TELESCOAPELE ASTRONOMICE

Corpurile cosmice emit diferite forme de radiatii , dar cel mai adesea undele
luminoase si radio ating suprafata Pamantului . De aceea se folosesc telescoape optice si radio
pentru a studia Universul .

Telescoapele optice aduna mai multa lumina decat ochiul uman . Irisul Ochiului
normal nu se poate deschide mai mult de 8mm . Un telescop cu apertura de diametrul de 80mm
are o suprafata colectoare de 100 de ori mai mare . Astfel se va aduna de 100 de ori mai multa
lumina si va arata stele care nu pot fi vazute cu ochiul liber .
Telesoapele folosite de astronomi au aperturile mult mai mari . Telescopul din Mount
Palomar , California USA , are o apertura de 5m . Cu cat diametrul telescopului este mai mare , cu
atat steaua va aparea mai luminoasa si astronomul va putea sa vada mai departe in spatiu . De
asemenea , deoarece telescoapele maresc obiectele , ele arata detalii mici care nu pot fi vazute cu
ochiul liber .
Mijlocul prin care telescopul aduna lumina pentru a forma imaginea se numeste
obiectiv . Acesta poate fi o lentila sau oglinda curbata . Un telescop cu o lentila-obiectiv se
numeste refractor , sau telescop refractor , pentru ca lentila functioneaza refractand (indoind)
lumina . Daca obiectivul este o oglinda , telescopul este numit reflector , sau telescop reflector . In
ambele cazuri , se foloseste o lentila oculara pentru a mari imaginea formata de obiectiv .

- TELESCOAPE REFRACTOARE -
Primele refractoare erau pline de defecte optice . Cea mai grava dintre acestea a fost
aberatia cromatica - formarea de imagini colorate in jurul imaginii . Folosind lentile subtiri cu
distanta focala mare se micsora aberatia cromatica , dar astfel telescoapele puternice deveneau
extrem de masive , unele cu o lungime de peste 45 de metri . Totusi , folosind asemenea
telescoape , suspendate de un aranjament complex de stalpi si scripeti , s-au facut multe
descoperiri despre sistemul Solar .
Telescoapele refractare moderne folosesc lentile facute din doua tipuri de sticla .
Aberatia cromatica a unui element o anuleaza pe cea a urmatorului , astfel incat se produce o
imagine practic lipsita de culoare . O asemenea lentila este acromatica , adica "fara culoare" .
Inventia lentilei acromatice a dus la dezvoltarea refractorului de 0,47m folosit pentru descoperirea
micutei stele albe pitice de mica luminozitate ce o insoteste pe Sirius . Cele mai mari refractoare
construite vreodata sunt telescopul de 0.91m din Observatorul Lick si cel de 1.01m din
Observatorul Yerkes , ambele fiind americane si ambele folosite si in prezent .
Marimea refractorului are o limita superioara , iar telescopul de la Yerkes se apropie
de aceasta limita . Motivul este acela ca lentilele mari tind sa se surpe , pentru ca sunt sustinute
doar in jurul marginii si de aceea distorsioneaza imaginea . Din fericire , daca obiectivul este o
oglinda , aceasta poate fi sustinuta pe intreaga suprafata posterioara . Din acest motiv , cele mai
mari telescoape optice sunt telescoapele reflectoare . Acestea nu au aberatie cromatica si sunt
mult mai compacte decat refractoarele .

- TELESCOAPE REFLECTOARE -
 Lumina adunata de oglinda principala (primara) a unui telescop reflector este
reflectata pe o oglinda plana mai mica , iar de acolo intr-un ocular . Acesta poate fi plasat langa
sau in spatele tubului telescopului . Spre deosebire de oglinzile obisnuite , oglinzile de telescop au
invelisul pe suprafata superioara . Imperfectiunile din sticla nu au efect asupra imaginii pentru ca
lumina nu trece prin aceasta si numai o singura suprafata trebuie modelata si lustruita .
Primul telescop mare cu oglinda de sticla a fost reflectorul de 1.5m instalat de George
Ellery Hale in 1908 la Mount Wilson , California . Hale a proiectat si un reflector urias de 5m , care
a intrat in functiune pe Muntele Palomar in 1948 , la zece ani dupa moartea sa . A fost nevoie de
multe incercari pentru turnarea placii de sticla pentru oglinda si luni intregi de racire lenta pentru a-i
preveni sfaramarea . Timp de multi ani , reflectorul de 5m al lui Hale a fost cel mai mare telescop
optic din lume . In prezent cel mai mare este reflectorul de 6m de la Zelenchukskaya , Rusia , din
Muntii Caucaz , intre Marea Neagra si Marea Caspica .

REFLEXII MULTIPLE
Oglinzile reflectoare mari trebuie sa aiba o suprafata extrem de neteda si aceasta le
face extrem de costisitoare . O abordare alternativa este de a asambla oglinzi mai mici , care sunt
mai ieftin de fabricat . Cel mai mare telescop de acest gen este Telescopul cu Oglinzi Multiple
(TOM) de la Universitatea din Arizona , Sua . El are sase oglinzi de 1.8m cu o suprafata colectoare
combinata egala cu cea a unui telescop cu diametrul de 4.5m .

