Popa Bogdan

322AA

Tema 1: Recomandare de definitie a managementului
Termenul management provine din latinescul maneo care nseamna a ramne de unde a
ajuns la termenul francez maison(casa) si la menaj. Apoi de la substantivul latin manus (mna) s-
aformat n italiana maneggio (prelucrare manuala). Din franceza sau italiana, aceste cuvinte au
capatat, n engleza, forma verbului to manage, cu diverse ntelesuri printre care si acelea de a
administra, a conduce. Englezii au format apoi corespunzator substantivele manager si
management.
Conturarea managementului ca stiinta, care a nceput n primii ani ai actualului secol, a
constat n sedimentarea succesiva a contributiilor unor curente difer 15115s184p ite de gndire,
ale unor personalitati stiintifice sau ale vietii practice, n jurul carora s-au constituit scoli si
miscari care au jalonat procesul respectiv.
Desi conducerea a existat, ntr-o forma rudimentara, practic de la nceputul vietii
organizate a comunitatii omenesti, aparitia trzie a interesului deosebit pentru domeniul
managementului si a primelor studii sistematice ale acestuia se explica prin aceea ca doar la un
anumit grad al dezvoltarii industriale si tehnologice a societatii este posibila si necesara
sistematizarea cunostintelor si nchegarea unor teorii specifice.
nceputurile nchegarii managementului ca stiinta se identifica cu miscarea pentru conducerea
stiintifica, aparuta n SUA n primul deceniu al secolului XX, care lupta pentru ideea existentiala
a maximizarii rezultatelor activitatii individuale sau colective cu eforturi minime.
1.2. Definitii
Dintre acceptiunile multiple si definitiile date de catre diversi teoreticieni si practicieni
termenului de management, prezentam n continuare cteva:
Frederick W. Taylor definea managementul , n cartea sa Shop Management, publicata n 1903,
astfel: "a sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea
cea mai buna si mai ieftina";
Henri Fayol, n cartea sa Administration industrielle et generale, publicata n 1916, mentiona ca
"a administra nseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla";
Mai recent, managementul este definit astfel:
Potrivit opiniei lui A.Mackensie, exprimata n noiembrie 1969 n Harward Business Review,
managementul este "procesul n care managerul opereza cu trei elemente fundamantale - idei,
lucruri si oameni - realiznd prin altii obiectivele propuse";
Peter Drucker considera ca managementul este echivalent cu "persoanele de conducere",
termenul de "management" fiind doar un eufemism pentru "sef" . "Principala si poate singura
sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unitatii economice pentru ndeplinirea
sarcinilor cunoscute si definite", iar testul reusitei, sustine Drucker, consta n "obtinerea unei
eficiente ridicate si adaptarea la modificarile din exterior".
1.3. Management - stiinta sau arta ?
n general, stiinta reprezinta o cunoastere sistematica a lumii. Aceasta sistematizare cumulativa
de cunostinte si experienta a condus n toate domeniile la aparitia, formularea si consolidarea
stiintei. Sistematizarea stiintifica induce coerenta, rigoarea si structura, asigurnd astfel o
comunicare mai buna.
Exista astazi o serie de criterii care permit recunoasterea unui ansamblu de cunostinte ca fiind
(definind) o stiinta. Un prim criteriu consta n posibilitatea masurarii. Astfel, este suficient sa ne
gndim ca obiectivele stabilite prin exercitarea functiei de prevedere a managementului, pot si trebuie
sa fie masurate, dimensionate, pentru a accepta introducerea coerentei, rigorii si structurii n
domeniul managementului. O colectie de cifre nu este nsa suficienta pentru a se afirma ca un anumit
conducator desfasoara o activitate stiintifica. stiinta ncepe n practica, prin observarea si colectarea
de date cu scopul fundamental de a descoperi legi, principii, noi structuri ale faptelor si proceselor.
Explicarea faptelor prin ipoteze, care n urma repetatelor testari, au rezistat n timp
capatnd statutul de legi, constituie un alt criteriu de recunoastere a ansamblului de cunostinte
din domeniul managementului ca apartinnd unei stiinte.
Prin management ca stiinta se ntelege "studierea procesului de management n vederea
sistematizarii si generalizarii unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode
si tehnici care sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate pentru realizarea unor
obiective".
Managementul este considerat n acelasi timp si o arta, ntruct pe lnga cunostintele de
specialitate, managerul are nevoie si de talent pentru a pune n practica cunostintele acumulate,
pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la conditiile concrete ale
obiectivului condus.



