Sunteți pe pagina 1din 40

Capitolul 2.

Caracteristicile mediilor poroase permeabile saturate și nesaturate

Caracteristicile mediilor permeabile. Legea lui Bernoulli, sarcina hidraulică. Legea lui Darcy. Parametri hidraulici şi geomecanici în mediile poroase granulare. Anizotropie, medii poroase şi fisurate echivalente. Medii poroase nesaturate. Sucţiunea matricială şi sucţiunea osmotică. Mecanisme privind migraţia apei în medii poroase şi fisurate saturate şi nesaturate. Capilaritate, franje capilare, perne de ruperea capilarităţii, dimensionare. Curbe caracteristice de reţinere, histerezisul proceselor de umezire/drenare. Hidroconductivitatea şi dependenţa de sucţiune. Profile verticale tipice ale apei în pământ. Alternanţe tranzitorii între perioade umede, secetoase, influenţa îngheţ-dezgheţului.

în p ă mânt. Alternan ţ e tranzitorii între perioade umede, secetoase, influen ţ a înghe
în p ă mânt. Alternan ţ e tranzitorii între perioade umede, secetoase, influen ţ a înghe
în p ă mânt. Alternan ţ e tranzitorii între perioade umede, secetoase, influen ţ a înghe
în p ă mânt. Alternan ţ e tranzitorii între perioade umede, secetoase, influen ţ a înghe
în p ă mânt. Alternan ţ e tranzitorii între perioade umede, secetoase, influen ţ a înghe
în p ă mânt. Alternan ţ e tranzitorii între perioade umede, secetoase, influen ţ a înghe
în p ă mânt. Alternan ţ e tranzitorii între perioade umede, secetoase, influen ţ a înghe

Experiment

Experiment 2.1 Curgerea apei prin p ă mânturi 2.1.1 Legea lui Darcy În cele ce urmeaz

2.1 Curgerea apei prin pământuri

2.1.1 Legea lui Darcy

În cele ce urmează se propune următorul experiment de laborator în scopul de a studia modul de circulaţie al apei prin mediile poroase permeabile, în particular prin pământuri. Se consideră dispozitivul din figură în care un pământ granular este fixat între două plăci poroase permeabile într-un cilindru transparent de secţiune A şi lungime L, conectat la doi cilindrii ce permit realizarea unui circuit hidraulic sub o diferenţă de potenţial Δh. Curgerea prin mediul permeabil se realizează de la potenţialul hidraulic mai mare spre cel mic în sensul egalizării potenţialelor. Circulaţia apei prin probă este sinuoasă în lungul unor linii de curent extrem de mici ce apar în porii pământului. Ca urmare a vitezei reduse, circulaţia prin aceste tuburi de curent poate fi considerată laminară.

tuburi de curent poate fi considerat ă laminar ă . Figura 2.1 Experiment ce pune în

Figura 2.1

Experiment ce pune în evidenţă parametri care

controlează curgerea apei în mediile poroase permeabile

52

Pentru calculul vitezei apei infiltrate prin proba de pământ, se va adopta un model matematic simplificat în care pot fi aplicate lejer relaţii hidraulice curente fără a denatura acurateţea rezultatelor.

În cele ce urmează, curgerea prin tuburile de curent din porii pământului se va asimila cu cea laminară, printr-un fascicul de tuburi paralele de diametru 2R, desfăşurate pe întreaga lungime L a probei.

Considerând curgerea laminară printr-un tub de curent de rază R, spectrul de viteze prin tub va varia de la o valoare maximă în centru la zero la perete, adică la contactul cu particulele. Pierderea de sarcină hidraulică Δh de la h 1 la h 2 este cauzată de frecarea apei cu pereţii tubului de curent, adică cu particulele de pământ.

Modelare

matematică

ă cu particulele de p ă mânt. Modelare matematic ă Figura 2.2 Modelul matematic al curgerii
ă cu particulele de p ă mânt. Modelare matematic ă Figura 2.2 Modelul matematic al curgerii

Figura 2.2

Modelul matematic al curgerii printr-un tub de curent de secţiune circulară de rază R

Rezultanta forţelor de presiune ce acţionează la cele două capete ale probei are expresia:

2

Δ =π γ

P

r

w

(

h

1

h

2

)

Forţa de frecare cu pereţii tubului pentru un fluid de vâscozitate η are expresia:

F fr

=

2π

r

L

μ

dv

dr

Din egalitatea celor două rezultă expresia:

53

π

r

2

γ

w

(

h

1

h

2

)

=

2π

r

L

⎜ ⎛

μ

dv

dr

sau prin separarea variabilelor:

γ

w

h

1

h

2

2μ

L

⎟⋅ ⎞ r

dr

=−

dv

Integrarea în ambii membrii conduce la soluţia ecuaţiei diferenţiale, în care C este o constantă de integrare:

− =

v

γ

w

4μ

⋅⋅ +

r

i

2

C

Constanta de integrare se determină din condiţia limită v(R) = 0, adică viteza la peretele tubului este nulă. Rezultă distribuţia parabolică de viteze v(r) în secţiunea tubului de curent funcţie de distanţa r faţă de centrul secţiunii:

v

(

r

) =

γ

w

4 η

i

(

R

2

r

2

)

Debitul q ce se scurge prin prin tubul de curent este rezultatul integralei:

q

=

R

0

v

(

r

)

2

π

r

dr

=

γ

w

4

η

⋅⋅

i

2

π

R

0

(

R

2

r

2

)

rdr

=

γ

w

8

η

R

π

4

i

Viteza medie v m ce se scurge prin tubul de curent se obţine ca raport între debit şi aria secţiunii transversale a tubului:

v m =

q

γ

w

=

π

R

2

8η

R

2

i

Trecând de la curgerea la nivelul porilor la cea globală la nivelul întregii probe de secţiune A şi arie efectivă a golurilor A v , se poate scrie ecuaţia de continuitate:

Q = Av = A v

v

m

din care, după prelucrări succesive rezultă relaţia dintre viteza la nivelul porilor şi cea globală, la nivelul întregii secţiuni:

v

m

 

A

 

AL

V

1

=

A

v

v

=

A L

v

v

=

V

v

v

=

n

v

Explicitând v şi înlocuind relaţia obţinută pentru viteza medie la nivelul porilor se obţine relaţia:

v

=

n

v

=

n

γ

w

m 8η

R

2

i

=

k

i

ceea ce evidenţiază proporţionalitatea între viteza globală de curgere a apei prin mediile poroase permeabile şi gradientul hidraulic aplicat. Ansamblul de mărimi reunite în expresia lui k, conform relaţiei de mai jos, reprezintă caracteristici fizice ale fluidului,

54

respectiv geotehnice ale fiecărui tip de pământ în parte care, în limitele preciziei inginerești pot fi asumate constante, definind împreună coeficientul de permeabilitate ca o măsură a permeabilităţii materialelor. Permeabilitatea este proprietatea materialelor de a permite curgerea fluidelor prin ele.

k =

n

γ

w R

8

η

2

Coeficientul de permeabilitate depinde de caracteristicile geometrice ale mediului filtrant (n, R), dar şi de proprietăţile fizice ale lichidului (γ w , η). Extrem de semnificativă este proporţionalitatea cu pătratul razei medii a porilor, ceea ce confirmă creşterea considerabilă a permeabilităţii în materialele cu pori mari.

Pe baza coeficientului de permeabilitate se poate enunţa legea lui Darcy care precizează că viteza globală a frontului de infiltraţie printr-un mediu poros permeabil este proporţională cu gradientul hidraulic aplicat, adică:

v = k i

Legea lui Darcy a fost enunţată pentru prima dată de inginerul francez Henri Darcy în anul 1856, pe baza unui lung şir de experimente practice. De atunci ea a fost utilizată în numeroase aplicaţii inginereşti cu bune rezultate. Cu toate acestea s-au identificat şi situaţii de neliniaritate a legii Darcy, în care aplicabilitatea ei ca atare devine discutabilă. Astfel, la gradienţi hidraulici foarte ridicaţi, curgerea prin porii pământului îşi pierde caracterul laminar, începând să devină turbulentă, ceea ce determină o reducere a vitezelor de infiltraţie şi depărtarea de la liniaritate. În alte situaţii cum ar fi cazul argilelor îndesate, aplicarea unor gradienţi hidraulici mici, nu conduce neapărat la amorsarea curgerii. Este nevoie de un gradient hidraulic mai mare pentru ca apa să înceapă să se deplaseze. Acest gradient se numeşte gradient iniţial şi conduce la o aliură diferită a curbei.

v = k

(

i i

0

)

aliur ă diferit ă a curbei. v = k ⋅ ( i − i 0 )
Legea lui Darcy
Legea lui
Darcy

Valorile coeficientului de permeabilitate k variază considerabil de la un pământ la altul, astfel încât devine esenţial ordinul de mărime al cifrelor. Materialele granulare necoezive, având porii cei mai mari, sunt şi cele mai permeabile. Pe măsură ce pământurile sunt mai fine, şi dimensiunea porilor scade, iar coeficientul de permeabilitate se diminuează corespunzător. Coeficientul de permeabilitate are dimensiunea unei viteze. Unitatea de măsură consacrată pentru coeficientul de permeabilitate este totuşi cm/s. Se utilizează în SI m/s, iar în tehnică m/zi.

55

Figura 2.3 Domenii de aplicabilitate a legii lui Darcy: a) la gradien ţ i hidraulici

Figura 2.3

Domenii de aplicabilitate a legii lui Darcy: a) la

gradienţi hidraulici mari apare neliniaritate; b) la argilele îndestate

trebuie depăşit gradientul iniţial

În unele abordări s-a introdus de asemenea şi un coeficient de permeabilitate geometric care să depindă strict de geometria porilor, deci să fie independent de parametri fizici ai lichidului:

k

i =

η

k

=

n R

2

γ

w 8

Pentru mediile poroase granulare uniforme pentru care U n = d 60 /d 10 5, coeficientul de permeabilitate k (cm/s) poate fi stabilit cu o precizie satisfăcătoare cu ajutorul relaţiei Allen- Hazen:

k = C τd

2

10

în care d 10 (mm) este diametrul eficace din curba granulometrică şi

C o constantă (0.8

funcție de temperatura apei este: τ = 0.7 + 0.03 t 0 C.

1.2). Coeficientul adimensional de corecție în

56

Se poate utiliza cu succes și relația Kozeny în care pentru τ se poate adopta o relație asemănătoare de forma τ = 0.6 + 0.02 t 0 C:

k

=

8

3

n

(

1

n

)

2

τ

d

2

10

Pentru ambele relații nu este necesară prea multă acuratețe la determinarea acestor coeficienți deoarece influențează prea puțin valorile permeabilității. Defapt în practică interesează ordinul de mărime al coeficientului de permeabilitate care este dat de pătratul valorii diametrului eficace d 10 (mm).

p ă tratul valorii di ametrului eficace d 1 0 (mm). Figura 2.4 Varia ţ ia

Figura 2.4

Variaţia permeabilităţii pentru câteva nisipuri

În lucrările de inginerești, cunoașterea valorilor reale ale coeficientului de permeabilitate al orizonturilor afectate de curgerea apelor subterane este o chestiune hotărâtoare în privința acurateții soluțiilor și deciziilor adoptate. Importanța acestui fapt a dus la creșterea preocupărilor privind determinarea cu cât mai mare acuratețe și certitudine a valorilor coeficientului de permeabilitate. Prin urmare coeficientul de permeabilitate se poate

determina:

prin aplicarea formulelor empirice bazate pe curbele granulometrice și în special pe diametrul eficace d10 (mm);

prin determinări de laborator în permeametre (materiale granulare permeabile), edopermeametre (permeabilitatea sub sarcină) și edometre (consolidare);

prin determinări in situ (trasori, turnări, injecții, pompaje experimentale din puțuri).

57

Determinarea hidroconductivității
Determinarea
hidroconductivității
Formule empirice
Formule empirice
Allen-Hazen
Allen-Hazen
Kozeny
Kozeny
Determinări de laborator
Determinări de laborator
Materiale permeabile
Materiale permeabile
Permeametru cu gradient constant
Permeametru cu
gradient constant
Permeametru cu gradient variabil
Permeametru cu
gradient variabil
Materiale semipermeabile sau cu permeabilitate mică
Materiale semipermeabile sau
cu permeabilitate mică
Consolidare în edometru
Consolidare în edometru
Edopermeametru
Edopermeametru
Determinări in situ
Determinări in situ
Trasori
Trasori
Pompaje experimentale
Pompaje
experimentale
Turnări Lefranc sau Brillant
Turnări Lefranc sau
Brillant
Injecții Lugeon
Injecții
Lugeon

58

2.1.2 Determinarea coeficientului de permeabiliate în laborator. Permeametre

Laborator

ui de permeabiliate în laborator. Permeametre Laborato r În laborator, coeficientul de permeabilitate se determin ă

În laborator, coeficientul de permeabilitate se determină cu ajutorul permeametrelor. Permeametrele sunt dispozitive ce permit poziţionarea cât mai festă a probei de pământ într-un cilindru şi aplicarea unor gradienţi hidraulici cu măsurarea debitelor. Funcţie de gradientul hiraulic aplicat, există două tipuri de permeametre:

permeametre cu gradient constant;

permeametre cu gradient variabil.

a. Permeametrul cu gradient constant

Permeametrul cu gradient constant este prevăzut cu două sisteme de preaplin astfel încât la capetele probei să fie aplicată o sarcină hidraulică h constantă. Dimensiunile probei sunt cele din figură.

constant ă . Dimensiunile probei sunt cele din figur ă . Figura 2.5 Schema de principiu

Figura 2.5

Schema de principiu a permeametrului cu gradient constant

59

Coeficientul aplicării legii lui Darcy:

k =

Q L

h At

de

permeabilitate

k

rezultă

în

urma

în care volumul infiltrat Q în unitatea de timp t este măsurat cu ajutorul cilindrului gradat. Permeametrul cu nivel constant conduce la rezultate acceptabile pentru pământuri relativ permeabile pentru care procedura de încercare este relativ rapidă. Pentru cele cu permeabilitate scăzută sunt recomandate permeametrele cu gradient variabil.

b. Permeametrul cu gradient variabil

Permeametrul cu gradient variabil este reprezentat în figură şi se caracterizează prin faptul că nivelul hidrostatic aplicat capului amonte al probei poate coborâ gravitaţional pe măsura curgerii apei prin probă. Capătul aval fiind supus unei presiuni constante înseamnă că gradientul hidraulic aplicat scade pe măsura curgerii debitului Q variabil prin probă. La un moment curent de timp t debitul instantaneu va avea expresia:

dQ = −a

dh

dt

Din legea lui Darcy debitul dQ poate fi scris dQ=kiA, ceea ce conduce la ecuaţia diferenţială cu variabile separabile:

a

dh

=

kiA

=

k

h

A

 

dt

L

După separarea variabilelor rezultă ecuaţia:

dh

k

Adt

care se poate integra convenabil în ambii membrii:

a

=

h L

a

h

h

f

0

dh

k

=

h

L

A

t

t

f

0

dt

Calculând integralele şi explicitând coeficientul de permeabilitate k rezultă în funcţie de logaritmii naturali, respectiv cei zecimali:

k =

aL

h

0

ln

At

f

h

f

k = 2.3

aL

At

f

log

h

0

h

f

Măsurătorile de permeabilitate realizate în laborator au dezavantajul că nu sunt de foarte mare acurateţe datorită deranjării probelor în timpul montajului, cât şi datorită contactului imperfect al probei cu tubul în care este plasată. Din aceste motive sunt preferate încercările de permeabilitate in situ.

