Sunteți pe pagina 1din 35

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova

Sportului Universitatea de Medicină şi Farmacie Craiova TEZĂ DE DOCTORAT DEPRESIE ŞI COMPORTAMENT SUICIDAR ÎN

TEZĂ DE DOCTORAT

DEPRESIE ŞI COMPORTAMENT SUICIDAR ÎN JUDEŢUL DOLJ. STUDIU EPIDEMIOLOGIC

- rezumat -

Conducător Ştiinţific Prof. Univ. Dr. Tudor UDRIŞTOIU

CRAIOVA

2010

Doctorand Dr. Luiza Mirela POPA

CUPRINS

CUPRINS INTRODUCERE. IMPORTANŢA PROBLEMEI 8 CAP. I. COMPORTAMENTUL SUICIDAR 10 2.1. PERSPECTIVĂ ISTORICĂ

INTRODUCERE. IMPORTANŢA PROBLEMEI

8

CAP. I. COMPORTAMENTUL SUICIDAR

10

2.1. PERSPECTIVĂ ISTORICĂ

10

2.2. IPOTEZE NEUROBIOLOGICE ÎN ETIOPATOGENIA COMPORTAMENTULUI SUICIDAR

11

CAP. II. DATE EPIDEMIOLOGICE

16

2.1.

SEXUL

17

2.2.

VÂRSTA

18

2.3.

STATUSUL MARITAL ŞI PROFESIONAL

21

2.4.

BOLILE SOMATICE

21

2.5.

MODALITĂŢI DE SUICID

22

CAP. III. COMPORTAMENTUL SUICIDAR ÎN BOLILE PSIHICE

23

3.1. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DEPRESIVE

25

3.2. SUICIDUL ÎN TULBURAREA AFECTIVĂ BIPOLARĂ

27

3.3. SUICIDUL ÎN SCHIZOFRENIE

28

3.4. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DETERMINATE DE CONSUMUL DE SUBSTANŢE

29

3.5. SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DE PERSONALITATE

30

CAP. IV. FACTORI DE RISC PENTRU COMPORTAMENTUL SUICIDAR

31

4.1. FACTORI BIOLOGICI

32

4.2. FACTORI PSIHOLOGICI COGNITIV-COMPORTAMENTALI

33

4.3. FACTORI DE RISC SOCIALI

34

33 4.3. FACTORI DE RISC SOCIALI 34 CAP. V. IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII. COORDONATE

CAP. V. IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII. COORDONATE METODOLOGICE

37

5.1.

IPOTEZA DE LUCRU

37

5.2.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII

37

5.3.

COORDONATE METODOLOGICE

38

CAP. VI. REZULTATE

43

6.1.

LOTUL A

43

6.1.1.

Evoluţia anuală a suicidului

43

6.1.2.

Sex şi grupe de vârstă

46

6.1.3.

Mediu de provenienţă

48

6.1.4.

Ocupaţie

52

6.1.5.

Statut marital

54

6.1.6.

Modalitatea suicidară

55

6.2.

SUBLOTUL A1

62

6.2.1.

Sex

64

6.2.2.

Grupe de vârstă

65

6.2.3.

Mediu de provenienţă

65

6.2.4.

Modalitate suicidară

66

6.3. LOTUL B

67

6.3.1.

Sex şi grupe de vârstă

67

6.3.2.

Mediu de provenienţă

69

6.3.3.

Statut marital

73

6.3.4.

Ocupaţie

77

6.3.5.

Modalitate suicidară

79

6.3.6.

Antecedente heredocolaterale

82

6.3.7.

Stadiul evolutiv al tulburării depresive

84

6.3.8.

Consumul de alcool

87

CAP. VII. DISCUŢII

91

CONCLUZII

100

BIBLIOGRAFIE

102

INTRODUCERE. IMPORTANŢA PROBLEMEI

Conduita suicidară îmbracă aspecte etiologice, semiologice şi sociologice atât de variate, încât obţinerea unei perspective unitare asupra fenomenului devine dificilă. Opiniile şi doctrinele referitoare la suicid au cunoscut de-a lungul timpului distorsiuni şi controverse datorate mişcărilor culturale ale epocii şi nivelului cunoaşterii ştiinţifice al momentului. Istoric, abordarea suicidului a cunoscut extreme, de la condamnări civile şi religioase, la evaluări exclusiv patologice; Esquirol, de pildă, considera toţi suicidarii ca fiind alienaţi mintal. Misterios, scandalos şi angoasant în acelaşi timp, suicidul a fost anatemizat şi privit ca delict. În zilele noastre, însă, riscă să se transforme într-o cotă statistică deprivată de valoare individuală. Literatura privind aspectele clinice, de asistenţă şi prevenţie a suicidului a luat amploare în ultimii ani. Datele statistice relevă clar anumite aspecte, ultracunoscute de acum, ca de exemplu faptul că rata suicidului este mai mare la bărbaţi, în timp ce tentativele sunt mai frecvente la femei; faptul că există o intensificare sezonieră a fenomenului sau faptul că bărbaţii preferă ca mijloace de suicid spânzurarea şi autoagresiunea, în timp ce femeile utilizează mijloace mai puţin agresive, ca supradoza de medicamente sau asfixia. Aceste date ajută la o imagine de ansamblu asupra fenomenului, deşi multe suiciduri sau comportamente suicidare rămân neraportate, nestudiate şi neînţelese datorită unor vicii de procedură sau discordanţe în ceea ce priveşte definirea suicidului de către diferiţi cercetători. Tendinţa de a considera suicidarii ca bolnavi mintal îşi poate găsi o motivaţie istorică. Astfel, în Evul Mediu, în special în ţările occidentale, suicidul era în mod drastic condamnat, atât de către Biserica Catolică, cât şi de lege. Faţă de boala mintală, însă, se manifestă toleranţă şi ea a putut reprezenta o motivaţie pentru supraviețuitori, care putea evita în acest mod penalităţi foarte dure. De fapt, orice periplu istoric sau geografic poate indica atât relativitatea culturală de abordare a suicidului, cât şi a bolii mintale. Atât criteriile de definire a bolilor mintale, cât şi criteriile de considerare ale unui suicid sau tentative diferă şi manifestă instabilitate de abordare. Este recunoscut faptul că un număr destul de redus de acte suicidare este în relaţie cu boli psihice clare, evidenţiabile. În rest, rămâne la latitudinea celui care efectuează cercetarea dacă va lua în studiu o reacţie tranzitorie, clasificând-o ca boală sau ca răspuns normal la situaţii speciale. În al doilea rând, dificultăţile pot apare şi în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a prezenţei unei boli psihice în momentul comiterii actului suicidar. Pe de altă parte, datele de la subiecţii cu tentative suicidare nu pot fi corelate cu informaţiile obţinute în cazul unor suiciduri finalizate, deoarece reprezintă două grupuri diferite. Cercetarea de faţă, cu o bază teoretică justificatoare, porneşte de la ipoteza că un comportament suicidar depăşeşte condiţionarea patologică, extinzându-se în sistemul individual de valori morale şi la modalitatea personală de răspuns la factori psihostresanţi. Totodată, abordarea studiului etiopatogenic al suicidului din depresie a fost motivată de realitatea că tulburarea depresivă reprezintă sindromul psihiatric cel mai frecvent întâlnit în practică, cu etiologie heterogenă şi multifactorială şi o multitudine de tipuri clinice. Achiziţiile ştiinţifice din ultimele decenii generează noi perspective în descifrarea fenomenului suicidar, definindu-l ca o problemă multi- şi interdisciplinară rămasă încă sub semnul interogaţiei ştiinţifice, în ciuda eforturilor depuse şi a vechimii sale.

Capitolul I IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII. COORDONATE METODOLOGICE
Capitolul I
IPOTEZA DE LUCRU. SCOPUL LUCRĂRII.
COORDONATE METODOLOGICE

1.1. Ipoteza de lucru

Determinismul multifactorial al comportamentului autolitic aduce în prim-plan problema evaluării factorilor de risc şi predicţie, atât în evoluţia tulburărilor psihopatologice, cât şi în diferitele momente ale dezvoltării ontogenetice. Deşi este o problemă de sănătate publică, a cărui amploare este în creştere, studiile naţionale şi internaţionale nu acoperă problematica suicidului. Un studiu epidemiologic în domeniu, în teritoriul nostru, prezintă interes atât din punct de vedere euristic, cât şi operaţional.

1.2. Scopul şi obiectivele cercetării

Scop Stabilirea dimensiunilor şi caracteristicilor fenomenului suicidar în judeţul Dolj, în perioada 2001-2005.

Obiectivele cercetării Obiective principale

Stabilirea prevalenţei comportamentului suicidar în judeţul Dolj pe o perioadă de

cinci ani.

Evidenţierea factorilor de risc pentru comportamentul suicidar.

Obiectiv secundar

Analiza relaţiilor comportamentului suicidar cu depresia.

1.3. Coordonate metodologice

Studiu epidemiologic retrospectiv, bazat pe datele existente la Institutul de Medicină Legală Craiova despre subiecţii care au decedat prin suicid în intervalul menţionat şi date clinice despre subiecţii cu tentativă de suicid, utilizându-se datele medicale consemnate în foile de observaţie clinică şi în fişele de dispensarizare ale pacienţilor cu tulburare depresivă şi comportament autolitic internaţi în cele două clinici de Psihiatrie.

Au fost înregistraţi următorii indicatori:

Sex;

Vârsta la momentul actului suicidar:

- 20 ani

- 21-35 ani

- 36-50 ani

-

51-65 ani

-

Peste 65 ani

Mediul de provenienţă:

- Rural

- Urban

Ocupaţie:

- Studenţi

- Loc de muncă stabil

- Şomeri, fără ocupaţie

- Pensionari

Statut marital:

- Căsătoriţi

- Necăsătoriţi

- Văduvi

- Divorţaţi

Modalitate suicidară:

- Spânzurare

- Intoxicaţii medicamentoase sau cu alte substanţe

- Precipitare

- Alte modalităţi (aruncare în faţa trenului, autoagresiune, submersie)

Antecedentele heredocolaterale pentru boală psihică şi comportament autolitic, cu menţiunea că acest item a putut fi luat în considerare numai la pacienţii lotului B, deoarece în cazul lotului A aceste date nu au fost consemnate;

Intervalul între debutul depresiei şi tentativa suicidară, consemnată de asemenea numai în cazul lotului B;

Consumul de alcool

Rezultate obţinute au fost prelucrate separat pe loturi, iar ulterior s-a utilizat corelarea unor indicatori rezultaţi din analiza statistică a loturilor şi sublotului.

Loturi de lucru

Lot A=574 subiecţi cu suicid finalizat (din care 405 bărbaţi şi 169 femei) aflaţi în evidenţa Institutului de Medicină Legală Craiova în perioada 2001-2005;

Sublot A1=28 subiecţi (13 bărbaţi şi 15 femei) aparţinând lotului A, diagnosticaţi cu tulburare depresivă;

Lot B=314 subiecţi cu tulburare depresivă internaţi pentru tentativă de suicid în cele două secţii clinice de Psihiatrie ale Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Craiova în intervalul menţionat (142 bărbaţi şi 172 femei).

Criteriul de includere

Subiecţi cu comportament autolitic înregistraţi în intervalul 2001-2005 cu

domiciliul în judeţul Dolj. Criteriul de excludere

Subiecţi ale căror date sunt insuficiente, inaccesibile.

Aparat statistic Analiza de corelaţie constă în determinarea coeficientului de corelaţie Pearson care se bazează pe construirea tabelului de corelaţie. Seria X de date este constituită din datele ce exprimă vârsta fiecărui pacient iar seria Y este constituită din datele ce exprimă scorul obţinut de fiecare pacient.

Coeficientul de corelaţie „r” are o variaţie în intervalul [-1, +1], valoarea sa maximă fiind –1 (când corelaţia este inversă) şi +1 (când corelaţia este directă). Valoarea minimă a acestui coeficient este 0. Când coeficientul de variaţie este pozitiv, între cele două serii de date există o legătură directă (când distribuţiile de date cu valori mari dintr-o serie de date cresc, cresc într-o anumită proporţie şi distribuţiile de date cu valori mărite din seria cealaltă de date, adică pe măsură ce creşte vârsta pacienţilor ar trebui să crească scorurile pe scala respectivă). Când coeficientul de variaţie este negativ, între cele două serii de date există o legătură inversă (când distribuţiile de date cu valori mici dintr-o serie de date cresc, cresc într- o anumită proporţie şi distribuţiile de date cu valori mărite din seria cealaltă de date, adică pe măsură ce creşte vârsta pacienţilor ar trebui să scadă scorurile pe scala respectivă). După calcularea coeficientului de corelaţie Pearson (care arată intensitatea şi sensul legăturii), prin algoritmul Abramowitz s-a calculat valoarea p a pragului de semnificaţie care arată dacă legătura studiată are semnificaţie statistică sau nu, precum şi probabilitatea cu care poate exista această legătură.

Limitările cercetării sunt legate de incompletitudinea datelor privind evoluţia şi tratamentul psihotrop al unora dintre subiecţii luaţi în studiu, suicidul disimulat, tendinţa pacienţilor de a ascunde unele tentative de suicid din antecedente şi, ca atare, neconsemnarea lor în fişele de dispensarizare, dificultăţi în prelucrarea datelor şi formularea concluziilor datorate numărului mare de variabile.

Capitolul II REZULTATE
Capitolul II
REZULTATE

2.1. Lotul A

2.1.1. Evoluţia anuală a suicidului

În judeţul Dolj, peak-ul cazurilor de suicid în intervalul studiat s-a situat în anul 2001, valorile fiind asemănătoare pentru anul următor. După o scădere semnificativă a numărului de cazuri în 2003, se produce un rebound în anul 2004, urmat de o scădere în ultimul an al perioadei (Tabel II). În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, se observă că în toţi anii studiaţi numărul bărbaţilor cu suicid finalizat este mai mare decât al femeilor, cea mai importantă diferenţă înregistrându-se în anul 2003, când raportul este de 2,80/1 (Fig. nr. 1, 2). În lotul A, suicidul finalizat a fost întâlnit în proporţie mai mare la pacienţii din mediul rural, în anul 2004 înregistrându-se cea mai importantă diferenţă între cele două medii de provenienţă, raportul rural/urban fiind peste 2/1 (Tabel II).

Tabel II. Distribuţia cazurilor de suicid în perioada 2001-2005

 

Rural

 

Urban

 

Total

 

An de studiu

Abs.

0

/ 0000

Abs.

0

/ 0000

Abs.

0

/ 0000

2001

78

21,74

53

13,84

131

17,66

2002

77

21,02

49

13,30

126

17,15

2003

59

16,51

42

11,41

101

13,92

2004

76

22,47

43

11,18

119

16,46

2005

60

17,79

37

9,65

97

13,46

3,00 2,60 2,50 2,80 2,42 2,40 2,40 2,00 1,90 1,50 1,00 0,50 0,00 2001 2002
3,00
2,60
2,50
2,80
2,42
2,40
2,40
2,00
1,90
1,50
1,00
0,50
0,00
2001
2002
2003
2004
2005
Medie

Fig. nr. 1. Raportul bărbaţi/femei în perioada studiată

80 72,27 70 74,26 65,65 70,63 71,13 60 50 % 40 Bărbaţi 34,35 29,37 28,87
80
72,27
70
74,26
65,65
70,63
71,13
60
50
% 40
Bărbaţi
34,35
29,37
28,87
30
Femei
27,73
25,74
20
10
0
2001
2002
2003
2004
2005

Fig. nr. 2. Distribuţia lotului A pe ani, în funcţie de sex

2.1.2. Sex şi grupe de vârstă

Repartiţia lotului pe sexe evidenţiază numărul mai mare de bărbaţi – 405, reprezentând 70,56%, în comparaţie cu 169 femei, însumând doar 29,44%. Cel mai mare număr de subiecţi bărbaţi – 115, sunt în grupa de vârstă 51-65 ani, şi cu

o mică diferenţă – 112 bărbaţi, în grupa 36-50 ani. Cea mai mică reprezentare o au bărbaţii

din grupa sub 20 ani 17 cazuri. La femei diferenţa între numărul subiecţilor din cele 5 grupe de vârstă nu este la fel de evidentă ca în cazul bărbaţilor, iar numărul cel mai mare de subiecţi este în grupa de vârstă peste 65 ani – 59, urmată de grupa 51-65 ani cu 41 cazuri. Valorile relative în funcţie de sex şi grupa de vârstă relevă ponderea mai mare a

bărbaţilor faţă de femei la toate grupele şi faptul că peste 65 ani diferenţa între cele două sexe se reduce – 13,94% bărbaţi vs. 10,28% femei. Cele mai multe cazuri sunt cuprinse în grupele de vârstă 51-65 ani, 36-50 ani şi peste 65 ani, în ordine descrescătoare: 156 cazuri (27,18%), 151 (26,31%) şi 139 (24,22%). Cele mai puţine cazuri, dar situate la o diferenţă de 12% sunt în grupele 21-35 ani 100 (17,42%)

şi sub 20 ani – 28 (4,88%) Fig. nr. 3.

25 20,03 19,51 20 14,11 13,94 Bărbaţi 15 10,28 Femei % 10 7,14 6,79 2,96
25
20,03
19,51
20
14,11
13,94
Bărbaţi
15
10,28
Femei
%
10
7,14
6,79
2,96
3,31
5
1,92
0
ani
≤20
21-35
36-50
51-65
>65

Fig. nr. 3. Distribuţia lotului A pe sexe, după grupa de vârstă

Se observă corelația semnificativă între sexul bărbătesc și numărul de decese prin suicid (r=0,78; p<0,001), cu un vârf în intervalul 21-35 de ani (r=0,91; p<0,001).

2.1.3. Mediu de provenienţă

Se remarcă ponderea mai mare a cazurilor de suicid în mediul rural, comparativ cu cel urban: 350 cazuri (60,98%) în rural şi 224 (39,02%) în urban. Repartiţia pe sexe în funcţie de mediul de provenienţă evidenţiază faptul că în mediul rural este mai mare ponderea atât a bărbaţilor – 259 cazuri (63,95%), cât şi a femeilor – 91 cazuri (53,85%). Diferenţa între rural şi urban este mai mare însă în cazul bărbaţilor – 63,95% vs 36,05%, în comparaţie cu femeile care au o reprezentare de 53,85% în rural şi 46,15% în urban (Fig. nr. 4).

63,95 70 53,85 46,15 60 36,05 50 Bărbaţi Femei % 40 30 20 10 0
63,95
70
53,85
46,15
60
36,05
50
Bărbaţi
Femei
% 40
30
20
10
0
Rural
Urban

Fig. nr. 4. Distribuţia lotului A pe sexe, după mediul de provenienţă (separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, remarcăm predominenţa netă a bărbaţilor din mediul rural, a căror pondere – 45,12%, este semnificativ mai mare decât a celor din urban 25,44% - raport rural/urban=1,77; p<0,01 (Fig. nr. 5). Femeile, reprezentând 39,02% din lot, sunt reprezentate în proporţii asemănătoare în cele două medii de rezidenţă – 15,85% în rural, respectiv 13,59% în urban (raport rural/urban=1,16; p>0,05).

