I.

Ap de ploaie


De-att plouat i vorba e tocit,
Prea muli au fost udai de apa pur,
Prea muli se lamenteaz i njur
nfulecndu-i pita umezit.

De-atta ap scurs la bordur
i piatra se sfrm ciuruit
i inima se strnge ctrnit,
Murat-n snge ca o acritur.

Lipite-s plictiseala i-agonia
Dar ploaia pe-amndou le nmoaie
Cernndu-i cu rbdare abulia
i-mprosptnd mereu aceeai zoaie.

Continu cntndu-i venicia
S fie tot ce-a fost: ap de ploaie