Sunteți pe pagina 1din 3

Baltagul

De Mihail Sadoveanu

Eseu Apartenenta la specie

Roman - realist traditional obiectiv

Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai importanţi prozatori români din secolul al XX-lea. Opera sa literară impresionează prin varietatea temelor abordate, dintre care amintim: istoria (“ Fraţii Jderi”, “Neamul Şoimăreştilor”), natura (“ Împărăţia apelor”), condiţia umană (“Locul unde nu s-a întâmplat nimic”) sau viaţa satului românesc, cu oamenii, cu obiceiurile şi cu durerile lui (“Hanu Ancuţei”, “Bordeienii”).

Romanul “Baltagul” este una dintre capodoperele sadoveniene şi a apărut în 1930. Punctul de plecare l-a constituit balada “Mioriţa” din care scriitorul alege ca moto câteva versuri: “Stăpâne, stăpâne / Mai cheamă ş-un câne.” Acţiunea este prezentată pe parcursul a şaisprezece capitole.

este prezentată pe parcursul a şaisprezece capitole. Incipit Tema romanului este căutarea şi cunoaşterea

Incipit

Tema romanului este căutarea şi cunoaşterea adevărului, iar acţiunea se petrece spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Sadoveanu înfăţişează lumea satului moldovenesc de munte şi schimbările ce încep să se producă prin pătrunderea unor elemente aparţinând altei civilizaţii.

Titlul romanului este simbolic, pentru că baltagul semnifică, deopotrivă, unealta cu care Nechifor Lipan a fost omorât, dar şi instrumentul cu care se face dreptatea. Este, cu alte cuvinte, unealta crimei şi a pedepsei, satisfăcând, în egală măsură, setea de înavuţire şi dorinţa de justiţie. Baltagul sfinţit al lui Gheorghiţă rămâne nepătat de sânge, pedepsirea făcându-se cu acelaşi baltag cu care a fost înfăptuită crima şi care îi aparţine lui Calistrat Bogza.

Subiectul se desfăşoară pe parcursul a 16 capitole care pot fi structurate în trei părţi. Totodată, se poate urmări derularea momentelor subiectului.

Spaţiul acţiunii este vast şi autorul face referire la satul Măgura Tarcăului şi la toate localităţile prin care trece eroina. Itinerarul parcurs de ea este întortocheat, asemenea unui labirint.

Romanul este o specie epică în proză, de mare întindere, preponderent narativă, cu o acţiune complexă şi complicată, ce se desfăşoară pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice şi cu un număr mare de personaje, oferind o imagine amplă asupra vieţii.

Deşi de mai mică întindere decât alte opere literare similare din creaţia lui M. Sadoveanu, “Baltagul” prezintă caracteristicile unui roman.

În primul rând este o operă epică, deoarece autorul îşi exprimă indirectsentimentele de admiraţie faţă de însuşirile alese ale eroinei prin intermediul acţiunii, relatând o serie de întâmplări şi punând-o în relaţie cu alte personaje. Ca în orice operă epică, autorul se detaşează de subiect, narează obiectiv întâmplările, care se desfăşoară într-un anumit timp

şi spaţiu. Evenimentele se derulează de toamna (când Nechifor Lipan pleacă la Dorna după oi), până primăvara, când Vitoria îi descoperă trupul neînsufleţit. Perimetrul acţiunii este, de asemenea, vast şi cuprinde ţinuturi de munte de la Măgura Tarcăului, zona Dornelor şi a Bistriţei, până la cele de câmpie, la Cristeşti, în bălţile Jijiei.

Modul de expunere predominant este naraţiunea, ca în orice operă epică, dar ea se îmbină armonios cu descrierea, cu dialogul şi cu monologul interior prin care sunt puse în lumină însuşirile personajelor, zbuciumul lor sufletesc şi relaţiile dintre ele, într-o lume guvernată de anumite tradiţii.

