Sunteți pe pagina 1din 5

Papirusurile de la Elefantina si calendarul iudaic

Posted on 26 aprilie 2012


Papirusurile de la Elefantina si calendarul iudaic
Cand s-a aratat ca datarea calatoriilor lui Ezra si Neemia depinde de anul de primavara sau anul de
toamna, s-a afirmat ca papirusurile iudaice de la Elefantina, altadata neconcludenti in aceasta
privinta, furnizeaza acum dovezi in favoarea calculului toamna-toamna. Pentru cei care doresc sa
cerceteze motivele pentru care papirusurile sunt importante pentru decizia in favoarea calculului din
tomna in toamna in Ezra-Neemia, se da urmatoarea analiza scurta a dovezilor furnizate de
papirusuri si a influentei lor asupra calculului biblic.
An de primavara sau de toamna in Elefantina? - Papirusurile cu datare dubla din Elefantina au
fost scrise intr-o comunitate iudaica sub sistemul legal egiptean; de aceea se dadea anul egiptean,
dar anul lunar semitic era adesea omis . In perioada acestor papirusuri, anul babilonian primavara-
primavara incepea cam cu patru luni mai tarziu decat anul solar egiptean, iar anul iudaic toamna-
toamna sase luni mai tarziu fata de cel babilonian . De exemplu, anul egiptean 4 al oricareia dintre
aceste domnii se incheia cu aproape 4 luni inainte ca anul 3 babilonian sa se incheie si anul 4
babilonian sa inceapa, dar mai continua 6 luni inainte ca anul iudaic sa se schimbe din 3 in 4.
Pe o astfel de baza, o serie de date duble complete urma sa arate, dupa luna egipteana in care
cifrele anul lunar semitic se schimbau, daca scriitorii acestor papirusuri socoteau datele lunare
incepand cu un An nou de primavara sau de toamna. Dar cei mai multe papirusuri dadeau numai un
numar care indica anul, chiar si in cursul acelei parti a anului, cand ar fi fost de asteptat sa existe
doua intr-o data dubla completa. Toate papirusurile cu datare dubla erau neconcludenti, pana cand
s-a gasit un papirus cu o data care ar fi putut fi calculata numai printr-un an primavara-primavara
sau numai printr-unul toamna-toamna.
15) (Unele din ele proveneau din acea parte a anului cand cifra reprezentand anului de domnie era
aceeasi, atat in calculul de primavara cat si in cel de toamna, si deci ar fi putut fi datat in oricare
dintre sisteme. Altele pareau sa ceara un an primavara-primavara din cauza absentei unei cifre de
diferentiere, dar si ele erau neconcludente, intrucat unele dintre papirusuri care purtau numai anul
egiptean erau de fapt scrise intr-o parte a anului cand ar fi fost de asteptat doua numere diferite de
ani. Absenta unui al doilea numar de ani nu e o dovada ca ambii erau identici.)
Noul papirus demonstreaza calculul de toamna. In cele din urma a fost gasit un astfel de
document: nr. 6 din papirusurile Muzeului Brooklyn, publicat de Emil G. Kraeling in 1953. Este vorba
despre actul de cedare a unei (parti de) case din Elefantina in favoarea unei viitoare mirese iudaice.
El poarta numai un numar de an, anul al 3-lea al lui Dariu (II), dar luna si ziua calendarului egiptean
se potrivesc cu acelea ale calendarului lunar numai in iulie 420 i.Hr. . Potrivirea aceasta nu e
posibila nici in anul 3 egiptean (inceput in decembrie 422), nici in anul 3 babiloniano-persan (inceput
in primavara lui 421), ci numai cu anul toamna-toamna al calendarului civil iudaic, care a inceput in
toamna anului 421 si cuprindea, deci, iulie 420 .
Prin urmare, calendarul lunar in care era datat papirusul acesta nu era calendarul babilonian, ci
calendarul civil iudaic, cu incepere a anului toamna. In consecinta, celelalte papirusuri,
neconcludente in sine, trebuie sa fie interpretate in lumina acestuia. Evident, iudeii din Elefantina
trebuie sa fi folosit, ca si Neemia, vechiul calendar civil din tomna in toamna.