TELESCOAPE FOTOGRAFICE
Un dezavantaj al telescoapelor conventionale este acela ca prin ele se poate vedea
doar o parte mica a cerului . In 1930 opticianul estonian Bernhard Schmidt a inventat un nou tip de
telescop fotografic care largea unghiul de vedere combinand lentile cu oglinzi . Astazi telescoapele
Schmidt sunt o parte esentiala a observatoarelor . Astronomii inspecteaza cerul cu un telescop
Schmidt dupa care se apropie de obiectele selectate cu reflectoare mari .
Contrar credintelor , astronomii profesionisti petrec relativ putin timp uitandu-sse prin
telescoape. Mult mai adesea , telescoapele optice sunt folosite ca teleobiective uriase pentru
realizarea unor fotografii cu timp de expunere lung care pot fi vazute prin observare directa .
Expunerile pot dura o ora sau mai mult si in acest timp telescopul trebuie miscat constanta pentru
a se compensa miscarea de rotatie a Pamantului si a-l mentine pe tinta . Uneori se folosesc
amplificatoare electronice de imagine pentru detectarea si imbunatatirea luminii slabe receptionate
de la cele mai indepartate obiecte . In plus , computerele imbunatatesc imaginile , escopera detalii
care altfel ar fi imperceptibile . Un alt instrument atasat uneori este spectroscopul , care e folosit
pentru a se analiza lumina care intra .

Cea mai buna vizibilitate a cerului este obtinuta deasupra paturii incetosate si
filtratoare pe care o formeaza atmosfera Pamantului . In aprilie 1990 oamenii de stiinta americani
au folosit o naveta spatiala pentru a pune in orbita in jurul Pamantului Telescopul Spatial Hubble .
In ciuda unei greseli de fabricatie in oglinda principala de 2,4m a telescopului si a unor probleme
cu sistemele de telecomanda a aparaturii , oamenii de stiinta de pe Pamant au obtinut multe
imagini de detaliu cu planete si galaxii folosind un calculator pentru corectarea distorsiunilor
produse de oglinda . Alte telescoape pe orbita in jurul Pamantului au fost folosite pentru studierea
universului folosind alte forme de radiatie , ca undele radio .
 RADIOASTRONOMIA
Undele radio din spatiu au fost descoperite accidental in 1932 , in timp ce americanul
Karl Jansky studia radiatia produsa de furtunile cu trasnete . El a descoperit ca exista o sursa de
unde radio in apropiere de constelatia Sagittarius , unde este centrul Galaxiei noastre . Americanul
Grote Reber a aratat ca intreaga Galaxie emite unde radio . Aceste descoperiri au dus la
dezvoltarea radioastronomiei , iar aparatura folosita pentru detectarea acestor semnale se
numeste radiotelescop .
Radiotelescopul are trei parti principale . Sistemul antenei receptioneaza undele radio
si le transforma in semnale electrice . Apoi un amplificator intareste semnalele provenite de la
antena si un dispozitiv de iesire le afiseaza sau le stocheaza pentru a fi analizate ulterior .

ANTENE
Antena unui radiotelecop poate lua multe forme , cea mai simpla constand din
numerosi dipoli (perechi de poli) , imprastiate la sol si legate prin cabluri . Dar tipul cel mai familiar
este antena parabolica - un bol metalic concav care concentreaza undele radio pe un dipol simplu.
Cea mai mare antena parabolica complet dirijabila din lume este in Effelsberg , Germania , cu
diametrul de 100 de metri . O antena parabolica fixa de 300m este construita intr-o depresiune din
pamant la Arecibo , Puerto Rico . Aceasta detecteaza doar surse aflate deasupra .
Antenele parabolice de receptie sunt foarte mari pentru a obtine un semnal relativ
puternic . Cel mai mic detaliu care poate fi detectat de un telescop depinde de lungimea de unda a
radiatiei impartita la diametrul telescopului . Deoarece undele radio au lungimea de unda mai mare
decat cele luminoase , un radiotelescop conventional este capabil sa ofere aceleasi detalii ca un
telescop optic mai mare ar trebui sa aiba un diametru de mai multi kilometri .
Din fericire , efectul unei antene parabolice mari poate fi sintetizat prin combinarea
semnalelor de iesire de la mai multe antene mai mici . Uneori siruri de radiotelescoape din tari
diferite sunt legate pentru sintetizarea unor antene de dimensiunea Pamantului . Aceasta tehnica
este numita Masurare Interferometrica cu Linie de Baza Foarte Lunga (Very Long Baseline
Interferometry , VLBI) .

AMPLIFICATOARE
Radiotelescoapele functioneaza adesea la cea mai inalta frecventa posibila ( cea mai
scurta lungime de unda) , pentru a obtine o mare putere de rezolutie . Progresul radioastronomiei
depinde in mare parte de dezvoltarea amplificatoarelor electrice care functioneaza eficient la
frecvente de pana la mai multi gigahertzi (GHz ; un GHz este egal cu o mie de milioane de cicluri
pe secunda ) . Un preamplificator special este situat de obicei in focarul antenei parabolice pentru
a intari semnalul foarte slab , inainte de a trece printr-un cablu la amplificatorul principal .
Preamplificatorul transpune semnalul intr-o frecventa mai joasa , care poate fi transmis prin cablu
mai eficient .
Dispozitivul de iesire poate fi un aparat inregistrator cu banda in care deviatia varfului
penitei indica puterea radiatiei din diferite parti ale sursei . In alte cazuri , semnalul de iesire este
divizat in frecventele sale componente de un circuit electronic , astfel incat poate fi afisata iesirea
de pe fiecare frecventa . Din frecvente astronomii pot determina natura materialului care emite
radiatia .
 Exista si alte tipuri de telescoape concepute pentru a forma imagini folosind raze
infrarosii , raze ultraviolete , raze X si raze gamma provenite de la corpuri indepartate din spatiu .

Telescopul HUBBLE

TELESCOPUL REFRACTOR GREENWICH