Sunteți pe pagina 1din 18

METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICA

Legitimitatea sociologiei ca stiinta este legata de existenta unor metode, a unui set de
modalitati cu ajutorul carora sa se poata investiga fenomenele si faptele soiale. H. Poincar
afirma ca sociologia este stiinta cu cele mai multe metode si cu cele mai putine rezultate.
Desigur ca rezultatele sunt insuficiente n raport cu numarul mare al problemelor care
solicita a fi rezolvate. Pe de alta parte, numarul mic de rezultate n raport cu asteptarile si
nevoile societatii, poate fi explicat si prin absenta unitatii cercetarii sociologice.
Numeroasele metode sociologice ntrebuintate nu beneficiaza de o metodologie
coordonatoare. Validarea stiintifica a sociologiei presupune deci att existenta metodei
sociologice ct si a metodologiei cercetarii sociologice. Cea de pe urma este menita sa
dirijeze cercetarile si sa ofere altora o modalitate de a verifica rezultatele.
Metoda vine din grecescul methodos, semnificnd cale, mijloc, mod de
expunere. Orice activitate de cercetare necesita utilizarea anumitor metode. Metoda este
felinarul care lumineaza calea n ntuneric, avertiza Fr. Bacon subliniind importanta
majora pe care o joaca n realizarea unei bune cercetari. Ea si subsumeaza tehnici,
procedee, instrumente, norme, principii.
Cercetarea sociologica foloseste att metode specifice, proprii sociologiei ct si
metode mprumutate de la alte stiinte.
Conceptul de metodologie are o sfera de cuprindere mai larga dect cel de metoda. n
cazul stiintelor socio-umane, el include ansamblul metodelor folosite n investigarea
socialului si are un caracter predominant normativ. Metodologia reflecteaza asupra
experientelor trecute de cercetare, elaboreaza strategii de investigare, indica att eventualele
obstacole si deficiente, ct si caile de obtinere a unor rezultate valide din punct de vedere
stiintific.
Investigatia sociologica se realizeaza n mai multe etape. Nu exista un punct de vedere
unanim cu privire la numarul etapelor. A.G. Zdravomslov vorbeste de cinci etape, J. Plano
si D. Katz de sase, Mucchielli de douasprezece, Claude Joveau de cincisprezece.
J. Plano 1 prevede urmatoarele momente ale cercetarii stiintifice :
a)

identificarea (definirea) problemei ce urmeaza a fi cercetata ;

b)

formularea ipotezei despre presupusele relatii ntre variabile ;

c)

stabilirea tehnicilor si procedeelor aferente ;

d)

culegerea de date pentru testarea empirica a ipotezei; 414p151e

e)

analiza cantitativa si calitativa a datelor ;

f)

acceptarea, respingerea sau reformularea ipotezei .

ntr-o lucrare de referinta2, sociologul S. Chelcea preia si dezvolta clasificarea


etapelor investigatiei sociologice propuse de R. Mucchielli si anume : determinarea
obiectului, preancheta, stabilirea obiectivelor, determinarea universului anchetei,

esantionarea, alegerea tehnicilor de cercetare, pretestarea instrumentelor de cercetare,


definitivarea lor, aplicarea n teren, prelucrarea informatiilor detinute, analiza rezultatelor si
redactarea raportului de cercetare.
Delimitarea obiectului se refera la decuparea din multitudinea faptelor, fenomenelor
sociale a celor pe care urmeaza sa le investigam n lumina unei anumite teorii. Raymond
Boudon 3 considera ca exista trei mari categorii de probleme sociologice , care au fost si
au ramas n atentia cercetatorilor : studiul societatilor globale, att sub raportul
schimbarilor sociale ct si al sistemului social, nsusi studiul segmentelor sociale a
indivizilor n contextul social n care sunt situati si, n sfrsit, studiul unitatilor naturale
(grupe, institutii, comunitati). Anumite probleme sociale devin probleme sociologice.
n viziunea lui C. Zamfir, problema sociala este un proces, o caracteristica, o situatie
despre care societatea sau un sistem al ei considera ca trebuie schimbat.4 Ea nsumeaza
urmatoarele clase de fapte, fenomene, procese sociale :
a)

starea sociala perimata (tensiunile rasiale, organizarea deficitara) ;

b)
procesele sociale considerate n sine ca negative, n orice societate:
omuciderea, furtul, anomia etc. ;
c)
consecintele negative ale unui proces social pozitiv (ex. efectele negative ale
industrializarii) ;
d)

fluctuatiile factorilor externi, naturali sau sociali (razboaie, catastrofe naturale

etc.) ;
e)
decalajele produse de dezvoltarea diferentelor de ritm, tensiuni, contradictii
ntre elemente etc.) ;
f)
aparitia de noi necesitati (cresterea aspiratiilor, necesitatea cresterii gradului
de calificare n raport cu tehnologiile utilizate etc .) ;
g)

probleme de dezvoltare (probleme de perspectiva mai ndepartate) .

Trebuie remarcat faptul ca nu toate problemele sociale sunt si probleme sociologice.


Problemele sociale constientizate si transmise spre cercetare sociologilor devin probleme
sociologice. Ele contin anumite conceote sociologice sau variabile sociologice. Acestea sunt
definite operational, adica sunt traduse n evenimente observabile deoarece numai astfel
este posibila repetabilitatea masurarii (Julian L. Simon, 1969). Acest lucru presupune
alegea indicatorilor si gruparea lor n dimensiuni. Indicatorii sociologici sunt raportabili la
termenii de dimensiune, variabila, coeficient statistic. Indicatorul este un semn exterior,
observabil, masurabil care se afla fata de indicat ntr-un raport de corespondenta totala, fie
ntr-un raport de corespondenta statistica. Un fapt de observatie, un raspuns la o ntrebare,
un numar, constituie n cercetarile sociologice cei mai frecventi indicatori.5
Etapa a doua, respectiv preancheta, consta n analiza detaliata a ipotezelor posibile n
vederea selectarii celor verificabile. O buna ancheta, precizeaza W. J. Goode si P. K. Hatt
(1959) presupune ipoteze bune, studiul serios al literaturii de specialitate si experienta n
domeniu. Preancheta are ca scop si estimarea costurilor cercetarii, stabilirea termenelor

calendaristici, prevederea eventualelor dificultati ce pot apare n desfasurarea investigatiilor


(aprobari necesare, accesul n diferite unitati, economice, culturale, cazarea operatorilor de
interviu etc.).
Cea de a treia etapa are ca scop determinarea obiectivelor si formularea explicita a
ipotezelor cercetarii si se realizeaza pornind de la sinteza datelor obtinute din preancheta.
Ipoteza este enuntul unei relatii cauzale ntr-o forma care permite verificarea empirica
precizeaza Theodor Caplov (1970). n procesul inductiv constata S. Chelcea ipoteza
constituie o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi verificata de materialul faptic, putnd fi
confrmata sau infirmata partial sau total.6
n cercetarea sociologica empirica o ipoteza este valida daca ndeplineste urmatoarele
trei conditii : este verificabila (utilizeaza concepte stiintifice si se bazeaza pe observarea
faptelor reale), este specifica (are un nalt continut informational) si este n conformitate cu
continutul actual al cunostintelor stiintifice din domeniul respectiv (Madelein Grawitz,
1972).
n etapa a patra, se stabileste universul anchetei, se determina deci, populatia care va fi
investigata. n functie de caz, universul anchetei poate fi largit mai mult sau mai putin.
Se trece apoi la alcatuirea esantionului, iar pentru aceasta, se stabileste mai nti care
este cea mai adecvata unitate de esantionare : firma, echipa, angajatul? Trebuie aflat, mai
apoi, care sunt cadrele de esantionare disponibile : liste nominale cuprinznd angajatii
firmei, registrele de prezenta, statele de plata.
Esantionarea este o tehnica statistico-metodologica, care consta n selectarea unei parti
(esantion) dintr-o populatie (persoane, organizatii), n vederea analizarii ei pentru a facilita
elaborarea de interferente despre ntreaga populatie. Esantionul trebuie sa ofere o imagine
ct mai precisa a populatiei de referinta, sa fie obtinut prin aplicarea unor tehnici
probabilistice (legea numerelor mari, teorema limitei centrale), sa fie reprezentativ n
termeni statistici si cu privire la problema teoretica analizata, sa fie economicos n raport cu
resursele (financiare, de timp, de personal) disponibile.7
n functie de tehnica de selectie a elementelor populatei n esantion, distingem ntre
esantionarea probabilistica si neprobabilista. n primul caz, orice esantion posibil de
dimensiune n din populatia N dispune de aceeasi probabilitate de a fi selectat, tot asa cum
orice persoana sau entitate a populatiei dispune de probabilitati echivalente de selectare.8
Esantionarea neprobabilista presupune utilizarea informatiilor prealabile sau de
experti pentru a coordona selectia de esantioane tipice sau reprezentative pentru o problema
teoretica sau factuala.
O alta etapa a investigatiei sociologice este alegerea metodelor si tehnicilor de
culegere a datelor empirice (unelte, instrumente) menite sa dezvaluie ct mai exact
faptele si fenomenele sociale.
S-a constatat ca n alegerea metodei de investigare, pe lnga adecvarea tehnicilor la
obiectul cercetat, mai intervin si alti factori, cum ar fi accesibilitatea, economia de resurse
s.a. (Stephen A. Richardson, Barbara Shell, Dohrewend David Klein, 1965).

Principalele metode de culegere a datelor empirice sunt : observatia, experimentul,


ancheta sociala, analiza documentelor sociale.
Observatia presupune perceperea sistematica a atitudinilor, comportamentelor si
interactiunilor actorilor sociali, n momentul manifestarii lor, conform unui plan dinainte
elaborat si cu aportul unor tehnici specifice de nregistraere.
Gold si Gans 9 au distins trei roluri diferite ale analistului social : a)participant total
implicat emotional, nregistrnd post-festum date si informatii; b) exterior situatiilor sociale
supuse observatiei culegnd informatii cu ajutorul unor tehnici speciale; c) cercetator
participant (implicat doar partial) si dispunnd de posibilitati de producere si nregistrare a
datelor.
Gradul de implicare al cercetatorului interfereaza cu modul de nregistrare a datelor,
rezultnd anumite combinatii ce se concretizeaza n urmatoarele trei tipuri de practicare a
obsrvatiei : observatia structurata, nedistorsionata si participativa.
n observatia structurata, observatorul si asuma rolul de cercetator si foloseste ca
tehnici de nregistrare a datelor : listele de control, scalele de evaluare, sistemele de
codificare a interactiunilor si descrierea narativa. Tipice observatiei structurate sunt
sistemele de codificare a interactiunilor al caror scop este de a aduna informatii referitoare la
continutul, frecventa, orientarea si tipologia interactiunilor, a atitudinilor si
comportamentelor asociate relatiilor interpersonale si manifestate n grupurile n care se
constituie o retea de comunicare interactiva.
Observatia nedistorsionata consta n folosirea aparatelor tehnice pentru nregistrarea
fenomenelor sociale n desfasurarea lor naturala sau n laborator. Observatorul este n afara
scenei sociale, aparatele tehnice sunt camuflate evitndu-se astfel efectele reactive
sistematice sau de conformare a subiectilor la normele dezirabilitatii sociale.
Observatia participativa presupune implicarea observatorului n activitatile sociale ale
subiectilor pentru a le ntelege mecanismele si a le supune analizei teoretice ulterioare. Dupa
modul de nregistrare a datelor distingem doua variante de aplicare : 1) implicarea
observatorului n situatia sociala respectiva, pna la identificarea cu actorii si notarea postfestum (s-a folosit n studiul grupurilor de munca si al deviantei) ; 2) observatorul adopta n
grup att rolul de participant, ct si cel de cercetator, putnd apela si la alte metode de
investigare (chestionare, interviuri formale, teste, analiza documentelor sociale etc.).
Experimentul. El consta n producerea deliberata a unui fenomen si n analiza
manifestarilor, directiei si intensitatii acestei produceri n conditii de controlare si
manipulare directa a factorilor generativi.10 Producerea fenomenului poate fi repetata,
schimbndu-se n mod sistematic conditiile pentru a nota variatiile aferente.
Experimentul este metoda cea mai precisa si productiva de analiza a relatiilor dintre
variabile, de testare a ipotezelor. n experimentul sociologic, ca observatie provocata, se
urmareste ca factorii exteriori, n afara celor manipulati de cercetator, sa ramna constanti
pentru a nu influenta situatia experimentala.
Pentru a si ndeplini functia cognitiva, experimentul sociologic trebuie sa se
ntemeieze pe teorie, alfel ramne o activitate sterila.

J. St. Mill distinge ntre experimentul natural n care situatia experimentala este nsasi
viata sociala si cel artificial, n care situatia experimentala este creata de cercetaor.
F. S. Chapin recurge la o alta clasificare a experimentelor sociologice : experimentul
sociologic proiectat, n care situatia experimentala este planificata de cercetator si cel ex
post facto, n care situatia experimentala oferita de schimbarile din viata sociala constituie
materialul de analiza rationala a legaturilor dintre variabile. E. Sydenstricker, utiliznd
criteriul temporal delimiteaza ntre experimente sociologice succesive si simultane.
Clasificarea ntlnita cel mai frecvent este cea care distinge ntre experimente de laborator si
experimente de teren.
M. Duverger sesiza faptul ca experimentele de teren desfasurate n situatii sociale
reale pot fi : pasive, cnd alti factori dect cercetatorul determina introducerea variabileor
independente sau active, cnd cercetatorul are posibilitatea de a introduce variabilele
independente n situatia experimentala naturala. Nu este permisa generalizarea rezultatelor
experimentului sociologic dect la populatii din care au fost selectionati subiectii
experimentului sociologic.
Realizat conform principiilor metodologice deontologice, experimentul sociologic
constituie o metoda principala de cercetare a relatiilor cauzale n sociologie.
Ancheta sociala. Ea consta n culegera de date sau informatii despre entitatile sociale
(indivizi, grupuri, organizatii, zone socio-geografice, unitati culturale si chiar societati)
cuprinse n esantion n scopul identificarii de distributii statistice si interrelatii (asocieri,
covariatii, raporturi functionale sau cauzale etc.) ntre indicatorii sau variabilele care
corespund unui model teoretic si pentru extrpolarea concluziilor de la nivelul esantionului la
cel al populatiei de referinta.11
Ancheta sociala ncorporeaza tehnici, procedee si instrumente interogative de culegere
a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic.
Specific acestei metode este ca actorii sociali sunt cei care furnizeaza informatiile.
Realizarea anchetei sociale presupune un demers metodologic riguros pentru ca, pe de o
parte, trebuie suplinita lipsa de control (manipulare, asupra variabilelor) si pe de alta parte,
pentru ca n cadrul acestei metode sunt antrenate si cadre ajutatoare (operatorii de ancheta)
n scopul culegerii unei mari cantitati de informatii de la populatia investigata.
Deseori, ancheta nu se multumeste cu utilizarea tehnicilor, procedurilor si
instrumentelor de lucru interogative pentru culegera informatiilor ( ca n cazul sondajului de
opinie ), ci n scopul nca mai bunei cunoasteri, ele sunt corelate cu alte metode si tehnici de
cercetare cum ar fi observatia stiintifica, analiza documentara si de continut.
Importanta deosebita pe care o are ancheta sociala n cercetarea sociologica rezida n faptul ca deseori ea constituie
singura modalitate stiintifica de investigare a universului subiectiv al vietii sociale (opinii, atitudini, satisfactii, aspir atii,
convingeri, cunostinte, interese). Procedeul de baza al anchetei pentru culegerea datelor empirice este chestionarea,
care consta n formularea de catre sociologi (investigatorul social al unor enunturi, afirmatii sau interogatii la care se
asteapta reactii, raspunsuri din partea subiectilor investigati. Cnd chestionarea se realizeaza oral de catre operatorii
(de interviu), care-si noteaza raspunsurile, atunci ancheta se realizeaza prin interviu.