Redactorul si traducatorul papirusului 6 mentioneaza faptul ca data nu se incadreaza in anul al 3-lea
al domniei, dupa calculul egiptean si persan, si indica anul toamna-toamna ca fiind cel concludent,
dar el personal accepta ipoteza unei erori de scrib.
16) (Prezentat de S. H. Horn si L. H. Wood, Journal of Near Eastern Studies, XIII (1959), p. 1-20.)
Sunt doar doua alternative. Daca aceasta data scrisa clar este corecta, anul a inceput toamna, si
folosirea de catre Neemia este indiscutabila.
17) (Faptul ca papirusul 6 a fost scris numai cu cateva luni inainte de sfarsitul anului 3, pare sa fie
intarit de papirusul 7, care este contractul foarte interesant de casatorie al aceleiasi fete, datat
evident in urmatorul Tishri (aprox. octombrie). Intrucat papirusul 6 e dovedit a fi fost datat in
calendarul toamna-toamna, ar fi fost de asteptat ca nr. 7 sa prezinte o schimbare a cifrei anului,
deoarece Tishri ar fi in anul 4 dupa calendarul iudaic (cat si dupa cel egiptean si persan). Cu toate
ca papirusul e rupt, lasand incompleta cifra anilor, reatasarea lui la anul 4 este destul de certa. Fiind
scris in acelasi an 4, in acord cu toate trei calendarele, nr. 7 nu dovedeste care calcul era folosit, dar
confirma dovada papirusului 6 cu privire la anul toamna-toamna.)
Singurul motiv pentru a presupune ca data papirusului este o greseala este faptul ca aceasta nu
corespunde parerii curente si larg raspandite din randul oamenilor de specialitate ca iudeii au
adoptat in mod indiscutabil nu numai numele lunare babiloniene, ci si calendarul babilonian, inclusiv
Anul nou din primavara.
18) (Acest punct de vedere ca iudeii au folosit calendarul de primavara (si deci Neemia 1,1 si 2,1
sunt gresite) pare sa fie corelat cu aplicarea extrem de critica a legii evolutiei la presupusa
dezvoltare treptata a religiei iudaice catre un monoteism elevat. Conform acestei teorii, cea mai
mare parte a legii mozaice, inclusiv Pastele si fixarea lunii intai primavara, n au fost o
redescoperire, ci o inovatie pe vremea reformei lui Iosuaia.
Aceasta explica fenomenul de impotrivire critica din partea expertilor din anumite cercuri de a admite
un an iudaic post-exilic din toamna in toamna, precum si tendinta de a interpreta datele
neconcludente ale papirusurilor mai timpurii din insula Elefantina ca dovada in favoarea anului de
primavara si de a desconsidera acest nou papirus sub pretextul ca ar contine o eroare de scriere,
fara sa se tine seama de o interpretare alternativa.
Expertii biblici, ca si ceilalti semeni ai lor muritori, pot fi influentati de teoriile lor, si adesea se
dovedeste greu de acceptat dovezi opuse. Fireste, o astfel de explicatie nu poate avea prea multa
greutate intr-un comentariu ai carui editori, colaboratori si cititori accepta monoteismul profund etic al
codului deuteronomic ca revelatie venita de la Dumnezeu pe vremea Exodului si nu un produs al
spiritul iudaic in dezvoltare. )
Dar cel care doreste sa acorde atentie tuturor scriitorilor biblici si sa descopere ce vor acestia sa
spuna, fara sa se grabeasca sa sustina ca editorii tarzii au inteles gresit pe scriitorii timpurii si ca
presupusele erori ale Scripturii trebuie sa fie corectate prin teorii si supozitii, este incantat sa
constate ca nu e necesar sa renunte la Moise, sa-i respinga pe Iosua si pe Ieremia si sa sustina ca
Neemia a gresit. Calendarul iudaic nu trebuie sa se armonizeze cu cel babilonian.
Importanta calendarului iudaic din insula Elefantina. Au folosit acesti evrei din Egipt
calendarul persan sau acelasi calendar iudaic pe care il folosisera in Palestina? Daca acesti
colonisti, dupa venirea in Egipt (inainte de 525 i.Hr.), au adoptat un calendar strain, acesta ar fi
trebuit sa fie calendarul egiptean solar, si nu sistemul babiloniano-persan, deoarece Egiptul nu facea
parte pe vremea aceea din Imperiului persan. Ei nu ar fi folosit o dubla datare, din moment ce unele
dintre papirusuri, ca si textele demotice egiptene din alte parti ale tarii, poarta numai data egipteana.
De aceea datarile duble arata ca ei au pastrat calendarul lor vechi, pe langa cel al egiptenilor.
Astfel, este evident faptul ca anii unui imparat persan nu aveau nevoie de a fi socotiti dupa un
calendar babiloniano-persan, ci este mai probabil sa fie socotiti conform calendarului national sau
stramosesc al scriitorului. Aceasta este exact ceea ce constatam din singura datare concluziva din
vremea papirusurilor din Elefantina. Asa cum colonistii acestia se considerau separati de egipteni in
asa masura incat sa-si pastreze propriul calendar, ei par sa se fi considerat inruditi cu fratii lor
repatriati din Palestina, asa cum arata corespondenta lor. De aceea folosirea de catre ei a anului
toamna-toamna, chiar daca e considerata ca facand abstractie de marturia din Ezra-Neemia, ar
duce la concluzia ca ei erau in acord cu obiceiul palestinian in privinta aceasta.
Un sustinator al teoriei unei date mai tarzii pentru Pentateuc si a introducerii anului de primavara de
catre Iosia este inclinat sa vada presupusul calcul din primavara din papirusurile neconcludente
anterioare ca parte dintr-un lant de dovezi postexilice in favoarea folosirii primaverii, incepand cu
Iosia. Aici el ar include cartile Ezechiel, Hagai si Zaharia, Estera si chiar Neemia (deoarece el are
tendinta sa considere eronata succesiunea toamna-toamna din Neemia 1,1 si 2,1). Dar, de fapt, nu
exista un lant continuu de dovezi in favoarea calculului din primavara.
Este aproape sigur ca Ieremia a folosit un an cu incepere din toamna; probabil si Ezechiel a
procedat astfel, si chiar daca nu, cartea lui si a Esterei nu sunt relevante pentru subiectul in discutie,
deoarece au fost scrise in timpul exilului, in Babilonia si Persia. Utilizarea de catre Hagai este mai
putin o dovada in favoarea calculului din primavara 19) si exista posibilitatea ca Zaharia sa fi folosit
calculul din toamna. Verigile acestui lant tind sa se rupa, lasand astfel fara sprijin presupusul an de
primavara al papirusurilor si textele Neemia 1,1 si 2,1 mai presus de orice discutie.
19) (Chiar daca s-ar insista asupra unui an din-primavara-in.primavara pentru vremea lui Hagai si al
lui Zaharia din cauza ordinii datelor din Hagai, nu ar trebuie sa se uite faptul ca exista o mare
deosebire intre conditiile din perioada aceea, cand constiinta nationala fusese multa vreme in declin,
si situatia comunitatii iudaice restaurate din Iudea, dupa 70 de ani, pe vremea lui Ezra si a lui
Neemia, cand templul era zidit, cand administratia civila si religioasa fusesera reorganizate sub
legea lui Dumnezeu si, in fine, capitala este intarita.
Odata cu punerii unui accent nou pe legea nationala, pe eliminarea influentelor si limbilor straine si
pe respectarea sarbatorilor nationale, fireste ca urma sa fie restabilit vechiul sistem al calendarului al
lui Iuda, daca intr-adevar nu fusese folosit tot timpul, deoarece comunitatea iudeilor repatriati,
intemeiata de printul davidic Zorobabel si de preotia levitica, era o continuare a natiunii lui Iuda. In
felul acesta, ar fi un lucru firesc folosirea vechiului calendar iudaic civil din tomna in toamna.)
Acum, dovada calculului iudaic toamna-toamna din papirusurile din insula Elefantina schimba radical
tabloul. Oricine nu e preocupat de teoria inceputului din primavara a anului poate considera datele
postexilice suficient de intemeiate ca sa arate ca anul din toamna nu fusese abandonat. Astfel,
calendarul elefantin devine un inel in lungul lant de dovezi in favoarea calculului toamna-toamna,
intinzandu-se de la anul civil al vremurilor stravechi pana la Ezra-Neemia, incluzandu-i pe Solomon,
Iosia, care confirma desi indirect dovada in favoarea regilor lui Iuda din sincronisme si Ieremia,
posibila intrebuintare de catre Ezechiel si Zaharia. Anul toamna-toamna de la Elefantina confirma in
felul acesta fara echivoc folosirea de catre Ezra-Neemia si prin urmare exactitatea datelor
cronologice ale scriitorilor biblici din perioada aceasta.
Calendarul postexilic iudaic din Egipt. - Papirusurile cu datare dubla ofera informatii importante
privitoare la calendarul iudaic asa cum era folosit la Elefantina . De asemenea, ei stabilesc un numar
de date exacte, corecte pana la zi. Intrucat ziua egipteana incepea la rasaritul soarelui, iar cea
iudaica la apus, ar putea exista diferente de opinie in unele cazuri, atunci cand se pune problema ca
o anumita zi egipteana sa fie inclusa in ziua iudaica care incepe cu 12 ore mai devreme sau in cea
care incepe cu 12 ore mai tarziu (in functie de timpul cand a fost scris documentul, inainte sau dupa
apusul soarelui).
Acolo unde o data din papirus fixeaza in felul acesta o anumita zi a lunii, intreaga luna este la fel
fixata, iar celelalte luni ale anului sunt de asemenea stabilite efectiv pana la zi. Trebuie sa nu se uite
faptul ca o luna lunara veche nu poate fi fixata cu certitudine din cauza posibilei variatii de o zi sau in
ambele directii . Dar, intre aceste limite, exista un numar de astfel de ani cunoscuti complet in
calendarul acesta iudaic din cursul secolului al V-lea, iar ceilalti ani ai perioadei pot fi aproximati
destul de bine, lasand loc pentru amplasarea exacta a unora din lunile a 13-a.
Reconstituirea ipotetica a calendarului iudaic elefantin. - Un calendar reconstituit in jurul celor
patrusprezece luni stabilite de papirusurile cu datare dubla ofera o aproximare foarte riguroasa a
datei i.Hr. a zilei intai a fiecarei luni pentru anii iudaici incepand cu 472/71 pana la 400/399 i.Hr. Un
tabel de felul acesta a fost a fost alcatuit de catre Siegfried H. Horn si Lynn H. Wood pe temeiul
urmatoarelor premise:
1. Anul incepe cu 1 Tishri, toamna.
2. Ziua intai a fiecarei luni e calculata teoretic, dar bazata pe un interval acceptabil dupa conjunctie ,
asa incat sa se tina cat mai aproape de primul patrar al lunii observat.
3. Aceste luni calculate sunt deduse din ipoteza de lucru a succesiunii regulat alternative a lunilor de
30 si de 29 de zile de la Nisan la Tishri, cu ajustari in cealalta jumatate a anului.
4. Aceste ajustari par sa duca la patru tipuri de ani, cei de 354, 355, 383 si 384 de zile (anii de 353 si
de 385 de zile, folositi astazi de iudei, trebuie sa fi fost introdusi mult mai tarziu.
5. Se presupune ca a fost introdus un al doilea Adar , ori de cate ori 1 Nisan preceda echinoctiul de
primavara, care cadea cam pe 26 martie.
6. Acesta duce la un schema care sa cuprinda un al doilea Adar in 7 din fiecare 19 ani. Cu exceptia
a doua cazuri, cand o data de papirus fixata pare sa indice contrariul, aceste a 13-a luna au cazut in
anii numerotati in mod obisnuit 3,6,8,11,14,17 si 19 din ciclul de 19 ani babilonian.
Intrucat reprezinta baza pentru datele iudaice exacte furnizate de acest volum, reprezentarea
tabelara urmatoare este copiata aici in intregime din exemplarul nepublicat, in interesul cititorilor
care doresc sa faca un studiu detaliat al perioadei indicate.