Ptimirea Sfinilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn

i a celor mpreun cu dnii

(5 septembrie)
n mpria rucredinciosului Valent, arienii n Constantinopol aveau mare
putere, avnd sprijinitor pe mpratul cel orbit de acelai eres. Ridicnd
prigonire asupra binecredincioilor cretini, au izgonit pe Evagrie episcopul i
fceau ortodocilor mult greutate, pe unii btndu-i, pe alii nchizndu-i n
temni, iar altora jefuindu-le averile i chinuindu-i cu toate muncile. Pentru
aceasta credincioii erau n mare necaz i, adunndu-se n tain, s-au sftuit
s trimit rugminte la mprat, acesta fiind atunci n Nicomidia, c dac nu i
va scoate nu cu totul de la arieni mcar s porunceasc s-i mai uureze,
nepierznd poporul cu desvrire.
Au ales pentru aceast trimitere ca la aptezeci de brbai cinstii din
duhovniceasca rnduial, tari n credin, puternici n cuvnt i desvrii
ntru nelegere, ntre care mai de cpetenie erau Urban, Teodor i Medimn.
Acetia, apucnd drumul, au ajuns la Nicomidia i, stnd naintea mpratului,
au fcut rugminte s-i chezuiasc pe dnii i s-i apere de mninile
arienilor. Iar mpratul s-a mniat asupra lor foarte tare, ns nu i-a artat
mnia, ci a trimis n tain la eparhul Modest ca, prinznd pe toi trimiii,
s-i piard cu moarte.
Deci, prinzndu-i eparhul pe ei i temndu-se s-i piard la vedere naintea
tuturor, ca s nu fie glceav n popor, a poruncit ca pe toi s-i pun ntr-o
corabie, scond vorba c-i trimite n surghiun, iar pe corbieri i-a nvat ca
atunci cnd vor fi la mijlocul mrii, ieind singuri n caic, s aprind corabia
cu cei aptezeci de brbai. Acest lucru s-a i fcut. Pentru c, fiind n
noianul mrii Astachiei, au aprins corabia cu sfinii mucenici, iar corbierii
singuri, eznd n caicul cel pregtit, s-au ntors la eparh, spunndu-i de
sfnritul acelora. Iar corabia ardea ca o fclie, fugind iute pe ap, c o gonea
vntul, i mergea arznd i plutind pn la locul ce se numea Dachidis unde,
oprindu-se desvrit, a ars, nlndu-se fumul din trupurile sfinilor celor
ce ardeau, asemenea unui fum de tmie ctre Dumnezeu. Aa s-au sfnrit sfinii
i s-a mplinit cu dnii cuvntul Scripturii care zice: "Trecut-am prin foc i
prin ap i ne-ai scos pe noi ntru repaos". Pentru c pe ap arzndu-se cu foc,
s-au aflat ntru odihna cea cereasc, unde, stnd naintea scaunului Stpnului,
se roag pentru noi. Cu ale cror rugciuni, Doamne, d-ne i nou ca s
ctigm viaa venic. Amin.