BOTANICA FARMACEUTICA

CURS NR 11

FRUNZA
organ specific plantelor superioare
Se caracterizeaza prin:
simetrie dorso-ventrala sau monosimetrica
crestere limitata
traieste in mediu aerian
contine pigmenti clorofilieni in plastide
are rol important in viata plantei si in existenta intregii vieti pe pamant
Originea din formatiuni situate in vecinatatea varfului vegetativ al
tulpinii = excrescente (primordii foliare)
D.p.d.v. filogenetic apare incepand cu muschii superiori unde
intalnim cea mai simpla forma de frunza (morfologic, structural);
inaintand pe scara evolutiva frunza evolueaza complicandu-se
morfologic si structural
D.p.d.v. fiziologic functia fundamentala a frunzei = FOTOSINTEZA,
dar mai are si functii de TRANSPIRATIE, RESPIRATIE.



MORFOLOGIA FRUNZEI
La plantele superioare frunza e
alcatuita din 3 parti
constitutive:
Limbul (lamina)
Petiolul (codita)
Teaca (baza)
putem intalni toate cele 3 parti
sau doar una-doua
In afara acestor 3 parti
componente se mai intalnesc
si formatiuni anexe
reprezinta caractere de
specificitate pentru unele
plante


Frunze simple intregi sau prezinta incizii mici sau mai adanci
Frunze compuse suprafata limbului foliar e impartita in mai multe
segmente bine individualizate (foliole)


1. Limbul (lamina) partea cea mai importanta a frunzei
se caracterizeaza printr-o mare dezvoltare in suprafata si grosime
foarte redusa
se evidentiaza aspectul morfologic din acest punct de vedere se
disting mai multe forme de frunze:
rotunda = circulara = orbiculara Pyrus sativa, Populus tremula
eliptica Fagus silvatica
ovata (cu partea mai intinsa, lata spre petiol) unele specii de par
hastata Convolvulus arvensis
ensiforma Gladiolus imbricatus
obovata (ca un ou rasturnat forma ovala, dar cu partea mai lata
situata opus petiolului) Prunus domestica
ovala (zona mediana lata, iar extremitatile se ingusteaza)
Amaranthus retroflexus (stir)


lanceolata (alungita ca o lance) Salix alba (salcie)
reniforma Asarum europaeum (pochivnic)
romboidala Betula verrucosa (mesteacan)
deltoida Populus nigra (plop)
cordiforma Tilia cordata (tei)
sagitata Sagittaria sagittifolia (sageata apei)
spatulata Bellis perennis (banutei, paralute)
cuneata Saxifraga cuneata (ochii soarecelui)
fistuloasa (cilindrica si goala pe dinauntru) Allium cepa

Se observa ca uneori chiar si denumirea speciei deriva de la
aspectul morfologic al limbului foliar Tilia cordata, Sagittaria
sagittifolia, Saxifraga cuneata

Daca se iau in considerare si unele aspecte ale limbului foliar se mai
pot constata variatii si in ceea ce priveste: baza, varful, marginile
Baza limbului
rotunda Pyrus sativa
cordata Tilia cordata
hastata Rumex acetosella
reniforma Asarum europaeum
auriculara Nicotiana tabacum
asimetrica Ulmus campestris, Hamamelis virginiana

Varful limbului
acut Salix sp.
acuminat Fagopyrum esculentum hrisca
obtuz Hypericum perforatum
emarginat Alnus glutinosa
cuspidat Salix babylonica
mucronat Vicia cracca mazariche
spinos Cirsium sp. - scai
Marginile limbului foliar
1. INTREGI
2. CU INCIZII (CRESTATURI)
La frunzele cu incizii mari 2 forme tip PENAT si
PALMAT
Tipul penat tesutul conducator din petiol se continua in
lungul limbului foliar printr-un ax numit rahis
Tipul palmat tesutul conducator din petiol se ramifica
de la baza limbului, rasfirandu-se ca degetele de la
mana
La ambele tipuri exista subforme dependente de
adancimea pana unde patrund inciziile mari in limbul foliar
A) inciziile nu depasesc din distanta de la centrul frunzei
pana la marginea ei => frunza LOBATA
B) inciziile ating 1/4 , dar nu ajung la din jumatatea
limbului foliar => frunza FIDATA
C) cand inciziile ajung la din distanta dintre centrul si marginea
frunzei => frunza PARTITA
D) inciziile ajung pana la centrul frunzei => frunza SECTATA

I. Frunze penate
penat-lobate Quercus robur (stejar)
penat-fidate- Sorbus torminalis (scorus), Quercus petraea (gorun)
penat-partite Brassica napus napi
penat-sectate Valeriana officinalis odolean

II. Frunze palmate
palmat-lobate Hedera helix (iedera)
palmat-fidate Ricinus communis (ricin)
palmat-partite Ranunculus acer (piciorul cocosului)
palmat-sectate Helleborus purpurascens (spanz)
Frunze compuse
frunze penat compuse
paripenate (foliole pereche): Arachis hypogaea, Ceratonia siliqua,
Vicia sativa
imparipenate (foliole nepereche): Robinia pseudacacia, Juglans
regia
Combinatii de forme la funzele compuse si marginile foliolelor pot fi
incizate la adancimi diferite
frunze bipenat sectate Angelica silvestris
frunze tripenat sectate Anthriscus cerefolium
Incizii mici ale marginii limbului foliar
1. serate dintii ca de fierastrau si indreptati inspre varful frunzei
Rosa canica
2. dintate dintii perpendiculari pe marginea frunzei Melilotus
officinalis (sulfina)
3. crenate inciziile formeaza creste rotunjite Mellisa officinalis
(roinita), Lamium purpureum
4. sinuate marginea cu ondulatii Tropaeolum majus (condurasi)
Incizii mici ale limbului foliar
1 frunza intreaga, 2 dintata, 3 serata, 4 crenata, 5 - serata
Incizii mari ale limbului foliar
Frunza penat - sectata

Frunze lobate si fidate
Penat lobata
Palmat fidata
Penat fidata
Palmat lobate


Toate aceste forme se datoresc fenomenului de crestere inegala a
suprafetei limbului foliar

Suprafata limbului foliar aspecte diferite
neteda
cu impresiuni frunze rugoase, plisate, ondulate
Consistenta limbului
de obicei moale
pieloasa (coriacee) climat cald, mediteranean
Culoarea frunzelor
verzi - cu nuante diferite functie de factorii de mediu
frunze panasate alternante de mai multe culori
Acer negundo, Coleus sp., Pelargonium zonale
frunze etiolate nu se formeaza clorofila din lipsa
luminii
frunze clorotice nu se formeaza clorofila din lipsa
fierului in sol
frunze brunificate - de frig la plantele cu frunze
persistente (culoare hibernala); ex: Thuja sp., Buxus
sempervirens (cimisir) datorita unei modificari
trecatoare a chimismului clorofilei sub actiunea frigului
atunci cand sunt aduse la cald se reface clorofila si isi
recapata culoarea verde
culoarea autumnala a frunzelor la esentele lemnoase
de clima temperata frunzele se ingalbenesc
xantofila, inrosesc antociani, brunifica - flobafene

2. Petiolul (codita)
face legatura intre limb si tulpina
Rol:
in orientarea frunzei spre lumina
sustinerea frunzei
amortizarea loviturilor aplicate limbului (picaturi de ploaie, actiunea
vantului)
nu este prezent la toate frunzele
frunze nepetiolate = sesile; ex: Nicotiana tabacum, Thlaspi arvense
Dupa forma:
cilindric, comprimat, umflat, aripat, foliaceu
uneori isi schimba forma chiar pe traiectul sau ex: Populus tremula
Baza aplatizata paralel cu suprafata limbului foliar, iar in zona
centrala sectiune circulara, iar in zona de insertie cu limbul foliar sa
fie usor turtita perpendicular pe suprafata acestuia => petiol ce pare a fi
torsionat in jurul axului sau longitudinal = mobilitatea limbului foliar se
afla in continua miscare tremuratoare
De obicei petiolul nu are o forma cilindrica in sectiune transversala, ci e
strabatut de un sant longitudinal simetrie bilaterala spre deosebire de
ramuri care au simetrie radiara


Petiolul







Frunza sesila, amplexicaula,perfoliata,
decurenta si frunze concrescute
3. Baza frunzei
partea cu care se insera pe tulpina
Insertia a)prin o simpla dilatare a bazei petiolului
b)printr-o formatiune ce se dezvolta inconjurand
tulpina de la nivelul unui nod (nod de insertie) pana la
nodul superior acestuia (teaca, vagina) caracteristica
pentru graminee e despicata in lung, ciperacee nu e
despicata, la umbelifere aspect de butoi

FORMATIUNILE ANEXE

sunt situate fie la baza limbului, fie la baza petiolului

1. situate la baza petiolului: stipelele si ochrea
2. situate la baza limbului: ligula si urechiusele


STIPELELE situate la baza petiolului si de obicei cate 2 dispuse
simetric de o parte si de alta a acestuia
variaza ca marime, forma, raportul cu petiolul
unele sunt mici, au forma liniara, nu sunt unite cu petiolul Prunus
cerasifera (corcodus)
altele au aceeasi dimensiune cu frunzele de care cu greu pot fi
deosebite ex: Lotus siliquosus (ghizdei), Rubiaceele
altele pot depasi dimesiunile frunzelor: Pisum sativum

In ceea ce priveste raportul stipelelor cu petiolul stipelele pot fi:
libere
concrescute cu petiolul ex: Rosa centifolia, Medicago sativa
uneori stipelele se pot transforma in ghimpi: Robinia pseudacacia
sau in carcei Smilax sp.
Anexe foliare
ochrea la Fagopyrum esculentum; ligula la Poa trivialis;
ligula la Poa pratensis; urechiuse la Hordeum vulgare


Baza frunzei (teaca)









1-teaca umflata (Apiaceae),
2-teaca cilindrica cu margini libere (Poaceae),
3-teaca cilindrica cu margini concrescute (Cyperaceae),
4-frunze reduse la teaca (Juncus)
Anexe foliare - stipele
Stipele la
Lotus siliquosus Pisum sativum
Dispunerea frunzelor pe tulpina
Are loc dupa reguli bine stabilite FILOTAXIE
Posibilitati de dispunere - la un nod se insera:
1. o singura frunza
2. cate 2 frunze fata in fata
3. mai multe frunze
4. smocuri de frunze
1. dispunere alterna
2. dispunere opusa un caz particular dispozitia decusata etajele
sunt dispuse in cruce, formand unghiuri de 90 intre ele; ex: Coleus,
Mentha piperita
3. dispozitie verticilata la acelasi nod se insera 3 sau mai multe
frunze; ex: Juniperus communis, Nerium oleander, Paris quadrifolia,
plante din familia Equisetaceae si Rubiaceae
caz particular cand verticilele se formeaza numai la baza tulpinii = rozete
de frunze bazilare Plantago sp., Primula veris
4. smocuri de frunze dispozitie fasciculata: Larix decidua, unele
specii de pin

Dispozitie verticilata
Juniperus communis Nerium oleander
Dispozitie decusata
Coleus sp. Mentha piperita
Rozete de frunze bazilare
Primula sp. Plantago major
Pot exista abateri de la aceste dispozitii descrise datorita schimbarii
pozitiei frunzei
Un rol important il joaca lumina cand vine dintr-un singur sens
orienteaza frunzele catre ea
Totodata pentru a nu se acoperi prin cresteri diferite ale petilolurilor de
la noduri suprapuse se ajunge ca limbul diferitelor frunze sa se dispuna
la acelasi nivel fara a se acoperi unul pe altul aceasta dispozitie =
mozaic foliar
Ex: Hedera helix, Aesculus hippocastanum in acest caz frunzele
variaza adesea ca dimensiune si chiar ca forma = ANIZOFILIE
HETEROFILIE variatia formei frunzelor in lungul aceleiasi tulpini
frunzele de la baza se deosebesc de cele de la varf
Ex: Sagittaria sagittifolia frunze submerse = liniare, cele natante =
cordate, cele aeriene = sagitate
Heterofilia + anizofilia = cazuri frecvente de polimorfism foliar ex:
Morus nigra
Anizofilie la Aesculus hippocastanum
Anizofilie la Hedera helix
Heterofilie la Sagittaria sagittifolia
Tipuri de frunze
Mai multe tipuri dupa aparitia lor in dezvoltarea ontogenetica a plantei,
forma si nivelul de insertie in lungul tulpinii si functiile fiziologice pe
care le indeplinesc:
cotiledoanele
frunzele inferioare
frunzele mijlocii
frunzele superioare