Acţiunea operei este complexă şi mai complicată decât a schiţei ori a nuvelei. Astfel, acţiunea se derulează pe parcursul a şaisprezece capitole în care sunt narate, în esenţă, acţiunile Vitoriei Lipan întreprinse în căutarea şi cunoaşterea adevărului despre soţul ei, plecat de mai mult timp de acasă. Eroina e convinsă că Nechifor a dispărut şi, după ce întreprinde o serie de investigaţii, se edifică asupra supoziţiei sale. Se pregăteşte să plece la drum însoţită de fiul ei, Gheorghiţă. Drumul este anevoios, asemenea unui labirint, presărat de numeroase dificultăţi. Ea este nevoită să apeleze însă şi la autorităţi, chiar dacă prin dârzenie, inteligenţă şi abilitate ia totul pe cont propriu şi reuşeşte în final să-i descopere şi să-i pedepsească pe ucigaşi.

Acţiunea este lineară, dar există mai multe planuri narative: unul retrospectiv, trecut, în care Victoria rememorează întâmplări ale vieţii de familie,prezentate în desfăşurarea lor şi unul prezent, cuprinzând episoade cum ar fi aşteptarea zadarnică a lui Lipan, mersul la preot, la baba Maranda, la Bistriţa, pregătirile pentru drum, itinerarul parcurs, descoperirea cadavrului, înmormântarea, pomenirea, demascarea ucigaşilor şi pedepsirea lor.

Între toate aceste destine se impune figura Vitoriei Lipan. Prin caracterizare directă, folosindu-se descrierea, i se evidenţiază frumuseţea şi farmecul fizic.

Femeie aprigă şi aspră, Vitoria evoluează pe parcursul întregului roman, trăsăturile ei desprinzându-se din gesturi, fapte, atitudini, mod de a vorbi (caracterizare indirectă). În scopul surprinderii complexităţii sale sufleteşti, scriitorul alternează naraţiunea cu dialogul.

Eroina impresionează şi prin luciditate şi stăpânire de sine. Deşi, iniţial, voia să-l trimită la drum doar pe Gheorghiţă, îşi dă seama că băiatul are nevoie de înţelepciunea şi experienţa ei de viaţă şi pleacă împreună cu el.

Este înzestrată cu o inteligenţă ieşită din comun, pe care şi-o manifestă în împrejurări diverse. Îl convinge pe Gheorghiţă de necesitatea plecării la drum aducându-i argumentele cele mai potrivite. Culege cu abilitate informaţii de la cei din jur, pe care-i trage de limbă, căci dovedeşte o mare pricepere în descifrarea sufletului omenesc, în slujba căreia pune felul său de a vorbi. Cuvântul ei fie provoacă, fie ironizează, fie acuză.

Prin intermediul acţiunii şi al personajelor, scriitorul oferă o imagine amplă şi profundă a vieţii, aspect ce ilustrează o altă trăsătură a romanului. Astfel, el zugrăveşte modul de viaţă patriarhal al oamenilor de la munte, unde obiceiurile şi tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie. Totodată, înfăţişează obiceiurile legate de evenimentele cruciale din

viaţa omului (botezul, nunta, moartea). Este prezentată, de asemenea, şi lumea oraşelor din perioada sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Ca tip de roman “Baltagul” poate fi considerat roman monografic (deoarece realizează o monografie a satului românesc de la munte), roman iniţiatic (deoarece urmăreşte formarea unei personalităţi), dar şi roman mitic (deoarece preia şi dezvoltă motivele principale din balada “Mioriţa”: motivul animalului credincios, al transhumanţei, al complotului).

animalului credincios, al transhumanţei, al complotului). Cuprins Din cele arătate până acum se poate constata că

Cuprins

Din cele arătate până acum se poate constata că opera literară “Baltagul” întruneşte toate notele definitorii ale unui roman.

se poate constata că opera literară “Baltagul” întruneşte toate notele definitorii ale unui roman. Încheiere

Încheiere