Sunteți pe pagina 1din 3

Neologisme juridice

AB INTSTAT loc. adj. (jur.; despre o succesiune) care se afla in absenta unui testament, situatie in care legea
reglementeaza transmiterea bunurilor.
ABJUDEC vb. tr. (jur.) a suspenda printro sentinta judecatoreasca.
ACCESINE s. f. (jur.) mod de dobandire a unei proprietati prin alipirea unui bun la altul mai important.
ACRESCAMNT s. n. (jur.) drept prin efectul caruia partea unui mostenitor, a unui legatar creste, ca urmare a
inlaturarii de la succesiune a altor persoane.
ADJUDEC vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care ofera mai mult in cadrul unei licitatii publice.II. refl. asi
atribui, asi lua ceva.
AFINITTE s. f. 1. potrivire, asemanare, apropiere.2. proprietate a substantelor de a se combina intre ele.3. (jur.)
inrudire prin alianta.
ALEG vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuza, ca motiv.
ALIEN vb. I. tr. (jur.) a instraina un bun (prin vanzare, cesiune).II. refl. 1. (fig.) a deveni ostil societatii, a se simti
izolat.2. a innebuni.
ANTIHRZA s. f. (jur.) cedarea de catre creditor a venitului unui bun imobil apartinand debitorului.
ATRUPAMNT s. n. (jur.) evadare savarsita de mai multe persoane actionand sub influenta unei sugestii colective.
CADC, a adj. 1. lipsit de trainicie, subred; (p. ext.) invechit, depasit, perimat.2. (despre organe vegetale) care cade
in fiecare an; care cade inainte de vreme; (despre formatiuni cornoase la animale) care cade periodic. 3. (despre
legate, donatii) care nu mai are putere legala.
CASATINE s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotarari judecatoresti in urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea
operatiilor privind scoaterea definitiva din uz si din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere
CHIROGRAFR, a adj. (jur.) care detine un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnatura privata
COEMPTINE s. f. (jur.) cumparare reciproca.
COERDE s. m. (jur.) mostenitor impreuna cu altii.
COLOCTIE s. f. 1. (log.) pozitie, clasament al unui obiect in raport cu altele. 2. (jur.) inscriere a creditorilor in ordinea
in care acestia trebuie sa plateasca. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagma
COMINATRIU, IE adj. (jur.) care constrange o persoana la comiterea sau la abtinerea de la savarsirea unui fapt. o
clauza ~ie = clauza penala intrun contract civil, menita sa asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune
care rezulta dintro clauza penala a unui contract.
COMISINE s. f. (jur.) comitere a unei infractiuni.
COMISRIU, ie adj. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract. o pact ~ = clauza intrun contract care
prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, daca una din parti nusi respecta obligatiile.
COMODT s. n. (jur.) imprumut de folosinta.
COMPUT vb. tr. 1. a calcula, a numara.2. (jur.) a scadea preventia din timpul unei condamnari.
CONEXITTE s. f. 1. conexiune.2. (jur.) legatura intre doua sau mai multe pricini care au un obiect inrudit.
CONFUZINE s. f. (jur.) stingere a unor obligatii prin intrunirea de catre aceeasi persoana a calitatilor de debitor si
creditor
CONSUMPTBIL, a adj. (jur.; despre bunuri) care este distrus, intrainat de la prima intrebuintare decizriu, ie adj.
1. (jur.) referitor la decizia voluntara.2. (log.) care rezulta din hotararea libera a spiritului.
DECLINATRIU, ie adj., s. n. (jur.) (hotarare) prin care se declina competenta. o ~ de competenta = hotarare prin
care o instanta constata incompetenta ei si inainteaza cauza la o instanta competenta
DEFENDR s. m. (jur.) parat, intimat.
DENEGRE s. f. actiunea de a denega. o (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instante judecatoresti de a
solutiona o pricina cu care a fost sesizata
DEPRT s. n. 1. (fin.) diferenta in minus intre cursul la termen al unei valute si cel la vedere al acesteia pe aceeasi
piata valutara.2. (jur.) act de recuzare sau de desesizare.
DEPOZTIE s. f. (jur.) declaratie facuta in calitate de martor; marturie.
DESIST vb. refl. 1. (jur.) a renunta la o actiune, la urmarirea in justitie. a abandona savarsirea unei infractiuni.
DETENTR s. m. (jur.) persoana care detine un lucru; detinator.
devolutine s. f. (jur.) transmitere a unui bun, a unui drept de la o persoana la alta.