1. Cotiledoanele
frunze embrionare
in interiorul semintei
acumuleaza substante de rezerva
la Angiosperme: 1 (Monocotyledonatae) sau 2 (Dicotyledonatae)

2. Frunzele inferioare = catafile
caracterizate prin dezvoltare incompleta
situate pe tulpini subterane (au functie de protectie, de acumulare a
substantelor de rezerva)
se pot gasi si pe organe aeriene solzii ce invelesc mugurii
reprezinta forme de trecere spre frunzele adevarate
pot fi caduce (invelesc mugurii) si persistente (la bulbul de ceapa)

3. Frunzele mijlocii = nomofile sunt frunze normale asimilatoare
(trofofile)
Dupa locul de insertie:
frunze bazilare (se insera la baza tulpinii)
frunze caulinare (se insera in lungul tulpinii)
4. Frunzele superioare = hipsofile
sunt frunze dispuse in regiunea florilor sau a inflorescentelor
Ex: bracteele situate la baza mugurilor florali sau a inflorescentei
Caracteristice:
involucrul si involucelul de la inflorescentele umbeliferelor
spata Araceae
cupa de la baza inflorescentei si chiar a fructului de stejar, fag

Nervatia frunzelor
o impletitura de fascicule traiectul tesutului conducator nervuri
totalitatea nervurilor din frunza => nervatiunea caracter de
specificitate
Vizibilitatea nervurilor din frunza:
cele cu frunze membranoase nervuri vizibile
cele coriacee nervuri vizibile pe una din fete - in special fata inferioara
cele cu frunze groase, carnoase foarte putin vizibile, unele chiar nu se
observa
Raportul dimensional al nervurilor: o nervura mare = nervura principala
(mediana) situata la jumatatea frunzei, aceasta se ramifica nervuri
de ordinul I de ordinul II, etc
Nervurile se ramifica pana la nervuri de dimensiuni foarte mici,
terminale se anastomozeaza retea foarte fina situata la marginea
limbului foliar aceste nervuri foarte fine (nervurele) prin
anastomozare delimiteaza suprafete verzi de dimensiuni mici, vizibile
numai la microscop insulite vasculare functie de numarul lor =
caracter dupa care se recunosc unele plante


Mezofil foliar si limb foliar (nervatie)
Nervurile mai mari sau mai mici formeaza scheletul de sustinere al
limbului foliar
Functie de felul lor de ramificatie mai multe tipuri de nervatiuni:

1. frunze uninerve strabatute de o singura nervura; ex: unii muschi,
Equisetum sp., majoritatea coniferelor din climatul nostru
2. frunze cu nervatia dichotomica
Ex: unele ferigi (Adiantum capillus, Marsilia veneris), unele
gimnosperme (Ginkgo biloba)
3. Frunze cu nervatia monopodiala
Cele mai frecvente, in special Dicotyledonatae
Subforme:
penatinerve nervura mediana = rahis pe care nervurile secundare se
dispun de o parte si de alta
Ex: salcie, stejar, fag, dafin, leandru, sunatoare, dracila
palmatinerve nervuri dispuse in limb ca si frunzele de la o mana
desfacerea lor se face de la nivelul de insertie a limbului foliar la petiol
Ex: mai ales Dicotyledonatae Gossypium hirsutum, Malva sylvestris,
Ricinus communis, Vitis vinifera, Acer pseudoplatanus
Nervatia arcuata la unele plante cu limbul foliar oval nervurile
pleaca divergent din petiol, se arcueaza si converg din nou spre varful
frunzei
Ex: Cinnamomum cassia, Strychnos nux-vomica, Plantago sp.,
Polygonatum latifolium
Nervatia paralela
Ex: Monocotyledonatae in special cele care au limbul foliar de forma
liniara Gramineae, Cyperaceae de climat temperat: grau, ovaz, secara,
rogoz
Durata si marimea frunzelor

plante efemere + plante anuale frunza traieste cat traieste si
tulpina
plante plurianuale viata frunzei e mai scurta decat a tulpinii;
frunzele se reinnoiesc (caderea frunzelor fiind legata de caracterele
speciei si de conditiile de mediu):
in fiecare perioada de vegetatie = plante cu frunze cazatoare
dupa un numar anumit de perioade de vegetatie = plante cu
frunze persistente
de cele mai multe ori nu se inlocuiesc toate frunzele deodata, ci
se intalnesc frunze batrane si tinere = plante sempervirescente


Caderea frunzelor

In climat temperat datorita adaptarii plantelor la succesiunea
anotimpurilor (frunzele cad odata cu instalarea anotimpului rece)
Acelasi fenomene si in climat cald unde are loc alternanta de
perioade (ploioase, secetoase)
Astfel:
HEIMONOFOBE (monociclice) isi pierd frunzele pe timpul rece (la
noi, majoritatea esentelor lemnoase)
XEROFOBE isi pierd frunzele in anotimp secetos
Holociclice frunzele lor se formeaza primavara si se schimba abia in
primavara urmatoare cu alte frunze noi; ex: Asarum europaeum -
pochivnic
Durata frunzelor
La plantele cu frunze persistente, durata de viata nu e aceeasi cu durata
de viata a tulpinii, ci exista mai multe tipuri de vegetatie = frunze
pleiociclice cad pe rand, dupa o perioada de timp variabila;
Alte exemple in afara coniferelor: Buxus sempervirens, Vaccinium vitis
idaea

Marimea frunzelor

Variabila nu numai de la planta la planta, ci si pe aceeasi planta
Ex: frunzele inferioare (catafilele) si cele superioare (hipsofilele) sunt de
obicei mai mici decat frunzele mijlocii (nomofilele)
Dar chiar si nomofilele pot fi foarte mici (solzi): muschi, Lycopodium
clavatum, Thuja orientalis, Ephedra distachya sau sub forma de ace
conifere
De obicei insa nomofilele prezinta dezvoltare maxima, uneori dimensiuni
impresionante, mai mult la plantele tropicale ex: Petasites sp.
(captalan) 1.5/0.5m
Anatomia frunzei

Frunza = organ lateral al tulpinii; prezinta relatii apropiate cu aceasta
din punct de vedere al genezei si structurii
Elementele fundamentale (de baza) ale frunzei sunt continuarea
elementelor din structura tulpinii
Nu prezinta simetrie radiara ca la tulpina, ci una dorsi-ventrala, rezultat
al adaptarii frunzei la indeplinirea functiilor de fotosinteza; prin aceasta
simetrie se mareste suprafata de captare a luminii
Spre deosebire de radacina si tulpina, aici nu se intalneste decat
structura primara si numai exceptional o structura secundara
In ceea ce priveste diferentierea tesuturilor din structura interna a
frunzei e in legatura cu gradul de dezvoltare ontogenetica si chiar
filogenetica a acesteia
Structura limbului foliar
simetrie dorso-ventrala si bilaterala ca urmare a dezvoltarii suprafetei
Epiderma
se diferentiaza pe cele 2 fete ale limbului (epiderma superioara si
inferioara), cu anexele caracteristice acestui tesut stomate, peri
Tesutul parenchimatic care se continua din petiol e cuprins intre cele 2
epiderme mezofilul foliar in acest tesut are loc o diferentiere a
celulelor situate spre fata cea mai luminata a frunzei, de celulele
situate spre fata opusa; in acest sens se diferentiaza:
tesutul palisadic (spre fata mai luminata a frunzei) din celule putin
alungite dispuse in unul sau doua siruri, lipsit de spatii intercelulare
si e foarte bogat in cloroplaste
tesutul lacunos celule mai mult sau mai putin izodiametrice cu
spatii intercelulare si sarac in cloroplaste
aceasta diferentiere a celor doua tesuturi asimilatoare genereaza
structura bifaciala a limbului foliar (mezofil heterogen asimetric sau
heterogen simetric)
continutul diferit in cloroplaste, ca si lipsa sau prezenta spatiilor
intercelulare in care adesea se afla aer genereaza diferenta de
intensitate a culorii verzi pe cele doua fete foliare
Structura limbului foliar
Fasciculele libero-lemnoase din limb reprezinta o continuare a celor din
petiol
liber- fata inferioara
lemn fata superioara
fasciculele pot fi inconjurate sau nu de endoderm si periciclu
pe masura ce se ramifica fascicululele libero-lemnoase se micsoreaza
din ce in ce mai mult prin reducerea tesutului liberian, astfel ca in zona
terminala doar tesutul lemnos, fie se termina in tesutul parenchimatic
sau extremitatile lui se anastomozeaza dand nastere unui reticul foarte
fin la marginea frunzei
de multe ori fasciculele libero-lemnoase sunt marginite de arcuri de
sclerenchim cu rol mecanic
in afara acestora celule mecanice locale in grosimea mezofilului =
idioblaste (Thea sinensis)
Structura anatomica a frunzei pe scara filogenetica prezinta diferente
legate de gradul de evolutie al plantelor
Idioblaste