60

Figura 2.6 Schema de principiu a permeametrului cu gradient variabil 2.1.3 Permeabiliatea terenurilor stratificate În

Figura 2.6

Schema de principiu a permeametrului cu gradient variabil

2.1.3 Permeabiliatea terenurilor stratificate

În natură orizonturile permeabile omogene sunt destul de puţin frecvente. În majoritatea situaţiilor acestea sunt stratificate într-o succesiune de orizonturi paralele cu permeabilităţi diferite. Prin urmare, prezintă interes determinarea permeabilităţii echivalente a pachetelor de strate ce sunt traversate de apele de infiltraţie paralel, respectiv perpendicular pe stratificaţie. Condiţia de strat echivalent impune găsirea acelui coeficient de permeabilitate global care face ca, în condiţii similare de gradient hidraulic să se infiltreze acelaşi debit.

a) Curgerea paralelă

Modelare

matematică

ş i debit. a) Curgerea paralel ă Modelare matematic ă În cazul curgerii paralele cu direc

În cazul curgerii paralele cu direcţia de dispunere a stratelor se adoptă modelul din figura de mai jos în care se consideră că fiecare strat este supus aceluiaşi gradient hidraulic i = h/l, generând însă debite diferite în fiecare strat. Stratul echivalent cu permeabilitatea k = va fi traversat de debitul echivalent q ca sumă a debitelor prin fiecare strat la un gradient hidraulic i comun.

61

Figura 2.7 Schem ă pentru calculul coeficientului de permeabilitate echivalent în cazul curgerii paralele Debitul

Figura 2.7

Schemă pentru calculul coeficientului de

permeabilitate echivalent în cazul curgerii paralele

Debitul total este suma debitelor ce tranzitează fiecare

strat:

q = q

1

+ q

2

+

+ q

n

Aplicarea legii lui Darcy în relaţia de mai sus în ipoteza rezolvării problemei pe unitatea de lungime în adâncime conduce la:

problemei pe unitatea de lungime în adâncime conduce la: n ∑ z k i i i
n ∑ z k i i i = 1 k = = n ∑ z
n
z k
i
i
i = 1
k = =
n
∑ z
i
i = 1

(

z 1

+

z

2

+

+

z

n )

k i

=

=

z

1

k i

1

+

z

2

k i

2

+

+

z

n

k i

n

de unde se explicitează coeficientul de permeabilitate k = corespunzător stratului echivalent:

k

= =

n

i = 1

z k

i

i

n

i = 1

z

i

b) Curgerea perpendiculară

În cazul curgerii perpendiculare pe direcţia de orientare a stratelor, debitul infiltrat q traversează fiecare strat conform ecuaţiei de continuitate, în timp ce gradientul hidraulic se distribuie fiecărui strat. Prin urmare se poate scrie:

62

q = q

1

= q

2

=

= q

n

Ţinând cont că secţiunea de curgere este comună, realaţia se poate scrie şi în viteze:

v = v

1

= v

2

=

= v

n

Aplicarea legii lui Darcy în relaţia de mai sus conduce la exprimarea:

k

n

i = 1

Δ

h

i

n

z

i

i = 1

= k

1

Δ

h

1

z

1

= k

2

Δ

h

2

z

2

=

sau după prelucrări la exprimarea:

k

n

Δ

h

i

=

Δ h

1

Δ h

=

 

i = 1

2

n

z

 

z

 

z

i

 

1

2

k

k

i = 1

1

2

=

=

 

= k

n

Δ

h

n

 

z

n

n

Δ

h

 

Δ

h

i

n

=

i = 1

z

n

z

k

n

k

i

n

i = 1

i

ceea ce permite explicitarea coeficientului de permeabilitate al stratului echivalent:

k

=

n

i

= 1

z

i

n

i

= 1

z

i

k

i

echivalent: k ⊥ = n ∑ i = 1 z i n ∑ i = 1

Figura 2.8

Schemă pentru calculul coeficientului de

n ∑ z i i = 1 k ⊥ = n z i ∑ k
n
z
i
i = 1
k ⊥ =
n z
i
∑ k
i
= 1
i
de n ∑ z i i = 1 k ⊥ = n z i ∑ k

permeabilitate echivalent în cazul curgerii perpendiculare

63

2.1.4

Determinarea coeficientului de permeabiliate prin pompaje experimentale

Teren

de permeabiliate prin pompaje experimentale Teren Ca urmare a imperfec ţ iunilor inerente ce apar în

Ca urmare a imperfecţiunilor inerente ce apar în modul de determinare a coeficienţilor de permeabilitate în laborator, în practică se recurge în majoritatea cazurilor la determinări in situ, prin pompaje experimentale. Principiul încercării este simplu: se realizează un foraj principal ce interceptează acviferul din care se pompează (uneori se introduce) apă până la atingerea unui regim staţionar de curgere. Modul în care acviferul răspunde acestei solicitări hidraulice este urmărit în câteva foraje de observaţie. Pe baza acestei informaţii se determină prin calcul coeficientul de permeabilitate al întregului strat de interes. În aceste cazuri rezultatele sunt cele mai concludente pentru că se extind la areale mari implicând contribuţia globală a întregului strat, nu numai a unui eşantion din acesta. În funcţie de tipul acviferului, cu nivel liber sau sub presiune, modelarea matematică este diferită.

a) Permeabilitatea acviferelor cu nivel liber

Schema de principiu a încercării, datele geometrice şi configuraţia hidrogeologică sunt reprezentate în figura ce urmează. Pomparea unui debit q din forajul principal produce o denivelare a acviferului care, din momentul în care se atinge regimul staţionar, generează denivelările s 1 şi s 2 în forajele de

observaţie. În ipoteza suprafeţelor echipotenţiale cilindrice concentrice, debitul extras din foraj se poate exprima:

q = Av = 2π x h k

dh

dl

2π x

h

k

dh

dx

După separarea variabilelor se poate integra ecuaţia diferenţială și se obține:

q

dx

x

=

π

k

h dh

rezultând relaţia ce exprimă debitul funcţie de o adâncime curentă a

apei în strat şi o constantă de integrare:

q

ln

x =

π

k h

2 + C

cu observaţie şi eliminând constanta de integrare C se obţine:

Particularizând

citirile

din

cele

două

64

foraje

de

q

q

ln

ln

x

x

1

2

=

=

π

π

k

k

2

h

1

h

2

2

+

+

C

C

q

(ln

x

1

ln

x

2

)

=

π

k

(

h

2

1

q

ln

x k

1 =π⋅ ⋅

(

h

2

1

x

2

h

2

2

)

h

2

2

)

Coeficientul de permeabilitate global al întregului strat acvifer se va putea calcula cu relaţia:

k =

 

q ln

x

1

 

0.735

q

log

x

1

 

x

2

=

x

2

 

(

h

2

h

2

)

 

h

2

h

2

π

 

 

1

2

1

2

De obicei se cunosc denivelările s 1 şi s 2 în cele două foraje de observaţie, ceea ce transformă relaţia în:

k =

q ln

x 1 0.735

=

 

q

log

x

1

 

x

2

(

s

1

s

2

)

(2

H

s

1

s

2

)

 

x

2

(

s

1

s

2

)

(2

H

s

1

s

2

)

Dacă în relaţia de mai sus se particularizează x 1 şi x 2 cu raza puţului, respectiv cu raza de influenţă, adică x 1 = R şi respectiv x 2 = r, după explicitarea debitului se ajunge la relaţia:

=

π

k

(

H

2

h

2

)

=

π

k

s

(2

H

s

)

q

ln

R

 

ln

R

 

r

 

r

care pune în evidenţă faptul că debitul pompat q variază parabolic

cu denivelarea s.

debitul pompat q variaz ă parabolic cu denivelarea s . Figura 2.9 Schem ă de principiu

Figura 2.9

Schemă de principiu pentru calculul coeficientului de permeabilitate al acviferelor cu nivel liber

65

O relație empirică pentru raza de influență în acvifere

cu nivel liber este:

R = 3000 s

k (m / s)
k (m / s)

b) Permeabilitatea acviferelor sub presiune

În cazul acviferelor sub presiune, realizarea forajului de

pompaj şi a celor de observaţie conduce la evidenţierea unui nivel

hidrostatic ce se regăseşte în stratul impermeabil situat deasupra celui permeabil. Debitul pompat se va putea exprima prin ecuaţia diferenţială:

q = Av = 2π x M k

dh

dx

După

separarea

obţinute rezultă relaţia:

variabilelor

q ln x = 2π M k h + C

şi inegrarea ecuaţiei

Particularizând relaţia de mai sus cu citirile în cele două foraje de observaţie, eliminând constanta de integrare C, se obţine:

q

ln

x

1

=

2

π

M

 

k

h

1

+

C

q

ln

x

2

=

2

π

M

 

k

h

2

+

C

 

ln

x

1

   

k

 

(

h

 

q

=

2

π

M

1

 

x

2

 

h )

2

Realaţia

ce

exprimă

valoarea

coeficientului

de

permeabilitate global al stratului acvifer capătă formele:

k =

q ln

x

1

x

2

2

π

M

(

h

1

h

2

)

=

0.367 log

x

1

x

2

M

(

h

1

h

2

)

=

0.367 log

x

1

x

2

M

(

s

1

s

2

)

Particularizând în relaţia de mai sus x 1 şi x 2 cu raza forajului R, respectiv cu raza de influenţă r, se poate exprima debitul pompat în funcţie de denivelarea în forajul principal s:

q =

2

π

M

k

(

H

h

)

=

2

π

M

k

s

 

ln

R

 

ln

R

 

r

 

r

Relaţia obţinută pune în evidenţă dependenţa liniară

66

între debitul pompat şi denivelare ce se manifestă în cazul acviferelor sub presiune. O relație empirică pentru raza de influență în acvifere sub presiune este:

R = 10.2 s

k (m / zi)
k (m / zi)
sub presiune este: R = 10.2 ⋅ s ⋅ k (m / zi) Figura 2.10 Schem

Figura 2.10

Schemă de principiu pentru calculul coeficientului de permeabilitate al acviferelor sub presiune

2.1.5 Curgerea apei în medii poroase nesaturate

Curgerea apelor subterane în mediile poroase nesaturate este controlată de intensitatea interacțiunii apă – schelet mineral. În mediile poroase granulare necoezive (nisipuri, pietrișuri) interacțiunea apă – schelet mineral se materializează prin apariția forțelor de adeziune și, implicit a ascensiunii capilare a apei prin porii ce pot fi asimilați tuburilor capilare cu secțiune variabilă. În materialele coezive (argile, prafuri) fenomenul de adsorbție la nivelul scheletului mineral conduce la apariția sucțiunii.

a. Capilaritatea

Ascensiunea sau depresiunea capilară sunt fenomene datorate interacțiunii lichidului cu pereții capilarelor fine în situația în care lichidul udă solidul (apă – sticlă), respectiv lichidul nu udă solidul (mercur – sticlă). Ascensiunea apei în tuburi de sticlă cu secțiune constantă este dată de legea lui Jurin:

67

h =

2σ cosα

r γ

w

,

în care tensiunea superficială a apei este σ = 77.10 -6 kN/m, iar α este unghiul sub care apa udă sticla.

6 kN/m, iar α este unghiul sub care apa ud ă sticla. Figura 2.11 Gerris remigis

Figura 2.11

Gerris remigis se deplasează pe suprafața apei folosindu-se de tensiunea superficială

suprafa ț a apei folosindu-se de tensiunea superficial ă Figura 2.12 Gerris remigis se deplaseaz ă

Figura 2.12

Gerris remigis se deplasează pe suprafața apei folosindu-se de tensiunea superficială

68

Figura 2.13 Ascensiunea în tuburi capilare a lichidelor care ud ă solidul Scriind egalitatea presiunilor

Figura 2.13

Ascensiunea în tuburi capilare a lichidelor care udă solidul

Scriind egalitatea presiunilor în punctele 1 și 2 pe baza faptului că lichidul este în echilibru hidrostatic,

p

1

=

p

2

=

p

3

+

γh

c

= 0

rezultă că în tuburile capilare presiunea este întotdeauna negativă,

=−γh , diagrama de presiune având aceeași aliură ca în

adică

situația presiunilor pozitive. Distribuția de echilibru a umidităților și presiunilor interstițiale este o consecință a acestui fapt. În cazul mediilor poroase hidrofile cu care sunt asimilate pământurile, apa udă scheletul mineral oarecum similar sticlei, ceea ce înseamnă că apare ascensiunea capilară în tuburi secțiune variabilă. Plecând de la relația ce exprimă legea lui Jurin, încercăm să o extrapolăm pentru a o face aplicabilă pământurilor, se poate ajunge la relația:

p

3

c

69

după ce în prealabil:

h =

2

σ

cos

α

=

S

σ

 