DILATRIU, ie adj. (jur.) care cauta sa castige timp, sa intarzie o decizie.
DILATINE s. f. (jur.) intarziere, amanare.
DIRIMNT, a adj. (jur.) care anuleaza un act incheiat sau constituie o piedica.
DISJNGE vb. tr. 1. (jur.) a desparti doua pricini sau o pricina in doua pentru a le judeca separat.
DOL s. n. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva sa incheie un contract in defavoarea lui.

DUPLCA s. f. (jur.) raspuns la o replica.
EMOLUMNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunitati.2. profit, avantaj.
EVICTINE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obtinut legal, suferita in urma unei sentinte sau a unui drept exercitat
intrun anumit fel de cineva.
EXMPT, a adj. (jur.) care nu este supus unei obligatii, liber de ceva.
EXIGBIL, a adj. 1. care poate fi cerut.2. (jur.; despre obligatii) care trebuie indeplinit in orice caz.
EXTNT, a adj. (jur.) care exista in natura.
EXTINGBIL, a adj. care poate fi stins; (jur.) care trebuie stins.
FIDEIUSINE s. f. (jur.) garantie depusa de cineva pentru datoria altcuiva.
FORTUT, a adj. neprevazut, intamplator, venit pe neasteptate; inopinat. o (jur.) caz ~ = eveniment independent de
culpa debitorului, care il impiedica sasi execute o obligatie.
FUNGIBIL, a adj. (jur.; despre lucruri) care poate fi inlocuit, in cazul unei obligatii, cu altul de aceeasi natura
INALIENBIL, a adj. (despre bunuri, proprietati, drepturi) care nu poate fi instrainat.
INALIENRE s. f. (jur.) situatia, starea a ceea ce este inalienabil.
INAPELBIL, a adj. (jur.) in privinta caruia nu se poate face apel.
INDMN, a adj. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, rani; teafar, nevatamat.
INDIVZ, a adj. (jur.; despre bunuri) care este in indiviziune; nedivizat, intreg. (despre persoane) care poseda o
proprietate in indiviziune
INFLICTINE s. f. (jur.) aplicare, administrare a unei pedepse, amenzi etc.
INTERVENINT, a s. m. f. (jur.) cel care intervine intrun proces sau in vederea emiterii unui act.
INTIM vb. tr. 1. a pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema in judecata, a cita in fata unei
jurisdictii superioare.
INVALIDITTE s. f. 1. stare a celui invalid; infirmitate.2. (jur.) lipsa de validitate (a unui act, a unui mandat).
JURT s. m. cetatean ales pentru a participa la judecarea unor procese penale; jur.
LITISPENDNTA s. f. (jur.) situatie in care doua instante diferite, dar de acelasi grad, au fost sesizate sa solutioneze
acelasi caz.
MOTIVL, a adj. (jur.) referitor la motivele unei arestari.
NEX s. m. 1. legatura, inlantuire; relatie, raport. o ~ cauzal = raport de la cauza la efect.2. (jur.) contract de vanzare,
de cesiune; drept de a aliena ceva.
NOVLE s. f. pl. (jur.) dispozitii suplimentare de drept roman care se adaugau la o lege.
NUNCUPTIE s. f. (jur.) declaratie solemna si verbala prin care testatorul confirma ca dispozitiile din testamentul
scris exprima vointa sa.
OCTROI vb. tr. (jur.) a acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare.
ODOROLOGE s. f. (jur.) domeniu al criminalisticii care elaboreaza metodologia de cautare, descoperire si exa-minare
a urmei de miros lasata de infractor.
ONERS, osa adj. (despre contracte, conventii etc.) care impune suportarea unor cheltuieli mari. o (jur.) cu titlu =
cu conditia de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. costisitor, impovarator, apasator; dezavantajos.
PECULT s. n. (jur.) furt de bani publici comis de catre un manuitor al lor.
PEN vb. tr. (jur.) a penaliza.
PEREMPTINE s. f. (jur.) stingere a unui proces dupa un anumit timp; perimare.
PERIM vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se invechi, a se demoda, a iesi din uz. (jur.; despre un proces) a se stinge,
a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului in termen legal.
PERPETRBIL, a adj. (jur.) care poate fi savarsit.
POTESTATV, a adj. (jur.) care depinde de una dintre partile contractante.
PRECIPT s. n. (jur.) drept acordat unei persoane de a lua o anumita parte dintrun bun inainte de partaj.