Thea sinensis Nymphaea odorata

Frunza la Syringa vulgaris
Briofite

aici se diferentiaza prima data frunza
frunze cu structura foarte simpla
un singur strat de celule cu clorofila
nervura mediana inceput de diferentiere a unor celule alungite cu
rol in conducerea sevei brute si a celei elaborate, dar si cu rol mecanic
Ex: Polytrichum commune muschi de pamant acesta prezinta in
plus pe fata superioara = lame dispue perpendicular pe suprafata cu
rol in mentinerea/absorbtia apei
La Sphagnum (muschi de turba), frunza este unistratificata, dar
celulele sunt diferentiate in doua categorii:
asimilatoare (clorocite) subtiri, vii
absorbante de apa si rol in inmagazinarea acesteia (hialocite)
Pteridofite

Structura frunzei mai complicata ca la Briofite
petiol bine dezvoltat (ferigi superioare)
limb foliar

Structura petiolului: asemanator cu structura tulpinii

fascicul libero-lemnos perixil cu endoderma si periciclu proprii

Structura limbului foliar
mezofil din mai multe straturi de celule diferentiate (tes. palisadic si
lacunos), epiderma superioara si inferioara cu stomate
Gimnosperme

In special la conifere (ex: Pinus) structura caracteristica
Epiderma cu celule mici, cu membrana foarte ingrosata
stomate scufundate
la suprafata cuticula groasa
Hipoderma zona de tesut sclerenchimatic
Mezofil: celule poliedrice parenchim septat si canale rezinifere
Nervura: 2 fascicule libero-lemnoase colaterale inchise inglobate in
tesutul parenchimatic si total inconjurate de endoderm
Alt ex: Taxus baccata exista tesut palisadic si lacunos, dar nu
prezinta canale rezinifere
STRUCTURA LIMBULUI FOLIAR LA
GIMNOSPERME
Pinus sp.
Pinus sp.

Angiosperme
cele mai evoluate
Dicotiledonate mezofil diferentiat in tesut palisadic si lacunos
Monocotiledonate mezofil omogen

Variatii in structura frunzei

cauzate in special de factorii de mediu
A) EPIDERMA
1. variatii ale epidermei
2. variatii ale formatiunilor anexe (stomate, peri)
1. Variatii ale epidermei
de obicei un singur strat de celule
Exceptii: mai multe straturi de celule ex: Piperaceae, Nerium
oleander, Ficus elastica, Peumus boldus
In frunzele unor graminee (Zea mays) celule buliforme celule cu
aspect vezicular la care se asociaza celule din mezofil; ele sunt
bogate in apa cu rol in rasucirea frunzei pe timp de seceta; pierd
apa si isi micsoreaza volumul exercita astfel o tractiune asupra
celulelor epidermice din vecinatate de aceea rezulta rasucirea,
indoirea frunzelor spre fata superioara
Ale specii care prezinta celule buliforme: Stipa lessingiana, Dactylis
glomerata, Arundo donax

Frunza la Zea mays

Frunza la Zea mays

Celule buliforme in frunza de Zea mays

Frunza la Nerium oleander
Frunza la Ficus
Frunza la Poa annua
2. variatii ale formatiunilor anexe
a)Stomatele
pot apare numai pe epiderma inferioara hipostomatice (mar, par,
portocal, mesteacan)
sau doar pe cea superioara = epistomatica la frunzele natante
(Nuphar, Nymphea)
Sau raspandite uniform pe ambele epiderme = bistomatica (Zea mays,
Hordeum, Helianthus sp.)
Variatii si in legatura cu raportul pe care stomatele il au cu suprafata
epidermei (scufundate, inaltate, la acelasi nivel) a se vedea Cap.
Histologie

b)Perii sau trichomii prezinta caracteristici functie de numarul, marimea
si densitatea lor
Ex: peri numerosi Althaea, Digitalis, Verbascum, Elaeagnus
peri lungi Salvia, Tussilago, Artemisia

B) MEZOFILUL
Variatiile se refera la grosimea sa precum si la raportul dintre palisada
si tesutul lacunos
1. variatii functie de grosime
la unele plante mezofilul foarte redus 1-2 straturi de celule; ex:
plante de apa - Elodea, Vallisneria
la plantele din climatul secetos foarte dezvoltat avand rol in
depozitarea apei frunze carnoase (Aloe sp., Agave) sau pieloase
(Laurus nobilis, Citrus, Eucalyptus, Hedera helix)
2. raportul dintre tesutul palisadic si cel lacunos
a) cazul cand tesutul palisadic se gaseste doar sub epiderma
superioara tip bifacial simetrie dorso-ventrala (structura fetei
superioare se deosebeste de a celei inferioare)
Ex: Laurus nobilis, Malus, Pirus, Atropa belladonna, Hyoscyamus
niger, si in general la frunzele care sunt expuse cu o fata spre lumina
b) cazul cand t.palisadic e distribuit in mod egal sub fiecare
epiderma => ambele fete au aceeasi structura tip ecvifacial
Ex de mezofil heterogen simetric: Dianthus carhusianorum, Eucalyptus
globulus, Cassia angustifolia si in general la plantele care prezinta
frunzele cu ambele fete orientate spre lumina
Buzunare secretoare in frunza de
Hypericum perforatum
Adesea in mezofil se pot intalni si alte tesuturi:
Mecanice (sclerenchim, colenchim)
Secretoare celule izolate (dafin), pungi (buzunare) secretoare
Eucalyptus globulus, Hypericum perforatum, canale Picea, Abies,
Pinus

C) Fasciculele libero-lemnoase

Variatiile in acest caz sunt conferite de numarul, dimensiunea, precum
si daca sunt sau nu inconjurate de tesut mecanic, endoderm si
periciclu
Variatii datorate factorilor de mediu

mediu acvatic, subteran, climat, intensitatea luminii
Plante cu frunze submerse
Structura limbului se caracterizeaza prin:
epiderma fina, fata cuticula si anexe
mezofil redus si nediferentiat, dar foarte bogat in tesut aerifer
slaba dezvoltare a nervurilor si acestea sunt lipsite de tesut
mecanic
Plante cu tulpini subterane, la care frunzele pot suferi 2 tipuri de
modificari

se dezvolta foarte slab sau chiar deloc; ex: Carex frunzele de pe
rizomi au aspect de solzi bruni, Solanum cele de pe tubercul
se hipertrofiaza ex: Allium cepa frunzele din alcatuirea bulbilor
epiderma subtire si fara cuticula, mezofilul are o dezvoltare mare
jucand rol de depozitare de materii de rezerva; el nu se diferentiaza
in tes. palisadic si lacunos => tesut omogen lipsit de clorofila
Actiunea luminii asupra structurii frunzei
Se exercita prin: durata si intensitate
1. frunze expuse la:
lumina continua mult mai groase si diferentiere slaba in palisada
si tesut lacunos
lumina alternanta (lumina normala intuneric) au caracteristicile
unor frunze normale
2. frunze crescute in plin soare au suprafata mai mare, cuticula
groasa si o diferentiere pregnanta intre palisada si tes. lacunos, iar
fasciculele libero-lemnoase sunt inconjurate de sclerenchim
frunzele dezvoltate la umbra aceleasi caractere de mai sus, dar mai
putin evidente

Influenta temperaturii
plantele de climat rece mai mici, frunze acoperite de o cuticula
groasa