Cnd completarea chestionarului se face n mod independent si n scris de catre


persoana investigata, pe baza unor instructiuni de completare, avem de a face cu ancheta pe
baza de chestionar.

Un caz particular al anchetei este sondajul de opinie. El urmareste culegerea de date


prin chestionarea orala si scrisa cu privire la opiniile sau atitudinile unui esantion
reprezentativ n legatura cu o anumita problema n vederea predictiei cu un anumit grad de
probabilitate a comportamntului populatiei de referinta sau a diverselor categorii de
persoane. Rostul sondajelor este sa nregistreze opiniile n vederea anticiparii probabile a
comportamentului corespunzator. Asa, de exemplu, prezicerea comportamentului electoral
se poate realiza cu ajutorul sondajelor care nregistreaza opiniile alegatorilor despre
candidati.
Analiza documentelor sociale. Analiza documentelor sociale este o sursa
fundamentala a cercetarii din stiintele sociale si, deci, din sociologie. Pentru a nu derapa pe
panta interpretarilor si explicatiilor simplificatoare, sociologia nu trebuie sa se cantoneze
exclusiv n actualitate, nu trebuie sa ignore experientele trecute tot asa cum nu trebuie sa
omita proiectiile viitoare. n functie de forma de prezentare (limbaj, continut, adresabilitate),
documentele pot fi expresive (personal si/sau publice) si oficiale. Primele utilizeaza un
limbaj mai diversificat, mai flexibil, pe cnd celelalte mbraca o forma standardizata
birocratica, incluznd coduri, indici, cifre statistice catalogate n diverse modalitati.
Documentele expresive personale includ autobiografiile, biografiile, istoriile orale etc.
Documentele expresive publice (reportaje, articole din ziar, din reviste, filme
documentare si artistice, continutul emisiunilor de radio si TV etc.) reprezinta un domeniu
mult mai extins de surse si de date si informatii (pentru cercetarea sociala) comparativ cu cel
al documentelor personale si sunt superioare acestora de pe urma sub aspectul fidelitatii,
validitatii si posibilitatilor de cuantificare. O pondere tot mai mare n categoria
documentelor oficiale tind sa ocupe bancile de date. Ele reprezinta nregistrari (pe cartele,
benzi magnetice, discuri ), ale datelor rezultate din cercetarile psiho-sociale ce faciliteaza
accesul celor interesati n cunoasterea lor.
n lume (SUA, Germania, Franta etc.) exista multe institutii de cercetare sociala ce
detin banci proprii de date, ce constituie surse documentare si de analiza secundara. Daca
documentele sociale respective sunt disponibile, urmeaza analiza continutului lor.
Bernard Berelson (1953) preciza ca cercetarile sociologice realizate pe baza analizei
de continut pot fi grupate astfel : compararea continutului unor texte elaborate n diferite
perioade de timp ; amplasarea continutului unor texte emise de surse diferite, compararea
continutului comunicarii utilizndu-se diferite etaloane, studiul reactiilor verbale n conditii
experimentale.
Cele mai frecvente domenii n care se aplica analiza de continut sunt studiul
campaniilor electorale, campaniilor de presa, stabilirea paternitatii textelor, studiul
lizibilitatii n dezvaluirea propagandei camuflate etc.
n efectuarea propriu-zisa a analizei de continut, principalele probleme le constituie
fidelitatea si validitatea.
Revenind acum la etapele investigatiei sociologice propuse de Mucchielli dupa
culegerea datelor empirice prin metodele mai sus amintite, dupa alegerea tehnicilor de
cercetare, urmeaza pretestarea instrumentelor de cercetare care se realizeaza n cadrul
anchetei pilon.

Jan Szczepanski sustine ca n aceasta etapa pot fi standardizate instrumentele de


cercetare : o ancheta standardizata consta n aceea ca fiecaruia dintre cei anchetati i se pune
o ntrebare identica, ntr-o formulare identica, cu o intonatie identica etc., pentru a asigura
astfel detinerea unui raspuns care sa constituie o reactie la exact acelasi stimul. 12
Pretestarea unui chestionar poate pune sub semnul ntrebarii accesibilitatea limbajului
folosit. Este necesara ntotdeauna adecvarea terminologiei la standardele culturale ale
subiectilor chestionati.
Dupa pretestare are loc definitivarea instrumentelor de cercetare, etapa premergatoare
aplicarii lor n teren. Definitivarea se refera att la elementele de continut ct si la cele de
prezentare a instrumentelor (punerea n pagina, formatul ghidului de interviu etc.).
Cea de a noua etapa consta n aplicarea n teren a instrumentelor de cercetare, etapa
importanta dar nu singura si nici cea mai importanta n investigarea fenomenelor sociale.
Urmeaza apoi etapa prelucrarii datelor, informatiilor obtinute prin aplicarea n teren a
instrumentelor. Pentru a putea fi utilizate informatiile obtinute trebuie clasificare nseriate,
codificate. Operatia de codificare consta n atribuirea fiecarei categorii de informatii a unui
numar sau litere, fiind un moment esential al cunoasterii, deoarece asigura condensarea,
sistematizarea si normalizarea informatiilor (Ion Cauc, 1973).
Cel care realizeaza codificarea face o analiza si o interpretare a informatiilor n vedera
ncorporarii lor n catregorii exclusive. Codificarea informatiilor obtinute cu ajutorul
chestionarului sau a interviului consta n distribuirea raspunsurilor n mai multe categorii si
atribuirea unui numar de cod fiecarei categorii de raspuns.
Dupa prelucrarea datelor, urmeaza analiza rezultatelor cercetarii n vederea
confirmarii sau infirmarii ipotezelor avansate. Se evalueaza din punct de vedere statistic
importanta fiecarei variabile, stabilindu-se daca miscarea variabilei este semnificativa sau
nu. Cercetnd, bunaoara, modelul culturii politice n Romnia, am avansat ipoteza ca nivelul
cunoasterii politice este influentat pozitiv de nivelul educational. Corelam apoi indicatorii
performantelor cognitive politice cu nivelul educational si stabilim apoi daca respectiva
corelatie este statistic semnificativa sau nu, aplicnd un test de semnificatie (ex., Karl
Parson, 1908). Pna aici, asa cum preciza C. A. Moser, avem de-a face mai mult cu o
descriere statistica a rezultatelor. Descoperirea unei relatii direct proportionate ntre doua
variabile nu ne spune nimic nsa n legatura cu raportul de cauzalitate. Pentru stabilirea
acestui raport, se trece de la analiza bivariata la cea multivariata : care consta n introducerea
succesiva a variabilelor test . Daca prin introducerea variabilelor-test corelatia dintre
variabilele initiale se mentine si daca exista un raport de anterioritate temporala a variabilei
independente fata de variabila dependenta, atunci putem considera ca ne aflam probabil n
fata unui raport de cauzalitate.13
Analiza rezultatelor presupune, deci, att descrierea statistica (analiza cantitativa) ct
si explicatia cauzala (analiza calitativa).
n afara acestei analize primare (cantitative si calitative), n cercetarea sociologica se
pune tot mai mult si problema analizei secundare. Aceasta de pe urma este o tehnica
moderna de prelucrare a datelor arhivate, constnd n valorificarea datelor deja colectate si
consemnate de alte persoane si institutii, n alte scopuri dect cele ale temei cercetate.

Ultima etapa cu care se finalizeaza investigarea sociala, sustine M. Mucchielli, consta


n readaptarea raportului de cercetare. Modul n care se readapteaza raportul de cercetare
difera n functie de publicul caruia i se adreseaza : n orice caz, este necesar ca el sa
parcurga urmatorii pasi :14
- o introducere n problema studiata ;
- un scurt istoric al proiectului de cercetare ;
- un rezumat al cercetarilor anterioare ;
- o clara reformulare a problemei ;
- redactarea completa a procedeelor utilizate pentru cunoasterea si prelucrarea
informatiilor;
- prezentarea detaliata a a rezultatelor ;
- un rezumat cu interpretarea rezultatelor.
Conexiunea dintre caile cercetarii sociologice este prezentata succint de S. Chelcea n
urmatoarea schema :15
Nivelul teoretic al cercetarii
Metode

M M ......M
1

Tehnici
Procedee

(Metodologie)

T ............Tn

P P
1

P .........P

Metode

Tehnici
Procedee

Instrumente de
investigare

I I .......... I
2

Instrumente de investigare

Nivelul empiric al cercetarii

Pentru explicarea traseului operationalizarii sau a drumului de la teoretic la empiric,


autorul porneste de la urmatorul exemplu : daca ancheta reprezinta o metoda, chestionarul
apare ca tehnica, modul de aplicare prin autoadministrare, ca un procedeu, iar lista
propriu-zisa de ntrebari (chestionarul tiparit) ca instrument de investigare.
n concluzie, principalele caracteristici ale metodologiei ar putea fi rezumate la
urmatoarele :16
a) metodologia ofera nu att metoda, ct principiile care ghideaza cercetarea
problematicii sociologiei ;

b) ofera cadrele prin care se garanteaza validitatea si fidelitatea demersului de


cercetare ;
c) determina normele de folosire a metodelor, tehnicilor, procedeelor ;
d) stabileste valoarea si limitele ficarui tip de metoda ;
e) recomanda cercetatorului supunerea fata de judecata epistemologica a tuturor
faptelor culese pentru a stabili valoarea lor stiintifica.
n literatura de specialitate, exista un evantai de puncte de vedere cu privire la numarul metodelor specifice
sociologiei, precum si la criteriile care trebuie sa constituie baza clasificarii lor.

L. Coanda apreciaza ca, dupa functia pe care o ndeplinesc n procesul cercetarii


metodele pot fi incluse n urmatoarele trei categorii :
- metode de proiectare a cercetarii (esantioane, operationalizare a conceptelor etc.) ;
- metode de recoltare a datelor (interviul, chestionarul, documentarea ) ;
- metode de analiza si interpretare (analiza factoriala, comparatia, analiza de continut
etc.) .17
Daca este sa luam n calcul credibilitatea datelor obtinute n cercetare18, putem distinge ntre metode
principale (observatia, experimentul, documentarea), care ofera informatii cu valoare de fapte facilitnd realizarea unei
cunoasteri preponderent sociologice si metode secundare (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica sociometrica,
tehnica testelor), care ofera informatii cu valoare de opinie, nlesnind cunoasterea preponderent psihosociologica.
Importanta si dificultatile cercetarii sociologice. Cercetarea sociologica, ca si orice cercetare n domeniul
stiintelor sociale, nu este simplu de realizat. Studierea comportamentului uman ntmpina dificultati de care
cercetatorii din domeniul stiintelor fizice sunt straini. Unele dificultati sunt de ordin tehnic, altele deriva din caracterul
limitat al studierii fiintelor umane. Acceptarea unui studiu sociologic de catre comunitatea stiintifica presupune
ncrederea ca daca acelasi studiu ar fi repetat de catre alti cercetatori, rezultatele ar fi similare. Cercetarea sociologica
trebuie sa se bucure nu numai de ncredere, mai mult dect att, ea trebuie sa fie valida. Variabilele cercetarii menite
sa reprezinte un anumit domeniu (aspect) al realitatii trebuie sa reprezinte n fapt, chiar respectivul domeniu.
Validitatea (de continut interna) exprima gradul n care indicatorii masoara ceea ce se presupune ca masoara.
Masurarea sociala este precedata si pregatita de analiza concepuala, de operationalizare si cuantificare. Spre
deosebire de alte domenii, n sociologie se opereaza cu un numar restrns de etaloane naturale de masura (ce au o
semnificatie empirica reala, de aceeasi natura cu aceea a obiectului masurat sau sunt definite pe baza unor relatii
intermediare, valorile atribuie sunt numere ntregi). Sociologia opereaza cu etaloane conceptuale ce au o semnificatie
relativa, sunt elaborari teoretice mai mult sau mai putin riguroase, nedeterminate univoc. De aici deriva si
complexitatea efortului de asigurare a validitatii.
O alta dificultate care apare n cercetarea sociologica este legata de cooperarea subiectilor care urmeaza a fi
investigati. Actorii sociali pot deveni necooperanti din mai multe motive : lipsa timpului (cercetarea socila necesita
timp), inapetenta pentru confesiune (nu sunt dispusi sa-si mpartaseasca gndurile, opiniile, trairile, riscul de a intra n
polemica, de a dezvalui probleme personale etc.). Cercetatorii trebuie sa faca fortari considerabile pentru a convinge
subiectii sa participe, pentru a facilita participarea lor (astfel nct sa nu li se para o corvoada insuportabila), pentru a
spori atractivitatea participarii. Uneori, acest lucru se realizeaza prin limitarea informatiilor cerute (desi cercetatorul
considera ca ar fi optima aplicarea unui chestionar cu 100 de ntrebari de exemplu, el se va multumi doar cu 60 de
ntrebari pentru a nu abuza de timpul intervievatului si a nu risca sa fie refuzat). Pntru a fi mai persuasivi n atragerea
subiectilor n cercetare, sociologii pot apela, dupa caz, la convorbirile telefonice, la intervievarea la domiciliu mai
degraba dect la Institutul de cercetari. Acoperirea costurilor participarii (costul calatoriei pna la locul de cercetare)
este si ea o metoda prin care subiectii pot fi convinsi sa participe la cercetare. Desigur, nsa, ca perceptia subiectilor
asupra importantei cercetarii ramne decisiva pentru atragerea lor n respectiva cercetare.
O alta dificultate pe care o incumba cercetarea sociologica se refera la faptul ca ea poate influenta, poate
schimba comportamentul subiectilor. De altfel, de multe ori, scopul cercetarii n domeniul politica rezida chiar n
schimbarea comportamentului actorilor sociali. Este posibil, nsa, ca daca s-a schimbat comportamentul, rezultatele

cercetarii sa nu mai fie valabile. Dar cum se produce schimbarea comportamentului n cadrul cercetarii sociologice?
stiind ca sunt studiati, oamenii si pot revizui opiniile si comportamentul. Un studiu relativ la metodele educative
utilizate de parinti n raporturile cu copiii lor i poate determina pe cei dinti sa si reevalueze metodele si sa adopte
altele noi.
O alta dificultate resimtita de sociologi consta n faptul ca ei trebuie sa depuna toate eforturile pentru a ntelege
situatiile din perspectiva intervievatilor, pentru a surprinde perceptiile participantilor despre respectivele situatii sociale.
Ei trebuie sa reziste tentatiei de a impune propriile lor opinii, propriile lor viziuni subiectilor asupra problemei sudiate.
Obiectivitatea cercetarii reclama sociologica se refera la faptul ca ea poate influenta, poate schimba comportamentul
subiectilor . De altfel, de multe ori, scopul cercetarii n domeniul politic posibil, nsa, ca daca s-a schimbat
comportamentul, rezultatele cercetarii sa nu mai fie valabile. Dar cum se produce schimbarea comportamentului n
cadrul cercetarii sociologice? stiind ca sunt studiati, oamenii si pot revizui opiniile si comportamentul. Un studiu relativ
neutralizarea impactului personalitatii investigatorului asupra subiectilor (Mihail Cernea, Sociologia americana, Ed.
Enc. Rom., Buc., 1974, p. 201). Prezicerea si ntelegerea comportamentului actorilor sociali nu este o sarcina facila.
Cercetarea sociologica ridica probleme etice si politice. Au dreptul cercetatorii sa-si studieze semenii? Au
dreptul oamenii sa decida daca pot fi sau nu pot fi studiati? Aceste probleme sunt puse cu maxima acuitate n studiile
bazate pe observatie. Exista tot mai multi sustinatori ai ideii ca folosirea aparatelor de nregistrare ascunse, a
oglinzilor false, a observatiei indirecte etc. ncalca normele etice, constituind modalitati ilegitime, de patrundere n
zona privata, intima a fiintei umane.
n SUA, precizeaza N. Goodmann, procedeele curente stabilite de guvernul federal prevad ca subiectii sa-si
dea consimtamntul n cunostinta de cauza la particparea n cercetare, eliminndu-se astfel aceasta problema etica
speciala.Cercetarea sociala, sustine n continuare autorul citat, poate aduce prejudicii participantilor. Daca
cercetatorii dezvaluie unele informatii delicate sefilor sau sotilor/sotiilor participantilor, acestia de pe urma si pot
pierde slujba sau pot rata casatoria. 19
O alta problema de natura etico-politica pe care o ridica cercetarea sociologica este anuntata ntr-o formula
succinta de urmatoarea interogatie : din punct de vedere etic, cu cine trebuie sa manifeste sociologul loialiate? Fata
de comunitatea stiintifica sau fata de sursa care-l sponsorizeaza? Fata de subiectii participanti sau fata de societate
ca ntreg? Pe lnga acestea, urmatorul set de ntrebari urmareste sa elucideze aspecte deontologice de maxima
importanta. Ar trebui limitata n vreun un fel utilizarea rezultatelor cercetarii? Exista subiecte care nu ar trebui incluse
n lista de cercetari? Este corect ca cercetatorii sa accepte sponsorizare pentrua studia cea mai eficienta modalitate
de persuadare a oamenilor pentru a cumpara un bun economic inferior? Este legitima utilizarea rezultatelor cercetarii
sociologice de catre politicieni?
La initiativa lui Paul F. Lazarsfeld presedintele Asociatiei Sociologice Americane - Congresul din 1962 al
acestei organizatii a fost dedicat analizei multilaterale a utilizarilor sociologiei. Cu acest prilej, au fost ridicate probleme
majore legate de tema supusa dezbaterii : Ce relatii exista ntre cercetarea si politica sociala?, Unde si cu
descoperirile sociologice au penetrat societatea moderna si cu ce efecte?, Exista o prapastie intelectuala ntre
concluziile teoretice ale cercetarii si recomandarile de actiune practica?, Care este schema raporturilor dintre
sociolog ca profesionist, investigator consultant si beneficiar, ca si client?

Utilizarea sociologiei n probleme de politica sociala se practica frecvent (mai ales n


SUA dar nu numai aici). Irving Louis Horowitz semnala faptul ca deceniul opt al secoluui
XX se caacterizeaza si prin institutionalizarea crescnda a cercetarilor si expertizelor
efectuate de stiinta sociala ca parte componenta a procesului de elaborare a politicii. ntr-un
sens precizeaza cunoscutul sociolog american ne aflam la o cotituta : problema
principala ntr-o epoca de afirmare a stiintelor sociale este nu statutul stiintific al acestora, ci
utilizarea politica si sociala ce se da acestor stiinte20.
Utilizarea politica a sociologiei i arunca pe sociologii lucizi ntr- o dramatica situatie dilematica : pe de o parte,
ei doresc sa-si ajute semenii cu studiile pe care le realizeaza, pe de alta se tem de posibilitatea utlizarii lor de catre
ierarhiile birocratice n scopul manipularii comportamentale, a opiniilor si atitudinilor.
O alta dilema care se naste din aplicarea politica a rezultatelor cercetarii sociologice asa cum sesizeaza
Mihail Cernea este legata de consecintele acestei aplicabilitati : este ea generatoare n mod preponderent de
schimbare sau de adaptare sociala? . Un raspuns ar fi ca participarea cercetatorilor la elaborarea programelor
poate cel mult mbunatati o situatie sau alta n cadrul structurilor existente ( ) dar nu sa schimbe nsesi aceste
structuri. Cercetarea aplicativa risca sa devina astfel prizoniera unor institutii sau politici care refuza sa dispara si vor
sa supravietuiasca prin ajustari.21

Dezbaterile privind legitimitatea utilizarii politice a sociologiei s-au intensificat dupa scandalul planului
Camelot , un proiect de cercetare initiat de Pentagon la nceputul deceniului al saptelea, care urma sa se desfasoare
n Chile si alte tari latino-americane si care urmau de fapt sa culeaga informatii despre pulsul miscarilor revolutionare
n tarile studiate n cadrul unei investigatii stiintifice. Cnd s-a aflat adevaratul scop al acestui proiect, o serie de
sociologi americani renumiti au protestat public alaturndu-se protestului oficial chilian si determinnd oprirea planului
Camelot.
n literatura de specialitate, constatam ca exista o multitudine de opinii privind consecintele anhajarii ideologice
a sociologului asupra rigurozitatii stiintifice, a obiectivitatii studiilor sale. Unii sustin ca angajarea ideologica a
sociologului echivaleaza cu pierderea neutralitatii axiologice a obiectivitatii. Neangajarea sociologului este conditia
exercitarii libere si obiective a functiei sociale critice a sociologiei. Altii, dimporiva, sustin ca aderarea sociologului a
l un
sistem politico-ideologic nu a afectat obiectivitatea studiilor realizate si nici nu a constituit un obstacol n realizarea
unor mari cercetari. n jurul acestor probleme, au fost formulate multe puncte de vedere dar si mai multe interogatii de
genul : Este posibila o neangajare totala a sociologului?, Este functia critica a sociologiei eficienta?, La ce bun sa
critici daca societatea dispune de toate mijloacele necesare pentru a face critica inofensiva? etc.
Richard Behrendt se ridica mpotriva analfabetismului sociologiei n viata publica si considera ca sociologia
are drept sarcina sa-l faca pe om capabil de o analiza rationala si un control rational asupra mediului sau : sociologia
spulbera iluziile, exercita o actiune demitologizanta. Autorul considera ca datorita sociologiei, pentru prima data omul
gndeste n mod stiintific despre marile puteri, nu unmai despre puterile nationale dar si despre celelalte puteri sociale
si ideologice care-l nhata fara ncetare, l degradeaza si l sacrifica facnd din el propriul lor material.22

Astazi se vorbeste tot mai mult despre sociologie aplicata. Robert C. Angell 23
atentiona asupra faptului ca sociologia nu este numai un scop n sine. Ea este un scop n sine
atunci cnd si propune extinderea cunoasterii asupra proceselor vietii sociale iar atunci cnd
nu este un scop n sine, ci devine u mijloc n vederea unui alt scop, ea devine sociolgie
aplicata. N. Herpin 24 constata ca n SUA sociologia a devenit o profesie si ea este supusa
regulilor pietei, fondurile pe care le primeste depinznd de rezultatele cercetarilor si de
utilitatea lor, iar sociologul un actor social care-si urmareste la fel ca si altii cariera,
maximizarea gratificatiei, optimizarea ei. El si alege un anumit domeniu de cercetare,
si alege anumite tehnici, cauta sa publice nanumite reviste, la anumite edituri, si negociaza
puterea si recunoasterea cu ceilalti sociologi parteneri adversari concurenti , poate intra
n jocurile vedetariatului, poate cauta metode de a seduce etc.

METODOLOGIA SOCIOLOGIC. METODE I TEHNICI

DE CERCETARE N SOCIOLOGIE

Ca orice teorie, cea sociologic este i ea un produs al cunoaterii umane,


un rspuns sistematic la nevoia imperioas a omului de a gsi semnificaii convenabile ale
comportamentelor, relaiilor, fomelor de asociere i interaciune, structurilor sociale. Teoria
sociologic este un construct raional. Dar nu unul eminamente abstras de realitatea
social. Se construiete o imagine practic a societii, mediat ns de apartenena
sociologului sau cercettorului social la grupuri, contexte i sisteme de valo ri care-i
determin i circumstaniaz demersul. Este vorba, cu direct referin la teorie, de
scheme conceptuale

mai mult sau mai puin coerente i consistente, de tentative de

explicare i interpretare, de perspective n orientarea analizelor sociale, de eforturi de

conceptualizare, clasificare, tipologizare, generalizare i predicie. Din punct de vedere


sociologic, teoria se prezint ca un ansamblu de

concepte care evideniaz ntre ele

anumite conexiuni logice i care au drept scop interpretarea re alitii sociale. Exist un
nivel sistematic superior al teoriei sociologice ca rezultat al preteniilor sociologiei de a
analiza i valoriza diferitele imagini desprte societate pentru a releva coerena intern a
acesteia, gradul de coresponden cu real itatea i capacitatea interpretativ pe care
sociologia i-o revendic. Exist totodat un criteriu de istoricitate al conceptelor i teoriilor
sociologice, pe care am ncercat s -l recuperm trecnd n revist succesiunea doctrinelor
sociologice, a colil or i curentelor dominante n sociologie.

Analiza substratului naterii teoriilor sociologice, a interaciunilor acestora i a


deschiderii lor spre experien se ntemeiaz pe o concepie a sociologiei ce vrea s-i afirme
opiunea pentru un mai mare grad de aderen la problemele reale ale societii i pentru o mai mare
vizibilitate istoric, privilegiindu-i propriul cmp problematic i diversificndu-l continuu, pe
anumite coordonate constante dar care sunt n msur s nregistreze variaii datorate progreselor i
dezvoltrilor conceptuale, acumulrilor teoretice i metodologice interne sau n sfera altor tiine
socio-umane sau exacte.
Resursele sociologiei pot fi astfel clasificate la cel puin trei niveluri: 1) al studiilor
ce vizeaz coninutul tiinelor sociale, discursul teoretic sistematic, marea sintez teoretic; 2) al
cercetrii care coincide cu un modus operandi analitic al sociologiei; 3) cel metodologic ce
reconstruiete modul n care procedeaz tiina social ca atare n confruntarea cu realitatea.
Termenul de metodologie nu are o semnificaie univoc i accepta unanim. Unele
abordri n domeniu situeaz metodologia ntr-un venic balans ntre epistemologie ca teorie
general a cunoaterii tiinifice i tehnicile de cercetare social; oscilaiile sunt cnd spre un pol
cnd spre cellalt, potrivit formaiei (filosofice sau mai puin filosofice) a metodologului n cauz,
tradiiei culturale, apartenenei la o coal sau curent de gndire.
Metodologia poate fi definit ca studiul sistematic al metodelor utilizate de o tiin,
incluznd analiza logic a procesului de cercetare i de evaluare critic a achiziiilor sale
fundamentale. Se impune deci din start o distincie net ntre metod i tehnic n sociologie.
Metoda dup prerea unor sociologi precum Goode i Hatt ar fi ceva mai general dect tehnica.
Prin metoda sociologic se nelege aplicarea principiilor fundamentale ale tiinei n cmpul
sociologiei, n vreme ce tehnica este o procedur specific cu care sociologul culege i ordoneaz
datele ce-l intereseaz. Limbajul unei tiine, precum sociologia, curpinde paradigme, concepte,
propoziii i teorii.
Exist multe idei neexplicitate care totui sunt prezente n activitatea de cercetare
sociologic. Acestea pot fi numite paradigme (Phillips), elemente apriorice (Demarchi),

protopostulate (Braga), ali autori prefernd s le trateze prin referin la ceea ce s-ar chema cultura
comun.
Conceptele definite ca moduri de percepere a fenomenelor (Phillips),
construcii logice, simboluri ale fenomenelor (Goode, Hatt) etc. sunt abstracii ce constituie
baz nsi a gndirii umane, dar pentru a fi folosite n demersul tiinific trebuie s
rspund unor exigene determinate: extensie, claritate, relevan sistematic (Hempe l).
Gradul de abstractizare al unui concept definete ntr -o anumit msur sarcina sa
empiric, cuprinderea sa, amplitudinea clasei de situaii crora el se aplic. Din acest punct
de vedere regruparea fenomenelor ntr -o categorie sau concept nu este nici adevrat nici
fals ci mai mult sau mai puin util (Phillips). Este de notorietate n sociologie polemica
privind inadecvarea nivelurilor de abstratizare a conceptelor sociologice n raport cu
dezvoltarea unei

tiine empirice: de la concepte foarte ab stracte greu de utilizat n

cercetare (marile teorii) se trece la concepte cu sarcin empiric limitat, uor de utilizat n
cercetare dar care conduc la rezultate insignifiante din punct de vedere teoretic (Mills), n
vreme ce ar fi de preferat niveluri de abstractizare intermediare care ar permite elaborarea
teorii de rang mediu (Merton).
Socioloogul american Shils remarca faptul c diferena dintre teorie i metod, ntre
conceptualizri destul de abstracte i altele cu sarcin empiric extrem de limitat se va reduce n
chip notabil, fie pentru c o teorie care nu va face anumite referine empirice nu va mai avea de
acum credit, fie pentru c o cercetare empiric, depindu-i limitele inerente, va tinde s devin o
ocazie de a teoretiza pe marginea constatrilor la care ajunge, ambiionnd s propun concluzii de
mai mare anvergur. O alt distincie ce decurge de aici este cea ntre macrosociologie i
microsociologie, chiar dac la rigoare, o atare conexiune exist doar atunci cnd sistemele sociale
sunt uniti analizate la nivelul componentelor lor individuale sau microgrupale. Dac n general se
poate spune c conceptele pe care le utilizeaz sociologia trebuie s aibe i o pronunat sarcin
empiric, aceasta nseamn c ele nu trebuie s fie att de abstracte nct s nu poat fi folosite n
cercetarea concret sociologic.
Parial conex extensiei sau cuprinderii conceptelor este claritatea lor, respectiv
precizia delimitrii corelatelor lor empirice. Dac exist un deficit de claritate conceptual, dac
menionatele corelate empirice sunt precise sau difer de la un sociolog la altul, calitatea rezultatelor
va avea de suferit.
Procesul prin care se verific imediat claritatea conceptelor este msurarea.

