PATUL LUI PROCUST

SUBIECT PE SCURT?
Elementele constructive ale noii structure
In viziunea lui Camil Petrescu noua structura este alcatuita dintr-o succesiune de constituent
indispensabili pentru realizarea unu roman original si authentic
Prima este arta autentica, la care spune el, se ajunge prin doua tipuri de documentare:
introspectia si obseravea mediului in modul cel mai obiectiv cu putinta.
Substantialismul. Aceasta este o calitate a creatiei care presupune continua straduinta de
perfectionare prin prelungirea semnificatiei obiectelor si evenimentelor. Patul lui Procust este un
roman substantial in sensul unei reconstituiri prin cunoastere;
Urmatorul constituent este anticalofilia deoarece stilul frumos (calofil) nu poate surprinde
realitatea gandirii. Acesta atrage dupa sine urmatoarele: orientrea lui Camil Petrescu spre un stil sec,
precis, nervos si fapul ca se renunta la regulile traditionale de compozitie intrucat autorul isi va exprima
emotiile exact asa cum le-a trait, fara a incerca sa le faca sa para frumoase.
In continuare, prin notiunea de durata concreta se intelege perceptia subiectiva a timpului.
Marcel Proust a introdus, pentru prima data in roman ideea conform careia in momentul in care timpul
este perceput subiectiv se dilata sau se contracta, astfel ora poate parea scurta ca o clipa ori lunga cat
un veac. In contrast, timpul obietiv ramane neschimbat idiferent de trairile eului psihologic.
In ultimul rand, se face apel la memoria involuntara, astfel succesiunea amintirilor involuntare
este capricioasa si aleatorie desfasurandu-se in afara oricariu plan prestabilit. Timpul realatarii acestor
amintiri este imperfectul, ce actualizeaza nostalgic diferitele circumstante.

STRUCTURA ROMANULUI
Structura romanului pare cititorului neavizat cu totul haotica si intortocheata deoarece este organizata
pe secvrente narrative distincte.
Romancierul nu stie nimic in plus despre personajul sau, in afara datelor pe care el consimte sa ni le
ofere, la fel ca si cititorul sau. Prin introducerea unei asemenea distante romancierul lasa personajele sa
isi realizeze singure propriul destin
Distantarea de romanul traditional
Camil Petrescu vine cu o noua inovatie pentru literatura anilor 30 deoarece el dezaproba omiscienta
romancierului traditional, care stie absolut tot ce gandesc personajele sale. El constata ca, in viata de zi
cu zi, nu putem sti ce se petrece in constiinta oamenilor si este imposibil sa le cunoastem gandurile, de
aceea isi propune sa mearga impreuna cu personajele sale si sa fie martor al evenimentelor.
Camil Petrescu se distanteaza de romanul traditional prin faptul ca refuza sa isi subordoneze naratiunea
unui lant al cauzalitatii, din acest notin romanul nu mai are un subiect, classic vorbind, subiectul nu mai
este un caz sau un eveniment ci se concentreaza pe viata si pe dimensiunile ei calitative
Insertia in proza autohtona si europeana
C. Petrescu introduce o inovatie experimentata cu trei ani inainte, aceasta consta in faptul ca un
personaj, considerat de romancier principal, ramane tot timpul absent fizic desirolul lui in actiune este
determinant, acesta este G. D. Ladima.
Inaintea lui Petrescu, Mihail sadoveanu ramane cel dintai prozator care introduce un personaj absent in
Baltagul (1930). Prin insasi absenta lui, Nechifor Lipan declanseaza conflictul epic si ramane un
precursor pentru Camil Petrescu.
Intre Baltagul si Patul lui Procust apare o similaritate suplimentara: amandoi au folosit tehnica
romanului politest, in sensul ca Vitoria intreprinde o Ancheta pentru a elucida misterul mortii sotului ei
iar Fred Vasilescu incepe o cercetare amanuntita spre a afla cauzele sinuciderii lui G.D. Ladima.
Cee ace deosebeste aceste doua romane este mediul diferit in care evolueaza personajele: Sadoveanu
ne infatiseaza lumea oierilor moldoveni cu obiceiuri care au la baza traditia iar Petrescu, viata politica si
teatrala a orasului Bucuresti.
Proustianismul
Camil Petrescu nu copiaza metoda proustiana ci o persoanlizeaza intr-un mod remarcabil deoarece el
transforma in obiecte analizate personalitatea personajelor; fiecare isi dezvaluie mechanismul
sufletesc. Asemenea lui Proust, conta Nicolae Manolescu, romancierul roman situeaza eul in centrul
scenariului narativ, spre a obtine o marturie autentica: locul actiunii se muta inlauntrul constiintei
naratorului. Nimic nu este decat daca este traint in constiinta (ARCA II Minerva buc 1981 p. 81-84)

Tehnica Narativa
Autor si narator: Patul lui Procust este un roman ionic, de analiza psihologica, o naratiune
introspective, relatata la persoana intai singular de cinci personaje.
Autorul isi imagineaza scenariul evenimetelor, creaza personajele, le aseaza intr-un
anumit context, le organizeaza un conflict si plasmuieste un narator care relateaza actiunea.
Perspectiva: In ceasta carte naratorul stie naratorul stie tot atat cat stiu personajele, nu poate da nici o
explicatie faptelor inainte ca ele sa fie prezentate chiar de personaje, asadar avem de a face cu o viziune
impreuna cu
In Ptul lui Procust sunt cinci perspective diferite dar unitare. Fred rememoreaza
dragostea si ruperea brutala a relatiilor cu femeia iubita; doamna T.recdreaza ecoul despartirii, in
sufletul sau, Ladima isi imagineaza viitorul apropiat alaturi de tanara acttrita; Emilia are propria ei
perspectiva asupra existentei, iar naratorul introduce fiecare nou personaj in contextual narativ.
Camil Petrescu introduce in premiera absoluta in litaratura autohtona, un metaroman expunanad in fata
cititorului stategiile contuirii acestui tip de naratiune, printr-un colaj de confesiuni (naratorii, scriu
fiecare, partea lor dintr-o naratiune pe care nu o cunosc in intregime).
CONCLUZIE: Moderninatea romanului camilpetrescian consta in faptul ca introduce in proza romaneasca
imaginile intelectualului ca structura de character, perspectiva naraorilor multiplii si si autenticitatea
limbajului analitic ce isi pastreaza o prospetime similara cu expresivitatea lingvistica a poeziei
eminesciene, dezvaluind o gandire sensibila, pta sa recepteze sis a focalizeze toate ecourile sufletului
uman
Ovid S. Crohmalniceanu- cinci prozatori, cinci feluri de lectura, Cartea Romaneasca, Bucuresti 1986