I.

tiina


Sunt muli cei care tiu fr s tie
i i fereac mintea-n umilin
Spernd ca nu prin gnd ci prin credin
Alturea de Dumnezeu s fie.

Dar i mai muli sunt cei fr tiin
Ce-i dau cu pumnu-n piept a glgie,
i url vrute i nevrute n prostie
Bltind n gunoas elocin.

Unii s-au plictisit ca s tot cate
Alii mai scormonesc cu-nverunare
i-n urm nimeni n-ar putea s-arate
C a aflat mcar din ntmplare
Vre-un adevr, doar fleacuri rsuflate
Mucegind lipsite de culoare...