate fi redusa la suma stimulilor perceputi.9pa este alceva decat com#inatia de o/igen
si hidrogen,o simfonie este alceva decat o succesiune de note muzicale.Constatam astfel
ca intregul este diferit de suma partilor sale.
E parte ce apartine unui intreg este altceva decat aceeasi parte izolata sau inclusa
in alt intreg, intrucat do#andeste proprietatile specifice in functie de locul si de functia sa
in fiecare dintre ele. 2entru a intelege un comportament sau o situatie este important nu
numai sa le analizam, ci mai ales sa avem o viziune sintetica asupra lor, sa le percepem
intr-un ansam#lu mai vast al conte/tului glo#al, sa avem o privire nu doar punctuala, ci
una mai larga: conte/tul este adesea mai semnificativ decat te/tul.
=estalt terapia este o terapie fenomenologic-e/istentiala fondata de Fritz si 5aura
2erls prin anii N%. "i invata pe terapeuti si pacienti metoda fenomenologica a starii de
a;arness (prezenta, atentie e/tinsa, constiinta e/tinsa-, in care a percepe, a simti si a
actiona sunt distincte de a interpreta si a te eschiva in atitudini pree/istente. 0/plicatiile si
interpretarile sunt considerate mai putin valide decat ceea ce este perceput si simtit direct.
"n gestalt terapie Apacientul si terapeutul dialogheaza ,adica isi comunica fiecare
perspectiva lui feneologica. )iferentele dintre perspective- devin tinta e/perimentarii si
a dialogului continuu. .copul pentru clienti este de a deveni constienti pentru ceea ce
fac,de cum fac un anumit lucru,de cum se pot schim#a si totodata de a invata sa se
accepte si sa se valorizeze pe ei insisi ()r. 9ndre Coreau, 2%%D, pg. 11%-113-.
=estalt-terapia se a/eaza mult mai mult pe proces (ce se intampla- decat pe
continut(ce sa discutat-. 9ccentul se pune mai degra#a ce s-a facut ,gandit si simtit intr-un
anumit moment decat pe ceea ce a fost , ar fi putut sa fie sau ar fi tre#uit sa fie.
"n =estalt terapie pacientul invata sa-si foloseasca la ma/im simturile interne si
e/terne pentru a deveni responsa#il de sine si pentru a se autosustine. =estalt terapia a8uta
pacientul sa regaseasca cheia propriei stariGconditiiGdispozitii si sa fie prezent in procesul
de constientizare.
=estalt terapia urmareste sa inteleaga situatia prin intermediul prezentei active,
vindecatoare a terapeutului si a clientului intr-o relatie #azata pa un contact autentic. "n
=estalt terapie se foloseste in mod activ e/perienta imediata a pacientului.

C-NC'P$' de *)+)
Perspectiva fenomenologica
Fenomelogia este disciplina care ii a8uta pe oameni sa se dez#are de modul lor
o#i8nuit de a gandi,astfel incat sa poata face diferenta intre ceea ce este perceput si simtit
de fapt in situatia curenta si ceea ce reprezinta un reziduu din trecut ("dhe,1,??-. E
e/lporare gestaltista respecta, utilizeaza si clarifica perceptia Xnaiva6, imediata,
Xnealterata de invatare6. .copul e/plorarii fenomenologice din =estalt este starea de
a;arness( constiinta e/tinsa, atentie e/tinsa, prezenta de aici si acum- sau o#tinerea unei
intelegeri immediate profunde (insight-. "n =estalt terapie insight-ul reprezinta
intelegerea clara a structurii situatiei studiate.
.tarea de prezenta sau atentie e/tinsa (a;arness-fara o e/plorare sistematica nu
este suficienta, de o#icei, pentru a dezvolta intelegerea profunda a insight-ului. )e aceea,
=estalt terapia foloseste atentia focalizata si e/perimentarea pentru a a8unge la
intelegerea profunda (insight-. Fenomenologul nu studiaza numai constientizarea
personala ci si procesul constientizarii in sine. 2acientul devine constient de
constientizare.
+eoria campului
!iziunea stiintifica asupra lumii care sta la #aza perspectivei fenomenologice
gestaltiste este teoria campului. Heoria campului este o metoda de e/plorare care descrie
campul glo#al din care face parte evenimentul in momentul prezent, mai curand decat sa
analizeze evenimentul in termenii categoriei din care acesta face parte prin natura sa sau
pornind de la o secventa neliniara, istorica de tip cauza-efect. Campul este un intreg in
care partile se afla in relatii nemi8locite si reactioneaza una fata de cealalta si nici o
componenta nu ramane neinfluentata de ceea ce se intampla intr-o alta zona a campului .
XCampul6 inlocuieste notiunea de particule izolate, separate. 2ersoana aflata in conte/tul
sau de viata constituie un camp. "n teoria campului nicio actiune nu este izolataA
terapeutii lucreaza aici si acum si sunt atenti la modul in care ceea ce se afla aici si acum
este afectat de ramasite din trecut, cum ar fi postura corpolara, o#iceiurile sau credintele.
Campul fenomenologic este definit de o#servator si capata sens numai atuncicand este
cunoscut cadrul de referinta al o#servatorului. 9#ordarile din perspectiva campului sunt
mai mult descriptive decat interpretative, speulative sau clasificatorii. 9ccentul cade pe
o#servarea, descrierea si e/plicarea structurii e/acte a ceea ce este studiat. )atele
inaccesi#ile o#serva#ile o#servatiei directe a terapeutului sunt studiate prin focalizare
fenomenologica, e/perimentare, prin ceea ce raporteaza participantii si prin dialog.
Perspectiva e$istentialista
0/istentialismul se #azeaza pe metoda fenomenologica. Fenomenologii
e/istentialisti se focalizeaza pe e/istenta umana pe relatiile cu celalalt, #ucurii si
suferinte, asa cum sunt ele traite direct. =estalt terapia ofera un mod de a fi autentic, plin
de sens si responsa#il fata de noi insine. )evenind constienti, prezenti, devenim capa#ili
sa alegem siGsau sa ne organizam propria e/istenta intr-o maniera plina de sens. !iziunea
e/istentiala arata ca oamenii se reconstruiesc si se descopera pe ei insisi fara incetare. +u
e/ista o esenta a naturii umane care sa poata fi descoperita Xodata pentru totdeauna6.
"ntotdeauna e/ista orizonturi noi, pro#leme noi si oportunitati noi.
Dialogul
4elatia dintre terepeut si client este cel mai important aspect al
psihoterapiei.)ialogul e/istential este o parte importanta din metodologia gestalt terapiei
si e o manifestare a perspectivei e/istentiale asupra relatiilor.
4elatiile se dezvolta prin contact.Eamenii cresc si isi formeaza identitatile prin
contact.Contactul este e/perimentarea frontierei dintre Xeu6si Xnon-eu6.0ste e/perienta
interactiuni cu non-eul,mentinand totodata o identitate de sine separata de non-
eu.2ersoana (eu- are sens doar in relatie cu ceilalti,in dialogul 0u-Hu sau in contactul
manipulativ 0u-E#iect.
=estalt-terapeutii prefera sa e/perimenteze impreuna cu pacientul in cadrul
dialogului decat sa utilizeze manipularea (X0u-E#iect6-.
=estalt-terapia ii a8uta pe clienti sa-si dezvolte propriul suport necesar pentru
contactul dorit sau retragere..uportul se refera la orice face posi#il la orice face posi#il
contactul sau retragerea:energie,supoet corporal,respiratie,informatie,gri8a fata de
celalalt,lim#a8..uportul mo#ilizeaza resursele pentru contact sau retragere.