Pentru a rezolva problema corespondenei ntre concept i realitatea empiric o


soluie, doar aparent radical este operaionalizarea, definirea conceptului izomorf printr-un
procedeu de msur (Hempel). Pe aceast cale se poate trece de la luarea n considerare a
conceptelor izolate la examinarea conceptelor n inter-relaionarea lor.
Un al treilea parametru de baz n evaluarea relevantei unui concept este
centralitatea acestuia ntr-un sistem teoretic. Muli sociologi care utilizeaz n cercetrile lor
metodologii de lucru rafinate au fost acuzai de a fi exagerat, de a fi maximizat doar msurabilitatea
conceptelor, fr a fi acordat atenie relevanei lor teoretice (Hempel). Relevana sistematic a unui
concept este greu de apreciat n sociologie unde teoria empiric controlat este relaiv puin
dezvoltat. Exist deci riscul ca sociologia s trateze probleme irelevante cu concepte relevante sau
s trateze probleme relevante cu concepte irelevante.
Sociologia ca orice tiin nu se limiteaz doar la a defini concepte ci
procedeaz i la observaii, le pune pe acestea din urm n raport cu conceptele, fie ca propoziii
supuse controlului empiric (ipoteze), fie ca propoziii ce nu au putut fi neconfirmate pentru a fi
falsificabile (legi).
Modurile prin care pot fi formulate ipoteze n sociologie sunt diferite, sursele
acestora fiind tiina, cultura general, experiena personal etc.
Pentru a fi empiric controlate ipotezele trebuie s fie clare inteligibile, susinute de
tehnici accesibile i avnd termeni de referin empirici (Goode, Hatt). Conceptele trebuie s fie
astfel transformate n variabile msurabile. Variabila a fost definit ca o caracteristic sau trstur
ce se schimb sau are valori diferite n condiii diferite (Goodman). Vrsta, sexul, clasa social sunt
tipuri de varibile frecvent folosite de sociologi n investigaiile lor. Exist anumite variabile ce le
influeneaz pe altele, respectiv variabilele independente. Variabilele care sunt influenate sunt
variabilele dependente. ntre variabile pot fi stabilite anumite relaii. Dac variabilele se schimb
mpreun ele sunt corelate. Stabilirea corelaiei este primul pas pentru a afla dac o variabil o
produce sau o influeneaz pe alta.
Dac valoarea unei variabile crete (sau descrete) n timp ce valoarea celeilalte
crete (sau descrete) avem de-a face cu variabile corelate pozitiv. Exemplu de corelaie pozitiv:
ntre apartenea la o clas social i gradul de colarizare; dac valoarea unei variabile crete (sau
descrete) n timp ce valoarea celeilalte descrete (sau crete), cele dou variabile sunt corelate
negativ. Exemplu de corelaie negativ: ntre numrul de oameni ai unui grup i numrul de oameni
din grup care i exprim clar opiniile (Goodman). Revenind la ipoteze, se impune s artm c
acestea pot fi descriptive i relaionale. Primele se refer la distribuia unei variabile sau la
determinarea valorii ei. Celelalte pun n relaie mai multe variabile. Sociologia se ocup cu
precdere de ipotezele relaionale. Acestea pot rmne la nivelul unei simple constatri empirice sau
din contr pot aspira la a furniza previziuni, explicaii, prghii de control al fenomenelor sociale. n
prima situaie este posibil o abordare tipologic, dac se iau n consideraie nu o singur
dimensiune ci mai multe aspecte, un spaiu de atribute (McKinnecy). Conexiunile ntre variabile pot
evidenia corelaii simple sau complexe (analiza multivariat, analiza factorial etc.).
Cercetarea sociologic este un demers ce cuprinde mai multe etape: 1) definirea
problemei, delimitarea temei de cercetare, formularea acesteia ntr-o terminologie tiinific
adecvat; 2) examinarea bibliografiei aferente temei de cercetare, stabilirea reperelor teoretico-

metodologice i identificarea conceptelor-cheie; 3) operaionalizarea conceptelor folosite, avansarea


de ipoteze i prefigurarea eventualelor relaii ntre variabilele avute n vedere ; 4) elaborarea unui
plan de cercetare i alegerea metodelor, tehnicilor care vor fi aplicate; 5) colectarea datelor,
nregistrarea informaiilor; 6) analiza datelor, verificarea ipotezelor de lucru, interpretarearea
rezultatelor cercetrii; 7) formularea de concluzii i propuneri n cadrul unui raport destinat unui
beneficiar sau care va fi dat publicitii.
Dup cum uor se poate remarca, acest demers cercetarea sociologic este un
proces de identificare, de investigare delibertat a unei probleme sociale n vederea obinerii de date
relevante despre aceasta cu ajutorul unor metode i tehnici tiinifice proprii sau mprumutate. Unii
autori fac o distincie ntre metodele uzitate avnd n vedere gradul lor de formalizare. O prim
categorie este reprezentat de metodele informale care valorific tradiia descriptiv general a
tiinelor i a cutrilor de nceput ale sociologiei (metoda etnografic, studiile privind comunitile
umane; s-au ilustrat coala de la Chicago condus de R. Park, coala monografic de la Bucureti
condus de D. Gusti; tot la acest capitol este inclus observaia coparticipativ exemplul clasic fiind
cercetarea lui W. F. White (Street Corner Society). O alt categorie include metodele formale.
ntre acestea pot fi nominalizate: analizele statistico-demografice, studiile pe teren realizate cu
ajutorul interviurilor i chestionarelor sociologice asupra unor eantioane de populaie, analizele
proceselor de interaciune dezvoltate de R. F. Bales i colaboratorii, sociometria, experimentele).
Plecnd de la distincia de principiu ntre metod-sistem de reguli i principii de
cunoatere a realitii sociale i tehnic de cercetare ansamblu de prescripii pentru ca activitatea
de cunoatere tiinific a realitii social s-i ating scopul , S. Chelcea inventariaz
urmtoarele metode: observaia sociologic, ancheta sociologic, experimentul, studiul
documentelor sociale.
n cadrul anchetei sociologice i dau concursul mai multe tehnici interogative
(interviu, chestionar) tehnici de eantionare; un tip aparte de cercetare sociologic de teren l
constituie sondajul de opinie public.
Observaia ntr-un sens mai larg este o metod de obinere a datelor despre o
situaie, o manifestare de via social prin intermediul simurilor, cu scopul de a verifica anumite
ipoteze de cercetare, pentru a descrie sistematic i obiectiv un obiect de studiu (mediu, persoane,
aciuni, comportamente, produse ale activitii materiale i spirituale ale indivizilor i grupurilor
umane). M. Duverger considera c observaia faptelor sociale se poate prezenta ca: observaie
documentar, observaie direct extensiva i observaie direct intensiv.
Dup gradul de implicare al cercettorului (observator) n viaa grupurilor umane
studiate, R. L. Gold distinge ntre: observaia complet, observaia participant, participarea
observant i participarea complet. n cazul observaiei complete nonparticipante, cercettorul
rmne exterior i strin grupului studiat. Avantajul cercettorului de a trece neobservat de ctre cei
pe care-i observ poate fi ns contracarat de codurile interne i modelele de comportament
disimulate sau simulate la care grupul recurge pentru a se proteja.
Exist i o observaie cvasiparticipant n care rolul fundamental al cercettorului
rmne observaia, dar nsoit de participarea la anumite activiti de grup. Observaia participant
are drept caracteristic faptul c un cercettor-observator reuete s se fac acceptat ca membru al
grupului pe care intenioneaz s-l studieze. Participarea observant se distinge de observaia

participant prin aceea c respectivul cercettor este deja membru al grupului dedicndu-i cea mai
mare parte a timpului rolului ce-i revine n cadrul grupului (cazul fidelilor unei micri sau exmembrilor unui grup trdtori ce pot furniza informaii altfel inaccesibile unei persoane strine
de grup). Participarea complet se distinge de participarea observant prin faptul c membrul
grupului secretizeaz complet rolul de cercettor, implicndu-se total n viaa grupului. Un tip
special de observaie este cel n care aceiai subieci de studiu realizeaz o autoanaliz colectiv
(vezi tehnica utilizat de K. Lewin n laboratoarele sociale).
Ancheta sociologic este o metod de cercetare a realitii sociale bazat pe tehnici
de culegere a datelor cu ajutorul ntrebrilor puse de cercettor i rspunsurilor furnizate de subiecii
interogai. Aceast metod uzeaz de tehnica chestionarului i, complementar, de cea a interviului.
n accepiunea sa cea mai la ndemn chestionarul poate fi definit ca un formular standardizat ce
cuprinde un numr de ntrebri dispuse ntr-o anumit succesiune viznd acele aspecte de interes
pentru investigator care au legtur cu ipotezele de cercetare avansate i pe care tinde s le verifice
din punct de vedere cantitativ.
Coninutistic vorbind, chestionarele cuprind trei mari tipuri de ntrebri n verderea
obinerii de date: 1) factuale referitoare la caracteristicile socio-demografice ale subiecilor
interogai; 2) date de comportament referitoare la modul n care subiecii acioneaz i
reacioneaz n raport cu anumite cauze, situaii; 3) date referitoare la opinii, ateptri i
motivaii ale subiecilor.
O chestiune de prioritar importan este formularea ntrebrilor, forma pe care
acestea o mbrac. Tipurile de ntrebri folosite n mod frecvent sunt: 1) deschise se las
subiecilor libertatea de rspuns; exist ns riscul inevitabil ca acetia s furnizeze rspunsuri
neformalizate n cantitate mare, ceea ce ngreuneaz prelucrarea; rspunsurile au ns un grad sporit
de spontaneitate, sunt mai sincere i conforme firii, nivelului de pregtire i stilului de exprimare
ale subiecilor; 2) nchise rspunsurile sunt prestabilite iar subiectul poate doar s aleag ntre
alternativele propuse pe aceea care-i convine sau crede el c exprim cel mai bine punctul su de
vedere; exist ntrebri cu rspuns dichotomic (ex. da sau nu, sex: masulin sau feminin etc.) i cu
variante exclusive sau care nu se exclud; aceste ntrebri dichotomice pot servi ca ntrebri filtru
pregtind trecerea la alte ntrebri care se adreseaz doar subiecilor care au dat un anumit rspuns
(ex. Avei automobil? 1, da, 2, nu; dac da, ce marc (tip)?...), 3. ntrebri structurale avnd
rspunsuri alternative fixate ce ofer celui interogat posibilitatea de a alege dintr-o serie de
rspunsuri impuse n chestionar pe baza unor cunotine deja acumulate ce permit o previziune a
tuturor variantelor probabile i focalizarea mai bun a obiectului sau obiectivelor de interes ale
cercetrii (ex. care sunt motivele pentru care v-ai nscris la Facultatea de Administraie Public? 1)
materiile de studiu interesante; 2) posibilitatea de a avea dup terminarea studiilor o funcie bine
remunerat sau prestigiu; 3) dorina de a m ocupa de probleme sociale, publice cu competen; 4)
pentru c nu mi-am gsit o slujb; 5) pentru a nu fi recrutat n armat (n cazul subiecilor de gen
masculin); 6) pentru a-mi pune bazele unei cariere; 7) mi s-a prut cea mai interesant facultate; 8)
pentru c nu-mi solicit prea mult timp fa de alte activiti; 9) alte (care...).
Dup modul de completare a chestionarelor, acestea pot fi: 1) autoadministrate n
cazul n care completarea rspunsurilor la ntrebri revine n totalitate subiectului fr nici o
intervenie din afar; cel mai uzitat mod este chestionarul expediat potal, care cuprinde i
instruciunile de completare; avantajele acestui tip de chestionar poate acoperi un eantion de
populaie dispersat pe un teritoriu extins; dezavantajele imposibilitatea verificrii dac

rspunsurile date au fost completate efectiv de ctre subiect i gradul lor de returnare sczut; cele
mai bune rezultate sunt obinute prin chestionarele cu coninut administrativ ce conin multe date
factuale, pe care subiecii au interes s le completeze i s le remit autoritilor; 2) interviu pe
baz de chestionar administrat de un operator de teren sau investigator calificat; aceast tehnic
garanteaz identitatea celui intervievat i permite prin intermediul intervievatorului eventuala
clarificare a ntrebrilor mai dificile i aprofundarea temelor mai importante; pe de alt parte se
verific gradul de colaborare i nivelul de ateptare al celui intervievat; aceast tehnic necesit
costuri ridicate cu plata operatorilor i implic pericolul unor distorsiuni datorate chiar celui care
intervieveaz.
Tehnica interviului se ntemeiaz pe o conversaie ntre dou persoane. Interviul
este iniiat i condus de cel ce ndeplinete rolul de intervievator cu ajutorul unui ghid de interviu
sau al unui chestionar. Acesta solicit rspunsuri i obine informaii asupra comportamentului,
ateptrilor, credinelor i valorilor celui intervievat.
Potrivit modalitilor n care interviul este condus de intervievator se disting dou
tipuri. Un prim tip poate fi pus n legtur cu calitatea stimulilor la care este supus cel intervievat;
un al doilea tip vizeaz modul de tratare a rspunsurilor sale.
n primul caz, care se apropie de o situaie informal, stimulii asociai ntrebrilor
i aplicai diferiilor intervievai pot s nu fie aceiai. Interviul liber este condus pe baza unui
simplu ghid de interviu ce precizeaz temele urmrite; capacitatea discreionar a intervievatorului
este maxim iar evoluia discuiei poate releva aspecte neprevzute iniial.
n cazul interviului non-structurat (sau semi-structurat) caracterul discreionar) al
muncii intervievatorului este mult redus, stimulii nu pot varia de la o situaie la alta, de la un subiect
la altul. Caracterul non-structurat este legat de faptul c ntrebrile din chestionar de care
intervievatorul se servete sunt n mare parte deschise. n cazul interviului structurat exist o
succesiune fixat n prealabil a ntrebrilor iar ntrebrile sunt n mare parte nchise.
O problem de cea mai mare importan n cercetarea sociologic o reprezint
eantionarea prelevarea unui procentaj mic de populaie dintr-un grup de ansamblu asupra cruia
sunt aplicate tehnicile de investigare. Pentru ca rezultatele obinute pe baza rspunsurilor primite de
la subiecii cuprini n eantion s aib relevan i acuratee eantionarea, trebuie s fie
reprezentativ, respectiv grupul de subieci studiai s fie tipic pentru populaie n ansamblul ei.
Exist diverse procedee de eantionare: 1) eantionarea aleatorie se stabilete o marj de eroare
sau reprezentativitatea eantionului (corespondena dintre structura eantionului i cea a populaiei
n ansamblu); o marj de plus sau minus 3 la sut este considerat ndeobte acceptabil; volumul
minim al unui eantion este de circa 1.100 de persoane i selecia se face probabilistic; pe o list de
persoane cu numere ntmpltoare se aplic un pas statistic rezultat din raportarea totalului
populaiei la volumul eantionului; 2) eantionarea pe cote presupune stabilirea criteriilor de
eantionare (caracteristicile cele mai relevante ale unitilor sociale) i includerea n eantion a
persoanelor sau unitilor sociale proporionale cu structura populaiei de ansamblu potrivit
criteriilor de eantionare fixate.
O alt metod la care sociologia recurge este experimentul. Aceast metod
aprut iniial n biologie i a fost utilizat i descris de savantul francez Claude Bernard

(1865). Experimentul const n analiza aciunii unor variabile independente asupra u nor
variabile dependente ntr -o situaie aflat sub control n vederea verificrii de ipostaze
cauzale. n sociologie se realizeaz att experimente de laborator (desfurate n condiii
artificiale) ct i experimente de teren, n mediul de existen natu ral al oamenilor (n
clas, pe strad, n instituii publice). n cazul experimentelor de teren sunt urmrite date
relevante pentru performana grupului experimental (la care se introduce variabila
independent) cu performana grupului de control (la care

nu se introduce variabila

independent).
Studiul documentelor sociale are n vedere obiecte sau texte ce ofer informaii
despre viaa social trecut sau prezent a colectivitilor umane. Exemple de asemenea documente:
statistici, recensminte ale populaiei, legislaie, documente neoficiale scrisori, jurnale intime,
biografii sociale , beletristic, fotografii, cri potale, ilustrate, ziare, reviste, afie, timbre etc.