Tema 3:Metode de rezolvare a unei probleme de decizie (tehnici
decizionale )
Rezolvarea problemelor i elaborarea deciziilor ocup o parte important din viaa noastr i,
pentru un manager, ele reprezint o component esenial a activitii. Deciziile pot fi luate i
fr a trebui s rezolvm o problem de nenumrate ori pe durata unei zile de munc uzuale,
managerii dau peste probleme "tiute", adic probleme despre care tiu c au soluii standard,
cunoscute. Pe de alt parte exist situaii de criz, cnd e nevoie de decizii rapide, lsnd pe mai
trziu analiza cauzelor pentru care a aprut criza. Apoi, exist situaii n care pot exista soluii
evidente, dar pentru a se putea alege cea mai "potrivit" dintre ele, e nevoie de o investigaie. n
alte situaii, nici nu se pot contura decizii dect dup ce se investigheaz problema i cauzele ei,
pentru c, de fapt, pot exista mai multe cauze, plus anumii factori agravani. n multe astfel de
situaii vedem doar simptomele problemei, adic efectele ei, i putem lua msurile cuvenite doar
dup ce problema este investigat. Termenul "problem" are de multe ori o conotaie negativ. n
esen, o problem nu este dect un "decalaj" ntre situaia curent i situaia dorit deosebirea
dintre ce este acum i ce ar trebui s fie. Prin urmare, cuvntul problem poate s nsemne: ceva
care merge prost; ateptri care s-au schimbat; un lucru care trebuie mbuntit, de exemplu prin
schimbri aduse unui sistem pentru a-l face s produc mai mult, eventual pentru c nainte de
schimbri nu funciona cum trebuie; un lucru care se cere nfiinat, de exemplu un serviciu de
rezervri online; mai multe dintre cele de mai sus, de exemplu deteriorarea performanei exact n
momentul cnd ateptrile s-au mrit.
Adesea vedem imediat c pot fi aduse mbuntiri. n astfel de cazuri, privim problema ca pe o
oportunitate, nu ca pe o situaie negativ. Totui, cnd ncercm s facem o mbuntire, trebuie
s parcurgem acelai proces de gndire ca pentru rezolvarea problemelor.
Nu toate problemele sau oportunitile sunt clare i delimitate. Pot exista mai multe cauze ale
aceleiai probleme, dintre care unele se pot situa n afara controlului managerului. O soluie
poate avea implicaii pentru alte compartimente ale organizaiei i pentru alte persoane, pe care
managerul nu le poate influena. De aceea, trebuie s analizm cu atenie situaia cu care avem
de-a face. Un mod de gndire este s aflm n ce msur situaia noastr este sau nu parte a unui
set mai mare de probleme sau situaii nrudite deci ct de delimitat este problema. Dei
probabil c nu trebuie niciodat s ne nchipuim c o problem este total izolat de altele, ne dm
seama totui c dificultile de rutin, adic cele ntlnite zi de zi, sunt de regul bine delimitate
i au implicaii limitate. Caracteristicile unei probleme sau dificulti "delimitate" sunt
urmtoarele:




n organizaiile care posed sisteme robuste pentru executarea muncilor de rutin i reguli i
proceduri bine stabilite pentru abordarea diferitelor situaii, problemele care apar sunt de cele
mai multe ori bine delimitate i sunt nsoite de puine riscuri i incertitudini.
n plus, necesarul de resurse nu e uor de definit i poate varia n timp; nu e clar care sunt actorii
importani; nu e clar nici ct de urgente sunt msurile ce trebuie luate. Situaia poate avea i o
puternic tent politic, cu importante mize legate de reputaia, carierele i statutul diferitelor
grupuri. Problemele nedelimitate sunt mai des ntlnite n domeniile n care munca nu are
caracter de rutin, de exemplu n activitile desfurate pe proiecte, nconjurate de mai mult
incertitudine, i, cu siguran, destul ambiguitate.

Rezolvarea problemelor este ceea ce trebuie s facem atunci cnd nu putem lua o decizie fr s
investigm situaia. Dac am decide asupra unei soluii fr s fi investigat problema, riscm de
fapt s nu o rezolvm. Aadar cum ar trebui s procedm n mod normal pentru a ne rezolva
problemele cu ct mai mult eficacitate? Analiznd mulimea de exemple despre cum se
procedeaz n general pentru soluionarea problemelor, constatm c se contureaz un anumit
"model". Acest model trebuie descris pas cu pas, dei n practic oamenii l parcurg adesea n
mod iterativ adic revin adesea la cte un pas dintre cei fcui anterior i mai parcurg procesul
o dat. De exemplu, putem da peste mai multe soluii de ndat ce ni se ivete o problem. n
timp ce investigm problema, evalum i soluiile posibile, pentru a vedea care este cea mai
potrivit, tiind deja care sunt cauzele. n sfrit, dup ce alegem cea mai bun soluie pentru
acea problem, putem descoperi c exist implicaii la care nu ne-am gndit pn atunci. Nu-i
exclus s constatm chiar c acea soluie nu funcioneaz de fapt sau c are nevoie de schimbri
semnificative ca s fie aplicabil. Sunt puini cei care pot aplica acest model, pas cu pas, exact n
ordinea descris n cri. De fapt, modelul descrie etapele care trebuie parcurse la un moment sau
altul pentru a soluiona cum trebuie o problem. Aceste etape sunt:

efectuate;