Sunteți pe pagina 1din 3

 Copyright www.ReferateOnline.

com Cel mai complet site cu referate


Munţii Cindrel

Prezentare geografică:
Cunoscuţi şi întâlniţi înainte aproape exclusiv sub denumirea de Munţii
Cibinului sau Sibiului, Munţii Cindrel ocupă sectorul din grupa munţilor
Parâng delimitat la sud-vest de valea Frumoasa, continuă la vest cu valea
Sebeşului, iar la sud-est de valea Sadului. În sfârşit, la nord-est ei sunt
mărginiţi de Podişul Transilvaniei.
Limite:
Limita sudică a Munţilor Cindrel este constituită de cele două văi
longitudinale Frumoasa şi Sadu, care formează un culoar larg de circa 1-3
km la altitudinea de 1600-1700 m (altitudinea maximă 1725 m, în şaua
Ştefleşti). Adâncimea accentuată a celor două văi opuse, precum şi lăţimea
relativ mare a acestora justifică pe deplin fixarea acestei limite faţă de
Munţii Lotru (culmea Ştefleşti) din sud.
Valea Sebeşului, când foarte largă cum este la Oaşa, la Tău sau la Sugag,
când foarte îngustă, sub formă de defileu tăiat adânc în stâncă, între Sugag şi
Tău, separă Munţii Cindrel de Munţii Şureanu din vest.
Contactul cu Podişul Transilvaniei, respectiv limita nordică şi nord-estică a
Munţilor Cindrel, care îi defineşte de dealurile Secaşului şi de depresiunile
Apoldului, Săliştei şi Sibiului, este subliniat de înlănţuirea localităţilor Căpâlna -
Deal - Cărpiniş -Telişca - Sălişte - Vale - Sibiel - Fântânele - Orlat - Gura Râului -
Poplaca - Răşinari - Cisnădioara şi Sadu. Această demarcaţie apare pregnant Intre
spaţiul montan, constituit peste tot din roci dure (şisturi cristaline), cu un relief,
mai accidentat, străbătut de văi cu versanţi puternic înclinaţi, şi depresiunile şi
dealurile dezvoltate de depozite sedimentare mai moi, în care apele şi-au săpat
văi largi.
Dată fiind individualitatea geografică a acestor munţi, se impune tuturor
drumeţilor o cunoaştere cât mai completă a reliefului, climei, apelor, vegetaţiei,
faunei precum şi a aspectelor social-istorice. Numai în aceste condiţii un turist
poate decide alegerea celor mai adecvate trasee, care să-i ofere totala împlinire
a opţiunilor sale.
Relieful:
Munţii Cindrel cu o suprafaţă de circa 900 de km2 (altitudinea maximă de
2244 m în vârful Cindrel), se caracterizează prin masivitate şi masiv domol,
produs al unei structuri geologice uniforme, constituită exclusiv din şisturi
cristaline. În ansamblu, ei sunt asimetrici, fiind formaţi dintr-o culme înaltă
situată în extremitatea sud-vestică, care se ramifică în trei direcţii principale:
spre vest, culmea Şerbota - Gungurezu - Oaşa Mare; spre nord, culmea Găujoara
- Foltea - Strâmba Mare si spre est, culmea Niculeşti - Rozdeşti - Bătrâna - Onceşti
- Ghihan - Derjani - Măgura Cisnădiei. Din acestea se desprind trepte din ce în ce
mai joase, având o mare dezvoltare spre marginea nordică, nord-vestică şi estică
(900-1300 m altitudine). În funcţie de situarea faţă de vârful Cindrel, treptele
sunt scurte spre valea Sebeşului şi prelungi, de 15-20 km, spre Depresiunea
Transilvaniei.
Specifică este, de asemenea, succesiunea de la sud spre nord a resturilor
celor trei suprafeţe de netezire aparţinând nivelului superior Borăscu (2244-
1700m), nivelul mijlo-ciu Râu Şes (1650-1350m) şi celui inferior Gornoviţa (1200-
900m), toate intense fragmentate şi separate între văi adânci şi strâmte, cu
versanţi puternic înclinaţi, atingând pe alocuri diferenţe de nivel de 400-600 m.
Faţă de alte masive, cum ar fi faţada sudică a Munţilor Parâng, în Munţii Cindrel
trecerea de la un masiv la altul nu este marcată pregnant în relief. Acest fapt dă
impresia, pe alocuri, existenţei unei singure platforme, care coboară domol de la
2200 m la mai puţin de 900 m.
În jurul vârfului Cindrel, la altitudini cuprinse între 2000 şi 2200 m se
întâlnesc platouri extrem de plane, care confirmă că nivelul Borăscu, cea mai
veche suprafaţă de eroziune din Carpaţii Meridionali, este bine păstrat şi aici.
Întreaga creastă a Munţilor Cindrel, cuprinse între vârfurile Oaşa Mare şi Bătrâna,
