Sunteți pe pagina 1din 5

Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei absolute sau relative

de insulina eficienta,fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in primul rand perturbarea


metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic, hidromineral si
acido-bazic. Este cea mai frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din populatia generala in
tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri raman nediagnosticate).

CLASIFICARE

1. DIABET ZAHARAT TIP 1 (deficit absolut de insulina prin distructia celulelor beta)
 imuno-mediat

 idiopatic 

2. DIABET ZAHARAT TIP 2 (variind de la insulino-rezistenta preponderenta cu deficit relativ


de insulina la deficit preponderent secretor asociat cu insulinorezistenta).

3. ALTE TIPURI SPECIFICE

 defecte genetice de functionare a celulelor beta;

 defecte genetice ale actiunii insulinei;

 boli ale pancreasului endocrin;

 endocrinopatii;

 diabet zaharat indus de toxice sau medicamente:

 diabet zaharat indus de infectii;

 alte forme imun-mediate:-sindrom stiff-man

-Ac ai receptorilor insulinei

 alte sindroame genetice asociate cu diabet zaharat 

4.DIABET ZAHARAT GESTATIONAL

ETIOPATOGENIE

Etiopatogenia DZ tip 1(insulino-dependent) 

Majoritatea cazurilorar avea la baza un proces inflamator autoimun cu distructia selectiva a celulelor
beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa secretoare de glucagon si gama secretoare de
somatostatina.Acest proces ar surveni preferential la indivizi predispusi genetic. Factorii de mediu
declansatori ar putea fi de origine virala (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei epidemice, Epstain-Barr,
coxsackie, citomegalovirus) sau toxica (inclusiv alimentari)

Etiopatogenia DZ tip 2 (non-insulinodependent)

Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil in numeroase cazuri, agregarea


familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin transmiterea unui mod de viata
riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive si neglijarea activitatii fizice(sedentarism).
1. ereditatea;
2. obiceiuri vicioase nocive (aport hipercaloric, exces de glucide concentrate, exces de lipide);

3. sedentarismul;

4. stresul;

5. factori chimici:

 alimentari; alcool, coloranti, conservanti, stabilizatori;

 medicamentosi: hormoni (corticoizi, contraceptive), diuretice tiazidice, antidepresive


triciclice;

 toxici industriali sau de uz gospodaresc (pesticide). 

AFIRMAREA EXISTENTEI DIABETULUI

Actualmente se considera ca exista trei cai pentru afirmarea diagnosticului de diabet zaharat:

1. decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mg\dl asociata cu poliurie, polidipsie
si pierdere in greutate inexplicabila;
2. glicemie à jeun peste 126 mg\dl, ultimul pranz fiind luat cu peste 8h inainte;

3. glicemie peste 200 mg\dl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.

Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar daca este confirmat prin
inca o determinare in alta zi. Gradul de dificultate al afirmarii diagnosticului depinde de tipul
diabetului si de forma clinica a acestuia.

DIAGNOSTICUL TIPULUI DE DIABET

TIPUL 1 (insulino-dependent) corespunde tipului juvenil (diabetul slab) din clasificarile mai
vechi.

Debut: de obicei la varsta tanara, sub 30 ani (de aceea era denumit si diabet juvenil).

Prevalenta: circa 0.5%.

Clinic: triada - poliurie, polidipsie, polifagie. Inapetenta astenie, scadere in greutate; tendinta
la acido-cetoza.

Genetic:

 asociat cu grupele HLA


 concordanta la gemeni 40-50%

Imunologic:

 prezenta de anticorpi anti-insulari circulanti in peste 50% din cazuri;


 predispozitie la boli autoimune asociate.
Terapeutic: insulinodependenta.

TIPUL2 (insulino - independent) corespunde diabetului de maturitate (diabetul gras) din


clasificarile mai vechi.

Debut: de obicei la varsta adulta(dupa 40 ani).

Prevalenta: circa 4,5%.

Clinic:

 adesea hiperponderal (80% din pacienti);


 tendinta accentuata la complicatii angiopatice;

 decompenseaza rar.

Genetic:

 nu este asociat cu grupe HLA;


 ar fi o mutatie genetica ce afecteaza sinteza insulinei;

 concordanta la gemeni 95-100%;

 transmitere dominant autosomala.

Imunologic: Ac circulanti anti-insulari sunt rareori prezenti (sub 10%).

Terapeutic: insulina este rareori (si numai temporar) necesara.

DIAGNOSTICUL COMPLICATIILOR

A. Acute
1. metabolice

a. coma acidocetozica;

b. coma hiperosmolara;

c. coma hiperlactacidemica;

d. coma hipoglicemica.

2. infectioase

B. bacteriene;

A. micotice.

B.Cronice(degenerative):

 retinopatia;
 glomeruloscleroza;
 arteriopatia;

 neuropatia;

 cardiopatia;

 parodontopatia;

 osteoartropatia;

 cataracta;

 neuropatiile;

 necrobioza lipoidica.

TRATAMENT

Obiective terapeutice

a. normalizarea metabolica;
b. prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii iatrogene;

c. asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal;

d. asigurarea unei durate de viata cat mai apropiata de durata normala.

Realizarea acestor obiective necesita:

 echilibrarea diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici;


 mentinerea acestor parametri in limite normale sau cat mai apropiate de normal;

 ameliorarea sau chiar vindecarea complicatiilor.

Conditii:

 precizarea diagnosticului complet:


 individualizarea tratamentului in functie de acest diagnostic, precum si in
functie de varsta, sex, profesie, conditii sociale si familiale;

 stabilirea tolerantei la glucide si, eventual, a necesarului de insulina;

 aprecierea in dinamica a eficientei tratamentului (stare generala, echilibru


ponderal, capacitate de efort, parametri biochimici) si modificarea schemei
terapeutice in functie de situatiile nou aparute;

 colaborarea stransa medic-pacient, constientizarea pacientului fiind o conditie


sina qua non a eficientei. 

Tratamentul igieno-dietetic
Exercitiu fizic (alergare, gimnastica, mers pe jos sau cu bicicleta, inot etc.) are certe
efecte benefice:

 amelioreaza sensibilitatea la insulina, normalizand metabolismul intracelular al diabeticului;


 scade colesterolul total si trigliceridele plasmatice si creste HDL colesterolul, scazand astfel
riscul vascular;

 scade insulinemia, ceea ce diminueaza de asemenea riscul vascular.

Dieta

Regimul alimentar constituie baza terapeutica indispensabila a tuturor formelor de DZ fiind


cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii.n Scopul dietei: asigurarea unui aport rational de principii
alimentare, atat cantitativ (aport energo-caloric) cat si calitativ (echilibrarea principiilor
alimentare).

Conditii:

 repartitia pe pranzuri (in functie de activitatea zilnica, evitand gaurile glucidice


interprandiale –de obicei, 3 pranzuri si 2 gustari)
 regularitatea alimentatiei (evitand variabilitatea necesarului de insulina);

 tipul de alimentatie(in functie de particularitatile socio-culturale zonale).

Tratamentul medicamentos

Arsenalul medicamentos cuprinde trei categorii de medicamente:

a. insuline
b. sulfamide

c. biguanide 

BIBLIOGRAFIE 

1. BOSTACA IOAN – “Cheile diagnosticului in clinica medicala”, Editura Polirom, Iasi, 1999:
2. GABRIEL UNGUREANU, MARIA COVIC – “Terapeutica medicala”, Editura Polirom, Iasi,
2000;

3. GHERASIM L. – “Medicina Interna”, vol. II, Editura Medicala, Bucuresti, 2001.