Sunteți pe pagina 1din 2

31. I.L.

CARAGIALE ÎN VREME DE RĂZBOI

• Proza analitică a lui Caragiale, nuvelele psihologice


şi
fantastice la limita dintre viziune realistă şi
naturalistă.
• în vreme de război document artistic ‚al
consecinţelor psihologice ale luptei dintre lăcomie şi
remuşcări.
Obsesia lui Stavrache, criza sa demenţială.

• Caragiale are o interesantă proză analitică.


Nuvelele psiholo-
gice “Două loturi”, “Păcat”, “O făclie de Paşte”,
“În vreme de război” şi nuvelele fantastice “La hanul
lui Mânjoală”, “Calul dracului, “Kir Ianulea”, “Abu Hassan”
sunt opere realiste, rezultate ale observaţiei lucide
(józan) şi exacte a vieţii.
Ca şi în comedii şi schite, în nuvelistică viziunea
(látásmód) este realistă, problematica este
psihologicomorală ; tonul, atmosfera şi mediul zugrăvit
sunt însă total diferite: se simte în ele influenţa
naturalismului. De exemplu nuvela “O făclie de Paşte”
analizează cauzele înnebunirii hangiului evreu, Leiba
Zibal, căruia persecuţia (üldöztetés) antisemită
(zsidiógyülölő) i-a imprimat din copilărie o groază
măcinătoare (örlő). Când sluga sa, Gheorghe, dat afară
de la slujbă, îl ameninţă că se va răzbuna, tensiunea
(feszültség) permanentă şi nopţile nedormite culminează în
noaptea de Paşti într-o criză de nebunie. Sfârşitul tragic
încheie în mod firesc un conflict psihologic şi etic situat
în coordonate sociale, conform unui realism consecvent
şi solid.
• Nuvela În vreme de război urmăreşte consecinţele
psihologice ale luptei dintre rapacitate (kapzsiság) şi
remuşcări (lelkiismeretfurdalás).
Cele trei capitole prezintă creşterea obsesiei
(röigeszme) lui Stavrache, cârciumar lacom din Dobreni,
teama lui că fratele său, preotul Iancu Georgescu din
Podeni se va întoarce. Preotul trăia o viaţă dublă,
conducea o bandă de tâlhari, şi când urmele conduceau
la el şi-a încredinţat averea adunată din jaf şi crimă
fratelui, iar el a dispărut, înrolându-se voluntar în
armată. O scrisoare îl înştiinţează pe Stavrache că
fratele său a murit.
•Remuşcările, că a acceptat o avere câştigată din
suferinţe şi vieţi omeneşti şi teama de a pierde averea distrug
echilibrul sufletesc al eroului. Începe să-1 tortureze (knozza)
un vis halucinanl (rémá1om): îl vede pe fratele său în
haine de ocnaş (rabruha) cerân-
du-şi averea şi sărind la beregata (torka) lui.
Conştiinţa sa chinuită se manifestă în porniri violente şi dorinţă le a ucide. Declinul
psihologic (lelki hanyatlăs) al lui Stavrache este minuţios relatatatat de scriitor.
Aşteptarea unei catasţrofe, presimţirile negre (balsejtelem), neliniştea şi spaima
halucinaţiilor pregătesc treptat inevitabila la prăbuşire (elkerulhetetlen osszeomlás).
Punctul culminant al nuvelei este în finalul ei. Într-o seară viforosă sosesc la cârciumă nişte
călători printre care Stavrache îşi recunoaşte fratele. Teroarea întâlnirii de multe ori
visate, îl traumatizează (sokkolja) atât de puternic pe erou, că nu mai e capabil să
deosebească planul real de cel al obsesiei sale (kényszerképzet). În acest moment starea
latentă (lappangó) a psihozei (elmebaj), crizele momentelor de încordare se transformă într-o
explozie violentă a nebuniei: sare ca o fiară asupra fratelui.
Investigaţia - psihopatologică (elmekórtani vizsgálat) este redată aproapeşiinţific.
Atmosfera sumbră, înspăimântătoare este mărită de descrierea elementelor de natură,
parcă ecouri ale sufletuluii chinuit al personajului. Toate evenimentele se petrec noaptea,
cu detalii terorizante de natură: ploi, vânt vrăjmaş.
Neliniştea şi tristeţea destinului omenesc 1-au fascinat (izgatták) pe Caragiale în toate
operele lui indiferent dacă le dă le dă înveliş comic sau tragic. Cum rezuma el însuşi: “Simt
enorm şi văd monstruos.