Raze de soare

Capitolul 2 Pe noul drum

- Sti ca va fi o problema faptul ca Alice nu va putea vedea viitorul din cauza

naturiitale?Deaceea viitorul va fi cam neclar si nu ne ramane decat sa banuim cea
ce va urma, i se adresa Edward dupa o lunga cugetare.
- O sa fie destul de frustrant pentru Alice sa nu vada nimic, constata Esme.
- Multe lucruri o sa ne i-a prin surprindere, si in astfel de conditii sansele in
favoarea noastra vor fi mai mici. Intotdeauna Carlisle se ingrijora in legatura cu
siguranta noastra generala. Pasin mai aproape de Edward - care se afla in aceiasi
linie cu mine si Nessie, la cativa metri de Jacob- continua pe acelasi ton formal:
Dar fiindca tu esti tatal lui Renesmee, decizia, asupra viitorului ei, iti apartine tie
si Bellei.
- Edward...? am intrebat nerabdatoare.
- Stiu ca nu ma pot opune...deci nu-mi ramane decat sa accept.
- Mami! Nessie imi sari in brate sarutandu-mi obrazul rece de granit, apoi se
intinse spre Edward preferand sa-i multumeasca in felul ei obisnuit.
La cativa metri in fata noastra Jacob zambea cu gura pana la urechi,
dezvelindu-si dinti albi apoi cu pasi mari se apropie de noi, uitandu-se fix la
Nessie.
- Jack..., chitai Nessie intorcandu-si capul spre el.
- Oarecum stiam ca veti fi deacord, zise Jacob pe un ton increzut.
- Si eu o sa suport o eternitate mirosul scarbos de caine ud? intreba Rosalie
iritata, apoi plecand spre decapotabila ei rosie.
- Se pare ca da. Desi nu cred ca va fi o eternitate, ii raspunse Alice indiferenta,
urmand-o pe Rosalie.
- Haide scumpo' , i-am soptit bland.
Ne-am urcat toti in masinile noastre.Rosalie si Alice in decapotabila rosie,
Carlisle si Esme in mercedesul negru iar noi in volvo-ul lui Edward. Jacob si
Nessie stateau tacuti pe bancheta din spate fara sa scoata nici un cuvand. Imi
priveam fiica in oglinda retrovizoare, amintindu-mi de fiecare moment important
din viata ei. Toate s-au intamplat asa repede, incat nu a apucat sa se bucure pe
deplin de fiecare lucru imparte. Ma durea faptul ca ea crestea intr-un ritm asa
alert... la doar noua luni arata ca un copil de opt ani. Desi dezvoltarea ei fizica
incetinea de la o luna la alta, dezvoltarea psihica era mult mai evoluata decat a
unui copil de opt ani. Deja canta cu Edward la pian, citea carti pe care eu le
citisem cand eram adolescenta, a invat chiar sa si gateasca doar ca ea prefera
sangele de animale in locul mancarii, indopanbdu-l pe Jacob cu bunatatiile ei.
Pana la urma am fost nevoita sa ii tau frumoasele bucle aramii care ii erau deja
mult prea lungi si o deranjau in timpul vanatori, lasandu-i-le numai pana la baza
spatelui, unduindu-se usor la fiecare miscare.
In volvo era o liniste adanca,nu se auzea decat huruitul masini si respiratia
ritmica a celor doi. Edward privea relaxat inainte, dar uitandu-se cu coada
ochiului din cand in cand la Jacob si Nessie.M-am uitat cu subanteles la Edward
si indepartand cu usurinta elasticul care imi proteja mintea, am gandit: Sunt
foarte curioasa la ce se gandesc cei doi. Buzele lui se curbara intr-un zambet
discret si fara sa se uite la mine sopti atat de incet, incat nici Nessie care avea
auzul aproape la fel de fin ca la vampirilor nu ar fi auzit.
- E atat de interesant.
- Nu e corect ca tu sa sa citesti gandurile, si sa sti tot ce gandesc cei din jurul tau.
Am spus eu, vocea mea spargand linistea care se asternuse.
- Nici tu nu ma lasi sa-ti aud gandurile doar cand vrei. Crezi ca e corect? imi
raspunse el amuzat.
- Aici ai dreptate. Nu e corect, am recunoscut eu.
- Fiecare are calitatile sale, interveni o voce melodioasa ca de soprana urmata de
un oftat greoi care cu siguranta nu era al ei.
M-am intors in scaunul meu spre bancheta din spate, si atunci am inteles de
ce cu cateva minute in urma cei doi erau asa tacuti. Mana lui Nessie era in mana
lui Jacob, care statea relaxat cu ochii larg deschisi, oarecum fascinati. Cert era ca
Nessie comunica cu Jacob in felul ei special. Si asa un alt semn de intrebare... Ce
ii arata? am gandit eu suspicioasa. Edward isi intoarse incet ochi spre mine si
misca capul in semn de negatie. Nu am mai continuat dar curiozitatea mea inca
persista.
Erau atatea lucruri noi pe langa care treceam, adica noi pentru Nessie, pentru
ca ea inca nu plecase mai departe de Forks niciodata. Doar atunci cand vanam,
dar nu avea ocazia sa vada lucruri asa noi,care sa o impresioneze sau care sa ii
satisfaca setea de cunoastere.
- Uite Jack, arata ea spre o pajiste cu cai, exacta ca in atlasul de la bunicu' .Mami?
putem sa cumparam si noi un cal? Unchiul Emmett o sa ii construiasca un grajd
langa casa...o sa am mare grija de el, promise ea.
- Draga mea o sa te plictisesti repede de el.Ce rost mai are sa il cumparam? i-am
raspuns eu bland.
- Unele dorinte nu se pot indeplini, raspunse Edward, probabil gandurilor lui
Jacob.
- Mai avem mult de mers, tati? Vreau sa coboram...
- Doar putina rabdare Nessie, o sfatui Edward.
La viteza cu care conducea cu siguranta nu mai avema mult de mers. Doar ca
pana in New Hampshire era cale lunga si curiozitatea pe masura. Nu fusesem nici
unul dintre noi la noua locuinta, fiind cumparata la licitatie de catre Esme si
Alice. Emmett si Jasper au plecat cu doua zile mai repede pentru a se ocupa de
formalitati. Actele noastre trebuiau reinoite intucat trebuia sa ne inscriem la
scoala inclusiv pe Nessie si Jacob.Nu stiu daca o sa ma pot comporta altfel decat
de obicei cu Edward, fiind si primul meu an in liceu in noua mea viata...
Simteam cum viteza masinii creste si Edward se uita in oglinda retrovizoare si
curioasa am facut acelasi lucru.O decapotabila rosie era in spatele nostru
incercand sa intre in depasire, dar cu fiecare secunda viteza cresea, pana ce acul
indicatorului de viteza arata 200 km/h. Era evident ca Rosalie isi incerca,
aptitudinile de soferita convinsa, pe Edward provocandu-l la o intrecere. Nu mai
simteam frica pentru viteza exagerata cu care conducea Edward si nici
ingrijorarea ca ar putea sa se loveasca de ceva, pur si simplu aveam o incredere
oarba in el si instinctele lui. Decapotabila reusise sa fie pe aceiasi line cu volvoul,
incercand din nou sa il depaseasca.Parul blond al lui Rosalie falfaia in vant, si un
chicot mic imi iesise involuntar.
- Hai frate o lasi pe blondina sa castige? Apasa mai tare acceleratia aia! se agita
Jacob.
Si exact asta si facu, masina zburand la propriu pe crosabil. Dar decapotabila
nu ramase mult in urma ci se tinea dupa noi. Norocul nostru ca soseau aceea nu
era prea circulata si puteam sa mergem fara nici un risc.
- Nu ii spune asa matusii Rose, se incrunta Nessie.
- Scuze draga mea, doar ca nu vrau sa castige, se scuza Jacob.
Brusc Edward intepeni, inclestandu-si mainile pe volanul masinii si pe fruntea
lui se formau cute din cauza incruntarii. Am vrut sa il intreb cu voce tare ce se
intamplase dar ne fiind sigura ca cei doi au observat asta, am recurs la limbajul
minti. Edward? Ce se intampla?intrebase alerta vocea mea mintala.