PREEMPTINE s. f. (jur.) drept de ~ = drept de care se bucura cineva printrun contract sau printro lege, de a fi
preferat dintre mai multi cumparatori.
PREJUDICIL, a adj. (jur.; despre o cauza, o pricina) care trebuie judecat in primul rand.
PROCEDBIL, a adj. (jur.; despre procese, judecati) care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedura.
PUNBIL, a adj. (jur.) pasibil de pedeapsa; punisabil.
PUTATV, a adj. (jur.) presupus a avea existenta legala. o casatorie
RECOLMNT s. n. 1. (jur.) verificare a obiectelor continute intrun inventar, intrun sechestru. 2. verificare a
legalitatii taierii unei paduri.
RECONVENTIONL, a adj. (jur.) cerere ~a = cerere prin care un parat cere reclamantului acelasi lucru cerut lui din
reclamant in fata aceleiasi instante; reconventiune.
RECRENTA s. f. (jur.) uzufruct al unui bun in litigiu.

RECUR vb. intr. (jur.) a face recurs.
RECURSRIU, ie adj. (jur.) prin care se exercita dreptul de recurs.
REDUCTINE s. f. (jur.) restrangere prin hotarare judeca-toreasca, dupa moartea unei persoane, a liberalitatilor
(donatii, legate) facute de ea prin incalcarea drepturilor unor mostenitori.
REMISV, a adj. 1. (jur.) care absolva, scuteste de obligatie.2. ingaduitor, iertator. supus, docil, ascultator.
REPUDI vb. tr. 1. a respinge, a nu mai recunoaste pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. a denunta in mod
unilateral o obligatie sau un contract international.2. (jur.) a renunta la o mostenire, la un legat.
RESCIZINE s. f. (jur.) anulare a unui contract, a unui act etc. datorita unui viciu radical.
RESTITUTRIU, ie adj. (jur.) prin care se cere o restituire.
RETRCT s. n. (jur.) luare inapoi a unui bun, a unui drept alienat.
REVIZUNT s. m. (jur.) cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces.
REZOLUTRIU, ie adj. (jur.) care determina anularea (unui act).
SERVITTE s. f. 1. stare de dependenta, de supunere; servitudine. obligatie, constrangere.2. (jur.) sarcina care
greveaza asupra unui bun imobiliar, izvorand din situatia naturala a bunului sau dintro conventie.
SEZNA s. f. (jur.) drept de luare imediata in posesiune a unei mosteniri legale, fara autorizatia prealabila a justitiei.
STIPULNT, a s. m. f. (jur.) cel in fata caruia se obliga o alta persoana sa execute obligatiile la beneficiar.
SUBROG vb. tr., refl. (jur.) a inlocui pe cineva, a se substitui cuiva in exercitarea anumitor drepturi sau obligatii.
SUCB s. m. 1. demon feminin, care se uneste noaptea cu un strigoi sau cu un posedat.2. (jur.) persoana
impresionabila, receptiva la actiunea de influentare, prin sugestie, din partea altei persoane (incub).
SUPERFICAR s. m. f. (jur.) persoana care are drept de superficie.
SUPERFCIE s. f. 1. suprafata; arie. o (jur.) drept de ~ = drept de proprietate care se margineste numai la suprafata
solului si la ceea ce este deasupra lui.2. (fig.) aparenta.
TESTIMONIL, a adj. (jur.) care se face prin martori.
TIRS I. s. m. (jur.) persoana straina de un contract, care nu are nici un raport juridic cu partile acestuia; tert;
persoana care detine o parte a unui contract, care este impozabila.II. adj. care vine in al treilea rand.
TRANSGE vb. intr. a aplana un conflict prin concesii reciproce, a ajunge la un compromis. (jur.) a pune capat unui
proces.
TRANSLATV, a adj. (jur.; despre acte) prin care se transfera un drept.
UZNTA s. f. 1. mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumita activitate.2. obicei,
datina, cutuma; uzaj (2).3. (jur.) ~e diplomatice = totalitatea practicilor in relatiile diplomatice dintre state.
UZUCAPINE s. f. (jur.) 1. mod de dobandire a proprietatii imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite.
2. dobandire a suveranitatii asupra unui teritoriu prin exercitarea continua si pasnica a autoritatii de stat asupra
acelui teritoriu.
VAGULTIE s. f. (jur.) somatie.
VICI vb. I. tr. 1. a strica aerul, al face impropriu pentru respiratie.2. (jur.) a face ca un act sa fie defectuos,
nevalabil, nul.II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe.