Sunteți pe pagina 1din 1

Lucefarul reprezinta expresia desavarsita,absoluta pe care o atinge

in ascensiunea ei necurmata gandirea poetica si filozofica a lui Eminescu.


Rod al unei munci de creatie de ani in sir,trecand prin mai multe
variante successive,Luceafarul apare in forma lui definitiva in Almanabul
Societatii academice social-literare “Romania juna”din Viena,in aprilie 1883.
Versiunea din Almanab este reprodusa,apoi,in revista “Convorbiri
literare”,pentru ca in editia Maiorescu,din 1883,sa fie republicata,inlaturandu-se
patru strofe considerate c-ar fi putut abate,oarecum,atentia cititorului de la
sensurile lirice inalte ale poemului.
Izvorand dintr-o indelungata framantare morala si spirituala a
poetului ,din amara lui experienta de viata,proiectata pe fondul societatii in care a
trait Luceafarul isi afla punctul de plecare,tematic , in basmul popular “Fata in
gradina de aur”.
Imaginea acestui astru nemuritor,ca Luceafarul in a carui sfera
luminoasa Eminescu o reprezinta pe a sa;izvoreste din constiinta pe care poetul o
dobandise cu timpul despre geniul sau,a carui conditie structurala il face sa nu fie
capabil de a “ferici pe cineva” si”nici capabil de a fi fericit…”
Cu siguranta,Luceafarul se numara printre toate celelalte capodopere
literare ale lui Mihai Eminescu si chiar daca Mihai Eminecu a trcut hotarul
vesniciei ar fi fericit daca ar sti cata lume I citeste astazi capodoperele literare.

S-ar putea să vă placă și