=estalt-terapeutul lucreaza anga8andu-se in dialog,mai degra#a decat manipuland
pacientul catre un anumit o#iectiv terapeutic.Fn astfel de contact se realizeaza prin
ingri8ire directa (neocolita,sincera-, caldura,acceptare si auto-responsa#ilizare.)ialogul
se #azeaza pe e/perimentarea celuilalt asa cum este elGea de fapt si pe manifestarea
autentica a propiei fiinte,prin impartasirea starii de prezenta totalt propusa de metoda
fenomenologica.)ialogul gestaltist este un produs al autenticitatii si al responsa#ilitatii.
4elatia terapeutica in =estalt-terapie este un produs al autenticitatii si al
responsa#ilitatii.
1.Continerea:9ceasta se refera la a ne plasa pe noi insine cat mai deplin posi#il in
e/perienta celuilalt fara a 8udeca,analiza sau interprete, pastrandu-ne totodata sentimentul
propriei prezente autonome, separate.
2.2rezenta:=estalt-terapeutul se e/prima fata de pacient."n mod regulat,8udicios si
cu discernamant,el e/prima o#servatii,preferinte, sentimente personale si
ganduri.Herapeutul isi impartaseste perspectiva, modeland relatarea fenomenologica,ceea
ce il a8uta pe pacient sa invete sa ai#a incredere si sa foloseasca e/perienta imediata
pentru a creste starea de prezentaGatentie e/tinsa.
3.9nga8area in dialog.Contactul inseamna mai mult decat ceea ce doi oameni fac
unul fata de celalalt. Contactul e ceva care se intampla intre oameni,ceva ce apare prin
interactionarea lor. =estalt-terapeutul se dedica acestui proces interpersonal. 9cesta
inseamna mai degra#a a permite contactului sa se intample , decat a manipula , a face
contactul si a controla rezultatele.
. )ialogul este trait. )ialogul este mai curand ceva facut decat ceva despre care
se discuta. Hermenul Xtrait6 se refera la iminenta actiunii si la emotia care se preceda.
)ialogul se poate realiza prin dans,cantec,cuvinte sau prin orice alta modalitate prin care
se e/prima si se dinamiteaza schim#ul de energie dintre participanti. Hotusi ,interactiunea
este limitata de etica,de gradul de adecvare ,de sarcina terapeutica, etc.
$'-RI) P'RS-N).I$)$II
Interdependenta ecologica6 campul organism#mediu
E persoana e/ista prin diferentierea de ceilalti si prin intrarea in contact cu
ceilalti. 9cestea sunt doua functii ale unei frontiere. 9utoreglarea eficienta presupune un
contact in care persoana este constienta de elementele noi din mediu care pot fi hranitoare
sau to/ice. Ceea ce este hranitor este asimilat iar restul este respins. 9cest tip de contact
diferentiat duce inevita#il la crestere.
Meta"olismul mental
"n =estalt trapie termenul de meta#olism este folosit ca metafora pentru
functionarea psihica. Eamenii cresc muscand o #ucata de marime potrivita( fie ca este
vor#a despre mancare, idei sau relatii-, mestecand( reflectand- si vazand daca este
to/ica sau hranitoare, respingand-o sau asimiland-o. 2entru aceasta este nevoie ca
oamenii sa doreasca sa se increada in propriul gust si propria 8udecata.
2eglarea frontierei
Frontiera dintre eu si mediu tre#uie sa fie mentinuta permea#ila pentru
a permite schim#urile, dar in aceleasi timp tre#uie sa ramana solida pentrua
permite autonomia. Hre#uie diferentiat in functie de nevoile dominante si
ceea ce este hranitor. 5a modul ideal, nevoia cea mai urgenta energizeaza
organismul pana in momentul in care este satisfacuta sau pana cand este
inlocuita de o nevoie mai vitala. !iata presupune o succesiune de nevoi
satisfacute sau nesatisfacute, atingerea echili#rului si deplasarea catre
urmatorului moment si catre o noua nevoie.
Pertur"arile frontierei de contact
Cand frontiera dintre mine si celalalt devine naclara, nu mai e/ista sau este rigida,
apare o tul#urare a discriminarii dintre self si celalalt, o pertur#are a contactului si a starii
de prezenta ( a;arness-. Frontiera-contact se pierde in modalitati opuse in confluenta si
izolare . "n confluenta( fuziune-, separarea dintre eu si ceilalti este atat de neclara incat
frontiera dispare. "n izolare frontiera devine atat de impermea#ila incat se pierde legatura.
2etrofle$ia este o scindare in interiorul propriei persoane, o rezistenta a propriei
persoane la propria persoana. 2ropria persoana este inlocuita cu mediul, facand propriei
persoane ceea ce doreste sa faca altcuiva sau facandu-si siesi ceva ce-si doreste sa faca
altcineva pentru sine. 9cest mecanism duce la izolare. "ntrospectia este o forma de
retrofle/ie care poate fi patologica sau sanatoasa.
2rin introiectie se a#sor# si se asimileaza fara discriminare elemente straine, care
nu apartin persoanei respective. X"nghitirea6 fara a mesteca duce la formarea unei
personalitati de tip Xca si cum6 si a unui caracter rigid. !alorile si comportamentele
introiectate se impum self-ului.
Proiectia este confuzia dintre propria persoana si ceilalti ce provine din atri#uirea
lumii e/terne a ceva ce apartine de fapt propriei persoane.
Deflectia este evitarea contactului sau a starii de prezenta prin deturnare, ca atunci
cand cineva este politicos in loc sa fie direct. )efle/ia se poate realiza prin nee/primarea
directa sau prin a evitamsa primesti. "n ultimul caz, persoana simte ca nimic nu o
Xatinge6A in primul caz, persoana este deseori ineficienta si se simte rusinata pentru ca nu
a putut o#tine ce dorea.
4utoreglarea organismului
4eglarea umana are diferite grade: reglarea organismului #azata pe o
constientizare destul de clara a ceea ce este si reglarea prin tre#uie. 9cest lucru se aplica
reglarii intrapsihice, reglarii relatiilor interpersonale si reglarii grupurilor sociale. X0/ista
doar un singur lucru care tre#uie sa controleze: situatia7 daca intelegi situatia in care te
afli si o lasi sa-ti controleze actiunile, atunci inveti sa te descurci in iata.6( 2erls-. "n
autoreglarea organismului, alegerea si invatarea se desfasoara in maniera holistica, cu
integrarea fireasca a corpului si a mintii, a ideilor si sentimentelor, a spontaneitatii si
deli#erarii. "n reglarea #azata pe Xtre#uie sa6 domina aspectul cognitiv si nu se tine cont
de ceea ce este simtit, de holism. Ca8oritatea tranzactiilor au loc automat, in maniera
uzuala, fara o deplina constientizare a acestora. 2entru autoreglarea organismului este
nevoie ca modalitatile automate se devina constiente pe deplin atunci cand este nevoie.
48arness
.tarea de prezenta si dialogul sunt doua dintre cele mai importante instrumente in
=estalt terapie. .tarea de prezenta totala este procesul prin care ne aflam in contact cu
cele mai importante evenimente din campul individGmediu cu sustinere senzoriomatorie,
emotionala, cognitiva si energetica si se #azeaza si este mo#ilizata de nevoia dominanta a
organismului din momentul prezent. "mplica nu numai autocunoasterea, dar si
cunoasterea situatiei actuale si a modului in care propria persoana fiinteaza in aceasta
situatie. .tarea de prezenta incarcata de sens este cea a unui self care se afla in lume, aflat
in dialog cu lumea, fiind constient de Celalalt- deci nu este o introspectie, o orientare in
interior. st9rea de prezenta este insotita de posesie, adica procesul de a-ti cunoaste
capacitatile de control, de alegere si de asumare a responsa#ilitatii pentru propriul
comportament si pentru propriile sentimente. Fara acest lucru, individul poate fi atent la
e/perienta si la spatiul vital, dar nu si la forta pe care o are sau nu. 2rezenta este
cognitiva, senzoriala si afectiva. 2ersoana care este prezenta stie ce face, cum face, stie ca
are alternative si ca alege sa fie asa cum este.9ctul prezentei se desfasoara intotdeauna
aici si acum,desi continutul prezentei poate fi indepartat.4espingerea sinelui este o
pertur#are a starii de prezenta pentru ca reprezinta negarea a ceea ce esta
individul.4espingerea sinelui este in acelasi timp o confuzie Xcine sunt6si deziluzie,sau o
atitudine de tipul6am ghinion6in care individul se simte deasuTra a ceea ce este perceput
in aparenta.
2esponsa"ilitatea
Eamenii sunt responsa#ili(capa#ili sa dea un raspuns-Asunt agentii principali in
determinarea propriului comportamenr.Cand oamenii confunda responsa#ilitatea cu
invinovatirea si cu Xtre#uie6,apare manipularea si presiunea asupra propriei persoaneAse
Xstaduiesc6,nu sunt spontani si nu integreaza toate aspectele propriei personalitati.
=estalt-terapeutii cred in importanta unei diferentieri clare intre ceea ce le este
dat.Eamenii sunt responsa#ili pentru ceea ce aleg sa faca.Eamenii sunt responsa#ili
pentru optiunile morale.
-arietatea conceptelor
Heoria personalitatii din perspectiva =estalt-terapiei s-a desrrins din e/perienta
clinica.Constructele teoriei propuse de =estalt-terapie se a/eaza mai mult pe teoria
campului decat pe fundamentele genetice si sunt mai mult fenomenologice decat
conceptuale.
)esi =estalt-terapia este fenomenologica, se refera si la inconstient, adica la ceea
ce nu intra in campul starii de prezenta atunci cand este nevoie. "n =estalt terapie, a fi
prezent inseamna a fi conectat, iar a fi a#sent inseamna a fi deconectat. 9#senta poate fi
e/plicata printr-o multitudine de fenomene, printre care a invata la ce sa te astepti,
reprimare, setare cognitiva, caracter si stil.
+eoria schim"arii din perspectiva Gestalt terapiei
Copiii Xinghit6 nediferentiat( introiecteaza- idei si comportamente. 9cest lucru
duce la o moralitate impusa mai degra#a decat la o moralitate compati#ila organismic.
4ezultatul este ca indivizii se simt vinovati atunci cand se comporta asa cum le dicteaza
propriile dorinte opuse cu acele6tre#uie6 introiectate. .chim#area nu are loc printr-o
Xincercare coercitiva a individului sau a altei persoane de a-l schim#a6, ci se intampla
atunci cand individul isi dedica timpul si eforturile pentru a fi Xceea ce este6, Xpentru a
fiinta deplin in pozitia sa actuala6. Cand terapeutul respinge rolul de agent al schim#arii,
devine posi#ila schim#area potrivita. .tarea de prezenta (care include posesia, alegerea si
responsa#ilitatea- si contactul determina schim#area spontana si fireasca. 2rin
constientizarea acceptarii de sine si a dreptului de a e/ista asa cum esti, devine posi#ila
cresterea. "nterventia fortata intarzie acest proces. =estalt terapeutii considera ca oamenii
au tendinta innascuta spre insanatosire. +atura are aceasta tendinta, iar omul face parte
din natura.
Diferentierea campului6 polaritati si dihotomii
=andirea dihotomica se opune autoreglarii organismului. =andirea dihotomica
tinde sa fie intoleranta in ceea ce priveste diversitatea indivizilor,si sa ofere adevaruri
parado/ale despre individul unic.
9utoreglarea organismica duce la integrarea partolor intr-un intreg care le
cuprinde.Campul este deseori descompus in polaritati:parti opuse care se completeaza sau
se e/plica reciproc.2olii pozitivi si negativi ai unui camp electric reprezinta un e/emplu
tipic pentru aceasta diferentiere din perspectiva teoriei campului.2rin aceasta a#ordare
polara a campului,diferentele sunt acceptate si integrate.5ipsa integrarii naturale duce la
aparitia unor cliva8ede tipul:corp-minte,self-e/terior,infantil-matur,#iologic-
cultural,constient-inconstient.
Definirea sanatatii I6Gestalt#ul "un ca polaritate
=estalt-ul #un se refera la campul perceptiv organizat cu claritate intr-o forma
#una.E figugura #ine formata se distinge cu claritate pe un fundal mai amplu si mai putin
diferentiat.4elatia dintre ceea ce apare in prim plan(figura-si conte/t (fundal-este
semnificatia este clara.
"n starea de sanatate,figura se schim#a in functie de necesitati, adica trece la un
alt punct de focalizare atunci cand nevoia a fost satisfacuta sau inlocuita de una mai
urgenta.+u se schim#a atat de rapid incat sa evite satisfacerea(asa cum se intampla in
isterie-sau atat de lent incat figurile noi sa nu mai ai#a suficient spatiu pentru a prelua
comanda organismica.Cand figura si fondul sunt dihotomizate,individul ramane cu o
figura fara conte/t sau cu un conte/t nefocalizat. 5a individul sanatos starea de prezenta
(a;areness-reproduce cu claritate nevoia dominanta a intregului camp .
"n =esstalt-terapie, conceptul de functionare sanatoasa include a8ustarea creativa.
2sihoterapiile care ii a8uta pe pacienti doar sa devina adapta#ili creeaza conformist si
stereotipie .
"ndividul care interactioneaza creativ isi asuma responsa#ilitatea pentru
echili#rul dintre sine si mediu.
"ndividiul si mediul formeaza o polaritate . alegerea nu se face intre individ si
societate,ci intre autoreglare organismica si reglare ar#itrara.
4ezistenta este o componenta a polaritati care consta intr-un impuls si in
rezistenta la acest impuls.

Impasul
"mpasul este situatia in care nu apare a8utorul din e/terior,iar pacientul crede ca
nu poate face fata singur . 9cest lucru se datoreaza in mare parte faptului ca energia
este scindata intre impuls si rezistenta. Cea mai frecvent folosita metoda de a face fata
acestui conflict este manipularea celorlalti.
E persoana care functioneaza conform autoreglarii organismice isi asuma
responsa#ilitatea pentru ceea ce face ea pentru sine, pentru ceea ce fac ceilalti pentru ea si
pentru ceea ce face ea pentru ceilalti. "n =estalt -terapie ,pacientii pot depasi impasul
pentru ca se pune accentul pe contactul afectuos, fara a face munca pacientului ,adica
fara a salva sau a infantiliza .
Cetoda psihoterapeutic a lui Carl 7ung
Cetoda lui 7ung n psihoterapie o urmeaz pe aceea a lui Freud, cum el nsuJi a su#liniat
adeseori. Ln cazurile mai rare, n care a#ordarea freudian a sufletului nu este suficient,
7ung aplic ns Ji alte metode, care tre#uie s conduc pacientul la o confruntare
personal cu incon&tientul colectiv, cu arhetipurile .
4&a cum arat e$periena, e$ist un numr relativ mare de pacieni, pentru care
(ncheierea aparent a travaliului cu medicul nu (nseamn nicidecum sf(r&itul
procesului analitic. Mai mult chiar, confruntarea cu incon&tientul continu, (n
acela&i sens ca &i la cei care nu au renunat la travaliul cu medicul. (C.=. 7ung:
Psihologie &i alchimie, Heora, 1,,<, vol. ", p.1%-
+ocmai aceste ultime cazuri m#au convins ca prin tratarea nevrozei se atinge o
pro"lem care dep&e&te cu mult cadrul strict medical... (Ep. cit. p.11-
9ceast confruntare urmreJte asimilarea imaginilor arhetipale, ntr-un cuvnt
individuaia, proces amplu care conduce la realizarea unei totalitKi psihice ce include
deopotriv conJtiinKa Ji inconJtientul. Ln termeni comuni, este vor#a de o e/tensie a
conJtiinKei, care include astfel sensurile Ji semnificaKiile materialelor arhetipale.
