Fobii

L.R.: Conform statisticilor, 11% dintre oameni sunt diagnosticati cu fobii, dar datele neoficiale arata ca 50% dintre noi
avem cel putin o fobie. Fobia este extrem de raspandita printre noi si exista o lista lunga cu tipuri de fobii. Pentru ca
fobia sa fie diagnosticata trebuie sa fie mai veche de sase luni si trebuie sa apara nu numai la expunerea cu stimulul,
ci si la simpla imaginare a lui. Daca te-ai gandit ca esti aproape de stimul este suficient ca sa ti se faca rau, sa intri in
panica, sa produci reactii similare celor aparute in preajma stimulului real.


Exista anumite persoane predispuse la fobii?

L.R.: Este discutabil. Exista anumite teorii care spun ca fobia se transmite genetic, dar sunt si anumite teorii care
spun ca, de fapt, fobiile sunt o tara educationala si, mai ales, invatam in familie anumite fobii. Adica, daca mamei ii e
frica de inaltime, o sa ma feresc si eu de inaltime. Exista diferite situatii care produc dezvoltarea unei fobii. Sunt fobii
care apar ca urmare a unei experiente traumatizante, in care ne-am simtit expusi la stimulul respective. De exemplu,
zburam cu avionul, apar niste turbulente, am scapat cu bine, dar pe urma ne-am dezvoltat aceasta frica exagerata de
avion, care ne impiedica sa ne imaginam macar o calatorie cu avionul.

Pe de alta parte, sunt fobii la care noi nu am fost niciodata expusi, dar, chiar daca sunt irationale, nu putem sa ni le
invingem. Unii psihologi afirma ca acest tip de fobii apare ca mostenire culturala, din inconstientul colectiv. Un astfel
de exemplu ar fi fobia de serpi. Ne e frica de serpi, desi nu am vazut niciodata unul.



Care este diferenta intre fobie si frica obisnuita?

L.R.: Frica obisnuita este o reactie normala la o situatie care ne pune in pericol si ne produce o reactie, de fuga,
atunci cand stimulul advers este foarte puternic, sau de lupta, atunci cand simtim ca putem sa il infruntam. Fobia este
o frica ce depaseste ratiunea si pe care o dezvoltam ori de cate ori suntem expusi la situatia respectiva sau la
stimulul respectiv sau doar ne imaginam stimulul.

De exemplu, este normal sa iti fie frica pe o furtuna puternica, cand esti intr-o padure. Cand insa esti in apartamentul
tau, in mijlocul orasului, si esti terifiat la gandul ca vei fi fulgerat in casa, nu poti sa iti stapanesti aceste sentimente de
teroare, desi stii ca reactia este exagerata, atunci vorbim de dezvoltarea unei fobii. O astfel de persoana este
diagnosticata cu fobie daca ajunge chiar sa se izoleze in casa, de teama sa nu interactioneze cu stimulul fobic.


In tratarea fobiilor, este obligatoriu sa gasim cauza?

L.R.: Exista mai multe scoli psihoterapeutice. In fobie, conform statisticilor, rezultatele cele mai bune pe termen scurt
se obtin prin psihoterapia cognitiv-comportamentala. In aceasta terapie se lucreaza direct cu simptomul (frica) si mai
putin cu trecutul subiectului si regulile de viata care l-au dus la acest tip de reactie intr-o situatie stresanta.

Cauza care a dezvoltat fobia devine importanta in masura in care este importanta pentru pacient si el simte nevoia
de a descarca tensiunea acumulata atunci. Dar altfel, se lucreaza pur si simplu prin expunere si desensibilizare.
Adica desensibilizam persoana respectiva in raport cu stimulul. De exemplu, sa luam arahnofobia, frica de paienjeni.
In prima etapa, pacientul este expus la stimulul fobic in plan imaginar. Isi imagineaza ca il atinge si vede ca nu se
intampla nimic si reuseste sa se relaxeze, sa se calmeze. In urmatoarea etapa, se trece apoi la expunerea in vivo,
directa.


Cum ne putem trata fobia?

L.R.: In prima etapa, trebuie sa incepi prin a intelege ceea ce se intampla cu tine.
Sa luam ca exemplu frica de inaltime. "Mi-e frica de inaltime" este un fapt real care are in spatele lui cel putin trei
nivele diferite. Constientizarea este partea esentiala a acestei prime etape.