reprezintă un rest din această platformă, care coboară în mod gradat spre Sebeş,
cât şi spre Olt, până la 1700 m. În continuarea ei, la circa 300-400 m mai jos faţă
de platoul Şerbota - Frumoasa - Cindrel, se desfăşoară mult mai extinse resturile
relativ plane sau puţin înclinate ale platformei Râul Şes, ea ocupă cea mai mare
parte a Munţilor Cindrel, reprezentând o pantă uşoară şi constantă , ce coboară
spre nord, începând de la 1650 m până la 1350 m, fără a fi delimitată de un
abrupt pronunţat la marginea ei exterioară, spre platforma exterioară.
Coborând de-a lungul crestelor principale, se poate observa detaşarea şi
prelungirea spre nord şi est a nivelului inferior Gornoviţa, cuprins între 1200 şi
900 m. Ea are extensiunea cea mai mare în jurul localităţilor Jina, Poiana Sibiului,
rod, Tilişca, Sălişte şi Gura Râului, primele trei aşezări fiind situate chiar pe ea.
În decursul perioadelor geologice, parcurgând câteva etape de netezire, crestele au devenit
din ce în ce mai plane. Sub influenţa mişcărilor pe verticală eroziunea a
acţionat puternic ulterior. Natura rocilor a favorizat păstrarea formelor
rotunjite sau cupolare, pe alocuri cu largi culoare de comunicaţie.
Suprafaţa platformelor este acoperită în mare parte cu pajişti, contrastând
cu versanţii împăduriţi. Plaiurile şi culmile oferă condiţii de circulaţie şi
aşezare mai favorabile decât pe fundul văilor. S-a ajuns astfel la o
inversiune la utilizarea terenurilor, condiţionată înainte de toate de
particularităţile reliefului. De asemenea, desfăşurarea mai largă a
platformei inferioare (900-1200m), între valea Cibinului şi valea Bistrei, a
oferit posibilitatea unei transformări ceva mai pronunţate a peisajului iniţial
acoperit cu păduri, decât între valea Cibinului şi valea Sadului. Astfel, în
zona marilor sate ale Mărginimii Sibiului (Sălişte, Tilişca, Poiana Sibiului şi
Jina), păşunile şi fâneţele, presărate cu o puzderie de case şi stâne, ocupă
mari întinderi.
Relieful glaciar. Condiţiile locale de relief şi de altitudine au fost mai puţin
favorabile apariţiei şi dezvoltării fenomenelor glaciare, de felul celor lăsate
de gheţarii cuaternarii din Munţii Făgăraş, Parâng şi Retezat. Numai pe
versantul nordic şi estic al culmii Şerbota - Frumoasa -Cindrel, aparţinând
platformei superioare , au fost sculptate cinci circuri glaciare: Gropata,
Iezerul Mic, Iezerul Mare şi Iujbea Răşinarului, specifice munţilor situaţi între
Olt şi Jiu.
Cirul glaciar Gropata, orientat spre nord-vest, are un profil asimetric, datorită structurii
geologice. Partea inferioară coboară până la 1700 - 1710 m altitudine, unde
este barat de o morenă frontală.
Iezerul Mic, orientat spre nod faţă de culmea Frumoasa, este un circ mai
complex, deoarece pe marginea lui apar câteva clădiri mai mici şi mai puţin
evoluate. La altitudinea de 1950 m, un prag glaciar marchează marginea
exterioară a circului, în spatele căruia se întinde lacul, care dă numele
întregului sistem.
Iezerul Mare, orientat spre nord-est de vârful Cindrel, este cel mai profund dintre
circurile glaciare ale acestor munţi. El reprezintă două trepte, separate de
un prag de 50 m la 1970 m.
Circul Iujbea Răşinarului, situat la est de vârful Cindrel, se întinde pe o
distanţă de 1,5 km, coborând până la altitudinea de 1750 m. Şi aici, se
întâlnesc resturi din morena de fund şi cea laterală.
Priviţi în totalitatea lor, Munţii Cindrel se caracterizează prin culmi domoale
şi prelungi, acoperită în cea mai mare parte cu pajişti, cea ce a favorizat
păstoritul - ocupaţia principală a mărginenilor. Aerul ozonat, pădurile de
conifere, ce încep la peste 1200 metri lacurile glaciare Iezerul Mare şi
Iezerul Mic, priveliştile încântătoare, liniştea desăvârşită atrag turişti
iubitori de tot cea ce le oferă aceşti munţi.

Biografie: colecţia Munţii Noştri „Cindrel" M. Buza, Simona Fesci


 Copyright www.ReferateOnline.com Cel mai complet site cu referate

S-ar putea să vă placă și