Cariotipul ca factor de prognostic independent in LLA.

Introducere
Anomaliile cromozomiale recurente in celulele maligne ale pacientilor cu LLA sunt markerii
boli. Aberatiile specifice, care sunt indicicativi frecventi ai leziunilor moleculare, pot stabili
diagnosticul sis a determine terapia optima. In LLA a copiilor numeroase subgrupuri citogenetice
de risc inalt au fost identificate si sunt utilizate regulat pentru a cataloga pacienti in terapii
particulare. La LLA la adulti rolul citogeneticii in managementul pacientilor au fost centrate pe
prezenta cromozomului Ph+ cu ariile uzuale ale t(9;22) (q34;q11.2) si rezultatele in fuziune
BCR-ABL. Desi incidenta cromozomului Ph+ la adultii cu LLA este de aproximativ 25% este in
stransa corelatie cu varsta si creste in mai mult de 50% atunci cand pacienti sunt peste varsta de
55 ani. Desi alte anomalii cromozomiale recurente au fost descries la adultii cu LLA, frecventa
lor a fost destul de slaba si prognosticul de obicei neclar. Intr-adevar anumite anomalii au fost
raportate in mod variat cu un risc scazut sau ridicat de diferite grupuri de studii. Una dintre
principalele necesitati in dezvoltarea profilului citogenetic sofisticat a unui adult cu LLA si
utilitatea citogeneticii in prezicerea diagnosticului, fiind rara ( mai putin de 1 caz la 100000 de
personae). Aceasta situatie este exacerbata deoarece in afara de cromozomul Ph, toate celelalte
aberatii recurente sunt mai putin de 10% in total. Acesti 2 factori necesita gruparea unei largi
cohort de pacienti pe care s-au facut analize citogenetice prospective. Majoritatea studiilor
publicate, fie s-au concentrate asupra prezentei cromozomului Ph, fie au facut studiile pe cohort
mult pre amici pentru a decela aceasta rara maladie citogenetica.

PACIENTI , MATERIALE SI METODA
Probele sunt luate pentru diagnostic din maduva osoasa in pretratatment sau sangele periferic sau
au fost facute culturi si analizate prin metode citogenetice standard. Unde a fost posibil, probele
diagnosticate au deasemeni testate pentru prezenta fuziunii genelor BCR-ABL de reactia in lant
revers-trascriptaza-polimeraza (RT-PCR) sau FISH.
Pacientii au fost clasificati in functie de prezenta urmatoarelor anomalii cromozomiale:
Translocatii.
Pacienti au fost clasificati in subgrupuri relevante.
Analiza citogenrtica a fost considerate inacceptabila daca au fost analizate mai putin de 20 de
metafaza normale in absenta unei clone anormale. In aditie, 3 cohorte de pacienti au fost definite
in functie de statusul cromozomului Ph+. Primul sunt pacientii care au Ph+ identificata la
citogenetica FIS sau RT-PCR, cea de-a doua sunt pacientii in care cromozomul Ph a fost exclus
in baza unui rezultat cytogenetic negative sau un rezultat BCR-ABL negative la tehnica FISH
sau RT-PCR. Cea de-a trea cohort, intra pacientii cu un status Ph nedetermnat( fara un rezultat
cytogenetic FISH, RT-PCR)
REZULTATE
Analiza citogenetica conventionala
Analiza citogenetica a avut success in 1003 cazuri (73%) si a fost considerate inacceptabila in
363 de cazuri (27%) . Printre acesti pacienti cu citogenetica cu success pe o clona anormala care
a fost detectata in 796 de cazuri (79%).
DISCUTII
Rezultatele acestui studio furnizeaza dovezi despre importanta citogeneticii in prezicerea
prognosticului la adultii cu LLA. Ph+ si Ph-.
Pacientii care au t(4;11) in acest studiu, ca si in studiile precedente au o rata de supravietuire
mica dar acest effect nu este independent de varsta si WCC. In orice caz atat varsta cat si WCC
sunt puternic correlate cu aceasta anomalie. Desi bazata pe un numar relative mic de pacienti,
analizele aditioale au aratat ca pacientii cu t(4;11) cu un numar mic de WCC au in continuare un
prognostic nefavorabil in tim ce pacientii mai tineri cu t(4;11) probabil s-au temut mai mult decat
cei care au varsta mai inaintata. Dificultatea analizei in confirmarea prognosticului independent
de importanta subgrupurilor de citogenetica mici sunt correlate puternic cu alti factori de risc.
Concluzia consta ca citogenetica care este un marker biologic fundamental al genezei leucemiilor
, este posibil sa duca la un indicator mult mai important, cel al prognosticului nefavorabil care
conduce la marker surogati de exmplu WCC.
Un numar total de 16 pacienti cu t(8;14) sau o variant a acesteia au fost tratati la inceputul
acestui studiu. Interesant, doar jumatate din acesti pacienti au mature-B imnufenotip si printer
pacientii cu LLA cu preB si comun B implicarea genei MYC a fost confirmata la 2 pacienti. Nu
este prima oara cand t(8;14) a fost raportata in contextual LLA cu cellule mature B.