Pescuitul la somn

Somnul este atras de carnea uşor alterată; ficatul de porc,intestinele de pasare

şi de macrou,sunt cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori
principiul "momeală mare-captură mare" este respectat. Pentru exemplarele de 10-15
kg rezultate bune se obţin şi cu brotăcei. Cârligul folosit (simplu sau triplu)
trebuie să fie mare şi rezistent, somnul având gura largă, lacomia acestuia făcând
ca prada să fie inghiţită cu totul.
Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie să fie rezistent. Pentru
exemplarele mari se utilizează fire de 04. - 0.6 mm sau chiar mai mult. Firele
textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga
trebuie să fie rezistentă (acţiune 100-300g) iar mulineta trebuie să fie masivă,
cu un angrenaj deosebit de rezistent. În rest, pescuitul somnului nu necesită o
tehnică prea sofisticată, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap.
Singurul lucru pe care este bine să-l reţineţi este acela că, deseori, somnul
agăţat se ascunde după obstacole sau intră sub stuf, de unde nu-l veţi mai scoate;
din primul moment al agăţării somnul trebuie manevrat cu atenţie. Un alt aspect
interesant este acela că somnul odată inţepat luptă cu îndârjire iar când simte că
este învins se bagă în nămol luând forma de seceră. Dacă fundul bălţii este mâlos
atunci este greu să-l convingeţi să plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un
galoş; cele mari însă... pot rămâne acolo. Unii pescari, înzestraţi cu barca,
pleacă pe fir încercând să determine peştele să se ridice din nămol. De cele mai
multe ori rămânem cu impresia că firul este agăţat. O tehnică mai puţin cunoscută
de pescari este aceea că somnul "ancorat" în nămol poate fi uşor scos la plimbare
tensionând firul după care îl vom ciupi precum coarda unui pian. Vibraţiile înalte
produse de această manevră deranjează foarte tare peştele scoţându-l din nămol
fară mult efort.
Somnul mai muşca bine şi la râmă albă de pământ (buchet de râme) preferând şi
buchetul de vermuşi şi uneori chiar şi mămăliga. Acest din urmă caz este relativ
rar; în multe situaţii mămăliga era inghiţită de un cărăşel care devenea la rândul
lui momeală pentru somn.
Ca perioadă optimă de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor
publicaţii de specialitate indică perioada de început şi de sfârşit de vară.
Randamentul maxim este dat în luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, în
funcţie de factorii climatici aceasta extinzându-se pană la jumătatea lunii iulie.
Hrana din abundenţă, după perioadele de hibernare din iarna şi de reproducere din
primavară, face ca somnul să fie lacom şi foarte activ.
Tehnica de pescuit la somn este în general simplă şi poate fi dobandită uşor într-
o singură partidă de pescuit. Secretul la pescuitul somnului este să nu vă grabiţi
să inţepaţi peştele decât atunci când acesta trage hotărât.