Postmodernismul

Termenul este folosit pentru prima dat de urbanitii americani, n anii 50. ncepnd
cu anii 60, termenul ctig teren i se definete n raport cu modernismul.
Prefixoidul post trebuie neles nu doar n sens cronologic, referindu-se la un curent
care urmeaz modernismului i neomodernismului, ci mai ales n relaie de
complementaritate cu aceste dou orientri, n sensul c pretinde un dialog livresc cu
trecutul/tradiia literar (spre deosebire de modernism, care reprezint o negare a
tradiiei, a rupturii cu orice convenie a trecutului literar).
Dificultatea definirii termenului vine din faptul c el funcioneaz n multiple domenii:
literarur, pictur, arhitectur, discipline socio-politice. Teoreticienii cei mai
importani ai acestui curent la nivel internaional sunt: Ihab Hasan, Jean Francois
Lyotard, Michel Foucault, Jaques Derrida, Roland Barthes, Susan Sontag.
Reprezentani: Vladimir Nabokov, Umberto Eco, Borges, Milan Kundera, David
Lodge, Michel Tournier, Jose Saramago, Julio Cortazar.
n literatura romn, PM este reprezentat ncepnd cu anii 60 de prozatorii colii de
la Trgovite (Mircea Horia Simionescu, Costache Olreanu, Radu Petrescu), de Marin
Sorescu prin volumul parodic din 1964 Singur printre poei, apoi de generaia
optzecist: Mircea Nedelciu, Mircea Crtrescu, Florin Iaru, Traian T. Coovei,
Mariana Marin, Simona Popescu.
Optzecitii reprezint o generaie de scriitori tineri, marginalizai social (generaia n
blugi, repartizai la sate, navetiti), care se exprim n cadrul unor cenacluri precum:
Junimea (condus de Ovid S. Crohmlniceanu), Cenaclul de luni (Nicolae Manolescu)
ntre 1978 i 1983 aceti autori debuteaz colectiv: