Sunteți pe pagina 1din 12

DIVIZIUNEA CELULARA

Ciclul celular reprezint totalitatea evenimentelor prin care o celul a organismului crete, i dubleaz
cromozomii i se divide, rezultnd astfel 2 celule identice. Un ciclu celular are 2
perioade: interfaza iciclul mitotic (pentru celulele somatice) sau meiotic(pentru celulele
gametice/sexuale).
Diviziunea mitotic este cea pe baza creia se realizeaz creterea organismului. Aceasta debuteaz prin
diviziunea nucleului sau cariochinez i se termin cu diviziunea citoplasmei sau citochinez. Originea
multiplicrii celulare st n replicarea ADN-ului cromozomial, care are loc n stadiul S al
interfazei. Meioza are loc la organismele cu reproducere sexuat, fiind un tip particular de diviziune n
care se pornete de la celule diploide i se ajunge la celule haploide sau gamei, prin unirea crora
rezult zigotul diploid (celula unic) de la care pornete dezvoltarea unui nou organism pluricelular
complex.
Celulele fiice rezultate n urma mitozei au un numr egal de cromozomi (material ereditar), repartizat
uniform n nucleul celular. Aceast diviziune asigur creterea continu, diferenierea celular i
continuitatea genotipului, avnd loc n celulele somatice aflate n plin cretere i n esutul embrionar.

MITOZA
Este tipul de diviziune celular prin care celula somatic se multiplic, ducnd la creterea organismelor
pluricelulare. Cuprinde diviziunea nuclear i diviziunea citoplasmatic, rezultnd astfel dou celule fiice
identice. Mitoza este un proces continuu, dar pentru uurarea nelegerii succesiunii fenomenelor, ea a
fost mprit didactic n 4 faze: profaza, metafaza, anafaza i telofaza. Intefaza, sau etapa metabolic,
nu este o parte a mitozei, dei este frecvent inclus n descrierea procesului de diviziune, fiind plasata
naintea profazei. Ea este ns o faz a ciclului celular i este mprit n stadiile G1, S i G2. Diviziunea
celular este baza reproducerii organismului. Perioada dintre 2 diviziuni mitotice se numete ciclu
celular. Acesta cuprinde interfaza i diviziunea celular mprite n urmtoarele etape: G1- perioada
pesintetic, S-perioada sintetic, G2- perioada postsintetic, M- mitoza (diviziunea).

Interfaza
Este perioada ce are loc naintea diviziunii nucleului, etap n care celula se pregtete pentru mitoz.
Alctuit din fazele G1, S i G2, ea este etapa dintre 2 mitoze consecutive. n aceast faz celula are cea
mai ridicat activitate metabolic din ciclul celular, deoarece acum au loc procese importante care
preced mitoza. Nucleul este vizualizat la microscopul optic ca fiind o structur uniform, iar cromozomii
sunt despiralizai. Vizibili sunt doar nucleolii i au loc modificri ale cromatinei nucleare (materialului
genetic).
n perioada G1 cantitatea de ADN este constant (2n n celulele somatice, n n cele gametice). Are loc
sinteza intensiv de ARN pe matri ADN, proteine i enzime. Se acumuleaz ATP n celul (adenozin
trifosfat- surs important de energie, baza procesului de respiraie celular) i crete numrul de
organite celulare. G1 se desfoar pe durata a 4-10 ore (25- 50% din interfaz). n perioada S are loc
replicarea ADN-ului prin mecanism semiconservativ, cantitatea de ADN crescnd la 4n n celulele
somatice i la 2n n celulele gametice. Cromozomii sunt de asemena replicai datorit replicrii ADN-ului
pentru ca, apoi, n timpul fazei M (mitoza) s fie duplicai i segregai n cele 2 celule fiice, iar fiecare
celul fiic va conine aceeai cantitate de informaie genetic (acelai numr de cromozomi i aceeai
cantitate de ADN) ca i celula mam. Sinteza de ARN continu paralel. Durata acestei perioade este de 5-
8 ore (35-40% din interfaz). n perioada G2 continu sinteza de ARN i proteine i se acumuleaz n
celul cantiti mari de tubulin, actin i miozin, structuri proteice eseniale pentru diviziunea
celular. Durata este de 3-5 ore (25-35% din interfaz). Dup terminarea interfazei ncepe mitoza, care
asigur continuitatea vieii prin creterea, multiplicarea, diferenierea i regenerarea esuturilor
organismului. Mitoza ocup 10% din ciclul celular i poate dura ntre cteva minute i cteva ore, n
funcie de tipul celulelor care se divid.
ProfazaCromozomii se rsucesc puternic spiralizndu-se i se condenseaz devenind vizibili. Acetia sunt
alctuii fiecare din 2 cromatide (sunt dicromatidici) rsucite una n jurul celeilalte, ambele fiind cuplate
la nivelul centromerului. Nucleolul i membrana nuclear se degradeaz i dispar la sfritul profazei i
apar centrii mitotici. Succesiunea temporal a proceselor care se petrec n aceast etap este: migrarea
centriolilor dublai nc din interfaz spre polii celulei, evidenierea optic a cromozomilor datorit
condensrii cromatinei, degradarea nucleolilor i a membranei nucleare i formarea fusului de diviziune
cu amestecul carioplasmei (substana fundamental a nucleului alctuit din proteine, enzime i acid
ribonucleic) i hialoplasmei (zona periferic a citoplasmei celulare). Profaza ocup 30 de minute (50%
din mitoz). Fusul de diviziune este alctuit din filamente care leag centriolii situai la polii celulei
mitotice.
Metafaza
Cromozomii bine constituii i delimitai se aeaz n regiunea ecuatorial (central) a nucleului,
formndplaca metafazic sau placa ecuatorial. Datorit bunei delimitri a cromozomilor, aceast etap
este cea mai potrivit pentru analiza cariotipului uman. Cromozomii se ataeaz de fibrele fusului de
diviziune cu ajutorul centromerului, prin kinetocor (component al ultrastructurii centromerului), cele 2
cromatide ale fiecrui cromozom fiind aezate una lng alta i unite prin centromer. Astfel cromozomii
sunt dispui n form de stea (cu centromerul spre centru). La sfritul metafazei are loc diviziunea
centromerilor, cromozomii devenind monocromatidici. Metafaza are durata de 8 minute, constituind 13
% din mitoz.
ANAFAZAAre loc clivarea cromozomilor pe axul longitudinal i rezult 2 cromozomi fii monocromatidici
care sunt ataai printr-un centromer propriu de placa ecuatorial. Cromozomii monocromatidici ncep
s migreze spre polii celulei, prin glisarea pe axul longitudinal al fibrelor de tubuluin ale fusului de
diviziune. Prin urmare, la polii celulari se formeaz 2 seturi de cromozomi, cte un set la fiecare pol,
fiecare cromozom monocromatidic de la 1 pol fiind o copie identic a celui de la polul opus, cele 2 copii
avnd aceeai informaie genetic i constituie ca i cromozomul mam care a fost clivat. La polii
celulari are loc segregarea celor 2 copii identice ale fiecrui cromozom. Anafaza dureaz 4 minute (7%
din mitoz).
Se consider c deplasarea cromozomilor ctre polii celulari se face ca urmare a contraciilor proteinelor
contractile (actina i miozina) din alctuirea microtubulilor fusului de diviziune.
TELOFAZAAre loc decondensarea i despiralizarea cromozomilor cu formarea cte unui nou nucleu la
fiecare pol celular, care devine omogen din punct de vedere optic. Fiecare pol conine un numr diploid
(2n) de cromozomi. Se formeaz membrana nuclear n jurul fiecrui grup de cromozomi i la sfritul
telofazei apar i nucleolii. Fusul de diviziune se degradeaz i masa citoplasmatic se separ n dou
jumti odat cu repartiia organitelor citoplasmatice n cele 2 celule fiice identice genetic, morfologic
i funcional cu celula mam.
Citokineza (kytos-cavitate, kinesis-micare) reprezint diviziunea citoplasmei i a tuturor organitelor
citoplasmatice i a membranei celulare. Este stadiul final al mitozei, diviziune la finalul creia, dintr-o
celul somatic diploid (2n) rezult 2 celule fiice tot diploide.
Exist anumite tipuri de mitoz caracterizate prin existena unor diferene ntre celula mam i celulele
fiice. Astfel sunt: - mitoza homotipic - celulele fiice sunt identice ntre ele dar mai mature dect celula
mam. Caracteristic diferenierii celulare (din celula stem rezult celule specializate ce caracterizeaz
un anumit esut al organismului) - mitoza homoheterotipic - una din celulele fiice este identic celulei
mam, iar cealalt este diferit
- mitoza de difereniere - tipic pentru limfocite, celulele fiice fiind mai tinere dect celula
mam. Funciile mitozei sunt: asigurarea unui numr constant de cromozomi, deci responsabil de
constana materialului ereditar de la celula mam la celulele fiice, asigur integritarea structural i
funcional a esuturilor (nlocuirea celulelor distruse sau btrne), asigur creterea i dezvoltarea
organismului precum i regenerarea esuturilor i organelor.


MEIOZA
Este tipul particular de diviziune, n urma creia are loc formarea celulelor haploide din celule diploide.
Are loc numai n cadrul gametogenezei fiind diviziunea indirect specific celulelor germinale
(spermatozoidul i ovocitul de ordinul II) cu formarea celulelor sexuale (gamei). Meioza se produce doar
n organismele care se produc sexuat i care produc gamei. Gameii au un numr njumtit sau
haploid de cromozomi (n) caracteristic fiecrei specii. Meioza este practic un mod de meninere a
constanei numrului de cromozomi de la prini la urmai, deoarece dac aceasta nu ar avea loc,
numrul de cromozomi s-ar dubla la fiecare generaie. n cadrul meiozei au loc dou diviziuni nucleare
succesive care preced formarea gameilor:
1. Diviziunea reducional sau meioza primar
2. Diviziunea ecuaional sau meioza secundar, aceasta fiind similar mitozei
Meioza primar este precedat de interfaz, n faza S a acesteia ADN-ul replicndu-se doar o dat cu
formarea cromatidei sor a fiecrui cromozom, avnd ca rezultat final cromozomii bicromatidici. ntre
diviziunea 1 i 2 poate exista o etap intermediar- interchineza, fr sintez suplimentar de ADN.
Fiecare dintre cele 2 etape ale meiozei cuprinde 4 faze: profaz, metafaz, anafaz, telofaz.
Diviziunea reducionalAceasta reduce la jumtate numrul de cromozomi ai unei celule diploide (2n) cu
formarea a 2 celule fiice haploide (n).
Profaza I este cea mai complex i cea mai lung etap, n care au loc modificri ale cromozomilor cu
semnificaie genetic deosebit fiind subdivizat la rndul ei n 5 stadii succesive:
1. Leptoten (leptos - subire, tainia - panglic) - ncepe condensarea cromatinei nucleare, forma
cromozomilor devenind vizibil, acetia fiind alctuii din filamente subiri i 2 cromatide. Ei sunt
organizai ntr-o reea numit spirem
2. Zigoten (zygotos - mpreun) - cromozomii omologi matern i patern se asociaz pe axul longitudinal
pe toat lungimea lor, de la telomer ctre centromer, alinierea lor formnd complexul sinaptonemal.
Asocierea ncepe ntr-un anumit punct i se extinde similar unui fermoar, iar locii omologi corespund.
Dac pe parcursul celor 2 cromozomi bivaleni exist necorespondene de loci, ei se nu se unesc n acele
poriuni, alipindu-se doar n segmentele omoloage. Formarea complexului sinaptonemal este
caracteristic meiozei. Funcia complexului este de a menine legai cromozomii omologi i de a asigura
crossing-over-ul.
3. Pahiten (pachys - gros) - cromozomii se spiralizeaz i se condenseaz, fiecare cromozom fiind vizibil i
format din 2 cromatide surori, deci fiecare bivalent fiind alctuit din 2 cromozomi bicromatidici omologi,
rezultnd astfel o structur alctuit din 4 cromatide numit tetrad. Procesul de crossing-over se
desfoar ntre cromatidele non-surori ale cromozomilor omologi, astfel are loc schimbul reciproc de
segmente cromatidice prin care se formeaz noi combinaii de gene n gamei. Crossing-over-ul
reprezint una dintre sursele variabilitii umane.
4. Diploten (diploos - dublu) - apar fore de respingere ntre cromozomii omologi care au fost supui
crossing-over-ului, cu dispariia complexului sinaptonemal. Se produce separarea cromozomilor unui
bivalent, care ncepe la nivelul centromerului. Astfel, cromozomii omologi mai sunt unii doar prin cele 4
cromatide la nivelul unor puncte de contact numite chiasmata.
5. Diakinesis (dia - divergent, kinesis - micare) - cromozomii ating maximul de condensare, cromozomii
omologi fiind unii doar prin cteva chiasme. Acetia se separ complet pn la sfritul etapei deoarece
chiasmata (punctele de contact dintre omolgi) sunt mpinse de fore electrostatice ctre extremitile
bivalenilor. ncepe s se formeze fusul de diviziune.

Prometafaza este o faz scurt n care are loc dispariia membranei nucleare i a nucleolului, iar fusul de
diviziune i definitiveaz formarea.
Metafaza I bivalenii migreaz ctre zona ecuatorial a fusului de diviziune formnd placa
metafazic la ecuatorul celulei. Cromozomii omologi sunt dispui simetric pe fus: unul este orientat spre
un pol al celulei iar altul spre cellalt pol, iar prin forele de respingere dintre cei 2 centromeri ai
bivalentului are loc ndeprtarea cromozomilor omologi unul de cellalt.
Anafaza I chiasmata dispare i cromozomii omologi bicromatidici migreaz fiecare ctre un pol al
celulei. Centromerii nu se divid, prin urmare, ctre poli migreaz doar jumtate din numrul iniial de
cromozomi. Are loc segregarea independent a cromozomilor omologi, acetia fiind repartizai
ntmpltor la polii celulari opui, indiferent de originea matern sau patern pe care o au. La finalul
anafazei I, la fiecare pol al celulei exist cte un set haploid de cromozomi bicromatidici combinai
variat.
Telofaza I dup ce cromozomii au ajuns la polii celulei ncepe formarea unei noi membreane nucleare
la fiecare pol celular i astfel rezult 2 nuclee haploide urmate de citochinez cu formarea a 2 celule
fiice. Fiecare celul fiic are un numr haploid de cromozomi bicromatidici, iar cele 2 cromatide ale
fiecrui cromozom sunt diferite ntre ele ca urmare a crossing-over-ului.
Urmeaz interchineza, n care numrul de cromozomi nu se modific, la finalul acesteia ncepnd meioza
ecuaional.
Diviziunea ecuaionalEste similar mitozei cu diferena c aici se divid 2 celule haploide care au
cromozomi bicromatidici i rezult 4 celule haploide, fiecare avnd cromozomi monocromatidici
(formai dintr-o singur cromatid). Este similar mitozei avnd loc diviziunea centromerilor cu migrarea
cromatidelor surori ctre polii opui ai celulei. Diferena este c n mitoz, dintr-o celul mam diploid
rezult dou celule fiice diploide. Are tot 4 faze:profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza II.
Profaza II - filamentele de cromatin ale cromozomilor se condenseaz i membrana nuclear se
degradeaz. ncepe s se formeze fusul de diviziune.
Metafaza II - se finalizeaz formarea fusului de diviziune, iar cromozomii migreaz ctre planul
ecuatorial al celulei formnd placa metafazic sau ecuatorial. Ei se prind de fus cu ajutorul
centromerului.
Anafaza II - are loc divizarea centromerilor cu separarea cromatidelor surori, fiecare migrnd ctre un
pol al celulei.
Telofaza II - se produce despiralizarea i decondensarea cromozomilor ajuni la cei doi poli, cu formarea
unei noi membrane nucleare n jurul fiecrui set haploid de cromozomi. Prin citochinez rezult 4 celule
haploide care au un numr de cromozomi monocromatidici de 2 ori mai mic dect celula mam. Cele 4
celule formeaz o tetrad, fiind precursorii gameilor.
Meioza, la toate mamiferele are loc doar n gonade. La masculi, toate cele 4 celule ale tetradei vor
deveni gamei masculi (spermatozoizi la om) n urma procesului de spermatogenez. La femele, 3 dintre
cele 4 celule avorteaz, ultima transformndu-se n gamet-femel (ovocit la femeie) n urma procesului
de ovogenez.
n concluzie, meioza este responsabil de constana numrului de cromozomi prin reducerea la jumtate
a numrului de cromozomi al celulelor sexuale, care vor forma zigotul n urma procesului de
reproducere. De asemenea asigur variabilitatea i diversitatea trsturilor umane, schimbului de
material genetic produs ca urmarea crossing-over-ului, multe aberaii cromozomiale i mutaii genetice
fiind rezultatul erorilor din cadrul meiozei datorit proceselor de crossing-over inegal i a non-disjunciei
cromozomilor.
GAMETOGENEZAEste procesul n urma creia rezult gameii haploizi capabili s intre n fecundaie.
Gameii reprezentai de spermatozoid la brbat i de ovocitul de ordin II la femeie sunt produi numai n
gonadele masculine, respectiv feminine. Celulele epiteliului germinal al gonadelor fiecrui sex sufer
procese de diviziune,citodifereniere i maturare care au rezultat producerea gameilor maturi.
Structurile specifice n care se produce gametogeneza sunt foliculul ovarian pentru ovocitul de ordin II i
tubul seminifer contort pentru spermatozoid.
Stadiile gametogenezei:
1. Multiplicare celular - celulele germinale primitive diploide (2n) sunt supuse unor mitoze succesive
care produc spermatogoniile (2n) la brbat i ovogoniile (2n) la femeie.
2. Cretere - rezult spermatocitele primare (2n) i ovocitele primare (2n) sau ovocitele de ordin I,
pregtite pentru meioz
3. Maturaie - spermatocitele i ovocitele primare sunt implicate n diviziunea reducional i diviziunea
ecuaional urmate de diferenierea celulelor haploide i producerea gameilor maturi.
Gameii sunt celule haploide care conin 23 de cromozomi (n) din care 22 sunt autozomi i unul este
cromozom sexual sau gonozom i este reprezentat fie de cromozomul X, fie de cromozomul Y. Prin
urmare gameii au cariotip 23, X sau 23, Y. Acetia sunt diferii de celulele somatice sau diploide care
conin 46 de cromozomi (2n) dintre care 44 sunt autozomi i 2 sunt gonozomi. Celulele diploide au
cariotip 46, XX sau 46, XY.
Sigura funcie a gameilor este aceea de a fecunda i de a produce un nou organism. n lipsa fecundaiei,
gameii involueaz i dispar n 24 de ore. Linia celular de la care pornete producia de gamei se
numete linie gametogen.
SPERMATOGENEZAEste procesul prin care se formeaz gameii masculini sau spermatozoizii. Producia
acestora ncepe la pubertate, cnd testiculele ncep s secrete testosteron n cantiti mari, acest
hormon stimulnd dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, maturarea tubilor seminifer i iniierea
spermatogenezei care are 4 etape:
1. Diferenierea i proliferarea - spermatogoniile de tip A aflate n tubii seminiferi contori sunt celule
stem care se nmulesc prin mitoze succesive n urma crora 50% dintre celulele fiice devin
spermatogonii de tip A, celelalte 50% devenind spermatogonii de tip B. Cele de tip B sufer din nou
mitoze i dup ce se vor multiplica suficient de mult ele se vor diferenia formn spermatocitele
primare.
2. Creterea - are loc la pubertate. Se produce diferenierea i maturarea spermatocitelor de tip B, cu
formarea spermatocitelor primare cu cariotip 46, XY
3. Meioza (diviziunea de maturaie) - fiecare spermatocit primar sufer meioza primar cu reducerea la
jumtate a numrului su de cromozomi, rezultnd 2 celule haploide numite spermatocite
secundare (una cu cariotip 23, X cealalt 23, Y). Spermatocitele secundare sufer meioza secundar sau
ecuaional formndu-se astfel 4 celule haploide numite spermatide care au tot 23 de cromozomi, din
fiecare spermatocit secundar rezult dou spermatide cu cariotip 23, X i dou spermatide cu cariotip
23, Y.
4. Spermiogeneza - are loc transformarea spermatidelor n spermatozoizi, rezultnd dou tipuri de
spermatozoizi, cu cromozom X i cu cromozom Y, care ptrund n tubul seminifer contort. Diferenierea
de la spermatie la spermatozoid dureaz 64 de zile, procesele avnd loc astfel: 16 zile mitozele
spermatogoniilor, 8 zile meioza primar a spermatocitului primar, 16 zile meioza secundar a
spermatocitului secundar i 24 de zile dureaz spermiogeneza.
OVOGENEZAEste un proces similar spermatogenezei dar care se desfoar diferit n timp, cu formarea
i dezvoltarea ovulului. Gametul feminin este localizat n foliculii ovarieni i tot aici se desfoar
ovogeneza. Procesul de formare al ovulului cuprinde : meioza ovocitelor, vitelogeneza i formarea
membranelor ovulului.
n viaa intrauterin, cnd ovarul nu este complet difereniat are loc diviziunea mitotic a celulelor
germinale n urma creia se formeaz ovogoniile. Ovogoniile se divid mitotic dup sptmna 12
intrauterin i rezult ovocitele primare sau de ordin I. O parte dintre ovocitele primare ncep meioza
reducional dar se opresc n profaza primei diviziuni meiotice i rmn inactive pn la prima ovulaie
care poate avea loc oricnd, de la pubertate la menopauz. Stadiul inactiv n care se blocheaz meioza
primar a ovocitelor se numete dictioten, perioad ncadrat ntre diploten i diakinesis. Dictiotenul
este caracterizat de prezena cromozomilor bivaleni care sunt parial condensai. n momentul n care
hormonul numit LH atinge peak-ul preovulator i foliculul ovarian ajunge n stadiul preovulator se reia
meioza (n general la pubertate, dar prima ovulaie poatea aprea i mai trziu).
Ovocitul primar aflat n dictioten este acoperit pn la pubertate de un strat de celule foliculare,
formndu-se astfel foliculul primordial. Foarte puini folicului primordiali ajung s se matureze la
pubertate, deoarece muli degenereaz. Lunar, ncepnd cu pubertatea, o parte dintre ovocitele
primare intr n procesul de difereniere dar, doar un singur ovocit va deveni matur sau ovocit de ordin
II. Prima diviziune meiotic este pornit din nou cu puin nainte de ovulaie i rezult celule fiice care au
ns o cantitate diferit de citoplasm, una din ele fiind ovocitul de ordin II cu cariotip 23, X i a doua
fiind primul globul polar, tot 23, X.
n momentul n care este expulzat din foliculul ovarian, ovocitul secundar se afl n metafaza II, meioza
reducional fiind terminat n trompa uterin, numai dac are loc procesul de fecundaie. n urma
meiozei II rezult ovulul matur i al doilea globul polar, ambele cu cariotip 23, XX.


FECUNDATIAEste procesul prin care cele 2 celule sexuale fuzioneaz cu formarea celulei ou sau zigot, cu
numr diploid de cromozomi (2n) care rezult din contopirea celor 2 celule haploide (n). Fecundaia are
loc n treimea lateral a trompei Fallopio i dureaz 24 de ore. Ovocitul de ordinul II trebuie fecundat la
24 de ore dup ce a fost eliberat din foliculul ovarian, altfel sufer procesul de apoptoz (moarte
celular programat). Zigotul nou format va avea material genetic de la ambii prini datorit
combinaiei de gene rezultate de la fiecare dintre acetia.
Etapele fecundaiei:
1. capacitaia - procesul prin care spermatozoizii se activeaz pentru a ptrunde n ovocitul de ordinul II
2. penetrarea zonei pellucida a ovocitului de ordin II, strat celular complex, cu numeroase legturi
intermembranare. Enzimele coninute n acrozomul spermatozoidului asigur modificarea
permeabilitii stratului celular al zonei pellucida cu penetrarea acestuia.
3. formarea de pronucleilor masculin i feminin - odat spermatozoidul ptruns n ovocitul de ordin II,
are loc terminarea meiozei reducionale a ovocitului, rezultnd ovulul i al doilea globul polar. Nucleul
ovulului matur se numete pronucleu feminin iar nucleul spermatozoidului se numete pronucleu
masculin. Acetia se contopesc i are loc replicarea ADN-ului. Se formeaz fusul de diviziune ntre cei 2
centrioli, fus de care cromozomii matern i patern se ataeaz cu ajutorul centromerului i numrul
cromozomilor devine diploid (2n), 46, XX sau 46, XY n funcie de cariotipul spermatozoidului care a
fecundat ovocitul de ordin II.
4. Formarea celulei ou sau zigot cu numr diploid de cromozomi, care va suferi procese succesive de
diviziune mitotic n urma crora va lua natere embrionul uman.



Migratia
Rol in migratie au: Miscarile peristaltice ale tubei
acestea sunt diferite in diverse zone ale tubei astfel: sunt rare si neregulate in portiunea ampulo-
pavilionara, frecvente si ritmice in portiunea istmica
ele sunt sub control hormonal; estrogenii le activeaza, pe cand progesteronul freneaza
peristaltica tubara
Cele doua aspecte (controlul hormonal si diferenta de activitate in diversele segmente ale
tubei, se pare ca explica aspectul controversat al stagnarii oului 48 - 70 ore in jonctiunea ampulo-
istmica, in timp ce in portiunea ampulo-pavilionara si in cea istmica, migratia e mult mai rapida
Migratia tubara a oului
Miscarile cililor epiteliului tubar: ce imping oul spre uter, de asemenea, sub control
hormonal
Curentul lichidian
Cercetarile au aratat ca el are directie dinspre uter spre cavitatea peritoneala, deci oul
migreaza in sens contrar curentului
Aceasta circulatie a lichidului tubar se datoreaza inchiderii temporare a jonctiunii tubo-
uterine
Cantitatea secretiei tubare e si ea sub control hormonal fiind mai crescuta la varful secretiei
estrogenice
Koester emite ipoteza predominantei, ce incearca sa explice parcurgerea rapida a
portiunii ampulo-pavilionare si stagnarea in jonctiunea ampulo-istmica
Tinand cont ca migratia este contra curentului lichidian, autorii arata ca:
portiunea ampulo-pavilionara este mai larga, ceea ce determina scaderea vitezei curentului
conform legilor fizicii; in aceasta zona celulele ciliate predomina fata de celulele secretorii =>
aceasta portiune este strabatuta mai rapid
la nivelul jonctiunii ampulo-istmice lumenul este mai ingust, astfel incat viteza curentului
creste
datorita predominentei celulelor secretorii fata de celulele ciliate, zigotul stagneaza aici cat
timp predomina secretia estrogenica (dupa 48-78 ore de la fecundatie, incepe sa creasca secretia
de progesteron) => scade secretia tubara si creste activitatea miscarilor ciliate, astfel incat oul sa
poata fi impins in portiunea istmica contra curentului, fiind transportat pana la jonctiunea utero-
tubara, unde stagneaza 12-14 ore si apoi patrunde in cavitatea uterina in stadiul de blastocist apt
pentru nidatie, ce se produce dupa 24 de ore de la patrunderea zigotului in cavitatea uterina
Secretia de prostaglandine ce activeaza progresia zigotului spre uter prin relaxarea
jonctiunii tubo-uterine
Secretia de histamina cu efect asemanator prin modificarea de tonus
Transportul tubar ce dureaza aproximativ 5 zile, poate fi sistematizat astfel:
fecundatia si l mitoza au loc la nivelul jonctiunii ampulo-istmice
in stadiul de 4 blastomere (la 3 zile de la fecundatie), zigotul este in portiunea istmica
in stadiul de 8 blastomere oul este tot in portiunea istmica
in stadiul de 64 blastomere (ziua 4-5 de la fecundatie) morula se afla in portiunea
interstitiala a tubei uterine
Segmentatia, fecundatia, migratia
stadiul de 4 celule al embrionului
Migratia si dezvoltarea zigotului continua pentru ca, in ziua a 6-a, acesta sa patrunda in
cavitatea uterina in stadiul de blastocist
Trecerea la acest stadiu se produce prin accelerarea marcata a ratei metabolice si a
diviziunii cu aparitia unei cavitati
Blastula este alcatuita din doua tipuri de celule:
unele dispuse periferic, aplatizate, alungite, ce se divid rapid si vor forma trofoblastul
altele dispuse intern, globuloase, ce vor forma butonul embrionar, care este inconjurat de o
cavitate chistica plina cu lichid
In ziua 5-6 dupa fecundatie oul este liber in cavitatea uterina, apt pentru ovoimplantatie ce
are loc dupa aproximativ 24 ore de la patrunderea in cavitatea uterina
Ovulatia si perioada cea mai fertila pentru conceptie
Ca si definitie, ovulatia este fenomenul de dezvoltare si eliberare a unui ovul din ovarele femeii.
In jurul datei de ovulatie, este perioada cea mai fertila a femeii, iar cunoasterea acestei date este
foarte utila pentru planificarea unei sarcini.
Ca si numerologie, cele doua ovare, contin aproximativ 500.000 ovule, dintre care lunar se
maturizeaza doar unul.
Ovulul matur, traieeste in total una pana la doua zile, timp in care calatoreste prin trompa
uterina catre uter. In tot acest periplu, daca se intalneste cu spermatozoizi, va fi fecundat.
Spermatozoizii pot trai in corpul femeii pana la 5 zile, iar daca are loc un contact sexual inainte
de fecundare, acestia pot astepta pana la 5 zile pentru a se intalni cu ovulul. De aceea, in
calculele zilelor fertile, se ia in considerare o fereastra de 5 zile: 3-4 zile inainte de ovulatie, si 1-
2 zile dupa ovulatie.
Dar cand are loc ovulatia?
Daca ar fi sa luam in calcul o menstruatie regulata de 28 de zile, ovulatia apare in cea de-a 14
zi (la jumatatea perioadei). Insa organismul femeii este influentat de stress, oboseala, ceea ce
duce la dereglarea ciclului menstrual, iar cu cat menstruatia este mai neregulata, cu atat va fi mai
greu de stabilit ziua ovulatiei.
Pentru un ciclu regulat la 29 zile, ovulatia va avea loc in a 15-a zi, pentru un ciclu regulat la 30
zile ovulatia va avea loc in a 16-a zi, s.a.m.d., idea de baza fiind pastrarea unui interval de 14 zile
pana la urmatoarea menstruatie.
Pentru un ciclu neregulat (intervalul intre 2 menstruatii nu este egal de la o luna la alta),
modalitatea de calcul a perioadei fertile este un pic mai complicata: se va lua perioada cea mai
lunga si cea mai scurta din cel putin 10 menstruatii urmarite. Pentru gasirea primei zile a
perioadei fertile se ia ciclul cu numarul cel mai scurt de zile, iar apoi se scade 18. Pentru
identificarea ultimei zile a perioadei fertile, se ia ciclul cu numarul cel mai mare de zile, iar din el
se scade 11. Pe baza celor doua numere se va putea identifica cu aproximatie perioada fertile
dintr-o luna.
Pentru o mai buna determinare a perioadei ovulatiei, este necesarsa observati si schimbarile
organismului in perioada ovulatiei:
- Temperatura corpului creste cu cel putin un grad. Determinati aceasta perioada prin observarea
temperaturii corpului, cu un termometru, pentru o perioada de cel putin 5-6 zile, la un interval de
8-10 zile de la ultimul ciclu menstrual.
- Mucusul cervical isi schimba textura, devine mai lipicios, si mai subtire.
- Discomfort in zona abdomenului.
Pentru o mai buna determinare a ovulatiei, in farmacii exista teste de ovulatie, care functioneaza
pe acelasi principiu ca si testul de sarcina. Acurateatea acestora este de 99,90%, si este foarte util
pentru femeile care nu au o menstruatie regulata.
Ovocitul din foliculul matur, iniial de ordinul I, deci diploid, sufer, nainte de ovulaie, prima
diviziune de maturare (diviziune meiotic) i devine ovocit secundar, celul haploid, sub care
form este expulzat de la suprafaa ovarului n timpul ovulaiei, i ptrunde n trompa uterin,
unde devine apt pentru fecundare. A doua diviziune meiotic (i expulzia celui de-al doilea
globul polar) este realizat doar dac ovocitul este fecundat. Ovulul astfel format este o celul de
mari dimensiuni ce conine practic toat citoplasma ovocitulului de ordinul I.
Acrozomul este structura situat n partea anterioar a spermatozoidului, care are drept scop
perforarea membranei ovulului, facilitnd fecundaia.Spermatozoidul - gamet masculin -
determina sexul produsului de concepie. Este o celula de lungime 50-70 microni, constituita din
cap, piesa intermediara i flagel. La partea anterioara prezinta un corpuscul ascuit - acrozomul -
care conine o enzima ce faciliteaza patrunderea spermatozoidului n ovul n timpul fecundaiei.
Piesa intermediara conine o mare cantitate de glicogen, necesar ca material energetic pentru
micarile spermatozoidului. Coada, prin micari helicoiadale, asigura mobilitatea
spermatozoidului."'Fecundaia"' (sau fertilizarea) este fuziunea de gamei, avnd drept
consecin formarea unui nou organism al aceleiai specii. La animale, acest proces implic
unirea unui spermatozoid cu un ovul urmat de dezvoltarea unui embrion. n funcie de specia
din care face parte animalul respectiv, acest proces poate avea loc n interiorul organismului
femelei (n cazul fecundaiei interne) sau n afara organismului (n cazul fecundaiei
externe).Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Capul
spermatozoidului penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigot), urmata de dezvoltarea
acestuia. Spermatozoizii depusi in vagin vor trebui sa strabata glera cervicala, cavitatea uterina si
trompa pana in treimea externa pentru a intalni ovulul.In acest timp,el isi finalizeaza maturarea,
suferind procesul de capacitatie.Dupa ovulatie, ovulul, este aspirat de franjurii tubari si condus
spre cavitatea tubara.Fecundatia are loc, in majoritatea cazurilor, in treimea externa a trompei.
Momentul propriu-zis al fecundatiei la om nu este cunoscut.Fecundatia reprezinta unirea celor
doi gameti de la sexe diferite (spermatozoidul respectiv ovulul) rezultand celula ou care mai
poarta si denumirea de zigot. Aceasta "unire" se petrece de obicei la nivelul treimii externe a
trompei uterine, ceea ce implica faptul ca spermatozoidul trebuie sa urce prin uter si trompa si sa
ajunga la acest nivel.Fecundatia necesita un lant de evenimente: ovulul care este eliberat prin
ovulatie (de obicei in jurul zilei 14 a ciclului menstrual) este captat de catre trompa uterina (de
fapt nu este vorba de catre un ovul matur ci de catre o celula precursoare a acestuia);
spermatozoidul sufera si el procese de transformare spre a deveni apti pentru a isi suma
materialul genetic (respectiv cel patern continut in spermatozoid si cel matern continut la nivelul
ovulului).Procesele care vor duce la formarea ovulului incep inca inainte de nastere (in timp ce
fatul de sex feminin este in uter). Acest proces se opreste insa si stagneaza pana la pubertate cand
diviziunile celulelor sexuale feminine se reiau si in fiecare luna va fi selectat un folicul ovarian
care se va maturiza si va duce in final la formarea ovulului. La ovulatie, dupa cum spuneam mai
sus, se elibereaza de la nivelul ovarului ovocitul 2, o celula din care va rezulta ovulul. Captarea
acestuia de catre trompa si transportul sau in treimea externa a trompei uterine, in primele 12 ore
de la ovulatie face posibila fecundarea. Ovulul se definitiveaza de fapt in momentul in care vine
in contact cu spermatozoidul. Trebuie sa mentionam ca ovulul este una din cele mai mari celule
din organismul uman, putand fi vizibil chiar cu ochiul liber, fara ajutorul microscopului, in timp
ce spermatozoidul este o celula relativ mica.Spermatozoizii trec de la nivelul vaginului in uter si
vor ascensiona spre trompele uterine daca acest lucru este permis de catre conditiile locale
existente la nivelul uterului.Numarul de spermatozoizi care ajung la nivelul trompei uterine este
redus acesta fiind de fapt un mecanism de selectie naturala (astfel spermatozoizii anormali ca si
conformatie sau material genetic nu vor fi capabili sa ajunga la locul fecundarii, acest mecanism
reducand riscul de afectiuni genetice). Capacitatea de fecundare a spermatozoidului este la om de
24 de ore de la inseminarea vaginala. Ajunsi in apropierea ovulului, spermatozoizii sufera un
proces numit capacitatie care le va permite sa traverseze invelisul ce acopera ovulul. Un singur
spermatozoid va fecunda insa ovulul, apoi petrecandu-se modificari la nivelul invelisului
ovulului care nu permit ca alti spermatozoizi sa mai patrunda prin acest invelis.Continutul
spematozoidului ajunge in interiorul ovulului unde vom avea materialele genetice provenite de la
ambii parinti. Se produce apoi unirea celor doi nuclei (al spermatozoidului si al ovulului ) si
incep diviziunile celulei ou.Spermatozoidul, fiind mic, participa la formarea oului in principal
prin nucleul sau care contine materialul genetic al tatalui in timp ce contributia ovulului este mai
mare, pe langa materialul genetic nuclear al mamei, el contribuind si cu citoplasma sa (structura
ce inconjoara nucleul unei celule) precum si cu mitocondriile care contin si ele o cantitate de
informatie genteica (ADN mitocondrial-mitocondria este "uzina producatoare de energie a unei
celule") aceasta fiind deci provenita exclusiv de la mama. Oul isi incepe acum drumul catre uter,
loc unde se va implanta si unde se va dezvolta pe tot parcursul sarcinii, daca aceasta este una
normal.
Blastomer-Celula care rezulta din divizarea oului fecundat. Cercetarile genetice au evidentiat ca
prelevarea unui blastomer purtator al patrimoniului genetic al individului, nu compromite
dezvoltarea oului. Astfel, in viitor, diagnosticul anumitor boli genetice va putea fi efectuat
inainte de implantarea oului in uter.
Blastocist-Blastocistul corespunde unui stadiu de dezvoltare ce precede embrionul - faza initiala
de dezvoltare (intre 5 si 7 zile de la momentul conceptiei). Blastocistul este format dintr-o masa
de celule interne embrioblastul, din care se va dezvolta embrionul si toate structurile acestuia si
un strat extern trofoblastul, din care se va forma placenta.
Trofoblast-Strat celular periferic al oului, format atunci cand acesta este inca in stadiul de
blastocist (intre a 5-a si a 7-a zi dupa fecundatie), care se afla la originea placentei.

Morula este un embrion aflat la stadiul incipient de dezvoltare embrionara si este alcatuita din
celule numite blastomere (celule formate in urma diviziunii primare a zigotului).
Morula este produsa de clivajul embrionar, divizarea rapida a zigotului. Dupa ce se atinge stadiul
de 16 celule, celulele morula se diferentiaza astfel, blastomerele de interior vor deveni masa de
celule interioare, iar balstomerele de la suprafata se vor aplatiza si vor forma trofoblastul (strat
periferic cu functie de nutritie, care inconjura blastomerii)
Nidatie-Fixare a oului fecundat in mucoasa uterina.
Placenta prezint 2 fee i o circumferin.
a . Fa a ma t e r n ( u t e r i n )
, convex, ader de peretele uterin i este acoperit decaduc, avnd o culoare roie nchis,
lucioas. Este divizat ntr-un numr variabil de cotiledoane (8-12) separate prin
anuri de adncimi diferite.
n an ur i pt r und sept ur i di n caduca ser ot i n car e s epar cot i l edoanel e. nmi
jlocul fiacrui cotiledon se constat mici orificii vasculare, care reprezintorificiile
vaselor utero-placentare rupte cu ocazia decolrii acestei fee de pe peretele uterin.
b . F a a f e t a l
rspunde cavitii ovulare. Este neted, acoperit de membranaamni ot i c, avnd o
cul oar e al bst r ui e, t r anspar ent , per mi nd s se
vadramificaiile vaselor cordonului ombilical. Pe faa fetal, de obicei
n centrulacesteia, se insereaz cordonul ombilical.
c . C i r c u m f e r i n a
este de obicei regulat. Ea d inserie membranei oului care defapt este o continuare a prilor
componente ale placentei.


Caduca/deciduas-Strat (mucoasa) care captuseste peretii uterului in timpul sarcinii, fiind
eliminata dupa nastere.
n procesul de formare al placentei se descriu dou etape:
-perioada previloas: ntre zilele 6-13,
perioada viloas: se ntinde din ziua a 13-a i pn la terminarea sarcinii.
Perioada previloas: are dou faze prelacunar i lacunar.

Faza prelacunar: ine pn n ziua a 9-a i apare imediat dup orientarea blastocitului i dup
penetrarea butonului embrionar. n aceast etap se formeaz dou staturi citotrofoblastul
primitiv i sinciiotrofoblastul. La nivelul zonei de contact ntre decidu i trofoblast apar o serie
de modificri morfo-funcionale, enzimatice i biochimice, care delimiteaz o zon placentar,
denumit i zona de conflict imunologic.
Faza lacunar: ncepe din ziua 9-10 cu conturarea unui sistem lacunar, format prin confluena
unor spaii mici ce apar n citoplasma sinciiotrofoblastului. n acest spaiu lacunar va ptrunde
snge matern din capilarele sinusoidale erodate. Concomitent, n peretele sacului vitelin se
constituie mezodermul extraembrionar n interiorul cruia se formeaz celomul extraembrionar.
Celomul extraembrionar este delimitat nspre citotrofoblast de ctre mezodermul extraembrionar
somatopleural. Din alipirea citotrofoblastului cu mezodermul extraembrionar somatopleural
rezult corionul, iar fostul celom extraembrionar devine cavitatea corionic sau sacul corionic,
peretele extern al cavitii corionice fiind chiar corionul
Perioada viloas: ncepe din ziua a 13-a i cuprinde la rndul ei dou faze.
faza de elaborare a placentei: ntre ziua a 13-a i luna a IV-a (20 de sptmni);
faza placentei definitive: constituite ntre sptmnile 20 i 40 de geastaie.
1. faza de elaborare: se caracterizeaz prin apariia vilozitilor coriale primare constituite prin
ptrunderea mugurilor de citotrofoblastului printre lacunele din sinciiotrofoblast. n continuare,
n zilele 19-21 mugurii de citotrofoblast cresc, se alungesc nspre decudu i ca urmare, n axul
vilozitilor coriale primare ptrunde i mezodermul somatopleural al corionului i astfel
vilozitile primare se transform n vilozitile coriale secundare. n mezodermul din axul
vilozitilor secundare apar numeroase capilare sanguine care reprzint nceputul realizrii
reelei vasculare extraembrionare. Vilozitile coriale la care n axul mezodermal s-au constituit
vase de snge se numesc vilozitile coriale teriale.n ziua 21-a de gestaie, placenta este un
organ vilos i vascularizat, circulaia vascular stabilindu-se ntre ziua 14-21 de gestaie.
2. faza placentei definitive: n perioada cuprins ntre ziua 21 i sfritul lunei a IV-a se
produce definitivare placentei, cele mai importante transfornri constnd n:
- evoluia caducei i a corionului,
- dezvoltarea vilozitilor,
- remanierea citotrofoblastului.
n sptmna a 6-a creterea embrionului i a amniosului face ca treptat s dispar cavitatea
corionic i astfel peretele amniosului ajunge s fuzioneze cu corionul neted formnd corio-
amniosul. Rmne vilozitar doar corionul din regiunea deciduei bazale i de fapt numai acesta va
participa la formarea placentei. Vilozitile coriale teriale, din aceast zon, se vor dezvolta
mult, se vor ramifica puternic i fiecare vilozitate va forma un adevrat arbore vilozitar, i de
accea ele se mai numesc i viloziti pedunculare. Poriunea corionului n care s-au format
vilozitile pedunculare se numete corion frondosum. Corion frondosum cuprinde 15-30
viloziti pedunculare i suprafaa lor este nvelit ntr-un strat de sinciiotrofoblast. Corionul de
la baza vilozitilor pedunculare formeaz placa corial.Vrfurile vilozitilor pedunculare,
formate din citotrofoblast, strpung prin proliferare nveliul sinciiotrofoblastic i astfel
citotrofoblastul din vrful vilozitilor vine n contact direct cu esutul decidual matern,
ancorndu-se ferm n decidua bazal. Prin proliferarea citotrofoblastului din vrful vilozitilor
pedunculare se constituie un strat continuu de citotrofoblast alipit la decidu, formnd placa
citotrofoblastic.Baza fiecrei viloziti pleac din placa corial, iar vrful fiecreia se fixeaz
n placa citotrofoblastic. Fostele lacune din sinciiotrofoblast sunt acum mult mrite, i
formeaz n jurul fiecrei viloziti pedunculare spaii mari denumite spaii interviloase,
delimitate de placa corial i respectiv placa citotrofoblastic. Din decidua bazal pornesc nspre
placa corial, printre vilozitile pedunculare, lame de esut decidual nvelite la exterior de un
strat subire de citotrofoblast, formnd septul intervilos. Acesta nu ajunge pn la placa corial,
ci numai pe 2/3 din distana dintre cele dou plci, astfel c la baza lor, spaiile interviloase
comunic ntre ele. Placenta la om are forma unei umbrele iar la periferia placentei spaiile
interviloase comunic cu un canal circular de dimensiuni mici numit sinus marginal.
Dezvoltarea vilozitilor i formarea cotiledoanelor const n desprinderea din placa corial a 15-
30 de trunchiuri vilozitare mari, de prim ordin. Din acestea, la o mic distan de placa corial se
desprind trunchiurile vilozitare de al II-lea ordin, care la rndul lor dau alte ramificaii dispuse
perpenducular pe placa bazal i se numesc viloziti de ordinul III.Ansamblul vilozitilor,
dispuse n jurul unui ax median formeaz sistemul tambur WilhinAnsamblul vilozitilor libere i
crampon derivate dintr-un trunchi vilozitar de prim ordin, formeaz un cotiledon, cotiledonul
placentar reprezentnd unitatea vascular a placentei. Cotiledoanele mari de la periferia placentei
sunt formate dintr-un singur sistem tambur, spre deosebire de cotiledoanele mari situate central,
care sunt formate din 2-5 sisteme tambur. Ansamblul mai multor cotiledoane formeaz un lob
placentar - care reprezint unitatea funcional a placentei. Aprecierea definitivrii constituirii
placentei se face prin aprecierea maturrii trofoblastului, existenei sistemului vascular,
modificri ale esutului conjunctiv sau modificri morfologice ale vilozitilor coriale.