Mihai Eminescu - Misterele noptii

Cnd din stele auroase

Noaptea vine-ncetisor,
Cu-a ei umbre suspinnde,
Cu-a ei silfe sopotinde
Cu-a ei vise de amor;
Cte inimi n placere
i resalta usurel!
Dar pe cte dureroase
Cntu-i mistic le apasa,
Cntu-i blnd, ncetinel.
Doua umbre, albicioase
Ca si fulgii de ninsori,
Raele din alba luna
!i le torc, mi le-mpreuna
"entru-ntregul viitor;
#ar doi ngeri cnta-n plngeri,
"lng n noapte dureros,
$i se sting ca doua stele,
Care-n nunta, usurele,
$e cunun cande %os.
ntr-un cuib de turturele
Ca si &uturii de-usor
$alta 'ros nebuneste,
l desmiarda, l-ncaleste
Cu un vis de tainic dor;
#ar n norul de profume
Doua su&ete de &ori
(e desparte-al noptii mire
Cu fantastica-i soptire,
(e res)ra, pna mor.
Cnd pe stele aurie
Noaptea doarme usurel,
Cte inime rnde,
Dar pe cte suspinnde
(e delasa-ncetinel!
Dar asa ne e destinul,
*itreg prea adeseori,
+nui lumea i-acordeaa,
#ar pe altul l boteaa
Cu-a lui roua de plnsori.