)in metodele folosite de 7ung amintim:
$estul de asocia1ii li!ere
Hest folosit n tratamentul psihoterapeutic, const n nregistrarea timpului mediu de
reacKie la anumite cuvinte-stimul. 2acientul este pus s rspund cu orice cuvnt care i
vine n minte la cuvintele inductoare pronunKate de analist. Himpul de reacKie poate fi un
indicator al comple/elor inconJtiente constelate.
)naliza viselor
7ung a fost un elev eminent al lui Freud Ji, pentru o vreme, lupttor neo#osit pentru
VcauzaV freudian. 0l a fost influenKat de poziKia lui Freud faK de pro#lema spinoas a
interpretrii viselor. Flterior, 7ung Ji dezvolt propria teorie care include cteva elemente
noi: planul su!iectului, aspectul prospectiv, compensa1ia oniric0, metoda
amplific0rii.
.e Jtie ca Freud interpreteaz visele pe panul o!iectului, adic n relaKia dintre su#iectul
care viseaz Ji persoanele sau situaKiile din antura8ul su. 5a 7ung se introduce planul
su!iectului. Ce nseamn planul su!iectului' Faptul c visul aduce la suprafaK, ntr-o
manier sim#olic, e/presii ale vieKii psihice a individului, ale transformrilor sale
interioare. !isul devine astfel un indicator al acestor transformri care indic uneori
derularea procesului de individua1ie.
9stfel, dac ntr-un vis B o viseaz pe mama sa, mama nu este neaprat o aluzie la mama
real, ci la anima vistorului, adic la sfera sa afectiv, care este feminin. )ar mama
poate fi o aluzie Ji la ceea ce este fundamental #iologic n natura uman sau la suma
ideilor Ji conceptelor familiare individului, care reprezint cultura sa moJtenit, la patria-
mum, n sens cultural.
!isul este, la Freud, retrospectiv , adic se refer de o#icei la evenimente trecute, situate
n copilria individului (traume psihice, fi/aKii de natur se/ual-. 5a 7ung, visul este
prospectiv, adic reprezint un soi de hart0 a evolu1iei ulterioare a vistorului. !or#ind
despre comple/ele infantile, 7ung afirm, n spiritul orientrii sale, c importante nu snt
comple/ele ca atare, ci ceea ce face inconJtientul cu ele. 9stfel, aceste comple/e devin
ele nsele materie prim pentru vise, lim#a8ul n care visul (inconJtientul- se e/prim.
Conceptul de compensa1ie, la 7ung, include o alt idee forK: visul este o tentativ0 de
echili!rare a unei tendin1e psihice hipertrofiate. 9naliza visului tre#uie s ai#, deci,
ca finalitate, dezvluirea naturii compensaKiei. Lntr-o anumit situaKie clinic, 7ung tre#uie
astfel s-i e/plice pacientei, n urma analizei unui vis, c tre#uie s renunKe la atitudinea
ei prea raKionalist (determinat de o inflaKie de animus-. !isul devine astfel un mesaj al
incon7tientului care atenKioneaz asupra unor carenKe dezastruoase n orientarea
e/istenKial a individului (sau societKii-.
Ln fine, 7ung adaug la metoda asocia1iilor li!ere, dezvoltat de Freud, metoda
amplific0rii. 0l susKine c e/ist elemente ale visului la care vistorul nu poate aduce
asociaKii personale. 9cestea snt sim#olurile (vezi secKiunea despre sim#oluri-. Ln acest
caz, analistul tre#uie s intervin cu erudiKia sa Ji s completeze lacunele vistorului.
Caterialul asociativ provine din diverse direcKii culturale: mitologie, religie, alchimie,
folclor etc.
0ste de remarcat c aceste completri esenKiale la teoria interpretrii viselor nu tre#uie
preluate cu uJurinK. 7ung afirm n repetate rnduri c visele tre#uie interpretate iniKial n
manier freudian. +umai n anumite cazuri, e/cepKionale, se impune aplicarea metodei
sale.
Imagina1ia activ0
5as lucrurile s curg. las fanteziile interioare s curg li#ere dar nu ca un privitor
detaJat sau contemplativ, Ji nici chiar ca un psihoterapeut, ci ca un actor care ia parte la
fantasme, care 8oac un rol n ele. Fantasmele snt produse ale inconJtientului Ji tre#uie
integrate n viaKa noastr cotidian.
)naliza sim!olurilor
.im#olurile apar adeseori n vise Ji de aceea solicit aportul analistului n descifrarea lor.
(1- .pre deose#ire de Freud, care reduce aproape toate sim#olurile onirice la se/ualitate,
7ung susKine c sim#olurile snt indicaKii privind arhetipurile incon&tientului colectiv Ji n
special %inele (arhetipul centrului-.
Cetoda de interpretare a viselor este una asoaciativa. .pre deose#ire de Freud care o
folosea in scopul depistarii comple/elor, 7ung a descoperit-o drept una calauzitoare,
demna sa descopere adincurile a#isului.
Erice efort de interpretare onirica comporta trei faze:
" faza > visul este visat si mai mult sau mai putin memoratA
"" faza > recoltarea asociatiilorA
""" faza > analistul si visatorul vor incerca aventura interpretarii.
)in cele trei faze cea mai delicata este a doua. 2rima este foarte simpla, visul este un
automatism mentalA visul este sau nu visatA el este mai mult sau mai putin clar, intr-o
maniera mai mult sau mai putin difuza. Codificarile visului, care se produc in momentul
trecerii din starea de somn in stare de veghe tre#uie sa fie incluse in travaliul imaginar al
visului.
2entru a treia faza, analistul i-ar putea fi de un oareceare a8utor pacientului sau si
coopernd amndoi ei vor putea sa se indrepte spre o interpretare la care, de comun
acord, ar putea daca totul merge #ine, sa adere.
)ar, pentru recolta de asociatii in schim#, analistului nu-i poate fi practic, pacientului
dect de un marunt a8utor: analistul si analizatul depind de #unul palc al psihicului
asociativ si su#iacent su#iectului in o#tinerea de asociatii, si de capacitatea de receptare a
constientului sau, care tre#uie sa stie, sau sa invete sa stie, in cursul analizei, cu o virtute
cvazi > maternala sa le aduca si sa le culeaga. Caci, de fapt, aceste asociatii apar adeseori
cu multa fragilitate in chip insuficient. Fara ele, in ma8oritatea cazurilor, sensul unui vis
ramine si va ramine, de-apururi, 0litera moarta, cel putin pentru tot ceea ce releva din
sfera constientului si a inconstientului sau personal.
Considerand ca visele isi au originea in inconstient, 7ung distinge doua categorii de vise,
si anume:
6visele mici8 > care reprezinta vise net conturate, #ogate in detalii si care se raporteaza la
o pro#lema strict personala a individuluiA ele isi au originea in sfera proprie si su#iectiva
a inconstientului personal.
6visele mari8 > care reprezinta vise mai putin clare, cu detalii mai sterse sau chiar lipsite
de acesteaA imagini in raport cu marile pro#leme ale lumii si ale vietiiA isi au originea in
sfera o#iectiva a incostientului colectiv.
Erice vis are un rol compensator pentru individ. in cazul Xviselor miciX, compensarea
consta intr-o mai #una adaptare a individului la pro#lemele sale cotidiene. in cazul
Xviselor mariX, se dau raspunsuri la unele pro#leme tipic suprapersonale cu caracter
universal uman care framnta individul. 9cest din urma caz este e/emplificat prin Xvisele
profetice6 din 3i#lie etc. in cazuri profetice, este pusa in actiune functia transcendenta, cu
a8utorul careia individul gaseste solutii generale la o realitate tensionata, conflictuala sau
inchisa pe care este chemat sa o rezolve. 0ste cazul visului regelui +a#ucodonosor cu
Xcele sapte vaci grase si cele sapte vaci sla"e.6 X-isele mari6 mai sunt numite si Xvise
colectiveX, care adesea sunt pline de viata, fac uz de sim#oluri surprinzatoare si uneori
chiar de neinteles, iar relatiile acestuia cu autorul visului sunt greu de urmarit. 2entru a le
intelege tre#uie sa se utilizeze analogii istorice si mitologice, care sa ne spuna ce
semnificatie aveau acele sim#oluri pentru oamenii din timpuri indepartate.
