G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii

romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate
de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica,
roman, poezie, teatru, publicistica.
Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941)
este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei
literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data
aparitiei cartii; Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie
literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic;
Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic
asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De
asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor
scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de
literatura universala, studii de estetica. f4s3818fs72hrp
Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari
ramuri: poezia (volumele: Poezii" - 1937 s\ Lauda lucrurilor" -
1963), proza (romanele: Cartea nuntii" - 1933, Enigma Otiliei"
1938, Bietul Ioanide" - 1953, Scrinul negru" - 1960) si
dramaturgia (Sun sau Calea netulburata" - 1943, Ludovic al
XlX-lea" - 1964).
Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin
incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si
chiar moderniste.
Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti
(cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.
Titlul initial al romanului a fost Parintii Otiliei". Acesta ar fi
sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de
viitorul Otiliei.
La sugestia editorului, titlul a devenit Enigma Otiliei" formulare
care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central.
Sortita sa oscileze intre da s nu, intre solar si mister, intre real si
utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa"
(C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica.
Structura:
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu
cifre romane si fara titluri.
Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece
ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini).
Cuvintele: Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o
repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul
actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera)
este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit
sugereaza moartea lucrurilor.
Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri:
Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima.
Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in
posesia averii (mostenirii) acestuia.
Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la
inceputul secolului al XX-lea. Universul operei
Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul
Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache
Giurgiuveanu.
Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului:
intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de
orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in
uniforma de licean, intra in strada Antim..."
Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache -
spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in
care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de
frumoasa si misterioasa Otilia.
Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust,
reprezinta scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti,
antrenate intr-un spectacol" caricatural. Pe masura ce se
deruleaza momentele actiunii, mastile" ies la iveala in fata
tanarului Felix (personaj-martor la acest balci al desertaciu-
nilor").
Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan
dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut,
intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina.
Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza
vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si
modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui
Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a
inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei
(case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese
(care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale
Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe
criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este o
fresca din viata burgheziei bucu-restene".
In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se
afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea.
Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa
vitrega - Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu
rautate, din curtea alaturata, de familia Aglaei.
Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei,
infiind-o, dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica; in
compensatie, decide sa-i lase fetei o casa (ridicata, evident, cu
cheltuieli cat mai mici). in acest scop, isi procura materiale
ramase de la demolari, pe care le depoziteaza in curte, apoi le
muta in casa (punand in primejdie vechea cladire).

Din pricina efortului, Costache este lovit de apoplexie, prilej
pentru familia Aglaei de a ocupa militareste" casa, in asteptarea
decesului.
Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt
episod conjugal") recapatandu-si sanatatea, desi Stanica Ratiu
(ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si
tine banii.
De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol, mosier
bogat si fin, indragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment (pe
jumatate patern, pe jumatate viril) si al serilor petrecute, la joc
de carti, in casa lui Giurgiuveanu, Pascalopol accepta prezenta
intregului clan.
Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei
sot - Simion Tulea - este un fel de anexa" ciudata, prelungita in
mezinul familiei - Titi - la fel de ciudat). Si, cum tatal era maniac
(ii placea sa brodeze, inainte de a fi dus la ospiciu), nici Aurica
(una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel; deosebirea
consta doar in obiectul" maniei: casatoria. Singura care se
salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica), a carei placiditate
va fi folosita, mai tarziu, ca pretext de divort.
in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea
dintre cei doi inocenti
2
(Felix si Otilia). Studenti amandoi (el la
Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura,
umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix.
Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit
din nou de dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i
fura banii ascunsi sub saltea, provocand moartea batranului.
Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix), Otilia (a
carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol.
Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor
universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Dupa razboi,
revazandu-1 pe Pascalopol, Felix este informat ca acesta se
despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca), dar ca ea
ramasese o mare enigma.
Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case, vazuta de
acelasi Felix, dupa mai multi ani: Casa lui mos Costache era
leproasa, innegrita. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata
napadita de scaieti (...) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos
Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la
ureche: Aici nu sta nimeni!"
Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie:
spatiul iubirii lunecase in moarte, iar cel care fusese izgonit din
Paradis, il regasea acum sarac si devastat.
Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache
Giurgiuveanu), Arivistul (Stanica Ratiu), Baba absoluta..." (Aglae
Tulea), Maniacul (Simion Tulea), Maniacul in devenire (Titi Tulea),
Fata batrana (Aurica), Femeia placida (Olimpia).
Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta
pentru mostenirea averii lui Costache.
Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol, conflictul dintre ei
fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic).
Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si
releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului.