Definitia si caracteristicile personalitatii

n viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate,

sensul comun al acestuia din urma fiind o nsusire sau calitate pe care cineva o poate
avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a
personalitatii.
Persoana nseamna individul uman concret. Personalitatea nsa, este o constructie
teoretica elaborata de psihologie, n scopul ntelegerii si explicarii modalitatilor de
fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care l numim
persoana umana.
n "Dictionar de Psihologie" de Norbert Sillam personalitatea este definita asfel!
""...# element stabil al conduitei unei persoane$ ceea ce o caracterizeaza si o
diferentiaza de o alta persoana."
"P%&S'N()*+(+%( este organizarea dinamica n cadrul individului a acelor
sisteme psihofizice care determina g,ndirea si comportamentul sau caracteristic."
Pentru a ntelege mai bine, vom explica n continuare conceptele din aceasta definitie,
asa cum a facut-o (llport!
'rganizarea dinamica
"Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala "formarea structurilor sau
ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghideaza n mod dinamic activitatea#. *ntegrarea
si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura
personalitatii."...# +ermenul implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la
acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivaa."
Psihofizic
"(cest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici
exclusiv nervoasa. 'rganizarea sa atrage dupa sine functionarea at,t a "spiritului", c,t
si a "trupului" ntr-o unitate inextricabila."
Sisteme
".n sistem "orice sistem# este un complex de elemente ntr-o interactiune reciproca.
' deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de
comportare. (ceste sisteme exista n mod latent n organism chiar c,nd nu actioneaza.
Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate".
Determina
"Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau
directioneaza o activitate si o g,ndire specifica atunci c,nd intra n actiune. +oate
sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. %le
exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adoptative si expresive prin care
personalitatea a/unge sa fie cunoscuta."
0aracteristic
"'rice comportament si orice g,ndire sunt caracteristice persoanei si "...# sunt unice
pentru aceasta."
0omportament si g,ndire
"(cesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un
individ sa faca "...#. %le sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia
ambientala n care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele
psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra."
n "Dictionar de Psihologie", editura 1abel 2334, coordonat de .rsula Schiopu
comportamentul si g,ndirea "...se refera la disponibilitatile generale si caracteristice
pe care le exprima o persoana "fata de altele# si care contureaza identitatea ei
specifica."
STUCTURA PERSONALITII
RELATII
Structura personalit56ii este dat5 nu numai de configura6ia componentelor ei
psihice 7i a relatiilor dintre ele, ci 7i de modul de asimilare n sine a influen6elor altor
componente 7i substructuri.
Personalitatea este unitatea bio-psiho-sociala care se formeaz5 stadial n
ontogeneza 7i determina un mod specific 7i relativ stabil de raportare a omului la
lume 7i la sine nsusi.
0omponentele personalit56ii interac6ioneaz5 unele cu altele, se organizeaz,, se
rela6ioneaz5 reciproc, se ierarhizeaz, d,nd na7tere unei structuri ce dispune de o
arhitectonic5 specific5. n existen6a concret5 a individului ceea ce conteaz5 este nu
at,t prezen6a sau absen6a uneia dintre aceste laturi, nu at,t gradul lor de dezvoltare,
c,t modul propriu n care ele se structureaz5. +ocmai de aceea psihologia trebuie s5
se centreze pe eviden6ierea structurii personalit,6ii, a relatiilor reciproce existente
ntre laturile 7i componentele ei care conduc, n plan psihocomportamental, la efecte
diverse.
(P+*+.D*N*)%
.tilizam deseori expresii precum 8apt pentru9: sau 8inapt pentru...: atunci
cand ne referim la performantele pe care cineva le-a obtinut in efectuarea unei
activitati. De aceea, ma/oritatea definitiilor date aptitudinilor considera performanta
un criteriu principal in diagnosticarea acestora.
(ptitudinile sunt subsisteme operationale ale personalitatii care mi/locesc
performantele supamedii in activitate $ ele explica diferentele dintre oameni
referitoare la posibilitatile acestora de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi si
deprinderi.
Din aceasta perspectiva orice functie sau proces psihic privit din prisma
performantei poate fi considerat aptitudine "de exemplu, memoria, spiritul de
observatie, etc.#.
(ptitudinile se clasifica in doua mari categorii ! aptitudinile simple si
aptitudinile complexe.
(ptitudinile simple intervin in desfasurarea unor activitati diverse. %le sunt
; simple < in sensul ca au o structura relativ omogena. )a randul lor aptitudinile
simple pot fi impartite in ! aptitudini generale "influenteaza reusita in aproape orice
domeniu =inteligenta# $ aptitudini de grup "prezente intr-un numar limitat de
activitati# $ aptitudini specifice "caracteristice unui domeniu restrans de activitate, asa
cum este, de exemplu, ; auzul absolut <#.
(ptitudinile complexe sunt acele aptitudini care asigura reusita intr-un
comportament complex, de regula intr-o profesie sau specialitate "aptitudini de lider
etc.#.
0omplexitatea lor rezulta din faptul ca sunt structurari variate ale unor aptitudini
simple.
+alentul este o combinare specifica de aptitudini care asigura posibilitatea unei
executii superioare intr-o activitate complexa. 0u alte cuvinte, talentul este o
aptitudine complexa de nivel superior.
%xperien6a ne nva65 c5 trebuie s5 ar5t5m pruden65 n prognoza negativ5.
(ptitudinile se pot manifesta 7i mai t,rziu "de ex.! >. Scott a scris primul s5u roman
la ?@ de ani, scriitorul rus (AsaAov a scris prima sa carte la BC de ani#. (ptitudinile se
pot manifesta la v,rste diferite n func6ie de specificul lor. (stfel aptitudinile
senzoriomotorii, cum sunt cele sportive, cunosc perioade de nflorire la v,rsta t,n5r5,
performan6ele n acest domeniu se plafoneaz5 pe la DB-D3 de ani, exist,nd 7i excep6ii.
n domeniul 7tiin6ei cele mai valoroase lucr5ri au fost elaborate ntre ?E-BE de ani.
Notele 7colare nu au valoare predictiv5 notabil5 n ceea ce prive7te
creativitatea. Fumboldtt era socotit n copil5rie ca m5rginit, slab nzestrat$ se
exprimau ndoieli dac5 va primi instruc6ia necesar5$ NeGton era ultimul din clas5.
)innH era considerat de c5tre tat5l s5u ca fiind capabil numai 8s5 coas5 cizme:.
IoliHre mult timp nu a putut nv56a s5 citeasc5. Pasteur, care a adus contribu6ii at,t
de nsemnate n domeniul chimiei organice, n scoal5 era socotit slab tocmai la
chimie. Napoleon a fost un elev mediocru n 7coala militar5, Jerdi a fost respins la
examenul de admitere la 0onservatorul din Iilano, iar /uriul care l-a examinat i-a
trimis o scrisoare n care era sf5tuit s5-7i aleag5 alt5 carier5.
+oate aceste exemple = preluate dup5 (l. &o7ca - ne arat5 de ce trebuie s5 fim
pruden6i n prognoza negativ5 n ceea ce prive7te posibilit56ile copiilor. 0eea ce
ap5rut imposibil la o anumit5 etap5 de dezvoltare a copilului se dovede7te posibil
ntr-o etap5 urm5toare, ca o consecin65 a unei ac6iuni educative /uste.
%ste de re6inut cum din anumite 7coli au ie7it absolven6i care au devenit mari
personalit56i, creatori n diferite domenii, ceea ce nu poate fi explicat doar printr-o
concentrare a talentelor datorat5 hazardului n aceste 7coli. Ietodele de lucru, stilul
de munc5 al 7colii au pondere nsemnat5.
Dezvoltarea aptitudinilor se realizeaz5 n spiral5! ob6inerea unui nivel nalt de
dezvoltare deschide posibilit56i noi pentru dezvoltarea aptitudinilor de un nivel mai
nalt. n cursul acestui proces, se transform5 ns57i dispozi6iile native. Dup5 natura
proceselor psihice implicate n aptitudini vorbim de aptitudini senzoriale "de
exemplu! acuitate vizual5, auditiv5 etc.#$ aptitudini psihomotorii "dexteritate manual5,
coordonarea ochi-m,n5 etc.#, aptitudini intelectuale "inteligen65, aptitudini
matematice etc.# aptitudini fizice "for65 fizic5, memorie chinestezic5, etc.#. Dup5
orientare sau grad de specializare vorbim de! aptitudini generale "inteligen6a,
aptitudine 7colar5#$ aptitudini speciale "aptitudinile profesionale Ne oprim n
continuare asupra unor aptitudini de interes particular pentru 7coal5, sfera produc6iei
7i a culturii.
Personalitatea este constituit5 din temperament, aptitudini 7i caracter. %xista
anumite rela6ii ntre componentele personalit56ii!
1. relaia dintre temperament i caracter;
2. relaia dintre aptitudini i caracter;
3 .relaia dintre temperament i aptitudini.
1. Relaia intre te!pera!ent "i caracter
(dev5rata solu6ie a rela6iei dintre temperament 7i caracter o constituie nici
convertirea unuia n altul, nici topirea temperamentului n caracter, transformarea lui
ntr-o parte a caracterului, ci relevarea interinfluen6elor reciproce cu efecte benefice,
constructive sau, dimpotriv,, erodante 7i dezechilibratoare ale personalit56ii. Dac5
avem n vedere influen6a temperamentului asupra caracterului, atunci constat5m
prezen6a urm5toarelor situa6ii tipice!
2. temperamentul coloreaz5 modul de exprimare, de manifestare n
comportament a tr5s5turilor caracteriale$
D. temperamentul predispune la anumite manifest5ri caracteriale$
?. temperamentul avanta/eaz5 sau provoac5 dificult56i n formarea unor
tr5s5turi caracteriale.
*nfluen6a caracterului asupra temperamentului const5, n principal, n
controlarea, reglarea acestuia din urm5 7i se concretizeaz5 n urm5toarele situa6ii!
2. caracterul re6ine, inhib5 anumite nsu7iri temperamentate$
D. mascheaz5 7i compenseaz5 temporar nsu7irile temperamentale care odat5
manifestate n comportament ar produce efecte dezadaptative$
?. valorific5 la maximum tr5s5turile temperamentale care se asociaz5 n plan
comportamental, cu efecte pozitive.
Se poate deduce c5 fiecare dintre cele dou5 componente ale personalit56ii
de6ine o anumit5 Kputere" asupra celeilalte, chiar dac5 aceasta nu este la fel de mare 7i
la fel de semnificativ,. .n asemenea fapt este mai greu de remarcat n situatiile de
interinfluentare fireasc5, normal5, n schimb, el apare cu mare pregnan65 atunci c,nd
una dintre componente o domin5 pe cealalt5, p,n5 la anihilarea ei. Persoanele
supracontrolate, Kcenzurate", cu un caracter ferm, d,rz, bine conturat au tendin6a de
a-7i controla 7i reprima at,t de mult tr5s5turile temperamentale nc,t pe plan
psihocomportamental apar ca un fel de automate.
#. Relaia intre aptit$ini "i caracter.
(ceasta relatie se relev5 chiar n descrierea "concordant5 sau discordant5# a
oamenilor dup5 cele dou5 componente ale personalit56ii. De exemplu, despre un om
se poate spune c5 este inteligent, dar 7i bun, cinstit, harnic, n timp ce despre un altul
c5 este inteligent, dar r5u, incorect, lene7. %xact acelea7i afirma6ii se pot face 7i
despre un om neinteligent. Din corelarea variabilelor prezentate apar patru situa6ii
tipice!
a# oameni cu aptitudini 7i cu tr5s5turi pozitive$
b# oameni far5 aptitudini, dar 7i f5r5 caracter$
c# oameni cu aptitudini, dar f5r5 caracter$
d# oameni f5r5 aptitudini, dar cu caracter.
Primele dou5 situa6ii sunt de congruen65 "acord, potrivire#, ultimele dou5 de
noncongruent5 "dezacord, nepotrivire#. %le conduc n plan psihologic la efecte total
diferite! de consonan65 sau de disonan65, ultimele fiind tr5ite ca o stare nepl5cut5, de
disconfort psihic se cer a fi eliminate sau m5car reduse. Primele dou5 situa6ii
ilustreaz5 rela6iile de compatibilitate, at,t de sens, c,t 7i de nivel, pe c,nd ultimele
dou5 situa6ii ilustreaz5 rela6iile de incompatibilitate dintre aptitudini 7i caracter.
(ceste tipuri de rela6ii se repercuteaz5 diferit asupra structurii de ansamblu a
personalit56ii. %le conduc fie la armonizarea 7i echilibrarea personalit56ii, la cre7terea
performan6elor ei, fie la apari6ia unor personalit56i dizarmonice, frustrate, neeficiente.
Dintre cele patru situa6ii descrise, doar prima exprim, interac6iunea optim5 dintre
aptitudini 7i caracter, celelalte fiind dezavanta/oase pentru personalitate, evident, n
grade 7i propor6ii diferite. Personalitatea va fi afectat, cu at,t mai mult cu c,t
dezacordul dintre aptitudini 7i caracter este mai profund, de asemenea, cu c,t
posibilit,6ile de compensare reciproc5 sunt extrem de reduse.
&ela6iile de interinfluen6are reciproc5 ntre componentele personalitatii, sunt
importante. 0aracterul, prin sistemul s5u atitudinal, favorizeaz5 sau defavorizeaz5
punerea n valoare a capacit56ilor.(7adar, caracterul valorizeaz5 aptitudinile. 0,nd
atitudinile caracteriale sunt adecvate aptitudinilor atunci influen6a este pozitiv5,
aptitudinile realiz,ndu-se la un nivel performantial. )a r,ndul lor, aptitudinile
modific5 atitudinile caracteriale. (cest fapt are loc atunci c,nd ele sunt integrate n
caracter, deci c,nd mi/loacele ac6iunii sunt convertite n scopuri de via65, c,nd ele
intr5 n sfera preocup5rilor 7i eforturilor permanente ale subiectului. 0,nd un elev 7i
descoper,, fie 7i accidental, nclinatia pentru o anumit5 activitate, u7urin6a cu care ea
poate fi executat5, pl5cerea resim6it5 n urma rezultatelor ob6inute 7i va schimba total
atitudinea fa65 de acea activitate.
&elatiile dintre aptitudini 7i caracter "atitudini# pot fi evaluate dup5 urm5toarele
criterii!
- nivelul la care se situeaz5 cele dou, variabile "n chip absolut! superior,
mediu, inferior$ n chip relativ! prevaz,nd posibilitatea echilibr5rii sau
dezechilibr5rii#$
- sensul n care se manifest, interactiunile "pozitiv 7i reciproc stimulativ$
negativ-univoc sau cvasineutral#$
- caracterul raporturilor dintre aptitudini 7i atitudini "direct sau indirect$ sunt
directe influen6ele dintre atitudinile localizate pe o anumit5 activitate sau pe propriile
posibilit56i 7i aptitudinile individuale 7i speciale corespunz5toare$ sunt indirecte
rela6iile dintre atitudinile generale fa65 de lume 7i aptitudinile specializate, cele dintre
atitudinile concrete 7i aptitudinile generale, cum ar fi inteligen6a#
%. Relaia intre te!pera!ent "i aptit$ini $ este aseman5toare cu cea dintre
temperament 7i caracter. +emperamentul ca latur5 dinamico-energetic5 a
personalit56ii constituie doar o premis5 extrem de general5 n raport cu aptitudinile.
%l nu predetermin5 aptitudinile. +emperamentul /oac5, raportat la aptitudini, rol de
predispozi6ie. Nu s-ar putea totu7i nega existenta unor influen6e reciproce ntre cele
dou5 laturi ale personalit56ii. (stfel, temperamentul poate avanta/a sau provoca
dificult,6i n formarea aptitudinilor, acestea din urm, fiind ns5 dep57ite prin
antrenament sau prin compensare. Pe de alt5 parte, modificarea manifest5rilor
temperamentale este n m5sur5 s5 conduc5 la modificarea aptitudinilor.
n concluzie se pot considera c5 ntre laturile personalit56ii exista rela6ii de!
- ierarhizare, cu dominan6a net5 a caracterului asupra celorlalte dou5 7i cu
capacitatea acestuia de a le regla 7i valorifica maximal$
- interinfluentare, cu efecte pozite sau negative, de avanta/are sau, dimpotriv5,
de periclitare, 7i chiar anulare reciproc5$
- compensare, astfel nc,t unitatea global, a personalit56ii s5 nu fie afectat5$
- feed-bacA, efectele produse de o latur5 n alta repercut,ndu-se chiar asupra
laturi care le-a generat.
Structura personalit56ii este dat5 nu numai de configura6ia componentelor ei
psihice 7i a relatiilor dintre ele, ci 7i de modul de asimilare n sine a influen6elor altor
componente 7i substructuri. *ulius introduce conceptul de integrare organismic5 ce
6inte7te spre considerarea rolului 7i a altor subsisteme "biochimic, fiziologic,
interpersonal# n structura personalit56ii. Lunctionarea optimal5 a acestor subsisteme
comportamentale duce la organizarea lor coerent5 7i la maximizarea performan6elor
ntregului sistem. (l6i autori iau deschidere 7i mai mare personalit5tii prin inser6ia ei
n )ume. Dup5 opinia lui Nuttin, personalitatea este o structur5 bipolar5 8%u-)ume:.
Descrip6ia acestei structuri nu se poate face dec,t n termenii de interac6iuni active,
fapt care implic5 o expunere mult mai laborioas5 dec,t descrierea personalit56ii n
termeni statici. Din aceast5 perspectiv5, personalitatea apare ca un ansamblu
structurat de poten6ialit5ti interrela6ionale cu sine ns,7i 7i cu lumea. n timp ce
schema tipic5 a acestor poten6ialit5ti r5m,ne relativ identic5 cu sine ns57i, con6inutul
ei este foarte maleabil 7i st5 la baza prefacerilor profunde ale personalit56ii. Nuttin
sus6ine c5! KPrin func6iile lui cognitive, dinamice 7i motrice, comportamentul
construie7te lumea situa6iilor semnificative 7i face ca aceast5 lume s5 intre n
personalitate, la fel cum personalitatea se inser5 n lume, actualiz,nd, astfel, ntr-o
manier, creativ5 7i nu f5r5 conflicte, poten6ialit56ile dinamice implicate n structura ei
bipolar5, %u-)ume:.
'pinia lui I. Mlate este par6ial congruent5 cu cea a lui Nuttin. (cesta a ar5tat
cum rela6iile de interinfluen6are reciproc5 dintre componentele personalit56ii conduc
la structurarea 7i func6ionarea ei diferit5. %l consider5 necesar, s5 deschid5
personalitatea c5tre )ume, c5tre ceea ce se nt,mpl5 n 8afara sa", chiar dac5 aceast5
)ume este par6ial construit5 tot de personalitate. Numai n felul acesta, cosidera I.
Mlate, se va putea n6elege at,t specificul personalit56ii, c,t 7i specificul )umii n care
tr5im 7i pe care singuri ne-o construim. (cela7i autor sus6ine c5, dac5 la cele de mai
sus, se ad5ug5 7i interpretarea personalit56ii dintr-o perspectiv5 sinergetic5, bazat5 pe
considerarea nu numai a arhitectonicii personalit56ii, ci 7i a mecanismelor care
conduc la o asemenea arhitectonic5, ca 7i pe principiul ei extraordinar, cel al
interac6iunilor dintre interac6iuni, se va n6elege 7i mai profund adev5rata structur5 a
personalit56ii.
REACTII PSI&OLO'ICE LA (OALA
N Stresul reprezentat de aparitia unei boli, in special a uneia grave, cu prognostic rerzervat sau
sever, implica diferite modalitati de reactie psihologica, printre care se numara! N
Negarea N N N N N N
Proiectia
&ationalizarea
*ntelectualizarea
Iecanismele cognitive si comportamentale de coping
&egresia afectiv comortamentala
Depresia
NEGAREA DEFINITIVA
N Pacientul neaga realitatea bolii,refuzand sa creada ca sufera de respectiva boala pentru a se
prote/a de suferinta pe care i-ar putea-o provoca acceptarea realitatii. ' persoana poate evita
sa se prezinte la medic sau poate ignora constient simptomele unei boli.(lteori, se produce o
comutare a atentiei asupra altor aspecte, chiar neimportante"persoana se gandeste la cu totul
altceva, face alte lucruri decat cele care ar fi necesare, negli/andu-si problemele de sanatate#.
Pacientul evita incostient sa se gandeasca la boala sa, sa-si reaminteasca detalii legate de
debutul si evolutia bolii.
PROIECTIA
N 0onsta in atribuirea in exterior a unor afecte neplacute pe care persoana nu si le recunoaste ca
proprii, pe care inconstient le refuza. *n acest mod, persoanele isi pastreaza nealterata imaginea de
sine si stima de sine. .n pacient poate gandii ca altii sunt vinovati de situatia in care se afla sau
poate afirma ca suferinta celotlanti il face sa sufere mai mult decat propria sa boala."atribie altora
starea negativa proprie, aceasta devenind mai suportabila#.
RATIONALIZAREA
&ationalizarea este o /ustificare logica, dar artificiala, care ascunde fara stirea celui care o
utilizeaza adevaratele motive ale unor /udecati, sentimente sau comportamente ale sale,
deoarece aceste motive, daca ar fi recunoscute, s-ar insoti de anexitate.
&eprezinta un pas inainte in asilmilarea realitatii bolii, desi confruntarea directa este in
continoare evitata. %ste un ansamblu de constructii teoretice menite sa /ustifice un
comportament dezadaptativ si sa reevalueze pozitiv situatia stresanta, in spatele acestor
constructii ascunzandu-se de fapt teama de boala si de consecintele acesteia.
INTELECTUALIZAREA
*ntelectualizarea este un mecanism care recurge la abstractie si generalizare in confruntarea
cu o situatie conflictuala care i-ar produce o anxietate prea mare subiectului daca acesta ar
recunoaste ca este implica personal in respectiva situatie. Prin intelectualizare se incearca
minimalizarea sau neutralizarea emotiilor perturbatoare, neplacute, legate de boala.
Spre exemplu, un pacient suferind de o boala cu evolutie progresiva si prognostic rezervat,
poate incepe sa se informeze asupra afectiunii sale citind literatura de specialitate, privindu-
si suferinta cu o curiozitate stiintifica,fara sa reactioneze emotional la aceasta.
REGRESIA AFECTIV COMPORTAMENTALA
N %ste o reactie inconstienta de aprare din partea bolnavului, care semnifica adoptarea unor atitudini
si comportamente ce tin de studii anterioare si inferioare a personalitatii.
*n cadrul regresiei afectiv comportamentale se inregistreaza!
0entrare preocuparilor asupra propriei persoane si asupra bolii
Dependenta atat de antura/, cat si de personalul medical
)abilitate emiotionala
(nxietate
Oandire magica -pacientul a/unge sa creada in puterea Pmagica a medicului sau a medicamentelor.
MECANISME COMPORTAMENTALE DE COPING
'rientate catre confruntarea cu boala asumarea responsabilitatilor fata de propria persoana
care decurge din situatia de bolnav si den recunoasterea acestei situatii, urmarea sfatului
medical, a regimului igieno-dietetic si a tratamentului medicamentos prescris.
'rientarea catre evitarea realitatii bolii se poate manifesta prin amanarea prezentarii la
medic in cazul aparitiei unor simptome, prin slaba complianta terapeutica sau chiar
negli/area completa aindicatiilor terapeutice sau prin comportamente de genul consumului
excesiv de alcool sau al consumului de droguri in scopul evadarii din situatia stresanta.
DEPRESIA
N Depresia se poate instala la contactul cu realitatea bolii datorita incapacitatii persoanei de a
controla evenimentele. Persoanele care reactioneaza depresiv se manifesta prin!
*magine de sine negativa
*nterpretare negativa a trairilor
Privire negativa a asupra viitorului
Sindromul depresiv se caracterizeaza prin! dispozitie depresiva, anxietate, iritabilitate, uneori
incapacitatea de a resimtii emotii, lipsa de incredere in sine, stima de sine scazuta, auto reprosuri,
indecizie, retragere sociala, dorinta de moarte, inhibitie psihomotorie, scaderea apetitului si a
libidoului, insomnie sau hipersomnie.
Depresia survenita ca reactie la declansarea unei boli somatice poate agrava evolutia acesteia
datorita scaderii imunitatii prin mecanisme neurobiologice complexe.