9stfel, pentru 7ung, visele pot fi concomitent :
- o e/presie a trecutului trait, fie ca trecutul a fost trait real sau pur imaginarA
- un #ilant al situatiei prezente si al compromisurilor intre tendinte de comportament si
cele intrapsihice.
- e/presia unei determinari su#liminale a viitorului in gestatiie proiectului vital al unei
fiinte.
"n raport cu continutul lor tematic si din punct de vedere functional, visele se deose#esc
in urmatoarele categorii:
- visele compensatorii, care prin desfasurarea lor Xre#fac6 o situatie dezagrea#ila sau chiar
o e/perienta esuata din viata individului, prin aportul unei Xreparatii compensatorii6A
- visele conflictuale sunt visele care au o tematica conflictuala, legata de situatii de viata
ale individului care-l pun in imposi#ilitatea de amanifesta li#er sau care, dimpotriva,
readucnd in prim-plan conflicte pe care acesta nu le poate rezolva si care-l dominaA
- visele peni#ile, cu caracter an/ios, contrare modului de a gandi si de a actiona ale
individului, in special in plan moral. 0le sunt legate de conflictele care au generat stari
comple/uale, in special de inferioritate sau de culpa#ilitateA
- cosmarele sunt vise terifiante, cu o puternica incarcatura an/ioasa, agresivitate si
pericol, torturand persoana si fiind legate de trairi anterioare sau de situatii de amenintare,
prime8die, catastrofaA
- visele a#surde sunt vise aparent ine/plica#ile, de o incarcatura sim#olica e/trem de
comple/a si greu de descifrat, legate de e/perientele speciale ale #olnavului psihic sau ale
unor persoane cu tul#urari clinice latenteA
- visele profetice sunt visele cu caracter de XpremonitieX, care au la #aza lor materielul
arhetipal ce este depozitat in sfera inconstientului colectiv si care redau intr-o forma
sim#olica deose#it de comple/a framntarile individului sau ale grupului social al
acestuia, fiind legate de o pro#lematica supraindivuduala.
2entru descifrarea semnificatiei unor visuri, deseori 7ung utiliza metoda amplificarii unei
imagini care apare in timpul visului, pna la reliefarea acesteia, astfel fiind posi#ila
analiza si interpretarea clara a semnificatiei respectivei imagini.
4olul compensator al viselor permaite contra#alansarea diferitor atitudini pe care omul le
are in timpul zilei. !isurile pot aduce la iveala conflicte ascunse, dezvaluind trasaturi de
caracter necunoscute. "n cadrul psihoterapiei, 7ung nu impunea niciodata pacientului o
interpretare. 0l considera ca este mai important pentru autorul visului sa-si inteleaga
propriul vis, nu ca psihanalistul sa-i ofere acestuia interpretarea visului.
C.=.7ung leaga atat travaluil oniric, ct si continutul viselor de Xtemele arhetipale6 ale
sferei inconstientului, care sunt e/teriorizate in cursul viselor su# forma de imagini si
sim#oluri. 2entru el, arhetipurile reprezinta materialul din care se construiesc scenele din
cursul visului.
0/plorarea viselor apeleaza la energia arhetipala a visului, a psihicului si a vietii
e/terioare. 0/perientele visului ne indica modul in care energia noastra vitala este #locata
sau modul in care aceasta se manifesta. 0nergia fie ca opune rezistenta, fie ca se
eli#ereaza. 0/ploram visele noastre pentru a ne eli#era energia, astfel inct aceasta sa
functioneze in mod natural si in sens integrator.
0Deoarece visele ne arata daca energia vitala circula sau este "locata, e$plorarea
viselor constituie una dintre cele mai "une modalitati de a"ordare a ei in vederea
folosirii acesteia in scopuri curative sau pentru realizarea noastra deplina . pentru
individuatia personala. 4nalizam visele pentru a vedea modul in care se manifesta sau
nu se manifesta energia noastra vitala, apoi aplicam metodele corespunzatoare pentru a
evoca sistemul integritatii naturale, inlatur'nd adesea piedici pentru a a)unge la o noua
e$presie a vietii si vitalitii.
9sadar, ideea de #aza in a#ordarea analitica a fenomenului oniric din perspectiva
interpretativa a lui, constitue depistarea comple/elor, in cazul Xvisului mic6 si depistarea
arhetipurilor, in cazul Xviselor mariX, dar si crearea conditiilor favora#ile pentru o
Xcomunicare de contact6 intre constient si inconstient, att in vederea rezolvarii si ocolirii
conflictelor, ct si pentru a fi mai aproape de radacini.
7ung a spus o data, cand a fost intre#at in legatura cu metodele de Xiluminare rapida6 ca,
chiar daca functioneaza, fac rau psihicului deoarece individul nu a lucrat din greu si su#
supraveghere pentru a se dezvolta in asa fel incat sa fie pregatit pentru e/perienta si de
asemenea sa fie capa#il sa o traduca in efecte in viata zilnica.
!isele ne prezinta mereu pro#lemele-cheie ale vietii noastre si ceea ce facem sau nu
facem relativ la acestea, sau in legatura cu rezolvarea acestora pentru noi insine si pentru
altii. 09u e$ista nimeni mai destept sau mai intuitiv decat propriile vise, astfel ar fi de
postulat ca in noi si in viata noastra se afla un centru care este mai intelept si mai intreg
decat suntem noi insine in imaginile si atitudinile noastre egocentritice despre noi si
despre ceea ce credem ca suntem.
5ucrul cu visele ne a8uta sa e/ploram diferenta dintre ceea ce crede eul nostru personal
despre sine si cum ne vede o alta sursa de intelepciune si iluminare. )e aceea, imaginile
eului personal despre sine pot fi denumite ca fiind su#iective, iar imaginea mai larga a
noastra tuturor, asa cum apare in vise, ca fiind imaginea o#iectiva a noastraI
Fundamentul intregii munci cu visele este de a separa imaginea eului personal de
imaginea transpersonala a ceea ce suntem si ar tre#ui sa facem cu viata noastra. 9ceasta
este o datorie ma8ora in viata si cu cit a8ungem mai repede la ea, cu atit mai #ineI
Cheia succesul enorm al teoriei 8ung-iene a visului, care a cucerit sufletele si a invadat
gandirea psihologica, reprezinta convingerea sa despre fenomenologia viselor si ca visele
sunt capa#ile nu doar sa reflecte trecutul si prezentul, dar si viitorulI
psihoterapia eric"soniana
Culti teoreticieni considera hipnoza o stare alterata a constiintei , asemanatoare cu coma,
somnul, #etia sau meditatia. )efinitii de acest tip sunt cele date de 3ritish Cedical
9ssociation in 1,,D- hipnoza este o stare pasagera de atentie modificata- , de
0nciclopedia medicala a F4..- hipnoza este o stare artificiala particulara a omului
produsa prin sugestie- , sau cea mai simpla definitie, data de Cherto1 in 1,?,: hipnoza
este o stare modificata a constiintei. "ntr- adevar multe persoane hipnotizate au
sentimente si stari foarte diferite in cursul hipnozei, spre deose#ire de starea de veghe. "n
1,,3 3enson afirma ca hipnoza este in primul rand o stare profunda de rela/are si multe
metode de inductie se #azeaza pe rela/area progresiva. Cu toate acestea, s-a demonstrat
faptul ca rela/area nu este a#solut necesara pentru inducerea transei hipnotice, unii autori
descriind inductii legate de activitati fizice, cum ar fi pedalatul pe #icicleta.