Nivelul cognitiv: tu constientizezi frica si iei masuri impotriva ei. Inseamna ca atunci cand stai la etajul 7 si trebuie sa
iesi neaparat pe balcon atentia ta este foate concentrata. Esti foarte atent sa nu te apropii prea mult de balustrada,
sa nu fie vreun cutremur; esti foarte atent cine e langa tine, ca nu cumva sa faca cineva o gluma si sa te impinga.
Deci, atentia ta este solicitata la maxim pentru identificare stimulilor ce pot sa creasca anxietatea.

S-a descoperit ca oamenii cu fobii dezvolta o memorie extraordinara legata de situatiile in care li s-a declansat fobia.
Mult mai bine iti amintesti anumite situatii decat daca nu ai avea aceasta fobie. Acesta este nivelul cognitiv.

Apoi, la nivel fiziologic, sunt anumite schimbari, transformari importante pe care, la fel, este bine in prima faza sa le
constientizezi. Desi te simteai bine si nu aveai nici o problema, odata ce ai iesit la balcon, au inceput sa iti tremure
picioarele, inima incepe sa iti bata mai tare, iti transpira mainile, esti pe punctul de a face un atac de panica, incepi sa
respiri mai greu, simti ca te sufoci sau ametesti. Este o gama larga de simptome ce insotesc frica ta de inaltime ori de
Fobii

cate ori esti confruntat cu ea sau cu imaginea ei (e suficient sa vorbesti despre asta pentru ca aceste simptome sa
apara).

Mai este si nivelul psihologic care este foarte important. In cazul fobiei de inaltime, o persoana gandeste astfel: "Daca
sunt expus undeva la inaltime, eu o sa mor sau o sa imi pierd controlul".

Fiecare are dictionarul lui personal care ii intareste aceasta fobie. Si atunci persoana care are o fobie trebuie sa
inteleaga foarte bine ce se intampla cu ea in momentul expunerii la stimulul fobic.

A doua etapa este diferentierea intre real si imaginar. Cel care are o fobie stie ca frica lui este exagerata, ca are
componente irationale si componente rationale. El constientizeaza acest lucru, insa nu se poate stapani; atunci ar
trebui sa faca diferentierea intre ce crede el si ce se intampla cu adevarat.

Daca iesi pe balcon, emotia ta iti spune, de exemplu, ca 100% o sa mori sau 90% o sa cazi. In acest caz, ne
intoarcem pe partea cealalta si transformam aceste puncte in real. Ce inseamna ca 90% o sa cad si o sa mor? Faptul
ca din 100 de persoane care ies pe balcon, 90 cad si mor. Se intampla cu adevarat asta? Binenteles ca nu. Astfel ai
un impact mai dur cu ceea ce inseamna realitatea si iti dai seama de exagerarea emotiilor tale raportata la momentul
sau la situatia respectiva. Te gandesti: cat la suta de fapt din persoanele care ies pe balcon mor? Si atunci iti dai
seama de fapt ca, dincolo de emotiile tale, de fobia in sine, riscul nu este extrem de mare. Iesi pe balcon si vezi ca nu
ti se intampla nimic.

Te duci si a doua oara; totul pe fundalul unor exercitii bune de relaxare. Pentru ca atunci cand ne este frica, ne
incordam foarte mult organismul si ne exacerbam aceasta stare de frica. Fiind relaxati, oprim cumva organismul sa
transmita starea de frica, si ii dam sentimental de siguranta. Si asta ne ajuta mult, ne intareste un comportament
pozitiv si securizant.

Expunandu-ne de mai multe ori stimulului fobic, ne desensibilizam si fobia trece de la sine.


Cat de multa atentie trebuie sa ii acordam fobiei noastre?

L.R.: Depinde de tipul de fobie. Daca ai o fobie de inaltime si tu locuiesti la Constanta si nu prea obisnuiesti sa
calatoresti in afara orasului, nu te deranjeaza prea mult. Dar daca ai o fobie de zbor si esti om de afaceri si trebuie sa
calatoresti des cu avionul, e greu sa o ignori. Depinde de disconfortul pe care il ai, de cat de implicata este fobia in
existenta ta si cat de des interactionezi cu stimulul fobic.