Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanu-caracterizare

Opera literara Alexandru Lapusneanu este prima nuvela istorica din literatura romana,
o capodopera a speciei si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.
Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei Literare(1840), nuvela
ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala potrivit recomandarilor lui
Mihail Kogalniceanu din articolul program al revistei, intitulat Introductie, care constituie si
manifestul literar al romantismului romanesc.
Ulterior, nuvela Alexandru Lapusneanu a fost inclusa in ciclul Fragmente istorice
din volumul Pacatele tineretilor.
Titlul situeaza in centru naratiunii personajul care polarizeaza interesul epic si mesajul
operei; erou literar de mare forta, complex, viu.
Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala (in Moldova). Evocarea
artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu evidentiaza lupta pentru
impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.
Compozitional, nuvela este alcatuita din patru capitole, fiecare fiind precedat de catre un
motto care subliniaza natura conflictului: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, Ai sa dai sama,
doamna !, Capul lui Motoc vrem ! si De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu
Viziunea artistica se structureaza pe doua planuri: cel principal, epic, avand drept centru
de iradiere figura lui Lapusneanu, conflictele din acest plan fiind atat exterioare (intre boieri si
Voda), cat si interioare (conflictul moral al Ruxandei). In celalalt plan se contureaza un conflict
social intre poporul mereu jefuit si jefuitorii care, in constiinta multimii, iau chipul lui Motoc,
marele vornic ce strange birurile.
Discursul narativ este de formula clasica, heterodiegetic. Naratorul relateaza
intamplarile la persoana a treia, iar perspectiva lui este in general obiectiva; exista insa si o tenta
de implicare subiectiva, prin comentariile explicative sau anticipative ale naratorului (avantare
desantata, silindu-se a rade).
Timpul naratiunii este cel real, istoric, iar timpul nararii este cel ulterior. Spatiul ales
alcatuieste un decor romantic: mai intai cortul din dumbrava de la Tecuci, apoi palatul domnesc
din Iasi si mitropolia, iar in ultimul capitol cetatea Hotinului.
Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,
exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale (de exemplu scena uciderii boierilor, a
pedepsirii lui Motoc, scena mortii domnitorului otravit). Acesta intruchipeaza tipul domnitorului
tiran si crud. El este construit din constraste si are o pshihologie complexa, calitati si defecte
puternice, un damnat romantic (G. Calinescu).
Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului
principal.
Principalul conflict, exterior,este de ordin politic: lupta pentru putere dintre domnitor si
boieri. Impunerea autoritatii central/domnesti in fata oligarhiei boieresti a constituit in secolul al
XVI-lea un factor de progres, dar miljoacele alese de Lapusneanu sunt sangeroase, caracteristice
tiranului feudal.
Conflictul secundar, dintre Lapusneanu si Motoc (boierul care il tradase)
particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in
capitolul al III-lea.
In proza romantica, conflictele exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de
antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul dintre Lapusneanu si
doamna Ruxanda, evidentiat in capitolul al II-lea.
Constructia personajului subliniaza insa cel mai bine romantismului nuvelei. Creat pe
calitatati si defecte la fel de mari, in general, personajul literaturii romantice este impatimit,
revolutionar, meditativ, bolnav, selenar, dilematic etc. Lapusneanul imbina trasaturi extreme
este retinut, capabil de stapanire de sine si incapabil sa se stapaneasca in timpul macelului, cand
nu-si poate ascunde sentimentul de dementa bucurie a razbunarii; ii caracterizeaza pe boierii
veniti sa-l primeasca la intrarea in tara cu inteligenta si cu finete psihologica, dar nu dovedeste
deloc ratiune politica atunci cand distruge cetatile de granita; pare incapabil de sinceritate si
totodata isi exprima fara menajemente gandurile. Amestecul acesta de luciditate si dementa
reprezinta o trasatura importanta a personajului romantic.
Personajul este caracterizat direct(de catre narator, de alte personaje, chiar prin
autocaracterizare) si indirect ( prin fapte, limbaj,atitudini,comportament,relatii cu alte personaje).
Monumentalitatea personajului, tiranismul, exceptionalitatea romantica, forta sa de a-si
duce planurile la bun sfarsit, indiferent de mijloace, spectaculosul actiunilor, concizia replicilor
fac din protagonistul nuvelei, in al carei titlu figureaza numele sau, Alexandru Lapusneanu, un
personaj memorabil.
Liniaritate psihologica se vede in constructia personajelor [].Gesturile si cuvintele
personajelor au menirea de a fi memorate. (Nicolae Manolescu)