9deptii teoriei hipnozei ca stare modificata a constiintei spun ca su#iectul aflat in stare de
hipnoza isi pierde intotdeauna mai mult sau mai putin identitatea in timpul transei,
aceasta fiind caracteristica ei definitorie. 2rin utilizarea unor procedee de inductie starea
de veghe o#isnuita se transforma in transa hipnotica, caracterizata prin trairi deose#ite si
permitand manifestarea regresiei, amneziei, modificarilor ideomotorii sau ideosenzoriale
si halucinatiilor. "n acelasi conte/t @ilgard sugereaza in a sa teorie a neo- disocierii ca
hipnoza este o stare modificata a constiintei care conduce su#iectii la actualizarea unor
capacitati disociative care e/ista in ei.
Oeitzehoffer, 5ud;ig, Cherto1, @ilgard, 0ric1son si 5an1ton sunt cu totii adepti ai
teoriei disocierii privind hipnoza ca stare in care e/ista acces la resursele inconstiente si
e/plica caracterul neo#isnuit al trairilor hipnotice. Cilton 0ric1son spune ca transa
hipnotica este acea stare care ar permite depasirea mecanismelor de aparare constiente si
accesul la resurse inconstiente. .e opereaza astfel cu notiunile psihanalitice de constient
si inconstient pentru a e/plica natura hipnozei. @ilgard afirma ca e/ista o ierarhie a
sistemelor cognitive, aflate su# controlul eului e/ecutiv, fiecare din aceste sisteme
cognitive putandu-se disocia de celelalte si de constient. .e crede ca hipnoza influenteaza
eul e/ecutiv si modifica sistemul ierarhic, astfel incat e/perientele in mod normal
accesi#ile constientului ii devin inaccesi#ile, si invers.
Conform cu 0d;ard 4ile* ( 2%%1- hipnoza este o stare de constiinta alterata in care
instantele critice sunt inlaturate si se sta#ileste o gandire selectiva accepta#ila,
asemanatoare cu situatia in care copiii spun X hai sa ne 8ucam de-aI6 sau in care actorii
interpreteaza un rol. )upa 4ile* creierul opereaza in patru stari determinate de frecventa
undelor electrice cere#rale, rezultat al reactiilor chimice de la nivelul terminatiilor
nervoase, cele patru stari fiind: constienta deplina, transa hipnotica, visul- somnul 40CG
parado/al si somnul +40C. 9ceste stari corespund anumitor tipuri de activitate
electrica a creierului: constienta deplina se asociaza cu undele #eta ( 1- 3D @z-, transa
hipnotica cu undele alfa ( $- 13 @z-, visele- somnul 40C cu undele theta ( -? @z-, iar
somnul +40C cu undele delta ( D- 3 @z-. "n transa hipnotica se Xdeschide usa6 dintre
constient si su#constient, iar amintirile devin mai usor accesi#ile, in timp ce noile
informatii sunt mai usor stocate. "n aceasta stare nu gandim in sens traditional, ci mai
degra#a e/perimentam, fara interventia instantelor critice, astfel incat hipnoterapeutul
poate face sugestii care nu vor fi XcriticateX de su#iect. 9tunci cand in creier apar undele
theta intram automat in transa hipnotica, dar intrarea in stare de transa nu poate fi
XdeterminataX de hipnoterapeut.
E e/plicatie uzitata referitoare la hipnoza este aceea ca hipnoza este o stare de
sugesti#ilitate crescuta (3ernheim-, desi o asemenea afirmatie su#stituie pur- si- simplu
cuvantul X hipnoza6 cu cel de X sugesti#ilitate6.
2e de alta parte, dupa anii 1,<% au e/istat teoreticieni care au argumentat ca fenomenele
hipnotice pot fi e/plicate prin termeni cognitivi si sociali. .u#iectul isi asuma rolul X de a
fi hipnotizat6, ceea ce insa nu reduce autenticitatea trairilor hipnotice. "maginatia si
focalizarea atentiei ar fi cele responsa#ile de aceste fenomene. )esi teoreticienii
apartinand acestui curent neaga insasi e/istenta hipnozei, ei continua totusi sa foloseasca
acest termen pentru a se referi la conte/tul in care apar atitudini, care, dupa altiii, ar face
parte din acea Xstare alterata a constiintei6. @ipnoza este in aceasta acceptie un cadru de
referinta care permite realizarea unor atitudini, asteptari si credinte. .u#iectii au anumite
e/pectante legate de hipnoza, pe care &irsch le numeste e/pectante de raspuns.
0/pectantele de raspuns sunt influentate de perceptia situatiei si a raspunsului considerate
potrivite, precum si de ideea pe care si-o face su#iectul despre hipnotiza#ilitatea sa.
.ar#in si Coe interpreteaza hipnoza in acest sens, al teoriei rolului. 0ste necesara analiza
miturilor hipnotice, a reprezentarilor su#iectilor legate de hipnoza, pentru a determina X
rolul6 interpretat de su#iect. 4aspunsurile specifice la sugestiile hipnotice pot fi astfel
rezultatul unor X predictii care se autoimplinesc6.
&ruse propune un model integrativ, spunand ca hipnoza si sugestia sunt o parte a
constructiei psihologice asociate sistemului cognitiv. Comportamentul sugerat este acela
in care diminua diferenta dintre imaginatie si perceptie.
.m*th in 1,$1 privea hipnoza ca fenomen invatat, iar .alter in 1,?3 ca forma de
conditionare, spunand ca reactia persoanei in transa este dependenta de e/pectante, cat si
de e/perienta hipnotica anterioara a su#iectului. "n spri8inul ipotezei lor vin argumente
precum marea varietate a reactiilor o#tinute in transa cu diferiti su#iecti, de la Xcrizele
mesemeriene6 la stupor. Hransa hipnotica este considerata o simpla reactie la sugestie,
mai degra#a decat o stare modificata a constiintei. Hransa hipnotica este un efect si nu o
cauza, desi intr-o anume masura poate fi si amandoua. H. B. 3er#er in 1,?, sustinea
teoria paradigmei alternative : su#iectii hipnotizati se afla su# puternica presiune sociala
pentru a se conforma instructiunilor date de hipnoterapeut.
Fnii autori sunt inca de acord cu Charcot, sustinand ca hipnoza este un fenomen
fiziologic si ca ar e/ista centri implicati in hipnoza, situati la nivel hipotalamic. =raham
in 1,?$ considera ca hipnoza este o functie a activitatii emiseferei cere#rale nedominante,
implicata in emotii si imagerie ( in timp ce emisfera dominanta este responsa#ila de
lim#a8 si gandirea logica-. Cra;ford ( 1,$3- sustine aceasta teorie, argumentand ca in
timpul hipnozei apar modificari cognitive implicand functionarea eului, imageria,
creativitatea si natura strategiilor cognitive implicate. "n 1,$ =ruzelier si cola#oratorii
demonstrau ca in timpul procedeelor de inductie este inhi#ata activitatea emisferei
dominante.
Fn alt concept referitor la natura hipnozei este teoria sistemelor: prin tehnicile hipnotice
se modifica nivelul de activitate al sistemelor din corp si creier. 4ossi ( 1,,3- discuta
despre hipnoza in termeni de informatie. Fiecare parte din corp sau creier poate comunica
informatii in alta parte, astfel ca modificarea informatiei va duce la modificari
o#serva#ile. Cu alte cuvinte, flu/ul ci#ernetic al informatiei dintre lumea noastra psiho-
sociala, minte si corp, pana la nivel celular si genetic reprezinta domeniul principal al
hipnoterapiei. .e sustine faptul ca sugestiile se refera la utilizarea ritmurilor psihologice
generate de circuitele ci#ernetice din cadrul comunicarii minte-corp. 4ossi leaga
fenomenele hipnotice de ciclurile diurne- cicluri naturale de veghe si somnolenta in
cursul zilei, care au o perioada de ,%- 12% de minute. 2ersoanele vor prezenta o
hipnotiza#ilitate fluctuanta in timp, hipnoza fiind mai usor de realizat in anumite puncte
ale ciclului.