r

γ

w

n

γ

w

2

=

2

rh

π

=

A

udată

=

S

r

π

r

2

h

V

udat

n

adică prin înlocuirea raportului 2/r ca raport între aria totală a porilor udați de apă și volumul porilor plini cu apă, raportate la unitatea de volum total. Variabilitatea diametrului porilor complică mult aplicarea unor relații de tip Jurin pentru estimarea ascensiunii capilare. În plus, pământurile în care conținutul de argilă este ridicat și fenomenele de umflare – contracție sunt semnificative, pot fi considerate medii poroase cu diametru variabil, atât de la un punct la altul, cât și în timp cu variația umidității. În graficul de mai jos este reprezentată o corelație între sucțiunea matricială, înălțimea capilară și raza porilor în pământurile nesaturate, de la argile și până la pietrișurile fine. Se observă că domeniul nisipurilor duce la înălțimi capilare în domeniul decimetric – metric.

ă l ț imi capilare în domeniul decimetric – metric. Figura 2.14 Corela ț ie între

Figura 2.14

Corelație între sucțiunea matricială, înălțimea capilară și raza porilor în pământurile nesaturate

70

În literatură sunt cunoscute numeroase relații empirice ce conduc la evaluarea ascensiunii capilare în medii permeabile granulare ale căror sisteme poroase sunt asimilate cu tuburi cu secțiune variabilă. Dintre aceste relații, mai uzuale sunt următoarele:

h c =

h c =

C

e d

10

(

cm

)

,

0.0306

1

5

d

10

(

mm

)

(

C

m

)

=

0.1

0.5

cm

2 (Allen - Hazen)

1 5 d 10 ( mm ) ( C m ) = 0.1 0.5 cm 2

Figura 2.15

Ascensiunea capilară în tuburi cu secțiune variabilă

explică mecanismul ascensiunii capilare în medii permeabile granulare

În practică prezintă importanță, pe lângă evaluarea ascensiunii capilare, și estimarea timpului T asc în care se atinge înâlțimea capilară maximă h c , dată de relațiile de mai sus. Se consideră z o înălțime curentă la care a ajuns apa după timpul t de la momentul începerii ascensiunii. Aplicarea legii lui Darcy într-un material cu permeabilitate k conduce la expresia:

v

=

k

i

=

k

h

c

z

z

Cum viteza de ascensiune a frontului este rezultă ecuația diferențială cu variabile separabile:

dz

dt

= k

h

c

z

z

71

v = dz/dt,

După separarea variabilelor și integrare rezultă:

z

h

c

z

dz = k

dt

ceea ce conduce la soluția:

− −

z

h

c

ln

(h

c

z)

=

k

t

+

C

în care C este o constantă de integrare ce trebuie determinată din condiția la limită t = 0 z = 0 (la momentul inițial ascensiunea capilară este zero).

Particularizarea

C = −h

c

ln h

constantei

c

de

integrare

conduce

la

expresia timpului ascensiunii capilare:

T

asc

=

h

c

k

ln

h c

z ⎞ ⎟

h

c

z

h

c

sau evidențiind raportul z/h c , expresia devine:

T =

asc

h

c

k

ln

1

z

1

z

h

c

h

c

Durata ascensiunii este invers proporțională cu permeabilitatea, ceea ce este normal. Se observă că atingerea ascensiunii capilare este asimptotică (timpul tinde la infinit), dar pentru rațiuni inginerești este suficient să se atingă spre exemplu 90% din înălțimea capilară ceea ce ar însemna:

T asc =

h

c

k

(

)

ln10 0.9 = 1.4

h

c

k

Pentru încă 5%, adică 95% din înălțimea capilară se va atinge într-un interval de:

T asc =

h

c

k

(

)

ln 20 0.95 = 2.04

h

c

k

ceea ce, pentru abordările inginerești, este mai mult decât suficient. Ca ordine de mărime, în nisipuri ascensiunea capilară se produce în câteva ore, în timp ce în argile durata este de ordinul zecilor și sutelor de zile. În problemele inginerești este importantă ascensiunea capilară în terenuri stratificate. Plecând de la aspectele teoretice ale ascensiunii capilare în tuburi cu secțiune variabil