45,12 50 40 25,44 Bărbaţi % 30 Femei 15,85 13,59 20 10 0 Rural Urban
45,12
50
40
25,44
Bărbaţi
% 30
Femei
15,85
13,59
20
10
0
Rural
Urban

Fig. nr. 5. Distribuţia lotului A pe sexe, după mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

Analiza lotului pe grupe de vârstă, în funcţie de mediul de provenienţă arată o reprezentare semnificativă a persoanelor cu vârste înaintate în ambele medii, cea mai importantă proporţie – 28,57%, aparţinând intervalului de vârstă 51-65 ani în rural, urmată la mică distanţă de vârstele peste 65 ani – 27,43%. (Fig. nr. 6).

Ponderea cea mai redusă revine subiecţilor cu vârste sub 20 ani din mediul urban. În acest mediu de rezidenţă, reprezentarea pe grupe de vârstă în funcţie de mediul de provenienţă are aspectul unei curbe de aspect gaussian, cu un peak în intervalul 36-50 ani. Valorile sunt asemănătoare în acest interval de vârstă pentru cele două medii.

32,14 35 28,57 27,43 30 25,00 22,57 25 19,20 19,20 Rural 20 16,29 Urban %
32,14
35
28,57
27,43
30
25,00
22,57
25
19,20
19,20
Rural
20
16,29
Urban
% 15
10
5,14
4,46
5
0
≤20
21-35
36-50
51-65
>65

Fig. nr. 6. Distribuţia lotului A în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă (separat pe sexe)

În mediul rural, rata suicidului finalizat creşte odată cu avansarea în vârstă (Fig. nr. 7). În mediul urban, distribuţia este diferită, în sensul că după 50 ani se produce o scădere liniară a frecvenţei fenomenului.

20 17,42 16,72 13,76 15 12,54 9,93 Rural 9,76 Urban % 10 7,49 7,49 3,14
20
17,42
16,72
13,76
15
12,54
9,93
Rural
9,76
Urban
% 10
7,49
7,49
3,14
5
1,74
0
≤20
21-35
36-50
51-65
>65

Fig. nr. 7. Distribuţia lotului A în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

2.1.4. Ocupaţie

Distribuţia pe sexe, în funcţie de categoria ocupaţională, este identică la pensionari şi studenţi (sex ratio = 2,60 în favoarea bărbaţilor); la şomeri şi persoane fără ocupaţie, raportul este tot în favoarea bărbaţilor, dar cu o valoare de 4,71, în timp ce femeile cu loc de muncă stabil au comis mult mai frecvent suicid raport B/F=0,31 (Fig. nr. 8). După statutul ocupaţional, în lotul A predomină în proporţie de 42,68% pensionarii, urmaţi, la mică distanţă, de şomeri şi persoane fără ocupaţie – 41,81% (Fig. Nr. 9). O pondere relativ importantă – 12,37% au deţinut şi persoanele cu loc de muncă stabil, în timp ce numărul studenţilor este redus.

48,89 43,7 50 40,24 40 31,95 24,85 30 Bărbaţi Femei % 20 4,2 10 3,21
48,89
43,7
50
40,24
40
31,95
24,85
30
Bărbaţi
Femei
%
20
4,2
10
3,21
2,96
0
Pensionari
Şomeri,
Loc de muncă
stabil
Studenţi
fără ocupaţie

Fig. nr. 8. Distribuţia lotului A pe sexe, după ocupaţie (separat pe sexe)

34,49 40 30,84 30 Bărbaţi % 20 11,85 Femei 9,41 7,32 10 2,96 2,26 0,87
34,49
40
30,84
30
Bărbaţi
% 20
11,85
Femei
9,41
7,32
10
2,96
2,26
0,87
0
Pensionari
Şomeri,
fără ocupaţie
Loc de muncă
stabil
Studenţi

Fig. nr. 9. Distribuţia lotului A pe sexe, după ocupaţie (faţă de întregul lot)

Din predominanța șomerilor și a pensionarilor între pacienții cu suicid finalizat se observă o corelație semnificativă între absența unei ocupații stabile și numărul de cazuri de suicid. Corelația este înalt semnificativ statistică, p<0,001.

2.1.5. Statut marital

Bărbaţii căsătoriţi au deţinut majoritatea absolută în cadrul lotului – 288 cazuri (Fig. nr. 10). Ponderea femeilor căsătorite este, de asemenea, importantă. Femeile văduve au fost în număr superior celor divorţate, în timp ce la bărbaţi situaţia se inversează. Toate aceste date trebuie interpretate în raport cu structura populaţiei generale.

71,11 80 57,99 60 Bărbaţi % 40 Femei 23,21 24,85 10,65 20 6,51 3,7 1,98
71,11
80
57,99
60
Bărbaţi
% 40
Femei
23,21
24,85
10,65
20
6,51
3,7
1,98
0
Căsătoriţi
Necăsătoriţi
Văduvi
Divorţaţi

Fig. nr. 10. Distribuţia lotului A pe sexe, după statutul marital (separat pe sexe)

În lotul A se observă predominanța sinuciderilor în cazul subiecților căsătoriți, (corelație înalt semnificativă statistic; r=0,891 p<0,001), în ciuda faptului că în literatură familia și mediul social oferit de aceasta reprezintă un factor de protecție pentru pacienții cu tendințe suicidale. Apare totuşi importantă ponderea persoanelor necăsătorite, raportat la populaţia generală. Subiecţii separaţi prin divorţ sau decesul partenerului s-au regăsit în proporţii egale (Fig. nr. 11).

60 50,17 50 40 Bărbaţi 30 Femei 17,07 % 16,38 20 7,32 10 3,14 2,61
60
50,17
50
40
Bărbaţi
30
Femei
17,07
%
16,38
20
7,32
10
3,14
2,61
1,39
1,92
0
Căsătoriţi
Necăsătoriţi
Văduvi
Divorţaţi

Fig. nr. 11. Distribuţia lotului A pe sexe, după statutul marital (faţă de întregul lot)

2.1.6. Modalitatea suicidară

Pe sexe, observăm predominenţa bărbaţilor la toate categoriile de modalităţi suicidare (Fig. nr. 12). Repartiţia pe modalităţi respectă, în mare, acelaşi pattern la ambele sexe. Categoria „alte modalităţi” a inclus suicidul prin submersie, aruncare în faţa trenului şi cazuri de autoagresiune, prin arme albe sau de foc. Diferenţa cea mai notabilă între bărbaţi şi femei este remarcată la suicidul prin spânzurare, unde raportul este de 3,51. Se poate observa o asociere pozitivă între alegerea ca metodă de suicid a spânzurării, in cazul pacienților de sex masculin, comparativ cu femeile unde asocierea a fost mai slabă din punct de vedere statistic (77,04% în cazul bărbaților vs 52,66% în cazul femeilor; test ANOVA p<0,05).

77,04 80 70 52,66 60 50 Bărbaţi Femei % 40 26,04 30 20 11,36 10,65
77,04
80
70
52,66
60
50
Bărbaţi
Femei
% 40
26,04
30
20
11,36
10,65
10,65
6,67
4,94
10
0
Spânzurare
Intoxicaţii
Precipitare
Alte modalităţi

Fig. nr. 12. Distribuţia lotului A pe sexe, după modalitatea suicidară (separat pe sexe)

Luând în considerare întregul lot A, observăm că în timp ce la bărbaţi spânzurarea a fost de departe modalitatea cea mai frecventă – 54,36% din lot, la femei repartiţia este oarecum mai uniformă, dar tot cu predominenţa spânzurării – 15,51% (Fig. nr. 13). Diferenţele dintre sexe se estompează în ceea ce priveşte intoxicaţiile şi precipitarea, cu menţiunea că femeile au „preferat” medicamentele, iar bărbaţii alte substanţe, în special cele de uz agricol. Distribuţia pe grupe de vârstă înregistrează, de asemenea, spânzurarea ca modalitate predominentă la toate categoriile (de la 61,43% peste 65 ani, la 78,06% în intervalul 51-65 ani) Fig. nr. 14. În ceea ce priveşte intoxicaţiile, remarcăm ponderea ridicată a acestei modalităţi suicidare la vârstele mai tinere.

54,86 60 50 Bărbaţi 40 Femei % 30 15,51 20 8,01 7,67 4,7 10 3,48
54,86
60
50
Bărbaţi
40
Femei
% 30
15,51
20
8,01
7,67
4,7
10
3,48
3,14
3,14
0
Spânzurare
Intoxicaţii
Precipitare
Alte modalităţi

Fig. nr. 13. Distribuţia lotului A pe sexe, după modalitatea suicidară (faţă de întregul lot)

10,71 7,1 Alte modalităţi 7,89 5,10 6,9 4,29 3,23 Peste 65 Precipitare 8,55 51-65 12,24
10,71
7,1
Alte modalităţi
7,89
5,10
6,9
4,29
3,23
Peste 65
Precipitare
8,55
51-65
12,24
6,9
36-50
21-35
23,57
11,61
≤20
Intoxicaţii
11,84
14,29
24,14
61,43
78,06
Spânzurare
71,71
68,37
62,07
0
10
20
30
40
50
60
70
80
%

Fig. nr. 14. Distribuţia lotului A pe grupe de vârstă, după modalitatea suicidară (separat pe grupe de vârstă)

Distribuţia pe grupe de vârstă în funcţie de modalitatea suicidară evidenţiază aceeaşi superioritate a ponderii suicidului prin spânzurare, diferenţa faţă de celelalte modalităţi fiind cel mai bine reliefată la categoria de vârstă 51-65 ani. Vârstele tinere sunt puţin predispuse către suicid prin precipitare sau alte modalităţi. Suicidul prin ingestie de substanţe toxice a avut o reprezentare relativ importantă la vârstele de peste 65 ani.

2,61 1,92 Alte modalităţi 2,09 0,87 0,35 1,05 0,87 Peste 65 Precipitare 2,26 2,09 51-65
2,61
1,92
Alte modalităţi
2,09
0,87
0,35
1,05
0,87
Peste 65
Precipitare
2,26
2,09
51-65
0,35
36-50
5,75
21-35
3,14
Intoxicaţii
3,14
≤20
2,44
1,22
14,98
21,08
Spânzurare
18,99
11,67
3,14
0
5
10
15
20
25
%

Fig. nr. 15. Distribuţia lotului A pe grupe de vârstă, după modalitatea suicidară (faţă de întregul lot)

Analizând modalitatea suicidară relativ la mediul de provenienţă, remarcăm ponderea ridicată a intoxicaţiilor în mediul rural, diferenţa fiind determinată de accesibilitatea crescută la substanţe toxice de uz agricol în acest mediu (Fig. nr. 16). Pe de altă parte, metoda precipitării apare mult mai frecvent în mediul urban, fapt datorat existenţei în acest mediu a mijloacelor practice (clădiri înalte). Submersia, autoagresiunea şi aruncarea în faţa trenului nu prezintă diferenţe semnificative în cele două medii.

72,57 80 65,63 70 60 50 Rural Urban % 40 30 17,14 13,84 13,39 20
72,57
80
65,63
70
60
50
Rural
Urban
% 40
30
17,14
13,84
13,39
20
11,61
8,29
10
2
0
Spânzurare
Intoxicaţii
Precipitare
Alte modalităţi

Fig. nr. 16. Distribuţia lotului A pe mediul de provenienţă, după modalitatea suicidară (separat pe medii)

Pentru întregul lot, spânzurarea a predominat în cazul suicidului finalizat, în întreaga perioadă însumându-se 401pacienţi – 69,86%, care au apelat la această metodă, cei din mediul rural având o reprezentare net superioară – 44,25% faţă de 25,61% în urban (Fig. nr. 17). Ingestia de diferite substanţe toxice, a doua metodă utilizată ca frecvenţă, se situează la mare distanţă, la 15,68% din lot. Afinitatea faţă de această metodă a fost datorată uşurinţei procurării substanţelor toxice, de multe ori de la locul de muncă sau ca substanţe uzuale folosite în activităţile zilnice, în rural.

50 44,25 40 25,61 30 Rural Urban % 20 10,45 5,23 5,40 5,05 4,53 10
50
44,25
40
25,61
30
Rural
Urban
%
20
10,45
5,23
5,40
5,05
4,53
10
1,22
0
Spânzurare
Intoxicaţii
Precipitare
Alte modalităţi

Fig. nr. 17. Distribuţia lotului A pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară (faţă de întregul lot)

2.2. Sublotul A1

Prevalenţa subiecţilor cu afecţiuni psihiatrice cunoscute în lotul A a fost de 9,93% (Fig. nr. 18). Se observă predominenţa tulburării depresive unipolare – 4,01%. O pondere relativ importantă au deţinut, de asemenea, pacienţii cu schizofrenie, numărul acestora fiind dublu faţă de cel al pacienţilor bipolari. Importanţa depresiei, fie ca depresie unipolară sau episod depresiv din boala bipolară, apare mai evidentă dacă luăm în considerare ponderea sa raportată la numărul pacienţilor suicidari cunoscuţi cu afecţiuni psihiatrice, aşa cum relevă fişele IML Craiova. Global, cazurile de depresie au însumat 49,12% din totalul subiecţilor cu suicid finalizat şi diagnostic psihiatric consemnat anterior actului (Fig. nr. 19).

0,87 4,01 1,74 3,31 90,07 TD unipolară TD bipolară Schizofrenie Alte tulb. Fără date
0,87
4,01
1,74
3,31
90,07
TD unipolară
TD bipolară
Schizofrenie
Alte tulb.
Fără date

Fig. nr. 18. Structura lotului A după diagnosticul psihiatric

Se remarcă predominanța cazurilor cu diagnosticul de tulburare depresivă mono- sau bipolară, acest fapt sugerând strânsa corelație între această afecțiune și suicidul (test CHI pătrat 11,31; p<0,01). Corelații semnificative statistic cu suicidul mai există și cu schizofrenia (test CHI pătrat 7,43; p<0,05).

33,33 40,35 TD unipolară TD bipolară Schizofrenie Alte tulb. 17,54 8,77
33,33
40,35
TD unipolară
TD bipolară
Schizofrenie
Alte tulb.
17,54
8,77

Fig. nr. 19. Distribuţia diagnosticelor psihiatrice

2.2.1. Sex

Dat fiind că tulburările afective reprezintă grupa de afecţiuni psihice care conduc cel mai frecvent la suicid, am cumulat cazurile de suicid cu depresie unipolară şi episod depresiv din tulburarea bipolară, obţinând un total de 28 cazuri – 49,12% din subiecţii cu diagnostic psihiatric precizat, constituindu-se sublotul A1. În sublotul A1 predomină femeile cu depresie – 53,57% faţă de 46,43% bărbaţi (Fig. nr. 20). Nu se observă diferențe semnificative statistic în cazul tulburării depresive între cele două sexe (p>0,05).

46,43 53,57 Bărbaţi Femei
46,43
53,57
Bărbaţi
Femei

Fig. nr. 20. Distribuţia lotului A1 după sex

2.2.2. Grupe de vârstă

Pe grupe de vârstă, remarcăm ponderea redusă a subiecţilor cu vârste tinere, intervalul sub 20 ani nefiind reprezentat (Fig. nr. 21). Vârstele peste 36 ani au o repartiţie egală pe intervalele studiate. Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă, în contextul tulburărilor depresive, relevă o preponderență a apariției acestora la pacienții peste 35 de ani (96,43% din cazuri, p<0,001).

0 3,57 32,14 32,14 ≤20 ani 21-35 ani 36-50 ani 51-65 ani Peste 65 ani
0
3,57
32,14
32,14
≤20 ani
21-35 ani
36-50 ani
51-65 ani
Peste 65 ani
32,14

Fig. nr. 21. Distribuţia sublotului A1 pe grupe de vârstă

2.2.3. Mediu de provenienţă

În cazul depresiei cu suicid finalizat, raportul dintre mediile de provenienţă se inversează în favoarea mediului urban, reprezentând 78,57% din sublot, în timp ce pacienţii din rural au însumat numai 6 cazuri – 21,43% (Fig. nr. 22). Putem concluziona că marea majoritate a cazurilor diagnosticate provin din mediul urban (p<0,01), fapt datorat în parte și adresabilității crescute a serviciilor psihiatrice în acest mediu.

21,43 Rural Urban 78,57
21,43
Rural
Urban
78,57

Fig. nr. 22. Distribuţia sublotului A1 după mediul de provenienţă

2.2.4. Modalitate suicidară

Majoritatea pacienților depresivi au ales ca metodă de suicid spânzurarea (75% din total, p<0,01). Precipitarea reprezintă a doua metodă ca pondere în cadrul acestei categorii de pacienți, cu un procent mult scăzut (14,29% din cazuri, p<0,05) Fig. nr. 23.

3,57 7,14 14,29 Spânzurare Precipitare Intoxicaţii 75 Autoagresiune
3,57
7,14
14,29
Spânzurare
Precipitare
Intoxicaţii
75
Autoagresiune

Fig. nr. 23. Distribuţia sublotului A1 după modalitatea suicidară

2.3. Lotul B

2.3.1. Sex şi grupe de vârstă

În lotul B observăm o pondere superioară a vârstelor mature, intervalele sub 20 ani şi peste 65 ani având o reprezentare redusă (Fig. nr. 24). Distribuția subiecților arată o predominanță a intervalului de vârstă 36-50 ani atât pentru sexul feminin cât și pentru cel masculin (test ANOVA, p<0,05).

45 40,7 37,32 40 35 28,17 28,49 30 Bărbaţi 22,67 22,54 25 Femei % 20
45
40,7
37,32
40
35
28,17
28,49
30
Bărbaţi
22,67
22,54
25
Femei
% 20
15
7,75
10
4,23
4,07
4,07
5
0
≤20
21-35
36-50
51-65
>65

Fig. nr. 24. Distribuţia lotului B pe sexe, după grupa de vârstă (separat pe sexe)

Nu se remarcă diferenţe semnificative pe grupe de vârstă între sexe (test ANOVA de comparare a mediilor, p<0,05), predominenţa femeilor fiind cel mai evidentă în intervalul 36- 50 ani, în timp ce bărbaţii au avut o pondere relativ mai ridicată peste 65 ani (Fig. nr. 25). La vârste tinere, diferenţele ponderilor celor două sexe sunt nesemnificative, cu o uşoară predominenţă a femeilor sub 20 ani şi a bărbaţilor din intervalul 21-35 ani. Per totalul lotului, ponderea cea mai ridicată aparţine femeilor din grupa 36-50 ani, în timp ce reprezentarea cea mai redusă este deţinută de bărbaţii sub 20 ani.

25 22,29 20 16,88 15,61 Bărbaţi 15 12,74 12,42 Femei % 10,19 10 3,5 5
25
22,29
20
16,88
15,61
Bărbaţi
15
12,74
12,42
Femei
%
10,19
10
3,5
5
2,23
1,91
2,23
0
≤20
21-35
36-50
51-65
>65

Fig. nr. 25. Distribuţia lotului B pe sexe, după grupa de vârstă (faţă de întregul lot)

2.3.2. Mediu de provenienţă

În lotul B au predominat pacienţii din mediul urban la ambele sexe (Fig. nr. 26). Aplicând testul Chi pătrat putem observa o predominanță semnificativă statistic pentru mediul urban pentru sexul masculin, cât și pentru sexul feminin (Chi pătrat=9,19; p<0,01)

77,91 80 57,75 60 42,25 Bărbaţi Femei % 40 22,09 20 0 Rural Urban
77,91
80
57,75
60
42,25
Bărbaţi
Femei
%
40
22,09
20
0
Rural
Urban

Fig. nr. 26. Distribuţia lotului B pe sexe, după mediul de provenienţă (separat pe sexe)

Majoritatea pacienților cu tentative de suicid au provenit din mediul urban (68,79% din mediul urban; raport urban/rural=2,20; p<0,001), spre deosebire de pacienții cu suicid, unde predominanța era pentru mediul rural (raport rural urban=1,56:1; 60,91% provin din mediul rural; p<0,001). Pe sexe, o diferenţă semnificativă între cele două medii se înregistrează la sexul feminin (42,68% în urban faţă de 12,10% în rural), în timp ce la bărbaţi valorile sunt mai apropiate – 26,11 faţă de 19,11% (Fig. nr. 27). De asemenea, observăm predominenţa bărbaţilor faţă de femei în mediul rural, în timp ce în urban raportul se inversează, cu superioritatea evidentă a femeilor.

42,68 45 40 35 26,11 Bărbaţi 30 19,11 Femei % 25 12,1 20 15 10
42,68
45
40
35
26,11
Bărbaţi
30
19,11
Femei
%
25
12,1
20
15
10
5
0
Rural
Urban

Fig. nr. 27. Distribuţia lotului B pe sexe, după mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

Repartiţia pe grupe de vârstă în funcţie în funcţie de mediul de provenienţă arată predominenţa vârstelor între 36 şi 50 ani în ambele medii 41,67% în urban şi 33,67% în rural

(Fig. nr. 28). Intervalele de vârstă extreme (sub 20 şi peste 65 ani) sunt puţin reprezentate în ambele medii.

41,67 45 40 33,69 35 28,57 25,93 30 25,54 23,47 Rural 25 Urban % 20
41,67
45
40
33,69
35
28,57
25,93
30
25,54
23,47
Rural
25
Urban
% 20
15
11,12
10
4,63
3,06
3,24
5
0
≤20
21-35
36-50
51-65
>65

Fig. nr. 28. Distribuţia lotului B în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă (separat pe medii)

Repartiţia pe grupe de vârstă în funcţie de mediul de provenienţă, raportat la întregul lot, confirmă predominenţa vârstelor între 36 şi 50 ani pentru ambele medii – 28,66%, respectiv 10,51% (Fig. nr. 29). Reprezentări semnificative apar şi pentru grupele de vârstă 21-35 şi 51-65 ani, mai ales în mediul urban (17,83% respectiv 16,88%). Mediul rural este, în schimb, mai bine reprezentat la vârste de peste 65 ani.

28,66 30 25 17,83 20 16,88 Rural Urban % 15 10,51 8,92 7,32 10 3,18
28,66
30
25
17,83
20
16,88
Rural
Urban
% 15
10,51
8,92
7,32
10
3,18
3,5
2,23
5
0,96
0
≤20
21-35
36-50
51-65
>65

Fig. nr. 29. Distribuţia lotului B în funcţie de grupa de vârstă, după mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

2.3.3. Statut marital

Structura după statutul marital arată o reprezentare a persoanelor căsătorite diferită de ponderea în populaţia generală; chiar dacă predomină în cadrul lotului, atât bărbaţii – 59,86%, cât şi femeile 53,49%, se regăsesc în lotul nostru într-o pondere mai redusă (Fig. nr. 30). Valori semnificative observăm pentru pacienţii văduvi, mai ales femei 17,44%.

59,86 60 53,49 50 40 Bărbaţi 26,06 Femei % 30 19,19 17,44 20 9,88 7,75
59,86
60
53,49
50
40
Bărbaţi
26,06
Femei
% 30
19,19
17,44
20
9,88
7,75
6,34
10
0
Căsătoriţi
Necăsătoriţi
Văduvi
Divorţaţi

Fig. nr. 30. Distribuţia lotului B pe sexe, după statutul marital (separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, diferenţele între sexe apar semnificative numai în ceea ce priveşte persoanele văduve, femeile în această situaţie părând mult mai predispuse la tentative (9,55% faţă de 3,50%) – Fig. nr. 31.

29,3 27,07 30 25 20 Bărbaţi Femei % 15 11,78 10,51 9,55 10 5,41 3,5
29,3
27,07
30
25
20
Bărbaţi
Femei
% 15
11,78
10,51
9,55
10
5,41
3,5
2,87
5
0
Căsătoriţi
Necăsătoriţi
Văduvi
Divorţaţi

Fig. nr. 31. Distribuţia lotului B pe sexe, după statutul marital (faţă de întregul lot)

Distribuţia pe medii de provenienţă arată o pondere semnificativă a persoanelor căsătorite din ambele medii – 61,22% în rural, respectiv 54,17% în urban (Fig. nr. 32). Ponderea persoanelor divorţate apare, în mod paradoxal, redusă pentru ambele sexe. Persoanele necăsătorite sunt reprezentate în proporţie superioară faţă de ponderea în populaţia generală.

70 61,22 54,17 60 50 Rural 40 Urban 21,43 22,69 % 30 14,35 20 10,2
70
61,22
54,17
60
50
Rural
40
Urban
21,43
22,69
% 30
14,35
20
10,2
8,8
7,14
10
0
Căsătoriţi
Necăsătoriţi
Văduvi
Divorţaţi

Fig. nr. 32. Distribuţia lotului B după statutul marital şi mediul de provenienţă (separat pe medii)

În concordanţă cu repartiţia tentatorilor pe medii de provenienţă, ponderea acestora din urban este superioară în toate categoriile de stare civilă, cea mai mare diferenţă înregistrându- se la grupa persoanelor separate prin decesul partenerului – 9,87% în urban faţă de 3,18% în rural (Fig. nr. 33). O diferenţă importantă între urban şi rural se remarcă şi la persoanele separate prin divorţ – 6,05% faţă de 2,23%.

37,26 40 35 30 25 Rural 19,11 Urban % 20 15,61 15 9,87 6,69 10
37,26
40
35
30
25
Rural
19,11
Urban
% 20
15,61
15
9,87
6,69
10
6,05
3,18
2,23
5
0
Căsătoriţi
Necăsătoriţi
Văduvi
Divorţaţi

Fig. nr. 33. Distribuţia lotului B după statutul marital şi mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

2.3.4. Ocupaţie

Bărbaţii şomeri şi fără ocupaţie par a fi cei mai expuşi tentativei suicidare 64,08%, la femei majoritatea fiind deţinută de pensionare 46,51% (Fig. nr. 34). Femeile şomeri şi fără ocupaţie deţin de asemenea o pondere importantă. Pacienţii aflaţi în perioada de pregătire şi cu loc de muncă stabil au o pondere mai redusă în lot.

64,08 70 60 46,51 44,77 50 Bărbaţi 40 Femei % 30 15,49 20 9,86 10,56
64,08
70
60
46,51
44,77
50
Bărbaţi
40
Femei
% 30
15,49
20
9,86
10,56
5,23
3,49
10
0
Studenţi
Loc de muncă
stabil
Şomeri,
Pensionari
fără ocupaţie

Fig. nr. 34. Distribuţia lotului B pe sexe, după ocupaţie (separat pe sexe)

Remarcăm apropierea dintre ponderile celor două sexe la persoanele fără ocupaţie (28,98% bărbaţi şi 24,52% femei), în timp ce diferenţa cea mai pregnantă o regăsim la categoria pensionarilor, unde bărbaţii reprezintă numai 7,01% faţă de 25,48% femei (Fig. nr. 35). Studenţii şi cei cu loc de muncă stabil deţin ponderi apropiate pe sexe, cu reprezentare redusă, observându- se superioritatea bărbaţilor la ambele categorii.

28,98 30 25,48 24,52 20 Bărbaţi Femei 7,01 % 10 4,46 4,78 2,87 1,91 0
28,98
30
25,48
24,52
20
Bărbaţi
Femei
7,01
% 10
4,46
4,78
2,87
1,91
0
Studenţi
Loc de muncă
stabil
Şomeri,
Pensionari
fără ocupaţie

Fig. nr. 35. Distribuţia lotului B pe sexe, după ocupaţie (faţă de întregul lot)

2.3.5. Modalitate suicidară

Ingestia de medicamente şi de alte substanţe toxice a fost utilizată în tentativa suicidară ca metodă preferențială la ambele sexe – 69,01% la bărbaţi şi 60,47% la femei (Fig. nr. 36). Spânzurarea a constituit, de asemenea, o metodă frecventă la femei în comparaţie cu alte modalităţi, în timp ce la bărbaţi spânzurarea s-a regăsit în proporţie egală cu venesecţia, precipitarea, autoagresiunea.

69,01 80 60,47 60 Bărbaţi 30,23 % 40 15,49 15,49 9,3 20 0 Ingestie Spânzurare
69,01
80
60,47
60
Bărbaţi
30,23
%
40
15,49
15,49
9,3
20
0
Ingestie
Spânzurare
Alte modalităţi

Fig. nr. 36. Distribuţia lotului B pe sexe, după modalitatea suicidară (separat pe sexe)

Raportat la întregul lot, femeile şi bărbaţii au recurs în proporţii asemănătoare la ingestia medicamentoasă – 33,12%, respectiv 31,21% (Fig. nr. 37). diferenţe semnificative se observă, în favoarea femeilor în ceea ce priveşte spânzurarea – 16,56% faţă de 7,01%, în timp ce celelalte modalităţi sunt utilizate în mod asemănător.

40 33,12 31,21 30 Bărbaţi 16,56 % 20 7,01 7,01 5,1 10 0 Intoxicaţie Spânzurare
40
33,12
31,21
30
Bărbaţi
16,56
%
20
7,01
7,01
5,1
10
0
Intoxicaţie
Spânzurare
Alte modalităţi

Fig. nr. 37. Distribuţia lotului B pe sexe, după modalitatea suicidară (faţă de întregul lot)

Pe medii de rezidenţă, ingestia de toxice a reprezentat modalitatea suicidară la pacienţii depresivi în proporţie de 65,28% în urban şi 62,24% în rural, urmată la mare distanţă de spânzurare – 25% respectiv 20,41% (Fig. nr. 38).

65,28 70 62,24 60 50 Rural 40 % Urban 25 30 20,41 17,35 20 9,72
65,28
70
62,24
60
50
Rural
40
%
Urban
25
30
20,41
17,35
20
9,72
10
0
Ingestie
Spânzurare
Alte modalităţi

Fig. nr. 38. Distribuţia lotului B pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară (separat pe sexe)

Raportul dintre mediile de rezidenţă, în funcţie de modalitatea suicidară este semănător pentru ingestia de toxice şi spânzurare, cu superioritatea netă a mediului urban (44,90% faţă de 19,24%, respectiv 17,21% faţă de 6,31%) – Fig. nr. 39. În ceea ce priveşte alte modalităţi, valorile ponderilor celor două medii sunt apropiate.

44,9 45 40 35 30 Rural 25 19,24 Urban % 17,2 20 15 6,31 6,69
44,9
45
40
35
30
Rural
25
19,24
Urban
%
17,2
20
15
6,31
6,69
10
5,36
5
0
Ingestie
Spânzurare
Alte modalităţi

Fig. nr. 39. Distribuţia lotului B pe medii de provenienţă, după modalitatea suicidară (faţă de întregul lot)

Se observă că în cazul tentativelor eșuate de suicid metodele alese cu predilecție au fost altele decât în cazul sinuciderilor reușite. Numărul de pacienți ce au folosit ca metodă de sinucidere spânzurarea este semnificativ diminuat comparativ cu pacienții decedați (12,1% vs 77%, p<0,001 – înaltă semnificație statistică).

2.3.6. Antecedente heredocolaterale

Antecedentele heredocolaterale pentru suicid au fost prezente cu o pondere uşor superioară la sexul feminin – sex ratio = 0,71 (Fig. nr. 30). Aceeaşi superioritate a femeilor se remarcă şi relativ la întregul lot (Fig. nr. 41).

88,03 86,05 100 80 Bărbaţi % 60 Femei 40 13,95 11,97 20 0 Prezente Absente
88,03
86,05
100
80
Bărbaţi
% 60
Femei
40
13,95
11,97
20
0
Prezente
Absente

Fig. nr. 40. Distribuţia lotului B pe sexe, după AHC pentru suicid (separat pe sexe)

47,13 50 39,81 40 Bărbaţi % 30 Femei 20 7,64 5,41 10 0 Prezente Absente
47,13
50
39,81
40
Bărbaţi
% 30
Femei
20
7,64
5,41
10
0
Prezente
Absente

Fig. nr. 41. Distribuţia lotului B pe sexe, după AHC pentru suicid (faţă de întregul lot)

2.3.7. Stadiul evolutiv al tulburării depresive

Datele consemnate în fişele de observaţie ale pacienţilor lotului B a evidenţiat existenţa episoadelor depresive în istoricul psihiatric la 64,08% dintre bărbaţi şi 47,67% dintre femei (Fig. nr. 42). Pe sexe, frecvenţa tentativelor suicidare s-a situat la valori asemănătoare, cu o uşoară superioritate a bărbaţilor pentru pacienţii cu episoade multiple (28,98% faţă de 26,11%), în timp ce femeile au deţinut o netă superioritate în ceea ce priveşte debutul depresiei prin tentativă suicidară – 28,66% faţă de 16,24% la bărbaţi (Fig. nr. 43).

59,68 57,81 60 42,19 40,32 50 Bărbaţi 40 Femei % 30 20 10 0 Recurenţă
59,68
57,81
60
42,19
40,32
50
Bărbaţi
40
Femei
% 30
20
10
0
Recurenţă
Episod unic

Fig. nr. 42. Distribuţia lotului B pe sexe, după stadiul evolutiv al tulburării depresive (separat pe sexe)

28,27 26,5 26,15 30 25 19,08 Bărbaţi 20 Femei % 15 10 5 0 Recurenţă
28,27
26,5
26,15
30
25
19,08
Bărbaţi
20
Femei
% 15
10
5
0
Recurenţă
Episod unic

Fig. nr. 43. Distribuţia lotului pe sexe, după stadiul evolutiv al tulburării depresive (faţă de întregul lot)

Tulburarea depresivă recurentă a fost diagnosticul mai des întâlnit în ambele medii de rezidenţă – 57,87% în urban şi 61,22% în rural (Fig. nr. 44).

56,82 53,33 60 46,67 43,18 50 Rural 40 Urban % 30 20 10 0 Recurenţă
56,82
53,33
60
46,67
43,18
50
Rural
40
Urban
% 30
20
10
0
Recurenţă
Episod unic

Fig. nr. 44. Distribuţia lotului B după stadiul evolutiv al tulburării depresive şi mediul de provenienţă (separat pe sexe)

În ansamblul lotului, tulburarea depresivă recurentă a avut o frecvență de 58,92% (Fig. nr. 45). Pe medii de rezidenţă diagnosticul a fost întâlnit mai frecvent în urban – 39,81% faţă de 19,11% în rural.

36,75 40 32,16 35 30 Rural 25 17,67 Urban % 20 13,43 15 10 5
36,75
40
32,16
35
30
Rural
25
17,67
Urban
%
20
13,43
15
10
5
0
Recurenţă
Episod unic

Fig. nr. 45. Distribuţia lotului B după stadiul evolutiv al tulburării depresive şi mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

2.3.8. Consumul de alcool

În lotul B, consumul de alcool a fost evidenţiat la bărbaţi într-o pondere înalt semnificativă decât la femei – 47,89% faţă de 25% (Fig. nr. 46). În ansamblul lotului, diferenţa dintre bărbaţii neconsumatori şi consumatori este sub 2%, în timp ce femeile consumatoare deţin o pondere de numai 13,69% din lot, 41,08% din lotul B fiind reprezentat de femei la care consumul de alcool nu a fost pus în evidenţă (Fig. nr. 47).

75 80 70 52,11 47,89 60 Bărbaţi 50 Femei 25 % 40 30 20 10
75
80
70
52,11
47,89
60
Bărbaţi
50
Femei
25
% 40
30
20
10
0
Prezent
Absent

Fig. nr. 46. Distribuţia lotului B pe sexe, după consumul de alcool (separat pe sexe)

Pe medii de rezidenţă, consumul de alcool a fost prezent cu precădere în mediul rural la tentatorii suicidari – 42,86% faţă de 31,94% în urban (Fig. nr. 48).

75 80 52,11 47,89 60 Bărbaţi Femei 25 % 40 20 0 Prezent Absent
75
80
52,11
47,89
60
Bărbaţi
Femei
25
% 40
20
0
Prezent
Absent

Fig. nr. 47. Distribuţia lotului pe sexe, după consumul de alcool (faţă de întregul lot)

68,06 57,14 70 60 42,86 50 31,94 Rural Urban % 40 30 20 10 0
68,06
57,14
70
60
42,86
50
31,94
Rural
Urban
% 40
30
20
10
0
Prezent
Absent

Fig. nr. 48. Distribuţia lotului B după consumul de alcool şi mediul de provenienţă (separat pe medii)

46,82 50 40 Rural 21,97 % 30 17,83 Urban 13,38 20 10 0 Prezent Absent
46,82
50
40
Rural
21,97
% 30
17,83
Urban
13,38
20
10
0
Prezent
Absent

Fig. nr. 49. Distribuţia lotului B după consumul de alcool şi mediul de provenienţă (faţă de întregul lot)

Faţă de întregul lot, consumul de alcool a fost prezent la 35,35% dintre tentatori, mai frecvent în mediul urban – 21,97% faţă de 13,38% în rural (Fig. nr. 49).

Capitolul III DISCUŢII

Conform studiilor epidemiologice internaţionale în ţările cu mortalitate ridicată prin suicid, pe primele locuri se situează ţările dezvoltate (ţările nordice, Austria, Ungaria ca reprezentant al Europei Centrale şi de Est), probabil datorită nu numai unei rate reale ridicate

a suicidului, ci şi unui interes medico-social important de urmărire a fenomenului autolitic.

După statisticile Europene, România se încadrează în grupa ţărilor cu rată suicidară medie şi submedie. În judeţul Dolj, în intervalul studiat, cercetarea noastră a evidenţiat o incidenţă a suicidului cu o medie de 15,73 o / oooo , valoare de peste două ori mai mare decât în deceniul precedent, determinând încadrarea judeţului nostru în zona III de risc, alături de Arad, Hunedoara, Timiş, Tulcea, Sălaj. Evoluţia pe ani a evidenţiat un peak al suicidului finalizat în primul an intervalului de studiu, cu o scădere liniară în următorii doi ani şi o tendinţă de revenire în anul 2004. Raportul bărbaţi/femei a fost supraunitar în toţi anii de studiu, cu un maxim în anul 2003 (2,80) şi un minim în 2001 (1,90), media intervalului fiind de 2,42. Repartiţia pe sexe şi grupe de vârstă a subiecţilor cu suicid finalizat, obţinută din datele furnizate de Institutul de Medicină Legală Craiova, evidenţiază predominenţa bărbaţilor peste 36 ani 53,45% din lot (Fig. nr. 3). Totodată, se observă superioritatea bărbaţilor la toate grupele de vârstă, cu menţiunea că la vârste înaintate (peste 65 ani) această diferenţă se reduce. Grupele de vârstă tinere (21-35 ani şi mai ales sub 20 ani) s-au evidenţiat prin tentative suicidare intempestive, cu motivaţii minore explicate prin scăderea toleranţei la frustraţii şi reacţii explozive lipsite de aprecierea consecinţelor actului suicidar. Am remarcat, în schimb, absenţa reprezentării vârstelor sub 20 ani în sublotul A1, al pacienţilor cu suicid finalizat şi diagnostic psihiatric. În acest sublot, pacienţii cu vârste peste 35 ani au reprezentat 96,43% din cazuri (Fig. nr. 21). În lotul B al pacienţilor cu tulburare depresivă şi tentativă suicidară, ponderea sexelor se inversează în favoarea femeilor, chiar dacă valoarea sex ratio pe intervale de vârstă este inferioară lotului A, diferenţa cea mai mare

înregistrându-se în intervalul de vârstă 51-65 ani sex ratio B/F=0,65 (Fig. nr. 24).

În lotul cu suicid finalizat, apare evidentă predominenţa mediului rural – 60,98% faţă

de 39,02% urban (Fig. nr. 8). Acest fenomen s-ar putea datora migrării inverse a populaţiei de

la oraş la sat după anul 2000, datorată perturbărilor sociale, furnizând o situaţie opusă situaţiei

din deceniul 1990-1999. În total contrast se situează lotul A1 unde majoritare sunt cazurile din urban – 78,57%, fapt explicabil prin nivelul cultural şi adresabilitatea la servicii de specialitate, superioare în acest mediu. În lotul B predomină, de asemenea, pacienţii din urban, la ambele sexe, 57,75% pentru bărbaţi, respectiv 77,91% pentru femei (Fig. nr. 26). Prezenţa cu o pondere superioară a suicidului finalizat şi tentativelor suicidare la pacienţi cu tulburări psihice din mediul urban s-ar explica, în opinia noastră, pe de o parte prin accesibilitatea mai crescută la substanţe toxice (în multe cazuri, procurate din tratamentul de întreţinere din ambulatoriul psihiatric), iar pe de altă parte existenţei situaţiilor psihostresante din acest mediu, caracteristice vieţii moderne (şomajul, program de lucru încărcat, conflicte profesionale, dificultăţi materiale) mai pregnante decât în rural. Pe de altă parte, am remarcat

frecvenţa suicidului finalizat şi a tentativelor suicidare prin ingestie de substanţe toxice de uz casnic (mai ales agricol) în mediul rural.

În ceea ce priveşte ocupaţia, am remarcat că profilul subiecţilor cu suicid finalizat sau tentativă, în afară de statutul ocupaţional propriu-zis, a fost influenţat şi de resursele materiale reale, condiţiile socio-economice, relaţiile intrafamiliale, trăsăturile premorbide ale personalităţii, fiind astfel dificil a aprecia că anumite categorii ar avea predispoziţii suicidare, în fond comportamentul suicidar fiind corelat cu structura personalităţii şi alegerea modalităţii autolitice în funcţie de nivelul de instrucţie. Corelaţia dintre ocupaţie şi suicid poate fi stabilită numai la nivelul factorilor psihotraumatizanţi, dintre care am evidenţiat programe de lucru încărcate, dificultăţi materiale, relaţii conflictuale la locul de muncă, eventual consum de alcool. În lotul A, distribuţia suicidului finalizat a arătat că cel mai puţin reprezentată – 3,14%, a fost grupa studenţilor, urmată de cea a persoanelor cu loc de muncă stabil – 12,37% (Fig. nr. 8). Ratele ridicate ale suicidului finalizat în rândul persoanelor fără ocupaţie, inclusiv pensionari, reflectă dificultăţile adaptative la condiţiile socio-economice. Pe parcursul intervalului am remarcat, în ceea ce priveşte studenţii, mai ales de sex masculin, o rată în creştere a suicidului finalizat, facilitată de creşterea consumului de alcool şi chiar de droguri. În lotul B, diferenţa dintre pacienţii şomeri şi fără ocupaţie şi cei pensionari este mult mai accentuată decât în lotul A, înaintarea în vârstă la pacienţii depresivi realizând, se pare, un grad de protecţie faţă de trecerea la act. Reprezentarea relativă a studenţilor este net superioară celei din lotul A (Fig. nr. 35). În ambele loturi, rata subiecţilor fără ocupaţie a crescut remarcabil în ultimii ani ai intervalului, datorită problemelor legate de pierderea locului de muncă şi şanselor din ce în ce mai reduse de a-şi găsi altul, în corelaţie cu conflictele intrafamiliale generate de aceste dificultăţi.

În ceea ce priveşte statutul marital, în lotul A, situaţia socio-economică din perioada studiată pare a vulnerabiliza în egală măsură persoanele căsătorite, necăsătorite şi separate prin problemele existenţiale care într-o anumită etapă par insurmontabile. În lotul A, cele mai multe acte suicidare finalizate au fost întâlnite la bărbaţii căsătoriţi, totalizând 50,15% din lot (Fig. nr. 10). Paradoxal, în acelaşi lot, separarea prin decesul partenerului pare a conferi bărbaţilor un anumit grad de protecţie. În lotul B, observăm, în schimb, valori semnificative pentru pacienţii văduvi, mai ales femei 9,55% din totalul lotului (Fig. nr. 31). Diferenţierea lotului de tentatori suicidari pe medii de provenienţă arată că majoritatea subiecţilor aparţine indivizilor căsătoriţi din mediul urban, cu precădere bărbaţi – 37,26% (Fig. nr. 33). Pacienţii cu tulburare depresivă văduvi sau divorţaţi din mediul rural deţin o pondere redusă. O discuţie mai amplă ar stipula subdiagnosticarea tulburării depresive la aceste categorii datorită fenomenului de adicţie, dar o evaluare reală este dificil de efectuat. Metoda cel mai frecvent folosită în suicidul finalizat a fost spânzurarea, reprezentând 69,86% din totalitatea cazurilor, urmată de intoxicaţii – 15,68% (Fig. nr. 11). Repartiţia pe sexe evidenţiază o pondere crescută a bărbaţilor decedaţi prin spânzurare, în timp ce la intoxicaţii, precipitare şi alte modalităţi (venesecţie, aruncare în faţa trenului, înec, autoagresiune, intoxicaţie cu gaze) valorile pe sexe sunt mai apropiate. Nu surprinde ponderea cazurilor de spânzurare, ţinând cont că această metodă este una cu mari şanse de finalizare a suicidului. Metodele de autoliză au variat totodată cu grupa de vârstă a suicidarului, spânzurarea fiind cel mai frecvent întâlnită la vârste peste 35 ani. O pondere relativ importantă a pacienţilor peste 65 ani au preferat ingestia de substanţe toxice (Fig. nr. 15). Repartiţia după mediul de provenienţă ne permite observaţia că suicidul în urban este întâlnit în proporţii egale prin intoxicaţii, precipitare sau alte modalităţi, în timp ce intoxicaţiile deţin o pondere semnificativă în rural.

În sublotul A1, spânzurarea reprezintă, de asemenea, modalitatea suicidară cel mai frecvent utilizată – 75%, cu menţiunea că pe locul secund, la mare distanţă, se situează precipitarea – 14,29%, intoxicaţiile şi autoagresiunea fiind slab reprezentate (Fig. nr. 23). Situaţia se inversează în lotul B, unde ingestia de toxice deţine o pondere de 64,33%, cu repartiţie pe sexe asemănătoare, reflectând alegerea unei metode „uşoare” de autoliză, nu rareori cu dorinţa inconştientă de a nu realiza sfârşitul letal (Fig. nr. 37). În acest lot, spânzurarea, mai frecvent întâlnită la femei, a reprezentat numai 23,57%. La repartiţia lotului pe medii de rezidenţă, ingestia de toxice a fost prezentă în proporţie de 44,90% în urban şi 19,24% în rural, iar spânzurarea s-a întâlnit în rural la numai 6,31% (Fig. nr. 39).

Antecedentele heredocolaterale pentru comportament suicidar, analizate la lotul B, au fost evidenţiate cu o pondere uşor superioară la sexul feminin – 13,95% faţă de 11,97% la bărbaţi (Fig. nr. 40). Incompletitudinea datelor nu a permis o discuţie mai amplă asupra naturii afecţiunii rudelor de gradul I, remarcându-se, totuşi, în antecedentele psihiatrice ale acestora tulburarea depresivă, tulburarea bipolară sau chiar schizofrenia. Este demn de subliniat faptul că, în ceea ce priveşte rudele, în istoricul psihiatric al acestora, aproape fără excepţie, consemnează internări repetate în secţii de psihiatrie cronici.

Tulburarea depresivă a fost evidenţiată în istoricul psihiatric la 58,92% din lotul B, fapt explicabil prin aceea că pattern-ul acestei afecţiuni constă în autodepreciere, sentimente de vinovăţie, simptome fizice greu de suportat şi, uneori, elemente productive, potenţial generatoare de comportament autolitic. În timp ce tulburarea depresivă recurentă s-a regăsit cu ponderi asemănătoare la cele două sexe – 28,98% bărbaţi, respectiv 26,11% femei, episodul unic s-a regăsit mult mai frecvent las sexul feminin – 28,66% faţă de 16,24% bărbaţi (Fig. nr. 43). Atât tulburarea depresivă recurentă, cât şi episodul unic, au avut o reprezentare semnificativă în mediul urban, însumând 68,79% (Fig. nr. 45).

În lotul B, am evidenţiat 111 tentative suicidare, reprezentând 35,35% din total, la care trecerea la act a avut la bază starea mentală indusă de consumul de alcool, factor precipitant de vulnerabilitate în cadrul tulburării depresive (Fig. nr. 46). Se observă că fenomenul de adicţie a fost mai frecvent la bărbaţi decât la femei, fişele clinice descriind adeseori prezenţa elementelor psihotice la aceştia. În acord cu pattern-ul consumului general de alcool, la tentatorii suicidari se pare că mediul rural constituie un factor favorizant pentru asocierea tulburării depresive cu consumul de alcool, într-o pondere de 42,86% din cazuri faţă de 31,94% în urban.

*

* Determinarea şi corelaţiile între factorii de risc suicidar au o importanţă marcată în practica psihiatrică. Mai mult, tentativa suicidară reprezintă un risc real pentru suicidul finalizat. Profilaxia optimă a suicidului presupune, în primul rând, cunoaşterea riscului suicidar, în evaluarea căruia o importanţă majoră o deţin factorii de personalitate premorbidă şi psihotraumele conjuncturale, cu rol proeminent în suicidogeneză.

*

CONCLUZII

1. Ascendenţa fenomenului suicidar în judeţul Dolj – 15,73 o / oooo a determinat reîncadrarea în zona III de risc, din zona de risc minim.

2. Suicidul afectează cu precădere vârstele peste 36 ani – 77,71% din lot, demonstrând că elaborarea suicidară este un proces de durată, care necesită cumularea în timp a unor factori de vulnerabilitate.

3. Ponderea suicidului finalizat este semnificativ superioară la bărbaţi pentru toate grupele de vârstă – 70,56%, în timp ce tentativa suicidară are o pondere superioară la femei 54,78%.

4. În judeţul Dolj, suicidul finalizat apare mai frecvent în populaţia generală la pacienţii din rural – 60,98%, în contrast cu suicidul finalizat şi tentativa suicidară la pacienţii cu tulburare depresivă, unde predomină mediul urban.

5. În ceea ce priveşte statutul ocupaţional, remarcăm ratele ridicate ale suicidului finalizat şi ale tentativelor suicidare la persoanele fără ocupaţie, 84,49%, respectiv 85,98%.

6. Persoanele căsătorite au fost reprezentate în lotul suicidarilor – 67,25% şi în cel al tentatorilor 56,37% într-o proporţie mai mică decât în populaţia generală, remarcându-se o pondere semnificativă pentru femeile văduve.

7. În lotul pacienţilor suicidari, cu sau fără diagnostic psihiatric, metoda cel mai frecvent folosită a fost spânzurarea – 69,86%, în timp ce în lotul tentatorilor ingestia de toxice a deţinut o pondere de 64,33%. În acest din urmă lot, ca o particularitate, spânzurarea a fost întâlnită mai frecvent la femei.

8. Antecedentele heredocolaterale au fost evidenţiate cu o pondere uşor superioară la pacienţii de sex feminin 7,64%. Antecedentele personale relevă prezenţa episoadelor depresive la 58,92% dintre pacienţi.

9. În cadrul relaţiei între evoluţia depresiei şi tentativele suicidare, pacienţii de sex feminin prezintă precoce tentative, încă de la primul episod.

10. Consumul de alcool reprezintă un factor de risc pentru comportamentul suicidar la ambele sexe.

Factorii de risc pentru suicidul finalizat evidenţiaţi în cercetarea noastră au fost sexul masculin, vârsta peste 36 ani, mediul rural, lipsa unui statut marital şi ocupaţional stabil.

Pentru tentativa suicidară, factorii predispozanţi ar fi sexul feminin, mediul urban, decesul partenerului, mai ales pentru femei, prezenţa antecedentelor heredocolaterale şi a consumului de alcool, antecedente psihiatrice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1.

Achté K., Stenbäck A., Teräväinen H. (1966). On suicides commited during treatement in psychiatric hospitals, Acta Psychiatr Scand, 42, 272-284.

2.

American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4 th edn) (DSM-IV). Washington, DC: APA.

3.

Appleby L., Sherratt J. (2001). Good clinical practice on suicide and suicide prevention, Psychiatric Bulletin, 25, 41-42.

4.

Baraclay L., Vega C. (2005). Cognitive therapy may prevent suicide attempts, Medscape Medical News, 1-4.

5.

Barak A. (2005). Emotional support and suicide prevention through the Internet: A field project report, Departament of Psychology, University of Haifa, Israel.

6.

Barraclough B., Harris E.C. (1997). Suicide as an outcome for mental disorders a metaanalysis, British Journal of Psychiatry, 170, 205-228.

7.

Blumenthal S.J., Kupfer D.J. (2005). Suicide over the life cycle. Risk factors, assessment, and treatment of suicidal pariets. Am Psychiat Press, Inc., 135-138.

8.

Brananas Cc., Richmond Ts., Shwas Cw. (2004). Fire arm homicide and firearm suicide: oposite butequal Synopsis. Public Health Report, vol. 119, 114-122.

9.

Chiriţă R. (1997). Sindroamele depresive cu potential suicidar. Consecinţe medico- legale şi evaluări etico-psihiatrice (Teză de doctorat). Iaşi, 1-14.

10.

Chiriţă V., Chiriţă, R., Talău, G., Duică, L. (2009). Suicidul. In: V. Chiriţă, A. Papari, R. Chiriţă (eds.): Tratat de Psihiatrie, vol. II, Ed. Fundaţiei “Andrei Şaguna” Constanţa, 193-215.

11.

Cohen M. L., Dobscha S., Hails K., Pekow P., Chochinov M. (2002). Depression and Suicidal Ideaton in Patients who Discontinue the Life-Support Treatment of Dialysis, Psychosomatic Medicine, 64, 889-896.

12.

Cooper J., Kapur N, Webb R., Lawlor M., Guthrie E., Mackway Jones K., Appleby L. (2005). Suicide after deliberate self-harm: A 4-year cohort study. American Journal Psychiatry, 162, 297-303.

13.

Cosman D. (2000). Sinuciderea studiu în perspectivă biopsihosocială. Editura Rispoprint Cluj-Napoca, 5-10, 83-88.

14.

Ernst C., Lalovic A., Lesage A., Sequin M., Tousignant M., Turecki G. (2004), Suicide and no axis I psychopathology, 1-5.

15.

Faber-Langendoen K., Karlawish H.T.J. (2000). Should Assisted Suicide be only Physician Assisted? American Society of Internal Medicine, 482-487.

16.

Garlow S.J. (2002). Age, geneder, and ethnicity differences in patterns of cocaine and ethanol use preceding suicide. American Journal Psychiatry, 159, 615-619.

17.

Goodwin F.K., Fireman B., Simon G.E., Hunkeler M.E., Lee J., Revicki D. (2003). Suicide Risk in Bipolar Disorder during treatement with Lithium and Dival proex, JAMA, vol. 290, nr. 11, 1467-1473.

18.

Grecu Gabos M, Grecu G., Grecu I. (2000). Aspecte epidemiologice, clinico-statistice şi de prevenţie în suicid şi parasuicid, 99, 101, 117-118, 125, 236-241.

19.

Hawton K. (2000). Sex and suicide. Gender differences in suicidal behaviour. British Journal of Pshychiatry, 177, 484-485.

20.

Hawton K., Houston K., Haw C., Townsed E., Harris L. (2003). Comorbidity of Axis I and Axis II disorders in patients who attempted suicide, American Journal Psychiatry, 160, 1494-1500.

21. Hawton K., Zahal D., Weatherall R. (2003). Suicide following deliberate self-harm:

long-term follow-up of patients who presented to a general hospital: British Journal of Psychiatry, 182, 537-542.

22. Hunter C.E., O’Connor R. (2003). Hopelessness and future thinking in parasuicide:

The role of perfectionism, British Journal of Clinical Psychology, 42, 355-365.

23. Ikeda R., Kresnow M., Mercy J., Powell K., Simon T., Potter L., Durant T., Swahn M. (2001). Medical Conditions and Nearly Lethal Suicide Atteempts, Suicide and Life-Threatening behavior, Vol. 32 (Supplement) 60-67.

24. Kessing L. V. (2004). Severity of depressive episodes according to ICD-10:

prediction of risk of relapse and suicide, Brit J Psychiat, 184, 153-156.

25. King E.A., Baldwin D.S., Sinclair J.M.A, Campbell M. (2001). The Wessex Recent In-Patient Suicide Study, 2, Case control Study of 59 in-patient suicides, British Journal of Psychiatry, 178, 537-542.

26. Kposowa A. (2000). Marital status and suicide: some common methodogical problems, Journal Epidemiol Community Health, 54, 878-880.

27. Malone K. M., Oquendo M.A., Haas G.L., Ellis S.P., Li S., Mann J.J. (2000). Protective Factors Against Suicidal Acts in Major Depression: Reasons for Living Am I Psychiatry, 157, 1084-1088.

28. Marinescu D., Udriştoiu T., Dehelean P. (2009). Elemente neurobiologice în tratamentul cu antipsihotice,. 45-46, 38, 44-47.

29. Marinescu D., Udriştoiu T., Podea D., Ciucu A. (2008). Tulburarea depresivă şi anxioasă actualităţi, 13, 27-32, 63-64.

30. Mathew M., Hemenway D. (2008). Guns and suicide in the United States. The New England Journal of medicine, 359, 989-991.

31. Mauri Mc., Cerveri G., Volonteri Ls., Fiorentini M.C., Colasanti A, Meehan J., Kapur N, Hunt I. (2006). Suicide in mental health in-pacients and within 3 months of discharge National Clinical survey British Journal of Psychiatry 188, 129-134.

32. Sadock B.J., Sadock Alcott V., Kaplan & Sadock’s. (2007). Synopsis of psychiatry, Behavioral Sciences / Clinical Psychiatry, tenth Edition, 897-900.

33. Simon R., Levenson J.L., Shuman D. (2005). On sound and unsound mind: the ide of suicide in tortand insurance litigation. Journal American Academy Pshychiatry Law, vol. 33, no. 2, 176-182.

34. Sinclair J.M.A., Mulee M.A., King E.A., Baldwin D.S. (2004). Suicide in schizofrenia a retrospective case-control study of 51 Suicides Schizophrenia Bull, 30. 803-811.

35. Srivastava S, Kulshreshtha N. (2000), Expression Of Suicidal Intent In Depressives, Indian Journal of Psychiatry, 42 (2), 184-187

36. Suominen K., Isometsä E., Ostamo A., Lönnqvist J. (2004). Level of suicidal intent predicts overall mortality and suicide after attempted suicide: a 12-year follo-up study. British Journal of Psychiatry, 4:11, 1-7.

37. Talău, G. (1999). Asistenţa psihiatrică a suicidului în judeţul şi municipiul Sibiu în deceniul 1986-1995 (Teză de doctorat).

38. Zavoi R., Udriştoiu T., Marinescu D. (2007). Elemente de psihiatrie medico-legală, Editura Medicală Universitară, Craiova.

36