Heoria psihanalitica su#liniaza relatia dintre hipnoterapeut si client, invocand regresia
partiala spre un stil de procesare infantil, mai primitiv si mai putin analitic ( in termeni
Freudieni, proces primar-.
7ames si 5*nn Ohitlar1 discuta chiar despre poezie ca hipnoza, su#liniind ca singura
analiza e/tinsa a poeziei ca hipnoza a fost cea a lui 0d;ard .n*der in 1,3%, si ca e/ista
analogii remarca#ile intre hipnoza 0ric1soniana si poezia lui Oalt Ohitman.
9vand in vedere multitudinea teoriilor care tenteaza e/plicatia fenomenului hipnozei nu
este de mirare ca se naste intre#area X hipnoza sau hipnoze'6 ( )afinoiu, !argha, 2%%3-.
9utorii afirma , #azandu-se pe remarca lui Oeitzenhoffer, ca tre#uie sa gandim hipnoza la
plural mai degra#a decat la singular. 9ltii, precum 4o* Fdolf (1,$?- prefera sa discute ce
nu este hipnoza decat sa se lanseze in polemicile referitoare la ceea ce este ea. 2ro#a#il
insa ca cea mai remarca#ila definitie a hipnozei a fost data de &atie Oheelright, o fetita
de 1% ani, frecvent spitalizata pentru #oala Crohn in 1,$$ si care a invatat valoarea
autohipnozei, poemul ei demonstrand factorii care motiveaza munca hipnoterapeutilor:

Daca sunt furioasa sau speriata
%i simt ca toata lumea ma lasa "alta,
Ma duc in locul meu perfect.

:ocul perfect poate fi cald sau rece,
:ocul perfect poate fi o grota veche prin care se trece7
Ma duc in locul meu perfect.
:ocul perfect ma tine calma,; minunat,
%i il pot tine in siguranta fara chei ferecat.
Ma duc in locul meu perfect.

Il pot lua cu mine peste tot
%i fara sa stie nimeni sa#l tin cu mine pot.
Ma duc in locul meu perfect.

Poate fi diferit sau acelasi mereu
%i uneori ma )oc cu acest loc al meu.
Ma duc in locul meu perfect.

Daca vreau sa ma rela$ez sau sa cad in somn
9u tre"uie sa numar oi atunci cand nu pot sa dorm.
Ma duc in locul meu perfect.
"n psihoterapia 0ric1soniana se lucreaza pe relatia dintre procesele inconstiente si cele
constiente. 2rin identificarea semnalelor inconstiente se identifica procesele care stau la
#aza pro#lemei de prezentare, apoi acestea sunt utilizate in cadrul interventiilor si
sugestiilor, daca se utilizeaza si hipnoza ca metoda terapeutica. 2sihoterapia 0ric1soniana
un implica in mod o#ligatoriu hipnoza.
.e creaza oportunitati pentru client in scopul ca acesta sa a8unga la noi interpretari si
capacitati prin constientizarea proceselor inconstiente si traire e/perientiala, si mai putin
prin prescrierea unor modalitati de actiune.
9desea clientii realizeaza faptul ca Xse intampla ceva6 chiar daca psihoterapeutul nu ii
spune care este interpretarea sa asupra unui anumit lucru. =asind propria cale de
interpretare a ceea ce se intampla si propria modalitate de a actiona in sensul producerii
schim#arii, respectiv rezolvarii pro#lemei, clientul a8unge la rezultate sta#ile in timp.
.e presupune ca fiecare persoana si-a construit propriul model asupra lumii si propriul fel
de e/perientiere. 9stfel, indiferent de modul in care este Xetichetata6 pro#lema, se
identifica perceptiile si procesele de la #aza ei, avand in vedere ca fiecare persoana este
unica, iar aceste perceptii si procese sunt utilizate pentru instituirea schim#arii
terapeutice- rezolvarea pro#lemei.
+ici o parte a e/perientei noastre constiente nu este lipsita de legaturi cu informatia
inconstienta. 9vem nevoie sa a8ungem treptat la aceasta informatie inconstienta, fara a fi
coplesiti de ea, dar si de capacitatea de a schim#a cadrul nostru de referinta atunci cand
situatia se schim#a, sau cand intelegerea noastra initiala este incorecta.
2ro#lemele persista din cauza insuficientei fle/i#ilitati a curentului informational sau
distur#arilor acestuia. )in acest motiv reincadrarea pro#lemei si schim#area cadrului de
referinta devin necesare. "n psihoterapie se utilizeaza imensa fle/i#ilitate a mintii umane
pentru a scapa de restrictiile mentale si emotionale astfel incat pro#lema sa fie rezolvata.
Cetoda 0ric1soniana face apel tocmai la realizarea de noi cone/iuni ca premiza pentru
schim#are, permitand ela#orarea si descoperirea propriilor solutii la pro#lemele care ne
framanta.
)naliza $ranzactionala
)naliza $ranzactionala este o forma de psihologie sociala dezvoltata la 8umatatea
secolului BB, de catre medicul psihiatru 'ric *erne si contine elemente de psihanaliza si
psihologie umanista si cognitiva.
"n ultimele decenii analiza tranzactionala a fost utilizata ca model cu aplicatii in
psihoterapie, consiliere, educatie si dezvoltare organizationala.
"n psihoterapie analiza tranzactionala este utilizata pentru a identifica acele
comportamente, emotii si ganduri ce impiedica dezvoltarea umana la potential ma/imum,
pentru a elimina comportamentele disfunctionale si pentru a intari relatiile pozitive si
functionarea sanatoasa. 9naliza tranzactionala utilizeaza o gama larga de tehnici
terapeutice, de la cele psihodinamice la cele cognitive.
9naliza tranzactionala in psihoterapie pune accentul pe dezvoltarea ratiunii si pe
utilizarea argumentarii ca metoda de consiliere. 9H recunoaste valoarea si potentialul
fiecarei persoane. 2acientul este vazut ca partener egal in relatia terapeutica, avand
a#ilitatea de a se schim#a si dezvolta. 9H este aficienta in pro#leme legate de
managementul furiei, dificultati in relatiile interumane si doliu.
Cele trei stari ale eului in analiza tranzactionala3erne a identificat trei tipare individuale
de #aza ale personalitatii prezente la fiecare dintre noi - 2arinte, 9dult si Copil, fiecare cu
comportamente, sentimente si moduri de gandire unice, pozitive (functionale- sau
negative (disfunctionale-. "n timpul comunicarii, fiecare persoana poate trece de la o stare
a eului la alta, insa in mod normal tre#uie sa e/iste un echili#ru intre ele.
W Parinte - se formeaza din ceea ce observam. 0ul 2arinte reprezinta starea in care fiinta
umana copiaza in mod inconstient comportamentul figurilor parentale. 2arintele include o
colectie de amintiri ale unor evenimente e/terne, inregistrate automat si care s-au petrecut
in primii D ani de viata. 9ceasta stare a eului include reguli, interdictii, 8udecati, modele
de comportament, si poate avea doua forme:
- Parintele protector ofera sfaturi, a8utor, sentimentul securitatii, mangaiere. "n varianta
pozitiva ofera incredere, iar in varianta negativa este coplesitor.
- Parintele normativ include pre8udecatile si 8udecatile de valoareA acesta sta#ileste
reguli si limite, cenzureaza, critica, disciplineaza. "n varianta pozitiva ofera aparare, iar in
varianta negativa devalorizeaza.
W )dult - se formeaza din ceea ce invatam. 0ul 9dult este asemanator unui computer
care proceseaza informatiile si ia decizii in a#senta emotiilor care ar putea afecta aceste
procese. 2utem spune ca starea de 9dult permite evaluarea si validarea datelor primite de
2arinte si Copil. "n varianta pozitiva este atent, ia decizii, cola#oreaza si negociaza, iar in
varianta negativa 9dultul analizeaza e/cesiv datele sau relatiile interpersonale.
W Copil - este constituit din ceea ce simtim. 0ul Copil este o stare in care fiintele umane
se comporta, gandesc si simt la fel ca in copilarie, adica instinctual. Copilul este sursa de
emotii, creatie, recreatie, spontaneitate si intimitate. )atele continute de aceasta stare a
eului provin din primii D ani de viata.
- Copilul natural sau li#er este plin de energie, creativ, 8ucaus si spontan. "n varianta
pozitiva ii ofera fiintei o #aza din care sa evolueze, iar in varianta negativa poate fi un
inadaptat social.
- Copilul adaptat este ascultator si politicos in varianta pozitiva, iar in varianta negativa
este re#el si manipulator.
Hranzactiile 3erne a definit tranzactia ca fiind unitatea fundamentala a comunicarii
sociale, formata din stimul si raspuns. Hranzactiile se refera a comunicarea interpersonala
ver!ala (cuvintele in sine-, nonver!ala (lim#a8ul corpului- si paraver!ala (tonul si
infle/iunile vocii, ritmul de vor#ire, modul de accentuare al cuvintelor, pauzele dintre
cuvinte, etc.-. 5a cel mai simplu nivel, analiza tranzactionala reprezinta o metoda de
studiere a interactiunilor intre persoane. "n psihoterapie, terapeutul identifica pro#lemele
pacientului o#servand ceea ce acesta comunica in cadrul tranzactiei (ce stare a eului
adopta-, in loc sa puna intre#ari. )e o#icei sedinta de terapie se desfasoara in grup, iar
terapeutul tre#uie sa ia in considerare atat continutul e/plicit, cat si cel implicit al
comunicarii.
W $ranzactia complementara sau reciproca - are loc atunci cand am#ii parteneri ai
comunicarii adopta aceeasi stare a eului. Cea mai eficienta stare a eului este cea de 9dult.
0/emplu este o tranzactie de genul: B - ,:a ce ora a)unge<,, P - ,:a => fi$.,
W $ranzactia incrucisata - are loc atunci cand un interlocutor adopta alta stare a eului
decat cea in care partenerul se aflaA in acest caz se produce o ruptura in comunicare si
unul dintre interlocutori tre#uie sa-si schi#e starea. 9stfel, daca B adopta ostare de Copil
si spune ,Mi#e teama ca n#o sa a)unga la timp,, P adopta o stare de 2arinte protector:
,9u te ingri)ora. -ei avea suficient timp sa vor"esti cu el., .au, B intrea#a ,:a ce ora
a)unge<,, iar P raspunde in starea de 2arinte: ,9u am de unde sa stiu. 9u eu am aran)at
intalnirea.,
W $ranzactia du!la sau complicata - are loc atunci cand e/ista doua mesa8e
contradictorii ale comunicarii: unul e/plicit (la nivelul conversatiei sociale- si unul
implicit (la nivel psihologic-. Cu alte cuvinte, spui ceva, dar lasi sa se inteleaga altceva.
.tro1e.tro1e-urile sunt unitati de recunoastere interpersonala, pozitiva sau negativa,
ver#ala sau nonver#ala. Erice fiinta umana are o necesitate avida de recunoastere din
partea celorlalti - daca la copii este vor#a de atentie si mangaieri, la adulti stro1e-urile pot
fi un salut, un zam#et sau alta modalitate formala de recunoastere. "n cazul in care nu
o#tin stro1e-uri, copiii fac o#raznicii pentru a primi atentie, iar adultii muncesc din greu,
fac greseli in mod voit, intarzie, ofteaza in mod evident, etc. 2entru a o#tine stro1e-uri
fiintele umane recurg la V8ocuriV in care isi asuma diverse roluri: de victima, salvator sau
persecutor.
9naliza tranzactionala utilizeaza analiza tipurile de stro1e-uril pentru a intelege
interactiunea umana si a schim#a tiparele de comportament nesanatoase. Fn stro1e
negativ este prefera#il unui stro1e a#sent - daca saluti un necunoscut acesta iti poate
raspunde cu un salut si un zam#et, insa este de preferat si o privire incruntata decat o
ignorare totala a e/istentei tale. .tro1e-urile sunt esentiale pentru sanatatea psihologica.
Psihoterapia corporala
Psihoterapia corporala - numita si somatoanaliza sau psihoterapie reichiana - este o
ramura a psihoterapiei ce se adreseaza atat mintii, cat si corpului, punand accent pe
echili#rarea relatiilor comple/e si reciproce dintre psihic si trup.
Hraditia psihoterapiei corporale (reichiana- dateaza din anii 1,2%, cand 9ilhelm Reich,
student si coleg al lui .igmund Freud, a o#servat cum reprimarea sentimentelor se
reflecta in inhi#itii corporale. .omatoanaliza pleaca de la premisa ca mintea si corpul sunt
un tot unitar. 0motiile, senzatiile, impulsurile, miscarile si gandurile sunt parti
interconectate ale e/perientei corporale, care influenteaza viata interna a unei persoane,
dar si comportamentul si relatiile cu cei din 8ur.
Heoriile lui 4eich au generat o multitudine de scoli moderne ale psihoterapiei corporale:
#ioenergia lui 9le/ander 5o;en, Cetoda 4adi/, energetica de #aza, psihoterapia
corporala integrativa, anatomia emotionala, psihologia #iodinamica, @a1omi, #iosinteza.
2sihoterapia reichiana utilizeaza tehnici diverse, #azate pe respiratie, atingere, miscare,
dar si discutiile terapeutice. 2acientul este ghidat sa constientizeze starea sa emotionala si
comportamentala, ascultand in acelasi timp raspunsurile corporale. 9stfel reuseste sa-si
dezvolte acuitatea fizica si sa inlocuiasca tiparele nedorite cu comportamente sanatoase.
.omatoanaliza poate fi utilizata in tratarea tul#urarilor de an/ietate si depresive, pentru
disfunctii se/uale, pro#leme in relatii, precum si pentru tul#urari fizice: dureri de cap sau
de spate.
2otrivit psihoterapiei corporale, afectiunile sunt rezultatul unei disocieri intre psihic si
fizic. )e fiecare data cand avem o necesitate fizica - sa plangem sau sa tipam, o
suprimam, creand un zid intre mint si corp si privandu-ne de trairi depline. 2entru ca
suntem o#isnuiti sa procedam astfel inca din copilarie, devenim incapa#ili sa ne simtim
multumiti, impliniti si in siguranta. Edata ce credem ca nu suntem suficient de #uni,
incepem sa cautam starea de #ine dincolo de noi. 9tunci apar adictiile, relatiile a#uzive,
codependenta.
2sihoterapiile traditionale incearca sa modifice emotiile sau comportamentul prin
modificarea gandirii. "n schim#, psihoterapia corporala urmeaza un curs terapeutic invers
- utilizeaza corpul si emotiile pentru a schim!a raspunsurile sistemului nervos. "n
cadrul unei sedinte de somatoanaliza terapeutul il va intre#a pe pacient ce simte in
legatura cu pro#lema pe care o are si daca aceste emotii se reflecta in senzatii corporale.
2acientul se va concentra pe aceste raspunsuri ale corpului, pe emotii si imagini
percepute pe moment. 2rin practica si cu a8utorul terapeutului, pacientul va reusi in cele
din urma sa isi dea seama de modul in care emotiile sunt e/perimentate in corp si cum
acestea afecteaza gandurile. 9stfel sistemul nervos va VinvataV sa se linisteasca si sa se
regleze singur, chiar si in conditii stresante.